Romănulŭ, august 1863 (Anul 7)

1863-08-02

VINERÎ. AJnJLiT rn, VOXE8CE RT VEI PTJT3K, Va în tote filele afară de Luura șî a tea-ja după Serbătdi­că. Abonarea pentru Bnemread­ pe ană 138 Iei Ș*se line.................................. . 64 —­­AVel line . 33 — i­e Inna.............................................11 — Jiul­­ea omplariu.........................................24 par ia­meiințările linia de 30 litere ... 1 lei Imerțiuni și reclame linia .... 3 lei filÂML POLITICO, COMERCIALE, LITERARI U. (ARTIGLELE TRIMISE ȘI REPUBLICATE SE VOR U ARDE.) Direptoriulu 4iarionnl: G. A. Rosetti. — Gerante rea puturetoriu: Anghela Ionescu. Pentru abonare și reclamări ne voiți adresa la Administratoriula 4iariolos D. D. D. Aricescu, Pas. Romana No 13. 2 AUGUSTO 1863. ANUStI TO, I. IT MI NÉ Z Ă.-T K ȘI VE.1 FI, Abonarea pent­ru districta pe ană. . 152 ie! Sése lune...................................................76 — Trei lune...................................................38 — Abonamentele începă­ la 1 și 16 ale fie­cariî lane Ele se făcu în districte la corespondinții sla­nului și prin poște. La I'aris la d. Hallegrain, nie de l’aneienne comédie, 5; pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștali și la agințele de abonare, pe trimestru 10 fiorini argint, va­lută austriacă tsr OSOIC Moșie a Statului, care s’adatu de călugării străini unui omu mare. Guvernulű aptuale a recunoscută și recunosce prin tăcerea sa și spo­­liarea Statului de­uă moșiă a sa, și actul Il ce constituă prin faptă pe că­­lugării străini PROPRIETARI DE VECÎ ai averilor­ națiunii. REVISTA POLITICA. BUCURESCÎ, */­3 Augustă. Lini­a venită de la Smirda ș’a trecut prin orașiul Giurgiu ăntîia locomo­tivă, ăntăială cală de soră care p’uă nară varsă focă și p’alta apă, astu­felu precumu imaginațiunea cea vine a Ro­­măniioră Ta fostu inventată în basnele foră. Peste cinci mii de ómeni au sa­lutată aceia cală alu libertății ș’alu prosperității. Marți d. ministru alu co­­merciului și lucrărilor­ publice, in pre­­sința mai multoru mii de ó­meni, a spe­­rimentatu acea locomotivă, care se nu­­mesce locomotivă de drumâ. Ea um­blă fără șine de seră, și precum ă s’a constatată umblra fórte bine. Servi­­ciul­ pentru care a adus-o guvernulu este a o pune pe șoselele cele noui, a lega de dănsa min sulă uriașiă ș’a merge nainte. Astu-felu se sdrobesce petrișulu, și’n jece file macina păta da in circulare uă poște de cale. Se sperămă, c’acumu șoșaca de la Giurgiu va fi deschisă publicului pentru cina viitóriu. Foile străine ce ni se da astâji cu totă doana postea austriacă cu gră­mada, conținu mai multe aprecieri În­semnate, din care ne vomă sili se es­­tragemu ce ne va fi cu putință într’uă oră ce avemu spre a le citi ș’a le re­ produce. Se ’ncepemă întără cu ces­­tiunea polonă, ca una ce este la or­dinea jilei pentru totă lumea, cu ces­­tiunea ce tóte națiunile o servescu prin felurite sacrificiu și pe care o combată numai, Mitracheff, demnu de Bismarck și d. N. Cretzulescu. în No. de eri făcurămă cunoscută în prescurtare uă nouă notă a principelui Gottschakoff către ambasadorele rusă din Paris. Se facemu îndată cunoscută că acea depeștă nu este una respunsu 11 vr’uă nouă depeșie a cabinetului francesc ci una respunsu ca uă conversațiune a d-lui Drouyn de Lhuys cu ambasado­rele russei. Acesta arată în adeveru uă mare politeță, un mare curtenire din partea Russiei pentru Francia. Prin­cipele Gottschal­off se silesce a espli­­ca, a îndulci chiar si nota sa prin care a respunsu la propunerile Franciei. Cev­a însă ce ne interesă pe noi mai multă este se ne silimă se aflămu, din ce în ce mai bine scopulu ce urm­ăre­­sce guvernulu francese. ț­iarculă la France, care esprimă, dupe noi, mai bine simtimintele Imperaturii Napoleo­ne, ne va servi astă­zi de călăudă. Eoă ce dice elfi cu ocasiunea acestui nost respunsu alu Russiei. „Principele Gottschakoff ș’a adus în sfirșit și aminte, că nu putea vorbi Franciei, suptă domnia lui Napoleonu III, cu acelă zonă mîndru și rîsetoriă, care aduce aminte epoca în care Euro­pa ne trata ca pe nisce învinși.“ Constată apoi că nota acesta es­te „uă satisfacere pentru demnitatea Franciei,“ și adaoge urmatoriele însem­nate linie: „Dară este cre­aă satisfacere p­o­­litică? Nu.“ Situai la vale. „Pentru Francia, pentru Englitera și pentru Austria, Polonia este ună interesă europiană. „Pentru cabinetulu de la Petres­­burg este uă afacere rusă, cea ce ne desparte. Și se nu ne înșelămă: distan­­ția este considerabile. „Acea distanțiă fi-va împlută? Încă mai sperămă, și încrederea nostru este cu atătu mai întemeiată cu că că Rusia este în situațiunea tutorii acelora cari caută m­ă adăpostă la spatele unui prin­cipiu falșiă. Francia arată apoi că Polonia nu s’a contopit nici uă dată cu Rusia cum s’a contopită că Francia Alsace, Nice și Savoia. S’apoi uriteză astufelu: „Polonia supusu-s’aă vr’uădată? Nu este numai puterea care a încovo­­iatu împotrivirile iei, făr’a puté vr’vă­dată se scurgă protestările sale?“ (Se luămu aminte). „Rusia și puterile com­­părtașie cari au aruncată pe masa congresului de la Viena dosariule a­­cestei mari clase n’a constituită într’­­ună felu regulaifi, definitivă necon­­testabile, juridicțiunea Europei in fa­­vorea iei? Rusia n’o póte nega și n’o ndgă, ea nu contestă asolut și compe­­tința Europei, ci o mesură, o negoțiczâ.“ Si’n numerulu sen de la 7 Au­gustă jice celorfi cari susținu pacea cu ori ce prețin­. „Uă pace umilită ar fi rea pentru totă lumea. „Francia nu se supune iei nici uă dată pentru multu timpii. Cea­a ce este în fundulu unei păci umilite este res­­belulu. „Avurămă pacea în timpii de 18 ani supu­i Sud-Filipu. Europa a fostă și mai turburată- Francia nu-și avea loculu în ecilibrulu Staturiioru, și se simpția că ea avea trebuință d’uă res­­bu­are. Umilirea iei făcea mai de te­muta cu redarea iei. „în acea pace umilită era scris res­­belulă ce alu douile Imperiu a trebuită se facă în 1854, contra Rusiei, în 1859 contra Austriei. „Voiesce imperatulu Alesandru se scapo presintele și viitoriulu de ori ce scuduire? Se se supusă dorinței pute­­riloru; se înpăciuiască Polonia în locu d’a voi a o­etermina, s’asocieze liber­tatea cu suveranitatea sa pentru ca s’o facă a fi primită; se nu se mai ra­­sime pe sabia lui Murawheff și se pură împăciuirea sa cu acalu nenorocită po­por supt chezeșia Europei.“ L’aces'u ar­iclu îlu sfirșesco cu următoarele cuvinte ale lui Napoleoné III „ale unui suverană, dice lotu La France „care scie a domni fiind­u că scie a cugeta „Pentru ca Europa se fiă linișcită trebue ca Francia se fiă îndestulată.“ Și fiindu că se vorbi de îndestu­larea Franciei, nu veniră ore în min­tea cititoriloră noștri provinciile Rhi­­nului despre cari amintirăm« adesea ? ș’amintindă de dînsele nu vine în min­tea tuturoră congresulă la care Aus­­tria a convocată pe toți suveranii Ger­mani? Negreșită că da, ș’astufelu fiind s’arezămu aci cumu opiniunile emise de noi în acésta privință și chiară și cu­­vîntulu ce amu scrisă de „ecilibru“ sunt» acelea ce le-au emisă și sia­­ltuiu La France mai în acea zi în care le scrieamu și noi aici. „Imperatură Franciscu-Josephă a luată uă inițiativă ce merită a ținti a­­tențiunea publică în cela mai mare grabă... . Nimică din cele ce se pe­trecu în confederațiunea germană, pusă |n inima Europei, nu va putea lăsa în indiferenț­ă Europa, mai cu sdmă căndfi este vorba a se modifica organisarea acelui mare corp și a schimba prin acés­­ta, condițiunile ecilibrului generale.“ E că acum­­ă cu sch­i mai avemu în acéstá mare cestiune. — Paris, 7 Augustă. Nuvela des­pre congresul­ suveranilor­ germani la Francfort a causat și aici uă mare sen­­sațiune. •­­­­ — Dresden, 7 Augustă. Diabiulu de la Dresden de astăzî anunțtă. Ma­­iestatea­ sa, regele Sasoniei, a respunsu îndată la invitațiunea Maiestății sale împeratului Austriei și a priimitu d’a veni la congresul­ suveraniloră la Francfort. — Berlin 7 Augustă. Gazeta cru­cii anunțță pe temeiulu unei cores­pondențe de în Viena , că acolo ar fi sosită refusulu guvernului prusiană la invitațiunea împăratului Austriei d’a lua parte în congresul­ suveranilor­ la Francfort. Amenunțele nu sunt­ cu­noscute încă, dar­ nuvela este positivă —. Munich, 8 Augustu. „Gazeta Bavariei“ scrie: Se pare că Prusia n’a refuzată asolut și d’a lua­ parte la congre­­sul și suveranilor­ germani de la Franc­fort, ci că a espresa dorința ca, îna­intea congresului, se se facă fire care demarșe pregătit firic. Nu putemu sfîrșî pentru astă­ ji cu acesta gravă cestiune, cu acesta „lo­vire de statui“ a împeratului Austriei, cumfi o numescu unii, făr’a mai repro­duce aci câte-va linie dintr’unu articlu alu siartului la France luptă titlu, A­­ustria și Prussia. „Una faptă politică d’uă mare în­­semnetate se va face prin inițiativa dibace și catereificcă a împeratului Fran­­ciscfi­ Iosefu. Junele suverană cărui­a Austria îi datoresce regenerarea sa și care a înțelesă cu aă inteligință atătu de mare că ’n timpii d’acuma poporele nu se potu conduce, și problemele cele mari nu se potu resolve de cătu prin li­bertate­a întreprinsă reorganisarea con­­­federațiunii germ­anice în sensul­ ide­­ieloru liberali și propășit fizie. Intusias­­mulă prin care scriea acesta a fostă pri­imită dovedesce că ea corespunde la oă viuă mișcare a opiniunii publice. „Nu se pute privi acestu actu de autoritate în care se regăsesce mărirea , maiestatea vech­ilor împărațî ai Germaniei (se luămu aminte) din puntulu de ve­dere restrînsu alu politici? Hin întru a confederațiunii. In împregiurările ac­­tuali are să semnificare ș’uă însemne­­tate particulariă. „In marea desbatere ce de multă timpu se face între libertate ș’autocr­a­­țiă, între progresă și reacțiune, nu este indiferinte d’a sei in care parte se pun sta­turile germane. Este învederată dată Austriei a se pune în capulii acestei mișcări civilisatoria s’a întinde în Ger­m­a*­mania instituțiunile constituționali prin cari Austria se regeneră, se ’ntăresce și se realță. „Momentulu a fostă cu dibăcia și fericire aiciu. Toții terîmuiu ce-iu câ­știga în Germania politica austriacă, Pru­sia l’a perduse cu nesocotința. Pe cănd imperatură F. Joseph, ajutată de mini- FORȚA ROMANULUI OMENII ONEȘTI. PARTEA A PATRA. LXIX. Mulți ani, despre cari nu vomă jice nimică, nă trecută. Ne vomă lui In strata Saint-Jacques mai pina în capulu iei la No. 177 bis. Acolo , după ce trecemă uă imense grătea de seră și uă curte fórte întinsă ce ocupă totă loculu din fațada bisericei Val-de- Grace, vomă trece fără a ne opri suptă uă pórtS ce se deschide de la an­­giilă dreptă alu monumentului și vomă petrunde printr­ună coridoară strîmptâ în vechia monastire unde superba Ana de Austria venia să­dinioră de făcea devoțiunile sele nocturne cu frumosuiu d de Cinq-Mars, și unde mai tărziu amabilea d-ra de Lavalière veni de ceru iertare lui D-seu de frumósele sele pe care micuțe. Acestă monastire, celebre prin a-* lățea titluri, este astă­zî unu ospitale , nici mai multă nici mai pucină , care adepostesce gloriele nóstre bolnave. Intrăndă prin strîmptură coridoră de care­amă vorbită, damă într’uă cur­­tică pătrată, curată și bine pavată, în­­congiurată de păreți albiți cu vară, cari au mai multe ferestre. Intorcîndu spatele bisericei care este la stânga și mergi­nddreptă înainte, ajungem suptă unu lungă șiră de bolte arcate purtate de nesce porlice de formă ogivale ce dau într’uă frumósa grădină și o înconj giură cu totulă. Acestu corpi­ de edificiu, este mâ­­năstirea însăși. Ca se se convingă n’are cineva de cătă a se uită la pl­eterele sele. Mare parte din lăspejiie pe cari calcă ofirtă ancă, mai multu sé& mai pucină ștersă, epitafulu , — totu-de­ una lăudătoriă , —al uneia sau mai multoră călugărițe îmmormîntate aci. Aste epitafuri ară face pe omu, se cu­gete că nu se immormîntă decătu virtutea. Dară se trecemă și se ne tran­­sportămu cu totulu la suclu, în­să sală lungă de doue-jecî de metre, largă de dece, luminată de patru ferestre , cari daă într’unu temimu întinsă, tăiată mal ăntîiu d’uă largă livede, și apoi, din distanția, în distanț­ă de nesco­ră­­dóre de ierbă mărginite de nesce­dese tufe de liliac­ înfloriți. Astă sală, espusă spre mea.fi­ji , bine aerită, este d’uă curățenia estremă. Pa fie­care din întinsele sele părți sunt­ zece paturi, și în fie­care patu unu bolnavă. Cei mai mulți dormfi , alții vorbescu, dară încetă , sau petrecu ci­­tindă. Din timpu în timpu­ tăcerea este turburată de scompturii ce facă pe par­chetă pantofii potcoviți al unui soldată infirmieră, mergîndă și venindu c’m­ă aeră spărțatâ. Este aprópe șapte ore demindiță. Suntemă pe la sfîrșitulu lui Aprile, este ună timpu de minune, sarele stră­­luce și rujele sele bată în ferestre. S’ar crede cine­va în mi­jji­ locuiu verea. D’uă dată unu tropoit,fi secă, a­­semene cu acelu­a ce ar face uă com­­paniă de grenadieri mergîndu în pașii alergatoriu, s’aude suplu boltele mo­­nastirii. Usia sale­ se deschide și dă [s ■» intrare unei mulțimi compacte de bă­­tăți. Suntu elevii în chirurgia cari urmeza visit«. Suntu toți în uniformă antiitar­ă , vestimîntfi albastru , coletu rosi si de catifea cu baghetă de aură. Toți se indesczd în giurulă chirurgu­lui primarie, ca se nu porda uă vorbă din ce dice elü. Acesta­a este una orau înaltă de statură. Este înfășiuratu într’uă haină de percalină lustrată ciocolatiă. O­­chiulu seu este viu­ și plină de focă. Figura sea, slabă și ososa , are ceva austeră care arată ună caracteriu fermă și un mare franceță. Vocea sea este scurtă, séca, aprópe împertesă. Tóte mișcările sele suntă imprese d’ore care bruschetă care ar pute­­a nevoiă se fia luată dreptu brutalitate. Cu tote as­tea se zice că e bună. — Cuinii est! astăzî ? jise elu bol­navului din patulu No. 1, lingă care este în pietere. —• Ma simplu, mai bine, domnu'e maioru. — Ai apetitu ? — Da , destulă. — Jumetate porțiune de vină, cos­tiță, ochiuri în untu. Linimente cart forate. — Daru D-ta ? . . . — Eu, sumă pre bine , domnule doctoriă. — Porțiune întregă, Acelu­ași trata­mentă. Și trecu la numerele 3, 4, 5, 6. Elevii îm­i urmeza; cei ce suntă însăr­cinați a ține caietele, scriu, treptată precumu vorbesce, prescripțiunile sele. Tóte acestea se esecută cu uă ră­­pedîciune de necrejutu ... Și cu tóte astea, astî bolnavi sunt­ oficiări cari, afară de unii, și au câștigată toți epo­­letele pe cămitură de bătaiă, în facia, nnș.»

Next