Romănulŭ, aprilie 1862 (Anul 6, nr. 90-121)

1862-04-20 / nr. 110

VINERI, Voiesce și vei puie. Va eși ui tutu afară de Lunia și a doua-ții după Sorbătoică. A­ «narea pe unu­mm.....................j 128 lei. N­ese luni......................................................... i'l — li el iunî........................................................ 1 12 — P­i­luna........................................ 11 — Unu exemplariu............................... 24 par tus diin țările linia ....................................... 1­1­5 S1. 110. Anni VI pIARIU POLITICE, COMERCIALE, LITERARIU. (ARTICLELE TRIMISE ȘI NEPUBLIGATE SE VOR ARDE.) Directoriul t­ipariului: C. A. Rosetti. — Gerantü respund­ efori: I. Albescu. — Tipografia C. A. Rosetti. (Caimata) Pentru abonare și reclamări se vor adresa la Administratoriul chianurui d. C. D. Aricescu, Pos. Romăn No. 13. 20 APRILIE 1862. Lumine dă-te și vei fi. Alonin­xi se face în Sacurescî, IV. Administra­­țiunea Românului. Pasagiul Român No. 12. In districtele de dinceco și de dincolo de Oltu și de Milcovu la corespondințiî țliariului și prin poște. La Paris la D.Hallegrain rue de l’ancienne comedie 5, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcsiunile poștale și la agințele de abonare. Pentru județe se adauge costul« portului câte 2 parale de tog­­eri pentru străinătate câte 24 par. de raifi­­carea Fortunei No. 15. REVISTA JPOLITICA BUCURESCÎ, «JSS. 4 Alegerile de deputayi­re erau a se tace în România de peste Milkova la 18 — 30 Aprile, s’au mi fikutu, mi sperima ki Monitoriulü de asti­zî ne va face kunoskutü resultatulü. Noi nu putunmü alia niici de kitti despre a­­legerea de la Tekuit, mi kare­a a dată nici­ unii resultalü. La doue voturi pe runda a emitu tota paritate de vo­turi între doi. Stefan Golesku si Di­­mitru Alesandru Sturza, m’astü­ feiü a­­lelu kolegiu a remasa totu variante. Deplingíndü anestü sterpii resultatü se dau adesea kolegiurile noistre elepto­­rali, din katisa strîmpteî mi prin ur­mare sterpii noistre legi eleptorale, e­­ste o okasiune se índemnima pe legi netigiinii Romini a iere din nou mi nekontenitu, in tó­te okasiunile mi prin tóte modurile legali reforma aiestei strimpte, nenoroiite mi sterpe legi elec­­torale ie ne a datu-o striinii mi de­spre care miri ei înmii au­ marturitu ki nu kunoaku yéra pentru care o fi­neam Nu este bine ka o națiune se se deprinzi a aștepta ini­iiativa refor­melor de la guvernă, kxiî nimine nu poste kundsie ka ea însiusi trebuințele sale, ci unele reforme guvernulă miiî nu poste ave toti puterea de kare are trefauingi pentru a le taie, darii nu este susținuta, impusă, îmboldită mi­litară silită de adeveratulă proprietariu, de na­țiune. Iu trebuin yanmu kuvîntulu de proprietariu, ba se taiemă mai bine se ’ngalogi p’anei kari s’aă deprinsu prin numirea de „slipinire*1, ie ne a de­prinsă invasiunile m’o dimii guver­nului, liilu de retinuti mi cititorii de moirte este ideia ie aă ki guver­­nulă este „su­pînirea1” mi nagiunea „duga“. Ar fi liudatu in adevirü a ve­de pe epistațî dîndă afari pe proprie­­tariulu morniei, ba înlii bitîndulu mi Kiar tngindü ku pumka într’însură, pentru kt nu­ lă last se lit­elă, epistatură nu­mită mi plititü de proprietariă pentru a îngriji de momit, „stipmulü“ mo­­miei, mi se tau­ picturile, morile, pre­­kumă îi va plinea lui, se falit in sfîr­­m­ită ku aiea momu­ nea­a se va voi elă epistatură, s’o splateze mi s’o res­­terne kumă îi va plttea lui, ba tnkt, dómne teremte, s’o mi vinzi dakt­elă va crede kt este mai bine am­ia, mi proprietariulu se suspine, dară se se ’n­­kline, fiindă kt­amia este voinya epis­­tatului seü? Frumosă, forte frumosă în adevără respectă ală proprietigii ar fi dakt epistagii s’ară asoira între drn­­mii spre a goni prin puterea materia­le pe proprietari dupe morn­a loră, mi frum­ósi leken­ie de respektu-alü pro­prietigii s’ar da epistagiloru moimelor neiorü mii’ ale partikularii oră, daki epistagii morm­ei iele­ mari, ne este proprietatea generale, sară faie în faptă domnii mi su­pînii anestei mari morn­e peste care aă fostă numiți e­­pistafii de kitri proprietarii iei! Dar aiósta n’a fostă mi nu póte fi, mai ku sémt akumă kindiî în mii imperayii de­­kiart, in tóte altele loră, ki suntă l­tkute prin „voirea naționale ori ne­altifi­ată guvernelor” este ftkută în numele națiunii, în numele proprieta­­riului, mi dovada nea mai temeinikt este kt guvernulă se opune numai la nererile minoritigii mi nim­ odalt la nererile maioritigii. Astăfelă dată tot ne se fane de kttri guverne li­ bună li­ reă, este voința proprietariului, a najțiunii, d’a se fane astă­felă, mi d’a­­nea­ a dalit nu s’a ftiută nici nici reforma legii elektorale, kausa este ki guvernută nu este silitu a nu mai pu­tea nega k’anea reformi o aere majo­­ritatea națiunii eră nu numai minori­tatea. in anesta daru, ka ’n tóte, se nu­mai acustiu pe epistați ni pe pro­prietariulü­netă adeverată, pe națiunea legale m­ai ku semt, kum­ ea voiesne se lit mi se se fakt astăfelă, mi gu­­vernulă ar fi tnkt mnu epistatu kul­­posă kare ar fi dată alărt de majori­­tatea Aduatrii, dakt ar face altă fetă dupe kumă a ftkută mi lane. Fiindă ki vorbirimă de alegeri, se fane mă cunoscută publikului o nouț mi minunată invențiune a guvernului. Suntă 5 sau mase zile de rundă d. Prefektă ală județului Argemiă apusă d’a bătută toba prin oramiulă Pitești m’a anungiată apoi, prin Țelatu, kt d. G. Știrbei nu mai este deputată ală A-duni­rii Elektive mi kb kolegiulu din Craiova se va întruni la atitea ale lunei aiestia spre a proiede la alege­rea Deputatului seă. Ce Insemnezi, a­­iesti noul sistemi de tobe­mi telali spre a anunț­a dimissiunea unui depu­tată mi konvoltarea kolegiului, mi pen­tru a se aiestea se fală acumă numai mi numai în privintța d-lui G. Știrbei, se ’ntrebam­ lelbyianii Pitemiteni, prekumă se voru întreba akumă mi tojjî kijui­­voră lu­i aieste linie ? Ne pare fórte reă ki nu suntemă în stare a respunde la aieste întrebiri, cu toate kb­kiu­­lanmu kiară în istoria Indian spre a pute găsi vr’m esplikare. Publik bmu mai la vale­m epistolb­le ne trimită onorabilii im edițiî, des­pre kari­am­ă fostă vorbită în unulă din No. trekute, lui okasiunea omoru­lui ie s’a komisu prin nastere silniki. Publikmdă aiea epistoli mirturimă ki nu kunosidmă, kind am fostă scrisă despre aiea nenorotire, ki lipedarea era kunoskuti­mi konstatali de kitri dumnialoră, mi ki prin urmare rekla­­m­area d-loră este fórte dreptă în a­­cestă pantă. Mai avem­ă niki datoria d’a deklara ki suntă forte nedrepul,­atită în kontra nostri kită mi ’n kon­tra d-loră, kindă zikă ki noi amu pusă în limuiéii intențiunile d-loră. Din kontra tokmai pentru ci i-amă stimat, ne amă crezută în dreptă a reklama kontra unei retraktiri, ba se zicemu astu­­felu, ie se fikuse din partea d-loră. Medigii, s’a zisă adesea de noi, suntă precisií m­oralitigii publice, mi suntemu 4ei d’mtîră kare amă aretată omaginile nóstre acestoră onorabili mi inviyam birbajii kari, dupi 4e mî­nă fikută da­toria de medici pe deplină mi pini in kapită, kmdă mortea a acoperită ku a iei inviolabilitate pe nenorocita vik­­timi a nes4iinjiei, mî­nă împlinită mi­rea­ Iaiii sakn datorii d’a denum­ia krima, pentru ka acesti mare neno­­rocire se servesti o ielă puțină de ieh­­isiune a46Stei souietiyi, atită de tare bintuiti de nesninua­mi imoralitatea în care aă afundalu-o invasiuniie mi lipsa de libertate. Ku tóte acestea aveam­ă dreptulă a zice­­i o adiare de slibiciune a su­crețiune, cumă se cuvine se facă unu omu fără mijliloce în facia unei femeie pre o­­pulente; acesta se înțelege de sine. — Și că care voi­ fi mai în aceași posițiune în facia domniei-tale, dacă vei moșteni, voi­ ave acea­ași înîn­im­ă, te rogă s’o creții. N'aș să suferi omaginile domniei tale, nici chiară suptă formă de glume. — Și pentru ce nu le ai suferi, da­că ar fi seriose? — Ai da, veții asta e, Ilise Horten­ce rîțlîndă. Ară trebui se b­ă­utătă de se­riose cătă n’ai pute ajunge nici uă dată la scapă. — Me judeci forte reă, Hortence­ te iubescă seriosă. — Cu amiciția, da! me măngăiă că este asta și te cred­ă cu plăcere. — E mai multă de cătă amicițiă! — Se admite că c’ar fi uă amare b­ățască. — Și dacă ar­ei pasiune? respinse junete militariă, încongiurăndu-o cu bra­­cele sale. — Aci te oprescă, Ilise Hortence, re­­trăgîndu-se fără temere și fără tulburare. Bă viseză altă ceva de cătă pasiunea ju­­netei și devotamentulă amiciției, viseză a­­marea adeverată, care nu se póte explica prin demonstrări,, dară care se sim­te în tfatu m’asupra duminatorii, kuma sufli, vai! asupra nóstri tutuloru, firi e­­sue puiu­e, ki4, dupe ce autopsia­de se ceruse nu s’a fostu fikutsi, din kau­sa slibiciunii guvernului, dumnialoru se putea v­irgini a respun­de la adre­sa ueni s’a fikutu de kitri kemita­­tului sanitariu numai în ponturile des­pre care erau intrebati m’a nu mai veni la gestiunea autopsiei, m’a aco­­peri asta­felii, fin voia d-loră pate, slibiciunile nel­ra­lalgi. rbnki o krimi, mi din ceJe mai infame mi m­n­oritarie. La una pensio­nată de fete, suptă firma de Marteau sau Foureau, s’a deskoperită k’acestă din urmi­tă komisă, ku pistolulă în mini, 4ete mai infame mi kriminali violini asupra mai multoră kopile, din­tre care unele erau numai de 7 ani. Se sperimă ki­belă pugină d’asti da­ți inima de pirinte va vibra în pep­­tură tuturoră mi nu vomă mai slibi nimine înaintea nici unei înrîuriri mi mai ku­semi înaintea înrîuririi domnu­lui konsulă. Noi dekiarimă d’akumă, mi sun­temu sikuri ki suntemă în acestă mi­­nută organulă kugetirii tutoră Romi­­niloră, ki ei­feră toy! ka justiyia se provedi ku cea mai mare putere mi ka kulpabii­i se fu indali mi judekayî mi pedepsigi in fagia națiunii, loviți atită de tare in totu­le ea are mai sacru. Krim­inalii daru trebue judekayî mi pedepsigi ani, o­fere națiunea, o 4ere justigia, o 4ere familia, mi tri­miți de va pute d. konsulă ală Fran­­uiei o armați de invasiune spre a smul­ge din minele justigiei naționale pe­relu mai infamă uuiditoriă ală națiu­nii romme. Națiunea 4elă pugină a­­tunci va ave kons4iviya îm­pekati ki a plititu, a­spilată ku singeie iei kri­ma fikuti desm­ini, înkuragiagi prin ile­gali protekgiunî; intr’altă­ felă, dalii se va da mi anestă kulpabile suptă sku­­tulă protekgiunii konsulare credemă ki nagiunea nu va permite se i se faki m’anesti insulți, ucidere, sau de va permite-o apoi se-un­jigiteski giulgiulă, ki4Î este mórli; vecinika iei pomenire. Pubiicimă mai la vale ună însem­nată artiklu asupra nostri publikată într’ui revisti din Viena de unulți din cei mai renuumiți învegați ai Austri­ei. Acestu artiklu este în adeveri scris din puntul­ de vedere austria­a, bine înțelesu; însi kiarü astü-felö, mi tok­­mai fiindü ki este astü-felu, kite le­­giuni mari nu putem cculege dintr’însul, mi kiti romiéyi nu va adune elu pe frun­tea unora din ómenii nomtrii de stătu kari potú totu mi nu fakü nimikü. Na­yiunea, nelü puyinü, sperimü ki va romi kindü va vede ne kredüt striiniĭ despre misiunea iei mi ’n ne stare sun­­temu, mi kredemü ki de va romi vomü fi in adeverü skipagi de periklele ne­­le mari, ne ne ameningi de romü mai fi precum suntem. Efsy^-spgina BBB H g LiSIS l ÉKUN­tiL FAMILIA DE GERMAiXDRE. de GEOKCASIS S £.ALIN I.U». (Urmare:) CAPITULU IV.1) Hortence, remasă singură cu verulă aed, afecta mai multă distracțiune de cătă sim­pția într’adevără, spre a­ lu cruța de mortificațiunea d’a se declara fără vr’una resultata, și asta se prefăcea car simpli­uă mare nerăbdare d’a vede pe cavalariu. _ Aide, îi d­ise Octave cu superare, nu mai ’ncape îndoială, omul­ câmpului ți-a căd­ută la inimă, frumdsa mea veri­­șiară! Nu este mu­­ulocă d’a-ți vorbi, nu e asta? Cu tote acestea astă are lucruri se­riose a-țî spune. — Dumniata, lucruri seriose! la lasă, scumpulă meu Octave, nu cumu va ești bolnavii ? — Da, torte bolnavă! bolnavă de mă­­m­ă, de am­ore și de neodină. — E bine! dacă me creții, omu vor­bi altă dată. Timpulă, care ne remăne în­aintea adunărei pentru citire n’ar fi de a­­junsă pentru cea-a ce avemă a ne spune. — Póte! se așteptă ăncă uă rudă, care n’a venită. Póte se va aștepta încă uă oră, și că, afară de acesta, voiü fi țrisă totulă într’uă vorbă: Hortence, te iubescă, sunt lămurită, voiesc, a-mi­respunde? — Atunci îți voi­ respunde eră și prin­­tr’uă vorbă. Am am­icițiă, multă amicițiă pentru dumniata. — Multă amicițiă? Asta e totu ce simpu­ pentru mine? — Trebue să te mulțăm­escl și se-mi plătescl cu acea­și b­onetă. Nu-ți ceră de cătă ce mi se cuvine. Octave mușcă mustața sa și era se respund­ă cu asprime; dară luă timpă d’a reflecta și-și țiise. Se pate cineva mul­­țămi și cu amiciția în căsătorie și căsăto­ria era adeverata cestiune. — Gestiune de delicateță înainte de tate, to­ții se continuăndă tare gănduiă­scă, noi puteam moșteni amîndoui, saă nu pu­­temă moșteni nici unulă nici altula. A­­tuncî cestiunea remăne ce este astăzii, a­­dică este reservată, cum a­plică diplomații. Dară, dacă unulă din noi moștenesce, și dacă sum că acelu­a? — Dacă esti dumniata, me voi­ bu­cura din tota inima, dară dapă sum că? Me retragă cu mîndriă și cu dis­functură inimei, și pe care d-ta nu o vei simpți nici uă dată, fiindă­că n’o înțelegi. E că nisce suptirități nesuferite, stri­gă Octava cu rirăuiă. Ai citită pre multe romanuri, veriși oră, și nu vei fi nici Uă dată nici fericită, nici justă, fiindă că trăiesci într’unu idealismă cu neputință. — Póte! dară ce vrei se-ți facă? Așia sum ! — Nu voiesci a te tămădui d’acestă morbă ? Atunci aibi răbdare și cercă a mi­lă în poula și mie. Dacă m’aș să supune cu­rei, se vedemă ? ai refusa ore d’a me cer­ca și d’a me cunosce? Pentru ăntîia oră îți poți vorbi fără mărturii — Ga se-ți respund­ă, scumpulă meă Octave, trebue să-ți cunoscă ăntîiă sortea. Dacă vei remâne seraca . . . e bine! da­toria afecțiunii mele este a nu-ți refusa că să­ va timpă de nouă cercare. Dacă vei fi avută............. — Vei fi încântată d’a te scăpa de mine, căci ai compătimire pentru mica mea epoletă, și nimică mai multă ! . . . Octave alărgă prin cameră, făcîndă se resune pintenii săi. Pe urmă, viindu-și în simpu­re, printr’una din acele schimbări bru­­sce, ce-i era­ proprie, țlise. Și asta e ceva și ar trebui să-ți mulțămescă pentru ini­ma domniei tale cea bună. 1 Vez! No. de -rle Domnului Redactoru alu ziariului ROMĂNULU. Domnule Redaktoru. In Rommulu de ieri revnindu a­­supra morgii d-nei X, provocati prin miziene siliine, ne akuzí ku multi a­­mizmiune ki amü slibitü în împlini­rea datoriilor­ nóstre, mi ne impugi ninnte deklaragii pe care noi nini amü ginditü vre o dati a le fane. Aktulü ne amü adresatü d-lui prokurorü, dupe invitația adm­inistrayii generale a ser­­viciului sanitarü lu­ amü fikutti, d-le redaktorü, nu dupe 24 ore cum o pre­­tindeyi, ni dupe 50 ore în urma împru­mmuirii; intr’insula nu e niai vorbi de naștere despre a kiria constatare prin autopsie d-ta stiruiemti ama de multü. Lepiditura (nu nausterea) ni­meni n’a negato ; kestia siningifiki, pun­tulu în discrugie, e de a mti daki 50 ore dupe imormîntare (ka si nu tinem mai multe, kmî negreun­tü asti des­­gropare nu s’arti fi fikutü de kita multü mai tirziu) autopsia arti fi pu­­tutu deskoperi urme materiale despre sm­iruiirea irimii, mi a adune lumini noui la investigațiile justigii. Dar­ pentru a desbate în publika o bestie atitű de delikati, am­ trebui si intrim nu numai în konsiderayiî fisiologiko­­patologine, dar kiarü si dimü pe fagi ammunte ne atingü de aprópe morali­tatea publiki. — Avernă animă bună amîndoui, $i­­se Hortence, intind­îndu-I măna; amu voi se ne înavuțimă u­ul­ pe altul­, acesta este învederată. Veții dară că este uă a­­deverată amicițiă de frate și de soră. Dară se nu ne înșelămil, nu este alta nimică, și, cătă pentru mine, acesta nu ar fi d’a­­junsă pentru căsătoriă. Nu voiă se facă ună măritiștă de rațiune. cerea. Octave păstră pentru ună momenta­tă­­își dlise că în casă de moștenire, consciința sa era liberă în facia domnei de Sévigny și simpli chiară m­ă feră de mul­­țămire la ideia că libertatea sa nu era com­promisă prin declarațiunea ce riscase. Dară îndată, avarea propriă îl­ făcu­se simplă plaga sa și, ori care ar fi resultatulă si­­tuațiunii, se ved­u relasatu saă camă așia. Măria îl reveni și simpui trebuința d’a-și versa amărîciunea. — la vețit, Hortence, Ilise deschi­­d­îndă d’uă dată ferestra ca se nu înabu­­șască, ar trebui se te cununi cu o mulă de țeră! Ecă­ tu tocmai trecîndă pe terasă. Privesce­ la I E încăntătoriu, cu culoții săi de rutină, cu ciorapii sei vergați, cu vest­­mîntulă seă de catifea din Auvergne, cu spata sa și cu pelăria sa de soldată re­publicană pe perulă scu tunsă scurtă du­pă moda din timpulă directorialul! Este în­tocmai asta-fel, cum mi-a părută la §n«

Next