Romănulŭ, august 1861 (Anul 5, nr. 212-244)

1861-08-07 / nr. 218-219

Ya­oși nu taie filele afară de Lunia ?i­n . Nr. 218. 210 Anni V. mi-——.....­L8NI Üli MARÓI HA. jg&^ Hyp ab MBH W IIP IHM 7< 8 AUGUST 1861. /^ 7oié.R 0 ffl a N UL U* Lu”“?r 1 rjí luni..................................................... 32 — __________ mn_r^ •fi­ S“­T''S»r~ ________, în județe la domnii Administratori și la cores­iunâ­­................................................... i] ~ pondințiî nostriî, sau d’a dreptul prin poștă trâ­n­zițiü;v;;::;;;///.::...:. iÎȘ (articlele trimise și nepubligate se vor arde.) m^d ?i­ban«. Tot asemenea ?î * ia?i. Direptoriulu cjiariului Borcănuțu și Redaptoriulu respund­otoriu: C. A. Rosetti. — Tipografia C. A. Rosetti, (Gaimata) calea Fortunei No. 15. Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratoriul cjiariului d. C. D. Aricescu, Pas. Roman No. 13. piabiü pounca. coiutaui. unuia ““.“ SENTINȚA EUROPEI. Asupra oamenilor ce au guver­nat și guvernă țeara noastră. „Guvernul împăratului știind însă că țeara, a carii organisare trebuia făcută, era DE SECOLÍ ARUNCATĂ IN ABUSURI­ȘTII DESORDINI AD­MINISTRATIVE ATĂT DE NUME­ROASE CĂT ȘI ÎNVEDERATE, ș­i Supscris: Walevski. DEREIRE TELEGRAFIEI). (Servinil nartikular al Romanului). Rngssa, 19 August. D. Rükob­Bu­I, ki>netenia insurgen­­ților, a­­ ferst întervenirea kom­isarilor rs­­sesk­lingi Omer-d­am­­a, sare a mizlogi re’ngenerea negoțiurilor de nane. Omer llama a konsimțit ini Ambasadorisi Rbs­­sieî ia Konstantinopol a îmnpteruiqit ne delegatul ses a în teilen i dinrreimg k» kolegii sef, kari asemenea a» fost a»to­­risaul din nartea ambasadorilor resnek- Ub!, a trata despre restabilirea ligii. REVISTA POLITICA. Bacaresci, August, în genem revista nonskri k» afaierile Sloloniei, ki kari se obsni aglizi toate ziariele stnine. Ultim­le ge nuimiti d’a­­kcio ne arati ki din zi in zi Iskrarile se denunteazi ini mai m»lt d’o solstisne na­­gifiki, nonor»! nersiste în resistința sea n­­sibi, kontra kirif­ n imiterea materiale femme nenstrigioasi. La 11 Angsat ni­­meroase nlokarde ale guvernilori»lui a­­konem­aS toate zidirile Warszawii, su­bí­­tind ne nsblik si se­anț­i d’ori ge demonstrare nenin serbarea naționale de la 12, mi prrind, s»nt amenințate de grele amende m­i de nedensele gole mai mari, ori ge serbare mi închiderea maga­­zielor. Kb toate aceste ordini de onrire, serbarea naționale s’a fik»!; toate maga­­siele, toate komatoariele, mi chiar bsrsa as fost închise; biseriqele era filnic de nonor din toate klasile, seara tot oramu­l era iluminat (qu­itorii noștri îmi adsk a minte ki la aniversaria îmn­ritesel ni­meni nu iliminase, de mi era ordinat de nolițiy). O­armii nimeroasi de infan­terii, kavalerii mi artilerii era nostati în toate stratele kanitak­î, dar nonor»­ remase liniștit; s’a fi­­st kitona arestiri isolate. Il refekt»l noliției a declarat de neademirati n»Bela ki «n om ar fi fost omorît, kon­Bine însi ki o persoani a a fost Bib­eraty, mi adaogă ki de­­sordinea a silit ne­autoritate a Isa mi­­ssre mreBentine în contra unor persoa­­ne kari ns Boesk a se conforma or­­dinilor autoritățiî. Aflym kt numirea Komitessi Lambert a fost repokatt mi kt s’ar fi nimit Kisseleff. Nivelele dsnt privit de la 13 Asgsst ne snon kt oninisnea HBblikt se m­anifestt k’o ottrîre neklintiti, kt nonorst este de­nis a ns nede întri nimik, ftrt înst a imnotripi iisteri­ materiale Br’o altt resistinty de ritt morale; el snert kt m­in aneasty kondsitt Ba dobîndi ks­­rînd sn gBBern nonorar nolones. O uirkslarit a nonorslti, respinditt în mii de eseu inlarie, amenințy ne jsde­­kttoriî kari s’ar l­sa intimida sas în­ Üpinjja de gBBern în pronessi m­iso­­ni­rilor de la Mediin. în gestiunea Ungarieî afirm kt la 13 Asgsst s’a ținut la Viena «a kon­­silis de minimtri, în care s’a» degis u m­onsne Maiestyț­l sale si discipi dieta magion mi tot d’odati si niblige sa manifest ku­re nonoarele Austriei. Kan­­gelarisi kargii Ungariei a kombu­st a­­geasti degisisne, antiud ki deslegarea gestisnit adreses n’ageasli kale­mir noate apea de ktt ti iste ressirate. liremedin- Uii ambelor kamere m­agiare au sosit la Viena mi pot fi nicimiul de kitre Maies­tatea sa în a Bchingi la 14 Asgest la 2 ore din ni amiază. Vorbind de su­sarsi­nea Ungariei, ludenend. Belin­ki konfinde kite-Ba linie kari Bin de konfirmi qele go am zis noi desire nosijsiBnea în care s’ar afla engsril, în kas d’sn resbel­k» Asstria „Nb mtim bine, ziue ziarisl Bel­­yian, ksm Ba li nriimitt adresa snga­­rt de kabinetsl Bienes, mi ne mtssre are de skon agesta a­lsa. Nic e îndo­­ieal­ B kt gBBern B] asstriak »ste denis a mangine în toată întinderea lor re­­solu­siunile konsemnate în ultimul res­­skrint imneriale rai a întrebsirii a toate mizioanele ne are snre a-1 nsne in e­­sekistare. Dar înainte d’a înnene o Isa­­ts ale ksinî ressirate, de s’ai întoarne kontra Ibî, ar fi neritoarie nuntrs mo­­narnia asstriakB, ns pa­sita a ksnfi&ni bine sorgile sele mi a kssta sE­mî faks aliag% ka la 1848-49, din nationa­lity gile anesate Ungariei. „Dieta din Ilesta, de Ba nriimi lsnta, kasts den­ sy nareze ast nerikis epitynd d’a rekydlea în gremelele kari în enoka ne absserym aminte, as în­tors kontra repolsgieî sngare toate na­­gionalitygile nemagiare din regatul syn­­tslBÎ Stefan. Disnosigisnile acestor na­­gionalitygî ssnt departe d’a fi favora­­bili Asstrie!, kim noate nineBa jsdeka dsny refssBl Dietelor lor narlik Blarie d’a trymite denBtagî la kousilisi Imne­­ristsi, rai kim araty rai resoisnisnea ne dieta de la Agram este a Bota, da­iry n’a fi votat-o deja, pentri desfiin­țarea konfinilor militarie rai a regimen­telor rayrginiane, la konservarea kyrora Assiria ține foarte roșu­. Dar nîn’akum ninî în Kroagia, nini în Transilvania, nini în Boî­odina, ub s’a manifestat simnatie­area Bise­nensis Ungaria, ks care ar fi disnise a se sui sune a re­­siste gBBernBlsi Bienes, daky ar avea siks ranga ky ea (Ungaria) Ba­rensuga la­­ sorbirea istor nagionalitygilor în nagionalitatea Magiary.“ Acestea le-am zis rar le am re­­negit noi mai tot de sna kând am vor­bit de afacerile Ungariei. Ile kyt timn în adel­ăr, Brgsril ns se vor konBÎn­­i­o ky tendința lor d’a asorbi nele ki­te nagionalitigî în naționalitatea ma­giară, le taig ori ne mijlok de înțe­­legere ks aste naționalitytî rai d’o komBn­e koonerare ks dînsele kontra Asstriei, linta ventri independințy Ba ajsnne la anele amî ressitate ka în 1848. Romyniî, Kroațiî, nini, Bor mreferi a se sni ks Asstria, kare tot le reks­­noauite naționalitatea rai oare kari dre­­ntBri, de kit ks Sngaria kare vperare a­î magiari ks total. Ilrin srmare da­ky Bng Bunî voesk serios a fi liberi el, reksneasky de libere rai independințî d’ori nine rai ne nelelalte naționalitatî mi nsmai atsmnî se Bor­nstea ințele­­ge rai konfedera îmareBng nentri o ksnisne iskrare kontra ori kirsî i­­nemik. In Italia meridionale sneltirile re­­akționarilor srmeazi a rydika nekon­­tenite nedine gsBernilsi Ibî Biktore Em­­mansele; prin mai multe sate rai ora­­raele ațyțy reakționi. GsBernsl a Isat m­yspre enerține snre a renrime aste tsrbBryri, se trymit, snre anest skon, maî multe regimente de oratiri, kari snerym­ky în ksrînd Bor­nsne sn kanet­anelor desordinî. Despre konfliktsl între generali»l Goyon rai Kardinali Merode n» gisim nimik no» în ziariele stnine, afary ni­mai ki kardinalele Antonelli a esm­es generalisle. Goyon nirerea sa de riS nentri qele întîmplate mi ki a nru­mit kondiuisnea d’a s’afla in viitor în rela­­țiuni dirente ks dînsil. Afiim asemnea din Roma ki s’aS­firist numeroase arestiri. I­s­r­a­e­l­i­ț­i î.­n­. Ziarist german din Bsksrcrati „Bukuresler deutsche Zeitung“ kom­­bate arliklsl nostr» de la 25 Ibüb un­, reuiind assura ordinii ministeris­ Ibr Golesk», arați ki area lege re­­striktiBle, kare noureinte ne Israeliti d’a lsa momii în arendy mi d’a ți­nea xansil mi kiryismi la geary, este kontrariy sniritKisi KonBengisal, kare m­eskrie ky toți romyniî ag ageleamî drentsil iibísi mi ky arendBirea snel momie sas închiriarea anal xan­sas snel kyriismi ns poate intra în ka­tegoria drenturilor nob­liie. Zi4e ky, daky Eprei, în Plolonia, în Galiția mi’n Moldavia, as în myna lor tot komeriisl mi toaty indistria, ageasta ns nroBine în urma «nor m­ipilogie, qi nsmai fiind ky ns le - a fost ner­­mis a îmbryti mi a Br’o ally ramisre de­ssnsistințy, armarea naturale era sy dobyndensky în aceste ramsri o dibyqiy mi deprindere mai mare, kare se fugea k» nstințy a konksra ks alți religionari. Anul fiind la a dosa kassy, zile, „A dosa kassy „este ky Israeliții acestor tere, prin „eskissiBismul lor tradiționale, prin „diferința moravsrilor, obiceiurilor „mi 9 norlslsl, ns sim­ut sn natrio­­„tism mi se konsidery ka stryinl. „Rsgym ne d. direktor al „Romy­­„nsl»I4‘ a esnlika d-lsl Winterhalder „ceea ce a revenit adesea în „Ro­­„my nsl,“ qe simnu­minte natrioliqe „am dovedit Israeliții d’autl în dife­rite okasiuni. Suntem în posesiunea „anei eristole­ze domnsl C. A. Ro­­sselli a adresat de la Rlum­sk la „1 y23 Maig redaktoristil „Israelitul „român,44 în kare deklary simnatiele „sale nenris Israeliți mi lasdy ”» FOITA B0IAIULUI. LAVINI­­. Fartea IV. (urmare) XVII. Paolo n’ar fi schimbată sortea sea p’a celui mai putinte monarhi de pe pămentă. Tóte tronurile îi păreau nimicu, tóte coró­­nele îi păreau de puțină preță, comparate cu corena și cu tronul ă la cari aspira ela. Numai că Laviniă esistea pe lume, și p’astă Laviniă, într’uă Z*’ o va pute chiăma, o va chiăma femeia sea. Ce perspectivă mai gloriosă pe pământă! Și dintre toți oame­nii lui îi va fi reservata acestă triumfă. Asta era uă cugetare care­ să putea îne­­buni , amestecată cum eră cu uă nede­­finibile teróre retrospectivă ce ar fi pu­tută fi altă­ feliă și cu uă bucurie fără mar­gini de dulcea realitate. într’ună cuvîntă, fericirea lui Paolo era așia de mare, așia de completă, încătă îi părea ună pre­gustă ală cerului. De n’ar fi fostă ună sim­țimentă de generosă îndurare pentru tóte ființele de sesulă seă cari n’avussera fericirea d’a captiva alegerea Laviniei, de n’ar fi fostă uă trebuință neresistibile d’a revărsa în anima u­ui amică deplinătatea felicității sele, Paolo ar fi perdută ori ce *­ Vedi M 317, consciință despre acésta lume, ași â de susă plutia astă sufletă desupra pământului, dusă pe aripele entusiasmului, arătă de strălu­­cinte era atmosfera, arătă de nedescriptibili armoniele, arătă de eterate vaporile, în min­ă-loculă căroră se delectă elă. Anima amică, se înțelege, nu putea fi alta decătă a lui Salvatori. Lui Sal­vatore deci reveni onarea de n­ară a sus­ține lovitura născută din astă nouă fase psicologică a spiritului lui Paolo. Intusiastă determinată, admiratoriă ardinte­ală con­fratelui s­ă în arte, înamorată nebună eră însuși, și f­ăcîndă totă ce putuse spre a îmbărbăta pe amiculă seă a mări nume­­rală amanțiloră, Salvatore era firesce per­­sonagiulă celă mai aptă la rolulă de con­­fidinte simpatică căndă era vorba de Paolo; deja nici uă dată acestă rolă uu­lă prin­dea mai bine decătă în acestă momenta particulariă, căndă, mulțămită unoră cir­­cumstanțe, propriul ă sex diapasone mintale era suită la m­ă tonă pugină diferințe de ală esaltatului seă superioriă în arte. Răpirea lui Salvatore avea în faptă mai multe motive legitime. De căndă lu­amă perdută din vedere, fortuna sa se mărise forte. La titlul ă­seă și la funcțiunile sele de pictoriă de decoruri ordinariă ală mar­­chisei del Fuego y Arcos se adăusese forte răpede acelea de poetă, de desem­­natoriă de costume, de direptoriă ală co­­rurilor­ și de suflătoriă. Intr’ună cuvîntă, activulă omuleță devenise Atlantele depar­­timentului teatrale la villa Toraiba. Astă pleia de onor­ și de titluri nu era singura mărturia de îmbărbătare ce primise de la bună-voința seniorei; ea nu întârziase a fi însoțită de alte semne, multă mai substan­­țială și nu mai puțină bine primite, de li­­beralitatea nobilii domne. Mulțămită ăstui fericită evenimentă, Salvatore se putuse descărca de singura sea detob­ă însemnată, răm­ășița chiriei sele, putuse cumpăra pen­tru Clelia faim­ósa mantiă de m­etase des­pre care șcimă, și a-și da lui însuși lusulu neauzita, dérv­așia de arginte, ală unui îmbrăcământă negru completă și a trei oa­­meșie; în fine, și asta nu era ameliorarea cea mai mică făcută în esistența s­a, putuse lua cu chiria uă cameră convenabile în a­­propiere de ateliăriul­ lui Paolo și plăti pe un­ trimestru înainte. Dece­amă adauge că după tote a­­ceste cheltuiele, Salvatore se afla liberă posesoriă pe 51 scuti, sunăndă armoniosă în busunariulă seă, — 51 de scudi, cu cari nu scia ce face, — cititoriul­ va în­țelege forte bine revoluțiunea operată în aști ereețî ai micului pictoriă prin astă stare de lucruri fără precedinte, ne place aprope să Zmemă supra­naturale. Spre a do­uă ideiă de esaltarea fericitului băiată, ne va fi destulă a spune că propuse d’uă dată Gloriei, și forte seriosă, s’o iea nu­mai de cătă de soa iă, căci acumă eraă la adepostă de miseriă. Unul omă a că­rui imaginare putea merge abia departe pentru el­ însuși, esercițiile de înaltă vos­­tigiă la cari se da Paolo păreaă cu totulă în ordinea naturale a lucrurilor­. Ce zi’ cemă ? Uneori Pegasul lui Salvatore devora tim­pulă și spațială asia încătă trecea îna­intea lui Paolo chiara, și din asta urma stări brusce și rechiămărî la ordine. Asia, spre exemplu, Salvatore nu voia ca Paolo să-i vorbască de așteptare și de timpuri de în­cercare, striga elă, îți spună că că fru­moasa tea este atinsă la animă, și că la ora asta este la piciorele unchiului seă, făcândă tată ce pote ca se smulgă de la a­­cestă bătrână arsă consimpțirea sea. Al suo­u­­i e la sventura!... — Salvatore, Salvatore! întrerupse Paolo. — Salvatore, cătă ei vre, nu sunt înamorată de patru ani fără se cunoscă astăzî pucinelă deprinderile fem­eieloră. — Și făr’a lăsa timpă amicului cel d’a face noue obiecțiunî, micuță pictoriă urma se­ria argumentelor­ sele, descriîndă pe Paolo ca celă mai fericită din bărbați și din mu­ritori, legănăndu-se în trăsura sea cu pa­tru cai, și dăndă amicilor ă sei serbătorie principiarie în splendida villa Mancini. Asta era positive viitorială ce-i reserva sortea. — Ce fabule îm­î spui aci, Salvatore? Pare co mi-aș să bate capulă că de vii­e și de serbătorie, respundea simptimentale Paolo. Nu, că voescă inima iei, și vreună unghiă pacibile, unde se potă ascunde tesaurulă meă de toți ochii. Voiă fi gelosă, forte gelosă • • • — A­ în adeveră? urma Salvatore asta schimbă teșea. Giala fiera ge­losia, versa tutto il suo vele­n. Dacă ești gelosă, unghiulă pacibile este forte necesariă. Caută numai se nu ftă pré departe, caci n’aștă puté sc viiű se­ve­veră deseori; este adevărată că și că am ple­cată pe calea d’a ave cambrioleta mea. Nu creză celă puțină că atunci ai se­me pri­­veșei din înălțimea măririi mele, nici pe Clelia, nu e asta ? Se’nțelege cu ce tonă mâniata pro­testa Paolo contra unei ipotese asia de o­­fensătoriă; apoi Salvatore contraprotesta și elă, că fiindă­ că, modul ă scă d’a privi lu­crurile nu plăcea amicului, mai bine este se tacă. Deja tăcerea era grea pentru ar­­dintele omuleță, și frumósețe sele resolu­­țiuni dispăreaă îndată. — Paolo, striga eră ex abrupto numai decătă, uă ideiă, dece amă lipsa pentru acea­și Zi amendoue că­­sătoriele nostre? Ce Zici? Afară d’aceste unice flecărirî de fe­luld acesta, Salvatore, regulă generale, se mulțumi a­dâ cărată și simplu respunsuri lui Paolo, apoi adapta confidințeleră ami­cului seă estrase din repertoriul ă seă mu­sicale, cari eraă analoge cu simplimîntulă seă situațiunea acea-a. Așta, uă frumósa voce de tenore informa la ocasiune pu­­bliculă, celă puțină partea acea-a din pu­blică cării­a-î plăcea a se preumbla la îm­­murgitură serei pe Pincio — că esistea în lume uă demnă ore­care (numele apsinte.) Bella s­i­c c­o­m­e un a­n­g­e­l­o, pe care cerulă vă crease înadinsă — Il ciel­l’ha fatta nas cere — pentr’unu *

Next