Romănulŭ, noiembrie 1863 (Anul 7)
1863-11-08
996 ROMANULUI/ Noembre. __________ 20 vernementulu constituționale mai cu sema acesta este cea mai decapetentă misiune a Tronului, și d’aceaa a-ți făcutu bine d’a-ți pusti cuvinte de înfrățire în discursul Tronului. Daru ș’aci, domni miniștrii, a-ți făcută uă alunecare de condeie. Negreșită c’aveți dreptate căndădiceți că „bănuelile în care se pună cugetările guvernului nu potă fi de natură a consolida ținerile nostre instituțiuni dară întărise voră ele bănuindu-se actele și cugetările puterii legislative? Și cine a începută acuzările în anul acesta? Adunarea a Jisă guvernului sau guvernulă Adunării că este „uă vatră de conspirațiuni ?“ Adunarea a fostă țlisă națiunii „c’a înlăturată puterea esecutivă ș’a luată ea cârma în mănă“, sar miniștrii au fost ă pusă asemene cuvinte resturnătorre, anarchice în gura Capului Statului? Adunarea a fostă calomniată de puterea esecutivă. Dovadă că însași puterea esecutivă a recunoscută că calomnie a rostită ea, avemă că nu numai n’a dată judecății pe cei pe cari îi acuza că conspiră ci încă că n’a trasű pe deputați ’naintea alegătorilor ă loră. Era clară bine, domni miniștii, căndă ați făcută acestă apelă, se fi sfișu că nu este bine ca guvernu să se pue în bănuială actele și cugetările Adunării; astă-felă ați fi mersă mai d’a dreptul ă la ținta ce trebue s’aveți, la respectarea și’ncrederea reciprocă a ambelor puteri. „Organisați țera c’să oră mai înainte.“ etc. etc. Țintiți la fapte, domni miniștrii, eră nu la cuvinte. Ați scrisă, ați vorbită pentru națiune eră nu pentru străini, ați vorbită pentru că s’aduceți încrederea și frăția, eră nu pentru ca se face să se credă, pe cei cari nu scă totă ce s’a petrecută, că culpa este a puterii legislative, și pate a guvernemîntului constituționale. Pentru ce dară acea înfloritură de cuvinte? Ce felă? nu sciți dumneavostră că Adunarea n’are inițiativa și că prin urmare nu póte organisa de nu i se daă proiectele de legi și timpură cuvenită pentru a le vota? Și nu scrți c’ați începută prin a lua Adunării uă lună din timpul de lucru ce spera că va avea, stăruind și a țlice că este convocată acumă în sesiune ordinarie eră nu în stroordinarie, cumă flice Convențiunea ? Dacă nu’ntindeați acelă articlu ală Convențiunii, Adunarea ar fi avută ’naintei patru luni șicure de lucru, căndă acumă i-aț lăsată numai trei. Nu sciți că legile votate trebuescă și promulgate, și că puterea esecutivă le promulgă eră nu cea legislativă? De ce dacă n’ați țlisă; „se uitămă“ în loc de „se uitați;“ „se organisămă,“ în loc de „se organisați ?“ Unde a fostă uă bănuială, țărană, omulă umbla în juru-i cu multă delicateță, și nu scimă dacă gingășia a fostă aciasta cumă trebuia se fiă. Celă care este dreptă și prin urmare tare, este mai supusă, mai blîndă și nu scimă, dacă ca consilieri ai tronului n’au comisă greșiala a lăsa Adunării rolulă celui dreptă și tare. Ei i se cuvine acestă rolă, dară credemă că consiliării Tronului trebuia se pazescă ecilibrulă și se nu dea partea cea mai adeverată numai Adunării. S’a irisă, de mulți, domni miniștrii, că în discursul Tronului se țcea: „ve facă mă solemnă apelă pentru cea de pe urmă oră“ Suntemă fericiți că nu vedemă aceste cuvinte în discursul Tronului; fură-mă fericiți căndă vai jură-mă, a doua-țli c’căndă s’a recitită in Adunare de către secretariul ă iei, în fața dumnevósta, l’ațî încuviințată, găsindu-lă scrisă și tipărită astăfelă precumă a fostă, adică făr’acea nenorocită frase. Căci dasă ea ară fi fostă în adeveră, ori cine s’ară fi întrebată atunci ce nume se cuvine unui apelă la înfrățire făcută prin amenințări? Ori cine atunci, ară fi combinată acea frase „ pentru cea dupe urmă oră“ cu cuvintele de mai susă „socotiți, uitați, organisați,“ cu pretinsa moștenire a financieloră struncinate, etc. etc. Ș’atunci nu numai că n’ară fi încetat bănuelile că puterea eșecutică voiesce se se sustragă legalului și binefăcătoriului controlă ală puterii legislative, dară ar fi crescută acele bănucli, și putemă frice c’ar fi trebuită se crescă. Din norocire însă nu este în cuvîntulă Tronului acea nenorocită trase, și prin urmare, domni Miniștrii, credincioși apelului ce faceți, ca ’nfacia eveniminteloră serióse ce se pregătescă, „se înlăturămă ori ce desbinări, pentru ca se organisămă țâra c’uă oră mai nainte“, priimimă de bună, și ’n tóte, programa ce ați dată, și dechiarămă c’o susținemă cu celă mai deplină devotamentă. Pentru acesta însă trebuescă fapte eră nu vorbe. Omenii nu uită desbinările căndă stau cu bradele încrucișiate. O-menii nu ’nceteză d’a bănui căndă nu suntă tare înhămați la lucru. A-ți înțelesă-o acésta fiindă c’a-ți dlisă că „Timpulă faptelor’ a sosită.“ Se vie dară faptele. Sciți, domni miniștrii, că și Ministeriulă d-lui Manolaki Kostachi, a fostă pusă aceste mari cuvinte în discursul Tronului, și că faptulă a dovedită că ele n’au fostă de cătă o suflare, și nimică mai multă. Nu ne acuzați dară dacă, ca toți cei pățiți, stămă încă în îndouială. Mai multă ăncă, nu lăsați se stea lumea în îndouială căci d’aci pănă la bănuială este ună singură pasă. Și calea dumnevóstra este netedă, și misiunea d-vostră de și forte mare este fórte lesne: împrejurările din afară și din întru v’ajută forte. La lucru dară. Adunarea n’are de cătă trei luni, căci una i-ați luatu-o, prefăcêndă în ordinarii chiară cele straordinarii. Merge-ți dară în toto totă astăfelă; arătați că sorția face din lucrurile cele ce păreau mai straordinarii, lucr trîordinarie. Nu faceți ca Adunarea se-și poitimpulă, ci dare-i îndata proiectele de organisare. Adunarea nu se póte ocupa încă de financie, căci, cu dreptă curentă, d. ministru de financie a mai cerută căteva zile pănă se se potă uita în acea desordine spăimântătorie în care suntă. Aduceți dară proieptul legii rurale, ală legii comunelor, ală legă electorale, și legile pentru desvoltarea și consolidarea libertăților publice și individuale; și spre mai multă înlesnire și chie^ește aduceți proieptulă de constituțiune, votată de Centrala. Acolo intră aceste libertăți, și numai astăfelă vomă putea aștețta regimele constituționale, curmîndă, domniloră miniștrii, mitjăloculă d’a totă tălmăci și sub articlele Convențiunii. Cereți, și cu dreptă cuvîntă, ca puterea executivă se nu mai fiă bănuită că tinde la sugrumarea libertății loră publice. Cumă óre se póte curma ori ce bănuiele, cumă se póte tăia mai bine limba calomniei de cătă dăndă Adunării acele proiecte de legi și constituțiunea, cari voră aședa totulă pe temelie trainice? Dacă Adunarea le va vota le promulgați îndată și e că frăția stabilită prin faptă. De nu le va vota, națiunea va vedea că deputații actuali nu voră fericirea țerei, și—i va înlocui cu alții mai inteligenți și mai patrioți. E! Domnii miniștrii! Sciți bine c’obicinuită nu puterea legislativă ci cea executivă sugrumă libertățile publice și tinde la guvernemîntă personale. Sciți bine că mai mulți despoți suntă mai lesne de ’nvinsă căci nu este unitate în acțiune, căci lumea se ’nclină lesne naintea unuia, ș’anevoie naintea multora Politeismulă a fostă lesne învinsă de Monoteismă, și sciți bine c’acumă nu se mai póte resturna cultulă unui singurii Dumnezeu, de către ună cultă în care ar fi mai mulți. Scăpați-ne dară d’aceste temeri, prin legi, întăriți națiunea contra puterii esecutive, prin legile și constituțiunea ce veți da Adunării spre a le vota; și ’ntăriți puterea esecutivă prin amórea și respectulă ce va ave națiunea pentru dînsa, căndă o va vedea că merge pe calea legale, că face și face bine. Cestiunea este lămurită. Națiune, uitere, judecă pe fiecare dupe fapte, și apoi, de nu voră înțelege mandatarii tei din guvernă și din Cameră, înțelege tu. C. A. R. SFATURILE INDEPENDINȚE ALE EUROPEI ORIENTALE. SERBIA. Scrisore adresată directorului diariului Perseveranza din Milan. Domnule, Amu citită însemnata scriere din numerile 1415 și 1417 din „Perseveranza“ privitoria la condițiunile de esistență și de desvoltare a tutoră staturiloră peninsulei orientali menite, după tota aparițța, a lua loculă într’ună viitoriă apropiată dominațiunii otomane în Europa, și a cărora constituțiune definitivă se impune ca se chemă așa spiritului, ca soluțiunea cea mai dreptă și cea mai practică totă decădată a cestiunii Orientului. Ce aste mai naturale într’adeveră și mai ecitabile, în ziua căndă succesiunea imperiului Otomană se va deschide, ca avutele dominiuri scăpate din măna slabă a sultaniloră, în locă se fie aruncate ca mămără de discordiă pofteloră străinului, se se înapoeze la vechii și legitimii lor posesori? Daca este adeverată că astăzi nu mai este vorba, ca pe la sfîrșitulu soclului din urmă sau ca la inceputulă acestuia, de cătă de a împărți Turcia, ce remâne altă de făcută de cătă de a o da în deretă moștenitoriloră firesci, și acești moștenitori i-ați aretatu, suntă cele trei mari rase între care se împarte în ora de faciă pământulă peninsulei orientale, Grecii, Serbii, Românii. Dați-mî voiă ca, la răndulă meă, autorizatu de comunitatea ideieloră și a simpatieloră, se aducă în sprijinul ă saă alăture cu privirile arătă de corecte omise de către colaboratorele d-vóstre, cateva observațiuni ce amă putută culege la facia locului într’uă călătorie ce amă făcută de corindă în Oriunte. Lăsăndu deuă parte pentru astă dată Grecia și România cari trecă în acestă minută uă stare de crise, me voiă mărgini a-țî vorbi despre Serbia, cea mai mică cătă pentru acumă, dară nu cea mai pucină interesante dintreaceste trei staturi chrămate a deveni, dupe ingeniosa definițiune a colaboratorelur d-vestre „otarnele civilisate“ (i confini civili) ale Europei orientale. Publiciștii cari s’aă ocupată de Serbia au întrebuințată căte uădată vorbindă de dînsa uă comparațiune cu care amorulă propriă ală Serbiloră a fostă forte flatată; ei au numitu-o Piemontele Iugoslaviei (Slavia de Sudă). Pentru a aprecia însemnarea și înțelesulă adeverată ală acestei comparațiuni, cititorii noștrii nu trebue se pardă din vedere acestă punctă însemnatăcă Serbia, sau ea se vorbimă mai dreptă, Țara Serbă, nu se opreșce la etarele micului stată pusă luptă sceptrulă Obrenovițiloră, că dincolo de aceste etare, provincie vaste, atărnândă unele de Turcia, altele de Austria, vechia Serbiă (stara Serbia), Bosnia, Brzegovina, Muntenegru, Sirmia, că parte din Slavia și din Banată, sunt locuite de mase compacte cu totulă serbe prin origine și prin limbă, și calitate tindă a se apropia și a se uni pentru a reconstitui vechiulă imperiu ală lui Douchon, daca nu în tota întinderea lui, celă puțină în limitele lui cele nemidălocită realizabile. Asupra acestoră țere, puse în condițiuni politice sau economice mai puțină favorabile, Serbia esercită ună feliă de atracțiune asemine a celei ce Piemontele esercită asupra peninsulei mai naintea celor de pe urmă și memorabile evenimente din care a eșită unitatea italiană. Mulțumită semi-independinței de care se bucură, înțelepciunii guvernului sef, instituțiunilor liberali ce posede, organisațiunii iei încă incomplete, dară în progresă necontenită, miculă Stată, a cărui capitale este Belgradul, concentradă asupra sa privirile și speranțele tutoră serbiloră, asemine precum și Romanii întorcă, póte cu mai puțină încredere, ochii loră spre Bucuresci, grecii spre Atena. Notésa că eă încă nu vorbescă aice nici de Croați, de Dalmați, nici de Bulgari, la cari influința sârbă începe a predomina și unde va domni fără Indouela în <rioa căndă înțelegăndă primejdia în bucățicelor de naționalități, aceste popore vor înceta d’a urmări chimera unei Croație, unei Dalmație, unei Bulgarie independinți și distincte, pentru a reconstitui în unire cu Serbii, și în condițiuni ce voră fi liberi se desbată între dînșii, marea unitate iugoslavă. Națiunile, ca și individii, ajungă rare ori dintr’uă săritură scopulă propusă silințelor- loră. Italia este dă dovadă despre acesta. Dupe ce am strebătută aprope cele două treimi ale carierei, a trebuită a se opri de uă dată. Este acesta măreu? Cei nerăbdători murmură, pate că n’aă cuvântă. Obstaculul serva la crescerea vigurei, și forța care îl învinge se arată mai mare și mai sigură de dînsa. Suprimă Villafranca, Italia ar fi dată óre acestă mare spectaculă lumii ? Coronarea ce ea ascepta ănca și astăii ar fi putută pare ună dlară ală fortunei, elă va fi uă concistă a geniului sex. Asemine și pentru tenărul ă Stată Serbia, acestă frate mijlociă ală familiei europene, cumă ’să numesce ună publicistă englese (the youngest membre of the european family,) trebue, dupe tóte aparințele, mai nainte d’a ajunge la completa lui desvoltare, se trdcă prin doue rase sucesive. Ele trebue se tindă mai ântăiă la fonderea unității sârbe; din unitatea sârbă va eși la răndulă scă unitatea iugoslavă. Cumă și prin ce midulece va pregăti principatul, celă puțină în ceea ce lu privesce, acestă îndouită evenimentă? Colaboratorele dv. enumeră căteva, pe acele ce le crede mai eficace, și-mi place a le aduce aminte aci, citindă propriele sale cuvinte : „Oltreche esercitarsi tutti alle arini, i Șerbi devrebbero occuparsi delle arti deJla pace, di svilu pare le loro richezze teritoriali, di educare il populo, în guisa ehe la Serbia diventasse realmente il centro intellettuale de la Jugo-SIavia.4‘(l) Asesta este fórte bine disă domnule; dupe ce s’a definită scopulă, nu se póte areta mai bine mijulecele, și nu credă seme aventure să dicăndă că principele Michaelă, cu ai cărui miniștri amă avută căte uă dată onore a vorbi, și a-și pute dice toți Serbii, nu se osilescă în opiniune asupra acestui subiectă de autorul programei. Voiă adauge chiară, că în multe puncturi, și întru că să permită împrejurările, acestă programă a fostă pusă în lucrare (1) Esercităndu-se toți la arme, Serbii ar trebui totă de nădată a se ocupa cu ariile păcii, a desvolta avuțiele lorfi teritoriali, a educa poporală, cu scopul ca Serbia se deviă în adevară centrală intelectuale ală Iugo-Slaviei, de mai mulți ani, și acesta este de bună sema una din causele acelei influințe de care-ți vorbiamă mai susă că esercitadă Serbia asupra poporațiunilor Iugoslave ce o înconsidră. Amă visitată, suntă căteva luni, Serbia, nu ca ună simplu turistă, ci ca ună călătoriă ce doresce a cunosce pentru a pute spune mai bine altoră aceaa cea cunoscută, și care voes ce se vddă mai nainte de a spune altoră cea văduvă, amă ămblată prin tóte părțile iei și amă cercetatu-o în tote amănuntele iei Călătorindă încetă, vorbindă și cu autoritățile și cu locuitorii din târguri, cu țăranii din sate și cu călugării din monastirî. Pretutindeni, pănă și în cele mai mici sate, amă vădură milițiele naționale constituite prin decretulu scupcnieî (adunarea naționale) din 1861, organisate, armate, disciplinate, gata a intra în campanie. Mica armiă regulată, care nu este ca se vorbimă la dreptură, de cătă ună cadru formată de mai nainte pentru a priimi la ună minută dată pe cei 60000 de ómeni ai celui d’ăntăiă bană ală miliției, este deprinsă la resbelă, plină de ardere, și îndestulă de instruită. Erbăria de la Strugari, fonderia de tunuri și manufacturele de arme de la Kragunewatz organisate dupe modelurile francese sau italiano suntă în plină activitate. Eră pentru partea militariă. Pentru ceea ce se raportă la ariile de pace, pre care Perseveranzza le recomandă cu multă cuvântă, cu tote dificultățile menunță la situațiunea politică a Serbiei, cu tóte resursele mărginite ale bugetului seă,căci schți cătă este de greă, chiară cu financiele cele mai mari, a face se mârgă de năpotrivă pacea și resbelulă,) teamă găsită pretutindenea în progresă. Agricultura a luată mănoă sberă de la emigrațiunea serbiloră din Banată de unde’î alungă în tote dilele sărăcia și femetea și-i face se trecu Dunărea. Lucrările publice se desvoltă pe uă scară întinsă: sate noue se formasă. Capitala, Belgradul, sfîrșeșce transformarea iei într’ună tărgă europeană. Industria începe a nasce. Comercialu numai se rădică cu greă din lovitura ce i-a dată evenimentele anului trecută. Numerusă scelelorä s’a îndoită de 4 ani încoa. Societatea literariă sârbă, care este la Belgradă și care are în finală seă pe tóte notabilitățile șciințifice sau literarie ale Iugoslaviei, nemulțumindu-se numai de a publica în fiecare ană, glasnikulă seă, colecțiune escelente forte puțină cunoscută în Europa, s’a făcută acumă de adunatură materialeiul unei enciclopedie pentru poporă. Clerulă, saracă, puțină învățată încă, este liberale din instinctă, și nu osebesce causa sa de aceea a poporului, din care face parte și în micăloculă căruia trăeșce. Nu suntă partite politice. Națiunea întrâgă este devotată capului seă, pentru că ea are credință în realitatea și patriotismul ă seă, și ea îl ascultă în orice ocasiune ca pre represintantele și celă ănteră servitoră ală legii. Etă, domnule, spectaclulă ce amă avută înaintea ochilor mei și care me face se prevedă mă frumosă vii—toriul Sirbiei, numai cătă circumstanțele se vie puțină într’ajutoră unei țeri arătă de bine dispuse a se ajuta ea însăși. Inse din acesta parte, merturescă, nu suntă fără óre care temeri, și redă destule încurcături, destule greutăți acărora soluțiune este mai gresisă de puterea națiunii. Cea mai funestă este póte starea de crise permanente în care se află Serbia de la bombardarea Belgradului, și care va ține atătă de multă timpă pre cătă vară în temifia și Turcii a se duce de tată din teritoriulă Serbiei. Puterile avură să frumos și ocasiune de a curma ună conflictă amenințătoriă pentru pacea Europei. Turcii ia data o ei inșii, călcăndu printr’