Romănulŭ, ianuarie 1863 (Anul 7)

1863-01-14

42 ■»■‘UP-11— Bern, 17 Ianuariu. Aftamu, din raporturi oficiali,kă Duminikx la 11 akoperisiulu biserisei parohiale de la Lokarno, ín kantonulü Tessino , s’a surpatu suptă greutatea bătățimiloru de ninsorix; 45 de femeie și unii bărbații au remasa îndată morți; pe urmă au mai murit și de rănile lor și o femeie și 8 sunt greu vulnerate. La muntele St. Gotthard au peritü 23 persone într’o lavină (avalanche de weige.) — Kopenhagen, 17 ianuarie. Ziariul „Fadrelandet“ (patria) deminte nuvela despre sosirea unei note fransese, deși este adevărată că s’aștepte o asemene notă de cinsisprezece zile. ROMANULU 15/27 IANUARIU. Suveranitatea României si Monastirile lise închinate. (Vezi No. 354, 356, 3S9 din 1862 si 4 Ianuariu 1863.) VII. La 10 Ianuariu 1863, s’a împliniții treizeci și șapte de ani, de kxada Romănia, au fostu martore unui faptu mîndru și naționale, unui faptu înaintea căruia, noi generațiunea de astăzi, mari și misi, noi sertarii mergemu ku formalitățile și skrupulele pînă la compromiterea esistinției naționate, datorimű a ne skóte kistulele și a ne încina ku respektu. Ne esplikama. In memorabilea zi de 10 Ianuariu 1826, Ioniță Sandu Sturza voevod, domnulu Moldovei, prin unu motu proprio alű seű, adresata Mitropolitului și episcopiloru țerei, proklamă isgonirea kilugarilorü greși de prin tóte monastirile, zise închinate, și Inlocuirea loru cu călugării kusernisi și preoți miriani aleși dintre romănii pămîntieni după vechiulű așezămînt. Asemine proclamă luarea tutorii veniturilor a acestorű monastiri, în administrațiunea i Statului. Baza lokurilorű din josu, prescrise a li se da o a treia parte din asele venituri, pentru susținere. Totu odată, întărsind pe mitropolitulu și episkopi ku alegerea egumenilorü se aveau a se numi. Și otărî kă ei au a priimi din veniturile fiă kăria monastiri kăte a treia parte otărîtă pentru dînsele, ku începere de la Sf. Georgie 1828, cănd a se împlini» o altă mesură se s’au fostu luatu în contra monastiriloru, pentru despăgubirea domniei. Earu pînă atunsî, pe următorii douî ani, se li se de numai băte o sumă de mii de lei dintr’asea a treia parte otărîtă pentru dînsele. Mitropolitul și episcopii urmându domnessei ordini au kipsuitu mai întâiu banii otărîți pentru ținerea monastirilor, după însuși suma venituriloru respektive, se au a lua pe totii anulu. Apoi au păzit la alegerea egumeniloru, și economilor atâtü din tagma kălugăreskă, katu și a preoților de mirű. Au alesu pe kălugării iei mai kusermsi dintre pămînti ăni, pe preoții de mirii sei mai vrednici, anume aretați în anaforaua din 22 Martie 1826, aflată și astăzi în disposițiunea D. Teodor Kodresku din Iași, kolektoriulu dokumenteloru din Urikariu.1 Nouí rânduiți, suntu în numeru de 32, printre dînșii figură totu se avea Moldova mai luminatu și mai patriotikü în klerulu iei. Nisi unü grekü de léku, nu e. Și nisi că se putea se fiă altfelu. Alegerile erau făcute de bunulu 1 Tom I, pag. 213. și venerabile mitropolitu Veniamin Kolstake. Acestora egumeni și ekonomi pămîntiăni li s’au datu instrucțiuni kumu se urmeze ka adeverați romăni și administratori ai unora averi monastiressi romanesse drepte. Totu d’odată anaforaua prin care se aduse resultatulu la iconostință domnului, adaoge: „Fiindu însă, kă pe la unele din„tr’aseste monastiri n’au remasa nisi „kase pentru ședere sau ogrăzi, și pe „la karé sunt”, se află în próstx ■ sta„re, se sere trebuința de unu grad„nikű meremetu, și pe la unele și o „din nou zidire, spre a nu veni in cea „de istovii de rămare (miseriă, tikxlo„șiă și p’atunsi;) karé meremetű și lu„krare singură înțelepșiunea înălțimei „vóstre póte judeca că nu are de unde să se întîmpine din pucina cheltuială ce se lasă acuma egumenilorű „pe acești doi ani, remăne a se kip„sui și a se soboti erăși de către A „înălțimea Vestrx.“ Dokumentulű se ne stă înainte, atinge și resolve mai multe din sestiunile în care se supune împarte marea întrebare monastrireaskă. Călugării greși, nu numai că nuse mulțiămisert, a trămite afară din țeră pînă la cea din urmă loțată din venituri, nu numai că lăsase în cea mai desăvîrșită părăsire servisiunu divine, îngrijirea sfiintelorü lokașiuri, esecutarea condițiunilor din bănuiri și celelalte obligațiuni imperiase, darü își arogară unii dreptu de prefektă proprietate asupra unorü fonduri se nu erau ale lora, înglodindu-le în datorie pînă în kressetä. He au fakutu ei și ku banii împrumutați? Iau trimisu totu în afară din țară, spre a servi kontra nosträ póte, așia au fakutu și așia vom fase pentru eternitate dakă vomü priimi, dakă ne vom învoi noi ale mai filorü argați, ootași, vekili, sklavi, kumu le-amu fostu pînă akuma, ka nisse nemernisí, ka nisse ómenii fără inimă și fără firű de demnitate naționale. Rușine Romăni! Miseriă! ziseți odată gresiloru frați în chistosu! basta! Nu ve mai damü săngele și sudarea nóstră. Ku banii nostrii v’ați liberatű de suptu tursi. Ku banii nostrii ați fakutü atăte revoluțiuni. Eu banii nostrii, póte ați skapatü și de tiranulu Othone. Fie-vä de bine, nu regretămü asei bani, din kontra. Darü pîn’ași. Duseți-ve ku Dumnezeu și lăsaține în pase. Darü are ave-vomu kuragiulu, fermitatea, dependinție d’ale zise asestea? Vomu vedea. Katü pentru betrănii de la 1826 ei știeau a-și fase trebu și orele multu mai simplu și ku energiă de katü noi. Luăndu moșiele la statu, fără votu, fără kameră, fără budgetu, au regulatu íntr’unu kipu forte geniosu și sestiunea datorieloru făcute de călugării gresi. Eats se ziku ei ín anaforaua loru: „Earu apoi pentru punktulu datorieloru asestoru monastiri, bine fiind „de sokotitu, ka peste povara sumei iimprumuturilorű făcute de egumenii • greși, mai adăogăndu-se și dobînda *vreunei treierii de atăția ani, negreșită „la unele voră covîși și peste venitulu „loru, și se vină lucrulu in urmă în• derăpenare nevindenită; și erăși mai *unindu-se către aseste și kondeiuru • meremeturiloru și alü íntokmiriloru • zise mai susu, de sine se înțelege și • noi nu vomu putea zise alta felu de •kata dakă se va găsi de buviiniță și •de Inălțimea Vóstră, se se oprescă „plata celeilalte a treia părți, acea adică, care cu nume de embaticű, s'au hotărîtă a se da la monastirile din josu „pe totu anulu sau parte din transa, „până se voru desface datoriele făcute „de egumenii greci, și pînă se voră isprăvi și meremeturile zise mai susțin.. „precumu pentru totu acesta embatica, „se vorbesce și filii pre largă prin o „sebita nostra opstesca anafora, ce și „are începutulu ei tocma de la teme„lia lucrului, adică de la glăsuirea titlurilor, adeverațilori pămînteni și „patrioți ai noștri ce au zidită din nou „și au înzestrată sfintele locașiuri... Supus sriitorii anaforalei din 1826, nu s’au opritu aise. Ei au mersu mai departe. Monastirile Agapia și Varatikula ajungându a fi prea strimte pentru Insemnatoriulű numeri de maisese se află într’însele, ei propunu domnului, „a li se adăogi și monastirea „Floressi, — erăși închinată , — pentru „a cărora purtare de grijă, akuma, pe „asesti douî ani următori, se li se de „numai analogia se se cuvine pe venitul asestei monastiri, din 100,000 „leiotărîți pentru ținerea tutori mostiri„lor” închinate, pînă la anulu 1828, „și de acolo înaite skoțîndu-se ku to„tulu moșiele asesteĭ Monastiri din is„vodulu komitetului, se remără de istorii ale monastirii pentru purtarea „de grije a călugărițelor așezate a„kolo.“ La Galați era patru biserise ale Monastirilor închinate. Se numia Presista, Sântula Georgie, Sf. Dimitrie și Sântula Nikolae, care nu aveau alta venita de bata o moșiă, și se afla în stare forte miserabile, deskoperite, kăzute, desgrădite ka tote bunurile băzute în mănele fanarioțiloru. Asestea ănsă s’au luatu la Statu și s’au datu în purtarea de grije a protopopului de Galați Petru. Patriotulu Domnu se grăbi a se uni, și a întări în totulu și’n tote propunerile se i se găsea prin anafora, care porunsise se adună la îndeplinire și se ște pentru totűdeuna în Mitropoliă, era înălțimii Sale seru se i se adună o kopiă legalisată de Vistiăriă spre păstrare. Etx fapte mari, fapte vrednice de unii Domnitoriu, fapte vrednice d’a regenera o națiune, d’a kurme reulü din rădeșină, d’a trese la posteritate. în fasia acestora mai pute-voru pretinde călugării și apărătorii lor. kărera româniloru n’au avutu nisi odiniór’ unü amestekü direktű în administrarea bunuriloru monastiressi ? In ochii nostrii, faptele pe kari le sitarämü suntü de natura aselora se esersitx unü Statü asupra unorü fonduri puse în directa lui dependințiă. Darü fiă karakteriulü lorű ori kare; dé li-se ori kare formni, s’ar vré, fată vorba este: fäkut’amü noi makarü arăta, noi ăști liberi, autonomi, konstituționali, sivilisațî? Se va zise însă că totu se au fikutu Ioniță Sturza Vodă, au remasa nulă, rea, după căderea sa? Pusinü ne pesă note despre asésta. Interesulu totu stă întru a restabili un dreptu, dreptulu de amesteka, de proprietate autonomikü alü țerei și asésta o am fakuta. Ka Domnu românü, Ioniță Sturza, katü au statü pe Skauna și afi fakutü datoria lui pînă în sfirșit. Dacă străinii cu dreptulu pumnului au venitu și au strikatu se au fakutu Sturza, bunu in guvernulu seű, asésta nu constituesse pentru călugării unu dreptu mai multu, nici pentru țară unu argument mai pusinu. Suveranitatea nóstra a remasa asea ași. Apa trese petrele reminii. Dumnezeu ssie care e sartea se ne aștaptă și pe noi mine. Tótă filosofia stă întru a ssi se ne fasema datoria de romăni astăzi kățQ suntemi stăpîni ai pbmintului asestuia fremintatu cu săngele a o sută de generațiuni. Kandü va veni străinulu, — de va veni, și de-i va da măna a veni, — fakă se la va duse kapulu. Noi însă, vríndu a proba ku noule fapte, kă guvernulu lui Ioniță Sturza, cu fată slăbiciunea originii sale, — ka întemeiat pe firmane, — au avut în raportul monastirilor fi zise închinate asea ași manieră de lucrare, fermă și naționale, pînă în cele după urmă zile se au ținut frînele obîrî muirii în mănă, punemu supt oiii siítoraloru noștri unu pasagiu din hrisovulu asestui Domnu ku data din 28 Martiu 1828 Interitoriu anaforalei Epitropiei învețiăturelor si publise, pentru reînființiarea skóleloru naționali. Intre altele, Epitropia serea sporirea venitului skóleloru, ka ne corespunzetoriu noueloru trebuinție și kreațiuni proiectate. Domnulu, ka unu drept judekatoriu și adeverat Românii, oțărî: •Încredințîndu-ne că veniturile sele • de astăzi ale skólelor, nici la una • mie galbeni nu se suie, kari nu pot •ajunge la cheltuielele trebuin sióse, întru simbriele profesorilor, kumpera•tulu kxrților, alü maiestrieloru, aju•toriulü skolarilorű Sărași, și altora nesperate întîmpinări, amügästta forte • kuviinsfosă și drept• sokotințialo• prinsă întru a sesta anafora de a se îndemăna skólele obstești prin sporirea • dării ce se lua din veniturile moșielor monastiresci de aice, închinate la cele de fosă. »Aceste venituri prin stârnirea și ocrotirea •pămintianilor, adăogîndu-se de cinci ori ,pe atătu peste cea-a ce erau căndă „s'au așezată aceste monastiri a da „scóleloru căte cinci mii de lei pe ani, „fórte mesuratu ajutoriu, se póte soco„ti a se lua din veniturile acestora mo nastiri", douezeci și cinci de mii de „lei pe anu, pentru íntimpinarea cheltuelei scóleloru, spre învețiătura tineri„loru acestei patrii de la care mona„știrile au avutu și au a loru ființiă „și necurmată folosit, mai alesű că strămoșii noștri, ctitorii acestora monestirî, inzestrîndu-le, prin ale loru documenturi, „glăsuescă voințțele loru, ca se fă ale „loru danie și spre ajutoriulu celora „plăcute lui Dumnezeu și celoru de op„ște folositorie acestui pamîntu. Dreptu „aceaa fiindă ca scólele suntu cu ne„tegăduire unele din cele mai folositorie „opstesci așezămînturi pe cari zisele „monastiri suntu îndatorite a le ajuta, „otärimü domnia mea, ka Pre Sănția „sa părintele Mitropolit și d- lorü boiării epitropi ai skeleloru naționali, după „analogia venituriloru asestora monastiri, se tragă pe fie-kare anu, băte „douezeci de mii lei în kăstiuri . . . „și se va urma cu nestrămutare pînă „kíndu adunîndu-se dokumenturile kti„torisessi ale monastirelor”, se va pune „la cale o adăogire și mai folositoră „pentru aceste scule Auziți voi, spărgători de skóle romăneșsi și jefuitori de averi monastiressi ? Auziți voi sei se strămutați țințiariulu și înghițî kămila? Auziți voi sei se ținețî lumina supt oborokű? — Auziți voi dokui, dokusimi și invețiațî ? — Auziți voi aliațî și creature ale străinului? — Auziți voi inamicî ai autonomiei naționale, voi instrumente de kasnă ale acestui popor bunu și generoșii ? — Auziți voi sivilisațî, puntaților și respuntați ? — Auziți voi sea-a se ne-ați persekutat, și ne veți persekuta? — Auzi tu generatiune presinte, tinere a Romăniei ? Auziți voi toți, trebuțî, presințî și viitori, cuvintele, principsele și faptele betrănului, neînvețiatului, nesivilisatului, nepuntatului, neuronomului și vremelnicului Domnu ale Moldovei din 1826 și 1828, și ve înclinațî ku respektu înaintea loru ? Kesî étbétE principsele și faptele generațiunii inerante de la 1826 devenindu judecătorii noștri, generațiunea kuită din 1863! generațiune moleșiată în mare parte de patimi, coruptă de veninul străinului și de tot se avu Europa mai amonitoriu. Generațiunea sclavă de la 1826 întrese astăzi în patriotismu și simplul de neatîrnare pe generațiunea liberă din 1863. — Generațiunea din 1826 după trecere de o jumătate de seclu, are onorea de a fi ținut mult mai susü stegulű naționalității și ale luminei în sestiunea monastiriloru și a skóleloru, de kâtü generațiunea din 1863.— Generațiunea de la 1826 lukra supt iataganulu janisteruluĭ, supta nagaîka kasakuluî, și tot era mai patriotă decăt generațiunea din 1863 care își are garantată individualitatea și libertatea sa. Trist! Trist și de o mie de ori trist dacă în generațiunea nostră, care are în ajutoriului ei tóte kondițiunile suveranității, tote kondițiunile legalității, nu se va găsi makara atăta fermetate de karakteri, în națiune, makarü arăta kuragiți, makarü arăta spirit de independințiă, băt se sere spre a eși triumfători dintr’o șicană a katorüva tîrșe de călugări, ale impune tăiere, a-i supune la legile, la votuli suprema ale țerei. Și apoi mai pretindeam a fi sivilisați, și apoi mai băîguimO de progresu. O tempera o mores. Dar legea progresului, pentru indivizi ka pentru popore, stă intru asea-a k’a remasa în 1863 mai înapoi de se erau părinții în 1826? De este asta, ne damn iernași și nu mai înțelegeam nimica! Atunsi josű frakut strîmpt și svăbest, josű pelăria! süsü ișlikulQ și giubeaua, kăsiele, ku băt erau mai large, mai vechi, ku atăt ínversau mai multă iubire de patriă, mai mult interesu pentru binele publikii. Bată unde ne duse logika, ori mai bine zikândü, nelogika fapteloru. Intr’adeverü, cea mai mare lețiune se se póte face astăzi națiunii romăne, cea mai neertată afruntare se se pate aduse regimelui nostru constituționale, este a pretinde, a susține, a proba în teorie că astăzi suntemii maik A 1 în Aprile, urmă invasiunea rusaskă, și fu fikut prisoniăriu de resbelu. Urikaru, t. III, p. 30.