Romănulŭ, octombrie 1863 (Anul 7)
1863-10-10
JUDI. ^KTJI/Cr vxi. VOIESCE ȘI VEI PUTTR. Va «și în lele dilele afară de Luna și a doua zi după Serbătoria. Abonarea pentru lucuresci pe anii. $Ose lune................................................. Trei lune.................................................. Pe lună..................................................... Unu esemplariű.................................. . . < si ființările linia de 30 litere......... lrțiuni și reclamă linia.................. 128 Ioi 64 — 32 — 11 — 24 para lea 3 lei (ARTICOELE TRIMISE ȘX NEPUBLICATELE VOXIV ARDE). Direptoriul ceriului.* C. A. Rosetti.— ceraute respinț etoriă: Anghela Ionescu. Pentru abonare și reclamări se voră adresa la Administratoriulu ciabiului Gr. Serurie, Pas. Româna No. 13. 10 0CTO.VIBRE 1805. ANULU VII. LUMINEZA-TE VEI PT. Abonarea pentru diatrictü pe anü......... 152 lei. Șése lune........... ............................... 76 — Trei lune...................................................... 38 — VIARIII POLITICI), COMERCIALE, LITERARII -------------------------------------------------------------------------Abonamentele începü la 1 și 16 ale âecării tunerele se facă în districte la corespondenții pianului și prin poște. La Paris la D. Hallegrain, rue de l’ancienne comédie, 5, pe trimestru 30 franci. In Austria la direcțiile poștale și la agențiele de abonare, pe trimestru 10 fiorini ,argintü valută austriacă. »SOS ft Violare de legi, spoliare a proprietății, mare compromitere a cestiunii averteru Statului, scandalu, și prin urmare scăderea Statului Romăn și. Aceste suntt faptele ministeriului N. Cretzulescu, mai adăogîndu că cine dă uă moșia a Statului póte da totulu. REVISTĂ POLITICA BUCURESCĂ, 9/21 Brumărelă în sfîrșitu d. Cogălnicianu, a isbutitu, precumu s’asicură, a compune cabinetulu seu; și încă chiaru așia cumv a isbutitu, mărturisu că nu ne-amu fi asceptatu se isbutéscu, intr’uă situatiune atâtu de strimptă și poticnitoiiă si care este mărturită, constatată, prin însașî căderea Ministeriului totu astüfelu precumu a fostu constatată și de Cameră. Ecü cumu se zice că s’ar fi compusu acestu Cabinetu. D-nu Cogălnicianu, Președinte alu cabinetului și Ministru din întru. D. Steege, Ministru de Financie. D. A. Papiu Ilarianu, Ministru de Justiția. D. P. Orbescu, Ministru Lucrăriloru Publice. D. Dim. Bolintinianu, Ministru al Cultel orü. D. Iacovaki, Ministru de Resbelü. D. Nicolae Rosseti Bălănescu, Ministru al lucrăriloru din afară. Pe lingă d. Orbescu se vorbesce ăncă de d. Bozianu, nu, omnn lu politică, căci acela a refuzatu, ci de fratele domniei sale, ca Ministru al Controlului. De la acesta se dice, se trecemu la unu attulți, și care, considerându vre doue din personele de mai susu pare probabile. Se zice că programa noului Ministeru va fi regimele constituționale in totă întinderea lui. Se zice, că el va veni naintea Adunării și va recunosce tóte drepturile puterii legislative, pe care ministeriulu cădut și re-a negată și le a călcază în piciure. Se dice, că’ nu le va recunosce numai prin vorbe, ceaa ce n’ar fi nimicu, n’ar înșiăla pe nimine, ci că va pune îndată în lucrare legea votată de Adunare pentru necompatibilitatea mandatului de deputată cu funcțiunile salariate ale Statului, va convoca Adunarea, și-i va presinta teza programatei, conținută în Adressa iei, transformată în legi bine lămurite și promulgate indată ce se votdză. Se zice, că acele proiecte de legi nu vor fi presintate pe sărita, pe împeticate, cumu erau pănă aci proiectele ce presintau miniștrii, ci că din contra ele vor fi una șiră regulată și care se puta forma unu adeveratu edificiu, astafelu precum îî s’a și esplicatu într’ unulu din proiectele de adresă. In construcțiunea unui edificiu politică se cere pădirea acelorăașî legi ca și în construcțiunea unei case. Dacă nu se voru asieda la ino temeliele, și daca iă care zida, fia care colóna, fiacare boltă, nu va fi făcută la timpulu iei și în șirulu cerut de legile phisice, edificiulu se surpă în locu d’a se savîrși. Totu astafelu este și cu legile organice ale unui Stată. Spre esemplu, dacă se face uă lege pentru unirea Principateloru, și nu se face mai äntâia sau înotată, uă lege pentru descentralisare, unirea în locu se se consolide, se va desface și încă cu mare periclu. Și dacă se face legea de descentralisare fără a se face mai intaia legea pentru deplina organisare și îndependință a comunei, legea de descentralisare va fi de prisosit, ba încă va aduce mare rea în locu de binele ce este menită a da, și astfelü pentru tóte. Ei bine! se vie ministeriul naintea Adunării și se-i recunoscá în sfrșită tóte drepturile iei. Se se numască îndată u comisiune de anchetă parlamentariă, spre a cerceta tóte abuzurile și ilegalitățile ce s’au comisă și se se dea justiții cei cari se vor găsi culpoși. Se se dea Adunării tóte socotelile și totă d’uă dată o comisiune parlamentariă financiară se cercetesc și se constate starea în care se află financiere țeroî. Și în timpul acesta Adunarea se voteze legile comunale, legea rurală, constituțiunea tezei, în care se se aștete libertatea întrunirilor și, a presei, libertatea individuale, instrucțiunea publică, garda naționale, legea electorale și legea pentru averile monastiresci; și atunci pacea este făcută între puterea legiuitoriá și puterea esecutivă, atunci bugetele se vor vota, miniștrii și deputații cari le vor face acestea vor bine merita avarea națiunii, și România va fi. Fără acestea, pacea este peste putință și peirea este sigură. Acestea le a cerută, în anul acesta, majoritatea Adunării și iea refusstă ministeriulu, cu aderintiî sei. Constatămu din nou, în fața națiunii că, dupe noi, acestea suntu voințele majorității Adunării, ale coalițiunii, cumu se dice acuma, acestea suntu în sfîrșită ideiele, principiile cea susținută, susține și va susține acesta faie. Se se dea acestea, îndată pe facie, se devie îndată fapte împlinite, pentru ca încrederea se potă veni acolo unde nu este și n’are cuvântă a fi, și națiunea întregă va fiuă coalițiune pentru rădicarea și consolidarea Statului Român. Se se respingă acestea, saă se se încerce a se coti, și . . . națiunea întregă va fi uă coalițiune uriașie spre a le dobîndi, cu orice preță. Amüdisti 1 C. A. R. cuprinsese anima, au devenită victima despotismului, și cu ei poporulu francese, căruia îi comunicaseră acesta nenorocită bolă. Priimesce etc. /. Brătianu. Domnului C. Aricescu. In epistola d-tale către Romănulîi dici. ..speră că trecutul și caracteriulu meu me punü d’asupra ori cărca bănuiesc.“ Iți declara din parte-mi că noi n’am bănuită nici vă dată pe nimene, ci amü judecată după fapte. Acestă declarare făcută, permite-ne se te întrebămă pe ce îți aședi speranța d-le că publiculă nu te va bănui? negreșită nu pe exemplulu ce dai d-ta însuți. D-ta dici că te retragi de la Romănulț, fiinducă nu bănuesci că a trădată principiele democratice și naționali în favorea unei Oligarhie; apoi capitalele de devotamentă la aceste principie ale atătoru omeni ce represntă astăzî Romănulu, se nu puta cra în urna cantitatea de devotamentă ce d-ta ai pust în servițiulă acesteiași cause, și astafelu se ne constitue și noue, în facia d-le, dreptulu ce d-ta ilu reclami de la unu publicu intrega, adică a nu fi bănuită? Gîndescu-te bine, d-le Aricescu, doi uriașî au democrații, Robespierre și St. Just, numai fiindu că baia bănuielei le Suferințele Tierei. TRECUTUL ȘI PRESINTELE. Pe la începutul secolului alu XVI, anabatiștii pustiiau Germania in numele lui Dumnezeu. Fanatismulii n’au fostű produsă ăncă în lume să fumă ca aceia. Toți țăranii căți se credeau profeți și carii nu soseau din scriptură alta nimica decâtü că, trebue a măcelări pe neamicii lui Dumnezeu fără milă, deveniră cei mai puternici în Westfalia. Ei puseră măna pe orașiul Munster, din care isgoniră pe Episcopi. Mai ânteni ei voiau a statornici theocrația Ebreiloru, și a fi guvernați de către însuși Dumnezeu. Daru una numita Matheia, principalele lorü profetű, fiindu ucisu, uă calfă de croitoriț, anume Ioan din Leyde, din Ol mda, asigură că i s’au aretatu Dumnezeu, și că s’au fostu numitu rege, au zisu și s’au foculu. Elű trimise douăsprezece apostoli, spre a anunția domnia sa, în totă Germania de josu, proclamăndă comunitatea bunuriloru și a femeieloru. Apoi ca toți fundatorii de religiuni și dinastie, voi ca se congiure pre sine de mistere divine. Asta i se și prescriea, la ungere, de către dogmele lor, ca în calitate de trămisă ale cerului, se rumpă orîce legătură pămîntescă; se nu mai veră casa sa, pre mama sa. Ea nu mai era se fiă pentru dínsulű, de câtu uă străină. I se ceru a părăsi casa părintescâ fără a îmbrăcișia pentru cea dupe urmă dată pe acea caria datoria fiieie sale. — Asta era voia lui Dumnezeu. Una renumită scriitoriu au luată subiectulu acesta, spre a trata operea „Profetulă.“ Musica e de Mayerbeer. Pentru a eși la ținta care neama propusă, atingăndă subiectulu acesta, avemă trebuință a face atenți pe lectorii asupra finalelui scenei III, din actul IV, ale Profetului, acolo unde se represintă încoronarea Profetului, și unde urmeză lupta duiosă între acesta și Fides, mama sa. Fără a voi se recunoscă dogmele nouei religiuni îmbrăcișiată de fiului ei, fără a voi se renege maternitatea sa, ea din contra alergă dupe fiulu seu, acolo unde să găsi. — Ajunse in Munster tocmai în ajunul ă coronării fiului i ei. Se face larmă mare în poporă, căci anabatiștii nu voiau dreptă profetă pe unii simplu muritorii. Mai marii poporului erau în periclu de a fi uciși, căci îl înșelaseră. Ei comploteză și constrîngă pe profetă a renega pe mumăsa în publică, a vă trata de smintită, la jina coronării, sau nlui vorü ucide.— Momentul vine. Ceremonia începe. Catedralea e împodobită. Poporul se grămădeșce din tote părțile. Ioan se arată la altariă încongiurată de curte și învestită de atributele puterii regesei. Fidis, mama lui, care apucase a intra în biserică cu cealaltă lume, stă singură la stânga, în genunchi, neocupăndu-se de cele ce se petrecă în giurul ăiei, și asorbită în rugăciuni. Deuă dală se aude ună mare vuietă de organe, de clarinete și trombete. Este ora coronării. In afară se aude chorulă: „Domine, salvum fac regem nostrum prophetam. Fidis, rădicăndă capulă : „Ei jică că Dumnezeu se scăpe pe profetulü“ Și că chiamă asupra capului seă dreapta resplătire a cerurilor.“ ... Chorulu: „Bată regele profetului iată fii ală lui Dumnezeu! In genunchi!.. Plecați grumajii înaintea sceptrului seă de focă. „Uă voce singură, în sînulu iei nici uă femeiă nu l’au, purtată saă nemislită! Fiă aiu lui Dumnezeă, flacăra divină, ratiiă din ceră scoborîtă.il Pe capetulă din susă ală scărei cei mari, apare Ioan, înapoia lui stau principalii lui oficiări, Ionas, Zacharia, etc. La arezarea lui, lumea se prosterne. El pune mâna pe corana sa, și zice: „Ioane! tu vei domni! asta! asta e adevărată! Eu sunt alesule, fiiului lui Dumnezeu.“ In acesta moment, mama sa se răsiră în piciure, privește pe noură rege și strigă : Fiiulă meă !!! loan înturnă privirile, îi tinde bracele și voieșce se alerge spre ea; dară la strigătură acesta, tată poporulă care era în genunchi se rădică, și se depărteză cu indignare, de acestă femeiă sacrifegiă. — Zaharia și ceilalți oficiări se apropiă de dânsa scoțindă pumnariele. Mateiă flce lui loan, are tându pre mama sa: „De vorbesc, ea e mortă.“ — Infame! Acesta fu respunsură lui. Apoi moderîndă cu frică emoținea sa, elă se înluriă cătră mama sa, și zice cu recelă: „Cine e femeia acesta ?“ Fides, (cu indignare): „Cine suntu ? Bă! cine suntă? Eă suntă acea germană femeiă ce te aă nutrită, te aă [»urtatu în brațele sale, te aă plănsă, te chiamă, te reclamă, care nu iubeste în fine de cătă pe tine singură aice josă. Și tu tu nu te cunosci! Ingratu să nu mai recunosce . ..“ Poporulă nu scie ce se facă. Se erbdă sau nu acestei mărturisiri? Anabatiștii o numescă înșelătoria și uă amenințiă cu pedepsa iisusului 1scă. „Lipsesce, lipsesce din acestă loca sfântă,“ jică ei. loan (apropiinduse către poporulă murmurăndă). „Oare cre rătăcire adusă sufletulu iei. Bă, ca și voi, nu scă cine e femeia acesta.“ Fidel: „Ceea ce voiă că, este a te ierta. Este a te îmbrăcișia măcară uă singură dată, și tu, ingrate, nu me recunosc! ?“ Poporulă: „Aădoră alesulu cerului, santară Profetă, nu va fi de călăuză înșelătoriu ? Vai lui! dacă furia nostră va sbucni asupra capului seă!!... In același moment, pașnicii rădică puinariele asupra femeii. Ioan le opresce mana strigăndă. Stați! ni vedeți ca acestă femeiă este nebună? Numai cn minune póte se-i reîntorce mințile. — Pe urmă îndreptăndu-se către muma-sa îi zise cu zonă imperiosă: „Femeiă! In genunchi! sfânta lumină se se cobore asupra capului tei, nebune! și se te lumineze. Tu iubiai pre acelă firă ale cărui trăsure semena cu ale mele? Ei bine, rădică ochii tei spre mine, și voi, poporă, ce m’ascultați, rădicați spatele vóstre, — (poporulă ascultă); — Dacă eă sunt fiiulă iei, dacă v’amă înșelată, pedepsiți pe înșelătoriu!.. Bată sinulă meă, loviți! „Apoi adresăndu-se către mama sa, o întrebă restita: „Suntă că fiiulă teă?“ Ea turburată, înțelege, din căutăturile fiiului seă, mărinimiea sacrificiului ce trebuie se facă, și respunde: „In adeveră mintea mi se lumineză; lumina străluce la ochii mei întunecați, Omeni buni. Eă te înșelamă!.. Acesta nu e ființă meă. Poporulă se miră de marea minune ce s’aă plinită prin Profetuluscă, prin absură fiinlă lui Dumnezeu. Totuși bieta mamă, împinsă de instinctă, de glasulă neamuțită ală naturii, nu se póte stăpîni a nu și opti plăngăndă la uă parte, asemene lui Christu de care se lepedă Petru: „E elă, în adeveră elă! Dară trebuie ală abandona pentru a să mântui Dumnezeală meul Privigheată asupra lui u Cortina cade. N’am găsită ancă pînă acumă asemenare mai perfectă, la ce este între acestă scenă și lucrurile ce se petrecă între noi. Rădoră n’avemă noi astăzi înaintea ochilor, vă clică, uă se dă de guvernamentali, cari aseminean; basiștilorű din „Profetulu“, împingă pe feră a renega ideia sea cea mare, unica speranțiă a mântuirii sale, aceaa ce ama pute numi ființă seă, căci ea l’a concepută, fără dînsulă n’ar trăi, ci voră s’o facă a renega Unirea cu gurvernă constituționale-representativă ? Aű dorám acestă sectă de anabatiști a României jică mamei: Renunță la idealele teă din 7 și 9 Octobre și jică ce aî dorită este comedia, ridiculură ce-țî dămă noi astăzi saă te ucidemă. Drama acesta, căria nu i-aă lipsită nimica din elementele unei drame— se jucă, apropo de cinci ani și mărturimă că astăzi, după ce amă perdută tote speranțiele de îndreptare cu sistema actuale, nu ne mai face altă effectă decătă ală luptei dintre mamă și fiiă, dintre loan Profetul și mama sea, siliți, de cătră sbiri, a se renegi, a se face nebuni, ingrașî, unul pe altul. Este nebună astăzi cele ce are legalitate, respectarea drepturilor reciproce ale puterilor Statului. — Este nebună acelă ce voiese o guvernă represintativă. Este nebună acelă ce nu vre dictatura. — Este nebună acelă ce nu cere vota Universale falsificată, Ereditatea, etc. etc. etc... Și cu tóte aceste Mama, România, nu pote renunția, nu pote trăi fără ființă iei concepută în gloriasele sile din 7 și 9 Octobre 1857! Facă detraetoriî și ai uneia, și ai alteia, ce voră voi. Aici, și nu aiurea este causa țătoră