Romănulŭ, noiembrie 1861 (Anul 5, nr. 305-334)

1861-11-22 / nr. 326-327

1022 r—,-----—"T­—----­ROMANULU « £ £» multü, ca membrii cabinetului actuale , ș’ai companiei de două­spre­zece n’au credință politică, și n’au prin urmare nici logică în faptele lorű, nici acea pudere d’a respecta fișele și voturile loru față de care uă partită politică întocmai ca și unu omu nu póte pre­tinde a mai fi crezută și mai putină anca respectată. Acestea zise se in­trăm ü în desbatere, se cercetamü, se lămurim și și lumea se judece și la timpu se pronunțe a­iei sentință. Organulu oficiosű alű guvernului ne spune în Nr. seu de Sâmbăta tre­cută ca „nu trebue se uitamü ce sün­temei supun protecțiunea marilorű Pu­teri“ ce’n acestă protecțiune constă puterea nostră în presiune și garanția nó­s­tră pentru viito­ri«.“ Elű ne mai spune că „tratatul­ de la Paris și Convențiunea de la 19 August­ sun­tű operea acestora puteri și printr’un consecință logică actulu destinata a consacra unirea no­­stă definitivă căuta se emane de la dînsele fiindu ce este, în cea­ a ce ne privesce, complinirea celorű doue d’ăutîiu.“ Admitemu, cum a țtis eremu la în­­ceputu, mai cu semă pentru înlesnirea desbaterií, cö tóté acestea suntű ade­­ verate și priimimfi de voru voi c’a fostă uă nebuniă pe noi la 59 se trecemu printre operea puteriloru strainiloru și se ne dămO măna, prin actulu de la 24 ianuarie, cu Românii de peste Milcova și cu Europa ce ne-a aplăudată a fostu și dînsa totu nebună. Daru tóte ace­stea admise, are simpla întrunire a a Camerelor, pentru simpla desba­tere a cestiunii rurale este și ea uă violare ș’uă seriosă violare a Conven­­țiunii, și trebue și pentru acesta s’a­­șteptăm­ unű votu alű puteriloru străi­ne? Daru, de este astfelu, pentru ce are ambele Adunări au votată și Cen­­tralea au confirmatu, propunerea întru­nirii Adunariloru pentru a desbate îm­preună însemnata cestiune rurale? Și se nu uitamu co’n ședința Adunării din Bucuresci în care s’a desbătută și s’a votată în unanim­itate propunerea întrunirii Camereloru s’a lămurită, și putemu­riice s’a specificato, de cotră d. Catargiu, cu Camera voted­ă întru­nirea pentru specialele casă ale des­­ba­terii legii rurale și esprime și din nou dorința ca Măria Sa „se pună din nou la încercare p­atr­i­otismu­li represintanților­ națiunii și sĕ profite de ocasiunea ce se va ivi­ spre a face și deplina unire.“ — „Veți , „vede, a $isű d. Catargiu, cö Aduna­rea din Iași plecăndă din puntulű de „vedere al“ trebuinței atata de simp­­„țite d’a se resolve să cestiune torte „importante câta mai fară înțărcare „și în modul ă celă mai lesniciosă, a „cerută întrunirea Camerelorű spre a „s’ocupa împreună cu examinarea și hotărîrea acestei cestiuni. Prin urmare „ce ama voită noi se ceremu eri ? Ce „trebue se susținemű atií? Nici eri, „nici a­m í n’amu voitu se ceremű unirea „definitivă; acesta este uă dorință ce fia care o avemă în inima nóstra și „pe care amu manifestatu-o nn atătea „ocasiuni; acumű însa nu este ce știu­­„ne nici timpă d’acestă manifestare, ci „vorba este d’uă părticică numai a a­­­cestei dorințe. Prin urmare de ce se „împodobimă cu vorbe mari, cu frasi „pompase acestă adresă în cătți se se „pară ce ca ese din cerculă iei? Ce „cerem” aici ? o scima. Ce vomă cere „mărie? Vomă vede.“ Dupö uă desbatere între partea stăngă și partea drepta, provocată de d. Catargiu, spre a defini ce domnia­­lui, condusă de unii simplimantă părin­­tescu se teme ca nu cumű­va copii­iei se-și spargă capul­ și de aceea cere numai ce se crede în dreptu a cere, adica întrunirea camerelorű pentru desbate­rea legii ru­rale, la care d. Brătianu respinse car voi se-și spargă capulű ca fiii lui Garibaldi pe cămpiele Italiei. Adunarea vota în unanimitate întrunirea came­relor­ pentru cestiunea rurale. Și daco uă adunare, și înco doue adunări vo­­tează în unanimitate acea întrunire, es­te învederată ce ea era legale coci nu ne este permis a­­lice ce ele au dată unui asemene votu pentru a com­promite națiunea. Votula acela­a făcută fu trămisii de guvernă spre confirmare la com­­misiunea centrale. Majoritatea camerei însa bănuindă cu guvernulu de atunci n’ar voi se se dea uă soluțiune ces­tiunii rurale și voindă mai cu semă , a scăpa țera din periclele cele mari , în cari este, dupe opiniunea majori­­tății, pe cătu timpu cestiunea rurale nu va fi resolută, „declară ce este­o­­tărîtă a nu părăsi băncele camerei în anulă acestu­a, for’a da­uă soluțiune cestiunii proprietății, foră de care țera ar fi perdută in tóte interesele iei ma­teriali.“ „Călăuzită d’acestă mîntuitoriă ide­ ..să. d. Catargiu, în ședința de Săm­­„bătă 17 luni”, lua cuvéntulu ș’aretă „aceată otăr­re a adunării, declarăndă „ănco c’acésta este ideia tutorű ale­­„getoriloru d-lor” și ce nu potű esis­­„te mai multu timpu în contra voin­­­ței lor”. Și dd. Catargiu făcu urma­­„toria propunere supscrisă de de dd. „Dimitru Ghica, Plaiano, Bălăeianu, „Bibescu. „Propunera ministeriului unui ter­­­menii de ȘESE 1,­ILE, declarăndu-l ce „sau se ruge pe Măria-Sa d’a da ca­­„merei minulocule celu mai putinciosű „spre a se pute resolve cestiunea pro­prietății înaintea închiderii acestei se­­nsiuni, sau ce la din împrotivă, ori „CE MINISTERIU ar mai încerca sc „prelungescă soluțiunea acestei cesti­­­uni nu va mai ave pe viitoria încre­­­derea Camerei.“ Acestă propunere fu adoptată de majoritatea adunării.1) D. Catargiu luă cuvântul­ spre a susține propunerea și între altele tinse: ,‘Omenii dupe din afară, $ică des­pre acei cari ne rădică asemeni pe­­dice ce suntu însuflețiți d’uă precu­­getare funestă, ceea ce eu nu potu crede caci nu potu se cred­u .,se fiă una ro­mană într’atătu de­t­ă p­e d­a­t­a de lege în cată se nu voescă a stîr­­pi acele semințe înveninate ce se stîr­­pescă pretutindine, acele semințe pe cari în republica Francese generaliulű Cavaignac le a stîrpită cu tunulü.“ Și d. Catargiu mai­­ jise anco ce­va și mai însemnătoriă, mai cu sem­ă pentru desbaterea de astă­ i,li. „Ni se mai­­­ zice anco: éce cumű dorința ce ați manifestată a fostă uă cursă a guvernului ca se re­pură in­­tr’uă dilemă din care se nu puteți eși. Și într’adeveru votăndă noi acuma a­­cestă lege, c­ă­n­d ű se voru întru­ni camerele vot a-o- vomă din n­o­u împreună cu a Molda­­viei? Acesta ar fi fi uă anoma­lia. Cam­era Moldaviei vota- o-va ea singură, fiindu întrunită cu noi? Acesta ar fi și mai asurdu. Ve­deți dară impasulu în care suntemű puși, vedeți că acea sabia a lui Damo­­cle, de care vorbia în ședința trecută unii din d. Miniștri ce stă spers juratu asupră-le, aternă mai multă asupra ! A votatu în contra acestei propuneri. Grădiștianu, Iorgu Ghica, I. Marghiloman A. K. Golesc­u, Cotescu, Arion, Păclianu, Bosianu, Grigorescu, D. Brătianu, Rosetti, Iorgulescu, N. Rucărianu, Argiropulo, Al. Filippescu. nostru și, ce este și mai înfricoșiătorie, uă­mână nevestută, infernale, o scudue d’asupra capetelorű nóstre. „Ve rogu daru, dați resultare Ro­­mănilor, copleșiți de resvrătire și neo­­dine, scăpați-i de acea perturbare a so­cietății care aduce stingerea unei na­țiuni, care aduce, ceea ce am mai­­ sisit, a nu remâne petra peste petră.“ Astfel dar sau d. Catargiu a vorbit glu­me, sau acestă guverna, care au lă­sată se tracă 4 lune și jumetate for’a convoca adunările nici întrunite nici separate pentru a resolve cestiunea ru­rale, este „una lăpedată de lege, dupö d. Catargiu, care merită a fi sterpitu cu tunulű.“ Sau d. Catargiu a vor­bită glume sau alegătorii cari au ce­rută d-loră Catargiu, Platano, Ghica etc. etc. ca cestiunea proprietății sĕ fiă resolută în trecuta sesiune au fostű a­­măgiți de aleșii lorű și prin urmare li s’a ruptă masca. Sau d. Catargiu a vorbită glume sau ai d-lui lăsându-se se perlă una sută trei­­,iecî și cinci de­­ zile, de la venirea loru la putere și pîna la deschiderea Camerei, fpr’a re­­solva acea cestiune pentru care d-lorű nu dedere de cată 6 <nile unui altu Ministeriu — și ănca ori­­cărui Ministe­rial — este dovedită ce „n’au voită a „da resuflare pomănilorO copleșiți de „neodine, ce n’au voit” se resolvă ce­­„stiunea proprietății care pîna ce nu „va priimi că soluțiune va fi uă cau­­„să de discredilű, de miseriă, de mar­­„te pentru societatea romană.“ — masca rosű! Se nu uitamu c’acesta votu lu­a datu majoritatea Adunării de doue ori în cinci z­ile. .Se nu uitamu c’au $isu curată ce făcu acea cerere pentru tó­te ministeriile presiuni și viitorie. Da­co au fostă sinceri, pentru ce n’au facu­ta d-lora în loc de a jile cea-a ce cereau de alții în 6­­ zile ? —dMasca rosu! Dacă n’au putută întruni Came­rele, pentru ce nu le au deschisă se­parate pentru a trata acea cestiune ce, neresolută, era, după d. Catargiu și d-loră toți, vă cestiune de morte pen­tru societatea romănă ? — Masca rosii! „Dea Dumnezeu, a $isit totu d. Catargiu, în ședința de la 17 iuni­, ca unirea se se facă ș’atunci vomă trata multe legi mănă în mană cu Moldovanii, pîn’atunci însa, daca nu ne veți înlesni mițlulecele d’a ne ocu­pa d’aeastă cestiune, vom­ fi oilitu a crede ce se uneltescu lucruri amenin­­țătorie, periculose. Cestiunea proprie­tații, pîna nu va priimi vă soluțiu e, va fi uă cestiune de discredita, de miseriă, de mórte pentru societate.“ Asia daru sau tóte acestea au fostă glume, amăgiri, sau ne resolvendu cestiunea proprietății ați voitu discre­­ditulu, mortea societății. —Masca josu! Și dacă nu se pute nici unirea camerelor­, nici resolverea cestiunii pro­prietăți prin fie­care cameră separate, pen­tru ce ați votată intr’unu felu ș’ați fă­­cutu intr’altuielu ? — Masca josu­l). Domnule redactore alu Romanului. Fiindu ce am avu­tű onórea d’a găsi colónele stimabile lui d-vóstra ,ia­­rna deschise ori candu m’am adresată cotra d-v., i­ű eroși astă­­li curagiulu a ve adresa epistola acésta. Domnule­ interesandu-me, ca și d-vóstra, de partea națiuniloră oriin­­talî, și vei indu­ce periclule ne ame­nință d’aprópe mè simplu datoria me însogi cu bărbați, ca d-vóstra, cari a rădică vocea loru, apărăndă drepturile națiuniloră Oriintelui; și implinindu da­toria mea se conjură pe toți frații din Oriinte a se întruni și, lucrându toți ca m­ulți, se scapamű de primejdia și de catastrofa de care suntem­ ame­nințați. Și cine póte fi așia de surdu! așia de inorante! așia de simplu! ca se nu vede ce furtuna stă pe capul­ nostru? cine nu vede ce suntem­ a­­menințați a peri supta internarea po­litică a celora puternici! ce frumóse­­le nóstre patrie sunt: prada lorű ? ci­ne nu cunosce eö daco uă Națiune nu ingrijesce a-și câștiga ea însăși una viitoriű, nimeni nu vine se í­iu de gratis ? și cine pute a ne areta ce ci­neva s’a sacrificată fară nemică în schimbă pentru interesul­ altuia? 95 de morți din partea celor­ mai mari puteri ale Europei, Anglia, Francia și Rusia, căzuți la Navarin, suntu totű­deauna protestulű lor, ca se ne schiță ochii imputându-ne ce au liberată pe Grecia! — pe Grecia!! darű unii milionn de greci sacrificați pe altariulu Patriei, n’au are nici uă valore?! nu suntű óre nimica?! și numai cei 95 morți ai lorű au invitato ore pe Grecia?! nu! și de­uă mie de ori nu! coci bă­taia navale de la Navarin n’a fostu !). S'aducemü aci aminte că Ministeriul­ Golescu a declarată cö ela a cerută din nou de la Centralea a întări câtu mai curânda votulu Camerelorű și c’adeverulu acelei declarări se póte constata. Se mai spunemü äncö co d. Panu a scrisă prin telegrafii cabi­netului Golescu ce va convoca Adu­nările și le va întruni. Și se mai a­­ducemü aminte că Ministeriulű Gole­scu și-a datü demisiunea și că de­și Camera era închisă elit a respectată sistema Constituționale și s’a retrasă de la putere. în astă stare de fucruri, Thornton și femeia sea căuta, în înțelepciunea loru, miijl­oculü d’a aduce uă crime. — Acești douî copii se adoră, țlise Mortimer, se topescQ și se nefericescu de surda cu ideia loru nebună CŐ nu suntu demni unulu de altul­. Cumű se-l desbă­­râma de acesta nebuniă ? — Nemine, respunse Clara, n’o va pute scote din capulü Laviniei, decâtu Paolo,­­ și despre d ĭnsula cred ü că numai D-ta ílu poți convinge. Cu elü trebue se începi. — Facu totu, respunse barbatulu, derű înainte d'a-i mai sili spre a ajunge la capetulü doritű, cred ü ce e neapératu se-I 1 spunemu puntulu căruia Lavinia ii atribuesce i­uă așia d'asurdă importanță, și pe care i­ lu i am ascunsu píne acumu. j — De ce se nu culcama uă dată discrețiunea, Ilise mistress Thornton, și se nu luamu asupră­ ne­respunderea, fara a mai întrista pe Lavinia ceréndu-I învoirea? Trebue ca ela sé scia totu, ci déce nasce­­i’ea fetei nu va schimba semptimentele lui pentru dînsa, atunci spune»! oe asta si nu­ mai asta e causa reserve! Laviniei cetra d ĭnsula, si ce ea, Clara Thornton, scia ce ea ilü iubesce din tote puterile sufletu­lui seu. Conformü astul planu, a doua zii ve­­nindu la villa împreună, Englesulü ru­se Ita­lianului. — Presupune ce esiste să pată pe nascerea Laviniei, asta ți-ar schimba ideiele in privința-I? — Cum ți poți se-mî faci că întrebare astâ d’asurdă? respunse Paolo. Asta ar fi totu pare ce mi-aî plice ce e fiica celui mai putinte m­onarhü din Europa. Cumu se pate ca unu individa se fiă responsabile de unu acidinte independinte de voința sea, și prin urmare care nu provine din meri­t­tulu sea nemeritulu sea? Fiă Lavinia fata unui principe seu a unui bietü lucratoriu; pate óre asta altera esința naturei seii, s’o facă mai bună sau mai rea, să facă din­­ ea asta ceva decâtü sânta și amabilea crea­tură ce este. — Negreșită nu, știse Thornton. Află s ácre, dé ce n'ai gleit« după întrebarea mea, ce este uă stigmată asupra nascerii adora­bilii copile, părinții sei n'au fostü nici uă dată cumnați! Acumü sou­ care a fostu causa reservei sele cötre tine, își închi­­puesce în naivitatea sea ce acesta e uă desonare care o face nedemnă de tine. Béra, crede-me, fericirea ici atîrnă de tine totu așiâ precumit­a­tea atîrnă de ea. Tu trebue se-î învingi scrupulele, Paolo. — Cu ajutoriul­ lui D-^eu, voiu cerca! strigă junele. De voiű reuși și de mă va primi, voi­ fi cela mai fericită omu; de mie va refusa, adio, pleca măne cu corabia. Lavinia și mistress Thornton ședeaă lucrându într’un cameruțâ desupra porței de intrare, acolo conduse Thornton pe Paolo. — Acuma­séți nici uă dată, îi șfise încetu la urechiă; am se-țî prepara calea.— Și apropiindu-se de femeie, le țlise tare: Ve consilieră, D-nele mele, se puneți măna p’asta trădătoriă care mediteză vă fugă. — D­ d-le Paolo, Ilise Clara c’unu tonü de imputare și c’uă mirare Invederatü penibile, nu e așia ce n’ai de scopu se plecsî ? Lavinia nu țlise nici uă vorbă, dorul uă pasare se respăndi d’uă dată pe tote trăsurele sele. — Póte se pleca, nu sum ance si­­curű, îngănă Paolo Inecatu de emoțiune. Plecarea sau prelungirea șederii mele va atîrna de miss Lavinia. — De mine! striga Lavinia spăriată. — Da, de d-ta, adause Paolo dându atunci la uă parte ori ce eșu­are. Am se-țî facü uă întrebare ală cării resultate trebue se decidă ce­va mai importante de câtü a sei déce trebue se pleca séü se remaiü, voia se ^icü tota fericirea séu tóta nefericirea vieței mele. Lavinia, cererea mea ,este uă cerere forte ambițioasă, făra îndouință. Cu tóte astea ți-o adreseșifl în tota umilitatea inimei mele, picîndu aceste cuvinte, elü că^u în genuchi, și luă amân­­doue mănele iei în a sea: „Lavinia, vrei să mă faci demnu de d-ta și se-mi dai fericirea devenind și sapa vieței mele ? “ Comprinsă de mii de emoțiuni și e­­vitând­ căutătura rugătorii a junelui, La­vinia strigă c’uă voce sfărâmată: — Te roga, d-nule Paolo, cruță-me,—■ , este cu neputință, nu scit . , , , — Sciti, urmă Paolo cu pasiune, esiste între d-ta și mine unii prejudegü care care te opresce, și pe care te rogu în ge­nuchi sé-lű respingi. Lavinia, te rogu, la­să-mi folosulu unora opiniunii pe cari le am avută totu deuna, férá se mé ocupa de ce potű cugetă alții. Eu nu invented­a­­aceste opiniunî pentru împregiurarea ac­ tuale. Este multü, forte multü de cändü m’al aușlitO șiie îndă ce meritulü séu ne­meritulü suntu cu totulü personali, și ce transmisiunea unui semnă de onore seu de desenare celui ce n’a făcută nemicu spre a-lu merita, este în ochii mei cul­mea asurdității, cu drepta sea cu nedreptu, cee­a ce cugetam atunci cugeta și astășii. 0! Lavinia, Lavinia, nu sacrifica uă animă iubită unei simple ideie rătăcite din par­­te-țî. Crede-me totă viața mea va fi în­­buințată a-ți dovedi înalta opiniune ce am de nemărginita favore ce-ți ceră. Lavinia, spre respunsu, începu a plân­ge. Atunci Thornten și femeia sea­mar«­tur! forte mișcați ai acestei scene, unire , argumentele lorö cu rugăciunele lui Paoloj

Next