Romănulŭ, noiembrie 1861 (Anul 5, nr. 305-334)
1861-11-22 / nr. 326-327
1022 r—,-----—"T—----ROMANULU « £ £» multü, ca membrii cabinetului actuale , ș’ai companiei de douăsprezece n’au credință politică, și n’au prin urmare nici logică în faptele lorű, nici acea pudere d’a respecta fișele și voturile loru față de care uă partită politică întocmai ca și unu omu nu póte pretinde a mai fi crezută și mai putină anca respectată. Acestea zise se intrăm ü în desbatere, se cercetamü, se lămurim și și lumea se judece și la timpu se pronunțe aiei sentință. Organulu oficiosű alű guvernului ne spune în Nr. seu de Sâmbăta trecută ca „nu trebue se uitamü ce süntemei supun protecțiunea marilorű Puteri“ ce’n acestă protecțiune constă puterea nostră în presiune și garanția nóstră pentru viitori«.“ Elű ne mai spune că „tratatul de la Paris și Convențiunea de la 19 August suntű operea acestora puteri și printr’un consecință logică actulu destinata a consacra unirea nostă definitivă căuta se emane de la dînsele fiindu ce este, în cea a ce ne privesce, complinirea celorű doue d’ăutîiu.“ Admitemu, cum a țtis eremu la începutu, mai cu semă pentru înlesnirea desbaterií, cö tóté acestea suntű ade verate și priimimfi de voru voi c’a fostă uă nebuniă pe noi la 59 se trecemu printre operea puteriloru strainiloru și se ne dămO măna, prin actulu de la 24 ianuarie, cu Românii de peste Milcova și cu Europa ce ne-a aplăudată a fostu și dînsa totu nebună. Daru tóte acestea admise, are simpla întrunire a a Camerelor, pentru simpla desbatere a cestiunii rurale este și ea uă violare ș’uă seriosă violare a Convențiunii, și trebue și pentru acesta s’așteptăm unű votu alű puteriloru străine? Daru, de este astfelu, pentru ce are ambele Adunări au votată și Centralea au confirmatu, propunerea întrunirii Adunariloru pentru a desbate împreună însemnata cestiune rurale? Și se nu uitamu co’n ședința Adunării din Bucuresci în care s’a desbătută și s’a votată în unanimitate propunerea întrunirii Camereloru s’a lămurită, și putemuriice s’a specificato, de cotră d. Catargiu, cu Camera votedă întrunirea pentru specialele casă ale desbaterii legii rurale și esprime și din nou dorința ca Măria Sa „se pună din nou la încercare patriotismuli represintanților națiunii și sĕ profite de ocasiunea ce se va ivi spre a face și deplina unire.“ — „Veți , „vede, a $isű d. Catargiu, cö Adunarea din Iași plecăndă din puntulű de „vedere al“ trebuinței atata de simp„țite d’a se resolve să cestiune torte „importante câta mai fară înțărcare „și în modul ă celă mai lesniciosă, a „cerută întrunirea Camerelorű spre a „s’ocupa împreună cu examinarea și hotărîrea acestei cestiuni. Prin urmare „ce ama voită noi se ceremu eri ? Ce „trebue se susținemű atií? Nici eri, „nici am í n’amu voitu se ceremű unirea „definitivă; acesta este uă dorință ce fia care o avemă în inima nóstra și „pe care amu manifestatu-o nn atătea „ocasiuni; acumű însa nu este ce știu„ne nici timpă d’acestă manifestare, ci „vorba este d’uă părticică numai a acestei dorințe. Prin urmare de ce se „împodobimă cu vorbe mari, cu frasi „pompase acestă adresă în cătți se se „pară ce ca ese din cerculă iei? Ce „cerem” aici ? o scima. Ce vomă cere „mărie? Vomă vede.“ Dupö uă desbatere între partea stăngă și partea drepta, provocată de d. Catargiu, spre a defini ce domnialui, condusă de unii simplimantă părintescu se teme ca nu cuműva copiiiei se-și spargă capul și de aceea cere numai ce se crede în dreptu a cere, adica întrunirea camerelorű pentru desbaterea legii rurale, la care d. Brătianu respinse car voi se-și spargă capulű ca fiii lui Garibaldi pe cămpiele Italiei. Adunarea vota în unanimitate întrunirea camerelor pentru cestiunea rurale. Și daco uă adunare, și înco doue adunări votează în unanimitate acea întrunire, este învederată ce ea era legale coci nu ne este permis alice ce ele au dată unui asemene votu pentru a compromite națiunea. Votula acelaa făcută fu trămisii de guvernă spre confirmare la commisiunea centrale. Majoritatea camerei însa bănuindă cu guvernulu de atunci n’ar voi se se dea uă soluțiune cestiunii rurale și voindă mai cu semă , a scăpa țera din periclele cele mari , în cari este, dupe opiniunea majorității, pe cătu timpu cestiunea rurale nu va fi resolută, „declară ce esteotărîtă a nu părăsi băncele camerei în anulă acestua, for’a dauă soluțiune cestiunii proprietății, foră de care țera ar fi perdută in tóte interesele iei materiali.“ „Călăuzită d’acestă mîntuitoriă ide ..să. d. Catargiu, în ședința de Săm„bătă 17 luni”, lua cuvéntulu ș’aretă „aceată otărre a adunării, declarăndă „ănco c’acésta este ideia tutorű ale„getoriloru d-lor” și ce nu potű esis„te mai multu timpu în contra voinței lor”. Și dd. Catargiu făcu urma„toria propunere supscrisă de de dd. „Dimitru Ghica, Plaiano, Bălăeianu, „Bibescu. „Propunera ministeriului unui termenii de ȘESE 1,ILE, declarăndu-l ce „sau se ruge pe Măria-Sa d’a da ca„merei minulocule celu mai putinciosű „spre a se pute resolve cestiunea proprietății înaintea închiderii acestei sensiuni, sau ce la din împrotivă, ori „CE MINISTERIU ar mai încerca sc „prelungescă soluțiunea acestei cestiuni nu va mai ave pe viitoria încrederea Camerei.“ Acestă propunere fu adoptată de majoritatea adunării.1) D. Catargiu luă cuvântul spre a susține propunerea și între altele tinse: ,‘Omenii dupe din afară, $ică despre acei cari ne rădică asemeni pedice ce suntu însuflețiți d’uă precugetare funestă, ceea ce eu nu potu crede caci nu potu se credu .,se fiă una romană într’atătu detă pe data de lege în cată se nu voescă a stîrpi acele semințe înveninate ce se stîrpescă pretutindine, acele semințe pe cari în republica Francese generaliulű Cavaignac le a stîrpită cu tunulü.“ Și d. Catargiu mai jise anco ceva și mai însemnătoriă, mai cu semă pentru desbaterea de astă i,li. „Ni se mai zice anco: éce cumű dorința ce ați manifestată a fostă uă cursă a guvernului ca se repură intr’uă dilemă din care se nu puteți eși. Și într’adeveru votăndă noi acuma acestă lege, cănd ű se voru întruni camerele vot a-o- vomă din nou împreună cu a Moldaviei? Acesta ar fi fi uă anomalia. Camera Moldaviei vota- o-va ea singură, fiindu întrunită cu noi? Acesta ar fi și mai asurdu. Vedeți dară impasulu în care suntemű puși, vedeți că acea sabia a lui Damocle, de care vorbia în ședința trecută unii din d. Miniștri ce stă spers juratu asupră-le, aternă mai multă asupra ! A votatu în contra acestei propuneri. Grădiștianu, Iorgu Ghica, I. Marghiloman A. K. Golescu, Cotescu, Arion, Păclianu, Bosianu, Grigorescu, D. Brătianu, Rosetti, Iorgulescu, N. Rucărianu, Argiropulo, Al. Filippescu. nostru și, ce este și mai înfricoșiătorie, uămână nevestută, infernale, o scudue d’asupra capetelorű nóstre. „Ve rogu daru, dați resultare Romănilor, copleșiți de resvrătire și neodine, scăpați-i de acea perturbare a societății care aduce stingerea unei națiuni, care aduce, ceea ce am mai sisit, a nu remâne petra peste petră.“ Astfel dar sau d. Catargiu a vorbit glume, sau acestă guverna, care au lăsată se tracă 4 lune și jumetate for’a convoca adunările nici întrunite nici separate pentru a resolve cestiunea rurale, este „una lăpedată de lege, dupö d. Catargiu, care merită a fi sterpitu cu tunulű.“ Sau d. Catargiu a vorbită glume sau alegătorii cari au cerută d-loră Catargiu, Platano, Ghica etc. etc. ca cestiunea proprietății sĕ fiă resolută în trecuta sesiune au fostű amăgiți de aleșii lorű și prin urmare li s’a ruptă masca. Sau d. Catargiu a vorbită glume sau ai d-lui lăsându-se se perlă una sută trei,iecî și cinci de zile, de la venirea loru la putere și pîna la deschiderea Camerei, fpr’a resolva acea cestiune pentru care d-lorű nu dedere de cată 6 <nile unui altu Ministeriu — și ănca oricărui Ministerial — este dovedită ce „n’au voită a „da resuflare pomănilorO copleșiți de „neodine, ce n’au voit” se resolvă ce„stiunea proprietății care pîna ce nu „va priimi că soluțiune va fi uă cau„să de discredilű, de miseriă, de mar„te pentru societatea romană.“ — masca rosű! Se nu uitamu c’acesta votu lua datu majoritatea Adunării de doue ori în cinci zile. .Se nu uitamu c’au $isu curată ce făcu acea cerere pentru tóte ministeriile presiuni și viitorie. Daco au fostă sinceri, pentru ce n’au facuta d-lora în loc de a jile cea-a ce cereau de alții în 6 zile ? —dMasca rosu! Dacă n’au putută întruni Camerele, pentru ce nu le au deschisă separate pentru a trata acea cestiune ce, neresolută, era, după d. Catargiu și d-loră toți, vă cestiune de morte pentru societatea romănă ? — Masca rosii! „Dea Dumnezeu, a $isit totu d. Catargiu, în ședința de la 17 iuni, ca unirea se se facă ș’atunci vomă trata multe legi mănă în mană cu Moldovanii, pîn’atunci însa, daca nu ne veți înlesni mițlulecele d’a ne ocupa d’aeastă cestiune, vom fi oilitu a crede ce se uneltescu lucruri amenințătorie, periculose. Cestiunea proprietații, pîna nu va priimi vă soluțiu e, va fi uă cestiune de discredita, de miseriă, de mórte pentru societate.“ Asia daru sau tóte acestea au fostă glume, amăgiri, sau ne resolvendu cestiunea proprietății ați voitu discreditulu, mortea societății. —Masca josu! Și dacă nu se pute nici unirea camerelor, nici resolverea cestiunii proprietăți prin fiecare cameră separate, pentru ce ați votată intr’unu felu ș’ați făcutu intr’altuielu ? — Masca josul). Domnule redactore alu Romanului. Fiindu ce am avutű onórea d’a găsi colónele stimabile lui d-vóstra ,iarna deschise ori candu m’am adresată cotra d-v., iű eroși astăli curagiulu a ve adresa epistola acésta. Domnule interesandu-me, ca și d-vóstra, de partea națiuniloră oriintalî, și vei induce periclule ne amenință d’aprópe mè simplu datoria me însogi cu bărbați, ca d-vóstra, cari a rădică vocea loru, apărăndă drepturile națiuniloră Oriintelui; și implinindu datoria mea se conjură pe toți frații din Oriinte a se întruni și, lucrându toți ca mulți, se scapamű de primejdia și de catastrofa de care suntem amenințați. Și cine póte fi așia de surdu! așia de inorante! așia de simplu! ca se nu vede ce furtuna stă pe capul nostru? cine nu vede ce suntem amenințați a peri supta internarea politică a celora puternici! ce frumósele nóstre patrie sunt: prada lorű ? cine nu cunosce eö daco uă Națiune nu ingrijesce a-și câștiga ea însăși una viitoriű, nimeni nu vine se íiu de gratis ? și cine pute a ne areta ce cineva s’a sacrificată fară nemică în schimbă pentru interesul altuia? 95 de morți din partea celor mai mari puteri ale Europei, Anglia, Francia și Rusia, căzuți la Navarin, suntu totűdeauna protestulű lor, ca se ne schiță ochii imputându-ne ce au liberată pe Grecia! — pe Grecia!! darű unii milionn de greci sacrificați pe altariulu Patriei, n’au are nici uă valore?! nu suntű óre nimica?! și numai cei 95 morți ai lorű au invitato ore pe Grecia?! nu! și deuă mie de ori nu! coci bătaia navale de la Navarin n’a fostu !). S'aducemü aci aminte că Ministeriul Golescu a declarată cö ela a cerută din nou de la Centralea a întări câtu mai curânda votulu Camerelorű și c’adeverulu acelei declarări se póte constata. Se mai spunemü äncö co d. Panu a scrisă prin telegrafii cabinetului Golescu ce va convoca Adunările și le va întruni. Și se mai aducemü aminte că Ministeriulű Golescu și-a datü demisiunea și că deși Camera era închisă elit a respectată sistema Constituționale și s’a retrasă de la putere. în astă stare de fucruri, Thornton și femeia sea căuta, în înțelepciunea loru, miijloculü d’a aduce uă crime. — Acești douî copii se adoră, țlise Mortimer, se topescQ și se nefericescu de surda cu ideia loru nebună CŐ nu suntu demni unulu de altul. Cumű se-l desbărâma de acesta nebuniă ? — Nemine, respunse Clara, n’o va pute scote din capulü Laviniei, decâtu Paolo, și despre d ĭnsula cred ü că numai D-ta ílu poți convinge. Cu elü trebue se începi. — Facu totu, respunse barbatulu, derű înainte d'a-i mai sili spre a ajunge la capetulü doritű, cred ü ce e neapératu se-I 1 spunemu puntulu căruia Lavinia ii atribuesce iuă așia d'asurdă importanță, și pe care i lu i am ascunsu píne acumu. j — De ce se nu culcama uă dată discrețiunea, Ilise mistress Thornton, și se nu luamu asupră nerespunderea, fara a mai întrista pe Lavinia ceréndu-I învoirea? Trebue ca ela sé scia totu, ci déce nascei’ea fetei nu va schimba semptimentele lui pentru dînsa, atunci spune»! oe asta si nu mai asta e causa reserve! Laviniei cetra d ĭnsula, si ce ea, Clara Thornton, scia ce ea ilü iubesce din tote puterile sufletului seu. Conformü astul planu, a doua zii venindu la villa împreună, Englesulü ruse Italianului. — Presupune ce esiste să pată pe nascerea Laviniei, asta ți-ar schimba ideiele in privința-I? — Cum ți poți se-mî faci că întrebare astâ d’asurdă? respunse Paolo. Asta ar fi totu pare ce mi-aî plice ce e fiica celui mai putinte monarhü din Europa. Cumu se pate ca unu individa se fiă responsabile de unu acidinte independinte de voința sea, și prin urmare care nu provine din merittulu sea nemeritulu sea? Fiă Lavinia fata unui principe seu a unui bietü lucratoriu; pate óre asta altera esința naturei seii, s’o facă mai bună sau mai rea, să facă din ea asta ceva decâtü sânta și amabilea creatură ce este. — Negreșită nu, știse Thornton. Află s ácre, dé ce n'ai gleit« după întrebarea mea, ce este uă stigmată asupra nascerii adorabilii copile, părinții sei n'au fostü nici uă dată cumnați! Acumü sou care a fostu causa reservei sele cötre tine, își închipuesce în naivitatea sea ce acesta e uă desonare care o face nedemnă de tine. Béra, crede-me, fericirea ici atîrnă de tine totu așiâ precumitatea atîrnă de ea. Tu trebue se-î învingi scrupulele, Paolo. — Cu ajutoriul lui D-^eu, voiu cerca! strigă junele. De voiű reuși și de mă va primi, voi fi cela mai fericită omu; de mie va refusa, adio, pleca măne cu corabia. Lavinia și mistress Thornton ședeaă lucrându într’un cameruțâ desupra porței de intrare, acolo conduse Thornton pe Paolo. — Acumaséți nici uă dată, îi șfise încetu la urechiă; am se-țî prepara calea.— Și apropiindu-se de femeie, le țlise tare: Ve consilieră, D-nele mele, se puneți măna p’asta trădătoriă care mediteză vă fugă. — D d-le Paolo, Ilise Clara c’unu tonü de imputare și c’uă mirare Invederatü penibile, nu e așia ce n’ai de scopu se plecsî ? Lavinia nu țlise nici uă vorbă, dorul uă pasare se respăndi d’uă dată pe tote trăsurele sele. — Póte se pleca, nu sum ance sicurű, îngănă Paolo Inecatu de emoțiune. Plecarea sau prelungirea șederii mele va atîrna de miss Lavinia. — De mine! striga Lavinia spăriată. — Da, de d-ta, adause Paolo dându atunci la uă parte ori ce eșuare. Am se-țî facü uă întrebare ală cării resultate trebue se decidă ceva mai importante de câtü a sei déce trebue se pleca séü se remaiü, voia se ^icü tota fericirea séu tóta nefericirea vieței mele. Lavinia, cererea mea ,este uă cerere forte ambițioasă, făra îndouință. Cu tóte astea ți-o adreseșifl în tota umilitatea inimei mele, picîndu aceste cuvinte, elü că^u în genuchi, și luă amândoue mănele iei în a sea: „Lavinia, vrei să mă faci demnu de d-ta și se-mi dai fericirea devenind și sapa vieței mele ? “ Comprinsă de mii de emoțiuni și evitând căutătura rugătorii a junelui, Lavinia strigă c’uă voce sfărâmată: — Te roga, d-nule Paolo, cruță-me,—■ , este cu neputință, nu scit . , , , — Sciti, urmă Paolo cu pasiune, esiste între d-ta și mine unii prejudegü care care te opresce, și pe care te rogu în genuchi sé-lű respingi. Lavinia, te rogu, lasă-mi folosulu unora opiniunii pe cari le am avută totu deuna, férá se mé ocupa de ce potű cugetă alții. Eu nu inventedaaceste opiniunî pentru împregiurarea ac tuale. Este multü, forte multü de cändü m’al aușlitO șiie îndă ce meritulü séu nemeritulü suntu cu totulü personali, și ce transmisiunea unui semnă de onore seu de desenare celui ce n’a făcută nemicu spre a-lu merita, este în ochii mei culmea asurdității, cu drepta sea cu nedreptu, ceea ce cugetam atunci cugeta și astășii. 0! Lavinia, Lavinia, nu sacrifica uă animă iubită unei simple ideie rătăcite din parte-țî. Crede-me totă viața mea va fi înbuințată a-ți dovedi înalta opiniune ce am de nemărginita favore ce-ți ceră. Lavinia, spre respunsu, începu a plânge. Atunci Thornten și femeia seamar«tur! forte mișcați ai acestei scene, unire , argumentele lorö cu rugăciunele lui Paoloj