Romănulŭ, aprilie 1862 (Anul 6, nr. 90-121)
1862-04-20 / nr. 110
VINERI, Voiesce și vei puie. Va eși ui tutu afară de Lunia și a doua-ții după Sorbătoică. A «narea pe unumm.....................j 128 lei. Nese luni......................................................... i'l — li el iunî........................................................ 1 12 — Piluna........................................ 11 — Unu exemplariu............................... 24 par tus diin țările linia ....................................... 115 S1. 110. Anni VI pIARIU POLITICE, COMERCIALE, LITERARIU. (ARTICLELE TRIMISE ȘI NEPUBLIGATE SE VOR ARDE.) Directoriul tipariului: C. A. Rosetti. — Gerantü respund efori: I. Albescu. — Tipografia C. A. Rosetti. (Caimata) Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratoriul chianurui d. C. D. Aricescu, Pos. Romăn No. 13. 20 APRILIE 1862. Lumine dă-te și vei fi. Aloninxi se face în Sacurescî, IV. Administrațiunea Românului. Pasagiul Român No. 12. In districtele de dinceco și de dincolo de Oltu și de Milcovu la corespondințiî țliariului și prin poște. La Paris la D.Hallegrain rue de l’ancienne comedie 5, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcsiunile poștale și la agințele de abonare. Pentru județe se adauge costul« portului câte 2 parale de togeri pentru străinătate câte 24 par. de raificarea Fortunei No. 15. REVISTA JPOLITICA BUCURESCÎ, «JSS. 4 Alegerile de deputayire erau a se tace în România de peste Milkova la 18 — 30 Aprile, s’au mi fikutu, mi sperima ki Monitoriulü de astizî ne va face kunoskutü resultatulü. Noi nu putunmü alia niici de kitti despre alegerea de la Tekuit, mi karea a dată nici unii resultalü. La doue voturi pe runda a emitu tota paritate de voturi între doi. Stefan Golesku si Dimitru Alesandru Sturza, m’astü feiü alelu kolegiu a remasa totu variante. Deplingíndü anestü sterpii resultatü se dau adesea kolegiurile noistre eleptorali, din katisa strîmpteî mi prin urmare sterpii noistre legi eleptorale, este o okasiune se índemnima pe legi netigiinii Romini a iere din nou mi nekontenitu, in tóte okasiunile mi prin tóte modurile legali reforma aiestei strimpte, nenoroiite mi sterpe legi electorale ie ne a datu-o striinii mi despre care miri ei înmii au marturitu ki nu kunoaku yéra pentru care o fineam Nu este bine ka o națiune se se deprinzi a aștepta iniiiativa reformelor de la guvernă, kxiî nimine nu poste kundsie ka ea însiusi trebuințele sale, ci unele reforme guvernulă miiî nu poste ave toti puterea de kare are trefauingi pentru a le taie, darii nu este susținuta, impusă, îmboldită militară silită de adeveratulă proprietariu, de națiune. Iu trebuin yanmu kuvîntulu de proprietariu, ba se taiemă mai bine se ’ngalogi p’anei kari s’aă deprinsu prin numirea de „slipinire*1, ie ne a deprinsă invasiunile m’o dimii guvernului, liilu de retinuti mi cititorii de moirte este ideia ie aă ki guvernulă este „supînirea1” mi nagiunea „duga“. Ar fi liudatu in adevirü a vede pe epistațî dîndă afari pe proprietariulu morniei, ba înlii bitîndulu mi Kiar tngindü ku pumka într’însură, pentru kt nu lă last se litelă, epistatură numită mi plititü de proprietariă pentru a îngriji de momit, „stipmulü“ momiei, mi se tau picturile, morile, prekumă îi va plinea lui, se falit in sfîrmită ku aiea momu neaa se va voi elă epistatură, s’o splateze mi s’o resterne kumă îi va plttea lui, ba tnkt, dómne teremte, s’o mi vinzi daktelă va crede kt este mai bine amia, mi proprietariulu se suspine, dară se se ’nkline, fiindă ktamia este voinya epistatului seü? Frumosă, forte frumosă în adevără respectă ală proprietigii ar fi dakt epistagii s’ară asoira între drnmii spre a goni prin puterea materiale pe proprietari dupe morna loră, mi frumósi lekenie de respektu-alü proprietigii s’ar da epistagiloru moimelor neiorü mii’ ale partikularii oră, daki epistagii mormei iele mari, ne este proprietatea generale, sară faie în faptă domnii mi supînii anestei mari morne peste care aă fostă numiți epistafii de kitri proprietarii iei! Dar aiósta n’a fostă mi nu póte fi, mai ku sémt akumă kindiî în mii imperayii dekiart, in tóte altele loră, ki suntă ltkute prin „voirea naționale ori nealtifiată guvernelor” este ftkută în numele națiunii, în numele proprietariului, mi dovada nea mai temeinikt este kt guvernulă se opune numai la nererile minoritigii mi nim odalt la nererile maioritigii. Astăfelă dată tot ne se fane de kttri guverne li bună li reă, este voința proprietariului, a najțiunii, d’a se fane astăfelă, mi d’anea a dalit nu s’a ftiută nici nici reforma legii elektorale, kausa este ki guvernută nu este silitu a nu mai putea nega k’anea reformi o aere majoritatea națiunii eră nu numai minoritatea. in anesta daru, ka ’n tóte, se numai acustiu pe epistați ni pe proprietariulünetă adeverată, pe națiunea legale mai ku semt, kum ea voiesne se lit mi se se fakt astăfelă, mi guvernulă ar fi tnkt mnu epistatu kulposă kare ar fi dată alărt de majoritatea Aduatrii, dakt ar face altă fetă dupe kumă a ftkută mi lane. Fiindă ki vorbirimă de alegeri, se fane mă cunoscută publikului o nouț mi minunată invențiune a guvernului. Suntă 5 sau mase zile de rundă d. Prefektă ală județului Argemiă apusă d’a bătută toba prin oramiulă Pitești m’a anungiată apoi, prin Țelatu, kt d. G. Știrbei nu mai este deputată ală A-dunirii Elektive mi kb kolegiulu din Craiova se va întruni la atitea ale lunei aiestia spre a proiede la alegerea Deputatului seă. Ce Insemnezi, aiesti noul sistemi de tobemi telali spre a anunța dimissiunea unui deputată mi konvoltarea kolegiului, mi pentru a se aiestea se fală acumă numai mi numai în privintța d-lui G. Știrbei, se ’ntrebam lelbyianii Pitemiteni, prekumă se voru întreba akumă mi tojjî kijuivoră lui aieste linie ? Ne pare fórte reă ki nu suntemă în stare a respunde la aieste întrebiri, cu toate kbkiulanmu kiară în istoria Indian spre a pute găsi vr’m esplikare. Publik bmu mai la valem epistolble ne trimită onorabilii im edițiî, despre kariamă fostă vorbită în unulă din No. trekute, lui okasiunea omorului ie s’a komisu prin nastere silniki. Publikmdă aiea epistoli mirturimă ki nu kunosidmă, kind am fostă scrisă despre aiea nenorotire, ki lipedarea era kunoskutimi konstatali de kitri dumnialoră, mi ki prin urmare reklamarea d-loră este fórte dreptă în acestă pantă. Mai avemă niki datoria d’a deklara ki suntă forte nedrepul,atită în kontra nostri kită mi ’n kontra d-loră, kindă zikă ki noi amu pusă în limuiéii intențiunile d-loră. Din kontra tokmai pentru ci i-amă stimat, ne amă crezută în dreptă a reklama kontra unei retraktiri, ba se zicemu astufelu, ie se fikuse din partea d-loră. Medigii, s’a zisă adesea de noi, suntă precisií moralitigii publice, mi suntemu 4ei d’mtîră kare amă aretată omaginile nóstre acestoră onorabili mi inviyam birbajii kari, dupi 4e mînă fikută datoria de medici pe deplină mi pini in kapită, kmdă mortea a acoperită ku a iei inviolabilitate pe nenorocita viktimi a nes4iinjiei, mînă împlinită mirea Iaiii sakn datorii d’a denumia krima, pentru ka acesti mare nenorocire se servesti o ielă puțină de iehisiune a46Stei souietiyi, atită de tare bintuiti de nesninuami imoralitatea în care aă afundalu-o invasiuniie mi lipsa de libertate. Ku tóte acestea aveamă dreptulă a zicei o adiare de slibiciune a sucrețiune, cumă se cuvine se facă unu omu fără mijliloce în facia unei femeie pre opulente; acesta se înțelege de sine. — Și că care voi fi mai în aceași posițiune în facia domniei-tale, dacă vei moșteni, voi ave aceaași înînimă, te rogă s’o creții. N'aș să suferi omaginile domniei tale, nici chiară suptă formă de glume. — Și pentru ce nu le ai suferi, dacă ar fi seriose? — Ai da, veții asta e, Ilise Hortence rîțlîndă. Ară trebui se băutătă de seriose cătă n’ai pute ajunge nici uă dată la scapă. — Me judeci forte reă, Hortence te iubescă seriosă. — Cu amiciția, da! me măngăiă că este asta și te credă cu plăcere. — E mai multă de cătă amicițiă! — Se admite că c’ar fi uă amare bățască. — Și dacă arei pasiune? respinse junete militariă, încongiurăndu-o cu bracele sale. — Aci te oprescă, Ilise Hortence, retrăgîndu-se fără temere și fără tulburare. Bă viseză altă ceva de cătă pasiunea junetei și devotamentulă amiciției, viseză amarea adeverată, care nu se póte explica prin demonstrări,, dară care se simte în tfatu m’asupra duminatorii, kuma sufli, vai! asupra nóstri tutuloru, firi esue puiue, ki4, dupe ce autopsiade se ceruse nu s’a fostu fikutsi, din kausa slibiciunii guvernului, dumnialoru se putea virgini a respunde la adresa ueni s’a fikutu de kitri kemitatului sanitariu numai în ponturile despre care erau intrebati m’a nu mai veni la gestiunea autopsiei, m’a acoperi astafelii, fin voia d-loră pate, slibiciunile nelralalgi. rbnki o krimi, mi din ceJe mai infame mi mnoritarie. La una pensionată de fete, suptă firma de Marteau sau Foureau, s’a deskoperită k’acestă din urmită komisă, ku pistolulă în mini, 4ete mai infame mi kriminali violini asupra mai multoră kopile, dintre care unele erau numai de 7 ani. Se sperimă kibelă pugină d’asti dați inima de pirinte va vibra în peptură tuturoră mi nu vomă mai slibi nimine înaintea nici unei înrîuriri mi mai kusemi înaintea înrîuririi domnului konsulă. Noi dekiarimă d’akumă, mi suntemu sikuri ki suntemă în acestă minută organulă kugetirii tutoră Rominiloră, ki eiferă toy! ka justiyia se provedi ku cea mai mare putere mi ka kulpabiii se fu indali mi judekayî mi pedepsigi in fagia națiunii, loviți atită de tare in totule ea are mai sacru. Kriminalii daru trebue judekayî mi pedepsigi ani, ofere națiunea, o 4ere justigia, o 4ere familia, mi trimiți de va pute d. konsulă ală Franuiei o armați de invasiune spre a smulge din minele justigiei naționale perelu mai infamă uuiditoriă ală națiunii romme. Națiunea 4elă pugină atunci va ave kons4iviya împekati ki a plititu, aspilată ku singeie iei krima fikuti desmini, înkuragiagi prin ilegali protekgiunî; intr’altă felă, dalii se va da mi anestă kulpabile suptă skutulă protekgiunii konsulare credemă ki nagiunea nu va permite se i se faki m’anesti insulți, ucidere, sau de va permite-o apoi se-unjigiteski giulgiulă, ki4Î este mórli; vecinika iei pomenire. Pubiicimă mai la vale ună însemnată artiklu asupra nostri publikată într’ui revisti din Viena de unulți din cei mai renuumiți învegați ai Austriei. Acestu artiklu este în adeveri scris din puntul de vedere austriaa, bine înțelesu; însi kiarü astü-felö, mi tokmai fiindü ki este astü-felu, kite legiuni mari nu putem cculege dintr’însul, mi kiti romiéyi nu va adune elu pe fruntea unora din ómenii nomtrii de stătu kari potú totu mi nu fakü nimikü. Nayiunea, nelü puyinü, sperimü ki va romi kindü va vede ne kredüt striiniĭ despre misiunea iei mi ’n ne stare suntemu, mi kredemü ki de va romi vomü fi in adeverü skipagi de periklele nele mari, ne ne ameningi de romü mai fi precum suntem. Efsy^-spgina BBB H g LiSIS l ÉKUNtiL FAMILIA DE GERMAiXDRE. de GEOKCASIS S £.ALIN I.U». (Urmare:) CAPITULU IV.1) Hortence, remasă singură cu verulă aed, afecta mai multă distracțiune de cătă simpția într’adevără, spre a lu cruța de mortificațiunea d’a se declara fără vr’una resultata, și asta se prefăcea car simpliuă mare nerăbdare d’a vede pe cavalariu. _ Aide, îi dise Octave cu superare, nu mai ’ncape îndoială, omul câmpului ți-a cădută la inimă, frumdsa mea verișiară! Nu este muulocă d’a-ți vorbi, nu e asta? Cu tote acestea astă are lucruri seriose a-țî spune. — Dumniata, lucruri seriose! la lasă, scumpulă meu Octave, nu cumu va ești bolnavii ? — Da, torte bolnavă! bolnavă de mămă, de amore și de neodină. — E bine! dacă me creții, omu vorbi altă dată. Timpulă, care ne remăne înaintea adunărei pentru citire n’ar fi de ajunsă pentru cea-a ce avemă a ne spune. — Póte! se așteptă ăncă uă rudă, care n’a venită. Póte se va aștepta încă uă oră, și că, afară de acesta, voiü fi țrisă totulă într’uă vorbă: Hortence, te iubescă, sunt lămurită, voiesc, a-mirespunde? — Atunci îți voi respunde eră și printr’uă vorbă. Am amicițiă, multă amicițiă pentru dumniata. — Multă amicițiă? Asta e totu ce simpu pentru mine? — Trebue să te mulțămescl și se-mi plătescl cu aceași bonetă. Nu-ți ceră de cătă ce mi se cuvine. Octave mușcă mustața sa și era se respundă cu asprime; dară luă timpă d’a reflecta și-și țiise. Se pate cineva mulțămi și cu amiciția în căsătorie și căsătoria era adeverata cestiune. — Gestiune de delicateță înainte de tate, toții se continuăndă tare gănduiăscă, noi puteam moșteni amîndoui, saă nu putemă moșteni nici unulă nici altula. Atuncî cestiunea remăne ce este astăzii, adică este reservată, cum aplică diplomații. Dară, dacă unulă din noi moștenesce, și dacă sum că acelua? — Dacă esti dumniata, me voi bucura din tota inima, dară dapă sum că? Me retragă cu mîndriă și cu disfunctură inimei, și pe care d-ta nu o vei simpți nici uă dată, fiindăcă n’o înțelegi. E că nisce suptirități nesuferite, strigă Octava cu rirăuiă. Ai citită pre multe romanuri, veriși oră, și nu vei fi nici Uă dată nici fericită, nici justă, fiindă că trăiesci într’unu idealismă cu neputință. — Póte! dară ce vrei se-ți facă? Așia sum ! — Nu voiesci a te tămădui d’acestă morbă ? Atunci aibi răbdare și cercă a milă în poula și mie. Dacă m’aș să supune curei, se vedemă ? ai refusa ore d’a me cerca și d’a me cunosce? Pentru ăntîia oră îți poți vorbi fără mărturii — Ga se-ți respundă, scumpulă meă Octave, trebue să-ți cunoscă ăntîiă sortea. Dacă vei remâne seraca . . . e bine! datoria afecțiunii mele este a nu-ți refusa că să va timpă de nouă cercare. Dacă vei fi avută............. — Vei fi încântată d’a te scăpa de mine, căci ai compătimire pentru mica mea epoletă, și nimică mai multă ! . . . Octave alărgă prin cameră, făcîndă se resune pintenii săi. Pe urmă, viindu-și în simpure, printr’una din acele schimbări brusce, ce-i era proprie, țlise. Și asta e ceva și ar trebui să-ți mulțămescă pentru inima domniei tale cea bună. 1 Vez! No. de -rle Domnului Redactoru alu ziariului ROMĂNULU. Domnule Redaktoru. In Rommulu de ieri revnindu asupra morgii d-nei X, provocati prin miziene siliine, ne akuzí ku multi amizmiune ki amü slibitü în împlinirea datoriilor nóstre, mi ne impugi ninnte deklaragii pe care noi nini amü ginditü vre o dati a le fane. Aktulü ne amü adresatü d-lui prokurorü, dupe invitația administrayii generale a serviciului sanitarü lu amü fikutti, d-le redaktorü, nu dupe 24 ore cum o pretindeyi, ni dupe 50 ore în urma împrummuirii; intr’insula nu e niai vorbi de naștere despre a kiria constatare prin autopsie d-ta stiruiemti ama de multü. Lepiditura (nu nausterea) nimeni n’a negato ; kestia siningifiki, puntulu în discrugie, e de a mti daki 50 ore dupe imormîntare (ka si nu tinem mai multe, kmî negreuntü asti desgropare nu s’arti fi fikutü de kita multü mai tirziu) autopsia arti fi pututu deskoperi urme materiale despre smiruiirea irimii, mi a adune lumini noui la investigațiile justigii. Dar pentru a desbate în publika o bestie atitű de delikati, am trebui si intrim nu numai în konsiderayiî fisiologikopatologine, dar kiarü si dimü pe fagi ammunte ne atingü de aprópe moralitatea publiki. — Avernă animă bună amîndoui, $ise Hortence, intindîndu-I măna; amu voi se ne înavuțimă uul pe altul, acesta este învederată. Veții dară că este uă adeverată amicițiă de frate și de soră. Dară se nu ne înșelămil, nu este alta nimică, și, cătă pentru mine, acesta nu ar fi d’ajunsă pentru căsătoriă. Nu voiă se facă ună măritiștă de rațiune. cerea. Octave păstră pentru ună momentatăîși dlise că în casă de moștenire, consciința sa era liberă în facia domnei de Sévigny și simpli chiară mă feră de mulțămire la ideia că libertatea sa nu era compromisă prin declarațiunea ce riscase. Dară îndată, avarea propriă îl făcuse simplă plaga sa și, ori care ar fi resultatulă situațiunii, se vedu relasatu saă camă așia. Măria îl reveni și simpui trebuința d’a-și versa amărîciunea. — la vețit, Hortence, Ilise deschidîndă d’uă dată ferestra ca se nu înabușască, ar trebui se te cununi cu o mulă de țeră! Ecă tu tocmai trecîndă pe terasă. Privesce la I E încăntătoriu, cu culoții săi de rutină, cu ciorapii sei vergați, cu vestmîntulă seă de catifea din Auvergne, cu spata sa și cu pelăria sa de soldată republicană pe perulă scu tunsă scurtă după moda din timpulă directorialul! Este întocmai asta-fel, cum mi-a părută la §n«