Romănulŭ, noiembrie 1863 (Anul 7)
1863-11-08
VINERI. ANTILÜ VII. VOIESOR ȘI VEI ETITE. Va eși în lale lilele afară de Linia și aiona di grupa Serbătoria.i JIAIUC POLITICII, COMERCIALE, LITERARII. Abonarea pentru Incurenci pe ane... 128 Ici .^ese Iane..................................................... b4 trei lune........................................... 32 — Pe lună............. 11 — Unu esemplari fi................................. . • • 24 par insclințările linia de 30 litere............... 1 lei inserțiuni și reclamj linia........... . .. 3 lei FABTIOLELE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VORU ARDE), Directoriulăcjiariului: G. A. Rosetti. — Gerante respundetoriă: Anghela Ionescu. Pentru abonare și reclamări se voră adresa la Administratoriulüpariului Gr. Serurie, Pas. Romanü 8 NOEMBRE 1863.AJSTULIT -VII. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. No. 48. Abonarea pentru districte pe anü.........152 lei Șase lune....................................................... 76 — Trei lune. ................................................. 38 — Abonamentele începu la 1 și 16 ale fiecării tune. Ele se facu în districte la corespondinții pariului și prin poște. La Paris la D. Hallegrain, rue de l’ancienne comédie, 6, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștali și la agințiele de abonare, pe trimestru 10 florini argintu valută austriacă. Din causa sfirdatoriei de a slădi, diabiulu nu va eși mane. REVISTA POLITICA. BUCURESbi y„Brumară In ședința de era Adunarea, dupe ce cu greu a isbutitu a se completa, din causa că mai mulți deputați din județe n’au veniții, și dintre cari se ’nsemnămă că mulți suntu și funționari, s’a ocupații cu cererile de pensiuni ce avea la ordinea bilei. Acesta seriosa cestiune a provocat lungi desbateri provenite din uă lege defectuósa, și care a devenită multă mai defectuasa din causă că legea a remasă cea vechie și regimele celu nou și rea aplicată, a mărită fórte numerasă pensionărilor. Cu acesta ocasiune onorabilele d. Steege, ministru de financie, adică că are se facă oă lucrare uriașiă pentru a pute da Adunării cifre exacte despre starea în care se află tesaurulă publică, că se ocupă a două adeverată dare de somn, și că speră că va isbuti în curendă a o face, precum și a presinta ună bugetă reale, conformă cu adeverata avere a Statului. D. Steege adause că nu va ascunde nici una faptă care se interese Adunarea, pe care o invită a lua orice mesură ar crede c’ară putea servi interesele Statului. N’amă venită la Ministeriă, duce de nu Steege, ca se compromită singurulă capitală ce amă, reputațiunea de omă onestă, ci eu buna decisiune d’a nu se depărta, în contabilitatea statului, de legile acelea ce președă la contabilitatea particularilor, și la tote contabilitățile, Aceste cuvinte au fostu aplaudate de Adunare, nu fiindu că erau frumose, ci fiindă ca ’n vocea unui cină onorabile, este să vibrare melodiósa, care strebate iînănime și convinge. Reproduce mă mai la vale, dupe Perseveranzza, ună însemnată studiă politică, suptă titlu: „Staturile independințe ale Europei Orientale, Serbia.“ Fata italiană precede acestă articlu printr’uă dare de semn despre cunoștințele, meritele și independința de caracteră a Autorelui, care este d. Ubicini. Nu reproducemu acea parte, fiindăcă Romănia cunoscă d’ajunsă pe d. Ubicini Și dacă, dupe inteligința și devotamentulă cu care elă a ser’vită România de la 1848 și păn’ acumă, voră fi mai remasă români cari se nu să aprețuiască în drepta sa valóre și se nu sciecată datorîtă acestui bărbată, apoi, pentru dînșîi ar fi de prisosii a mai reproduce aprețuirea ce-i face Perseveranzza, căci n’ar pute înțelege cuvintele dacă n’au putută simpli și ’nțelege faptele. D. Ubicini, în rocă de răsplătire a fostă lovită de trecutele nóstre Ministerien cu tóte acestea, făcendă acumă cele mai mari servicie Serbiei, elă totă servesce România, prin scierile sale, și cei cari voră citi cu luare aminte acestă articlu, mai cu semn Romanii cari ocupă u posițiune ■ înaltă, vomi găsi în el o învețăminte de cari amü pute profita, dacă mai simții în stare a profita de ceva bunii. In discursul Tronului prin care noulă nostru Ministeriă a vorbită națiunii, s’abservată că nu s’arată nici uă lucrare făcută în anulă acesta. Ce póte însemna altă acastă asolută tăcere de cătu asoluta sterpiciune a guvernării de 15 luni a Ministeriului Cretzulescu? Asta dară se luămă aducă noulă Ministeriă dedicară națiunii, prin gura Capului Statului, că în cursă de 15 luni, acelă Ministeriă n’a făcută în nici uă ramură, oă singură lucrare măcară, una singură care se merite a fi raportată națiunii. Desorganisare în totală, struncinare în totulă, sterpiciune și perie în totulă, cea darea de semn despre starea țerei cea înfățișată, prin descursul tronului, Adunării și națiunii, noulă Ministeriă. Se separă adă națiunea și se înțelagă, de mai potă înțelege, acei cari sunt aplecați spre regimele personale, că cei cari calcă legile, că cei cari umblă pe calea pecătoșilor, nu potă produce de câtă disordine și ruine. S’abservatu asemene că în discursul Tronului nu se dice ună singură curentă despre cestiunea monastirilor»dișse închinate. Dacă acea cestiune ară fi fostă condusă la ună orecare capelă, ară fi fostă peste putință se nu se dea sema, se nu se spue că s’a sfîrșitu, saă că este aprópe de sfîrșită. Nimică însă jaci ca ’îitate, compromitere, sterpiciune. Majoritatea Adunării însă, «lai are a înțelege ancă ceva din acesta tăcere. La 23 Decembre ea a votată în unanimitate, trecerea în Bugetul a statului a veniturilor« acelor» monastire, și presintarea unui proiectu de lege pentru definitiva regulare a cestiunii. Ministerium Cretzulescu a respinsă că nu se va supune votului Adunării. In adresa Camerei către Tronu, majoritatea Adunării stăruindă în votul ă iei, «’a mai vorbită despre acesta cestiune. Ș’apoi cestiunea acesta fuseseotărîtă în unanimitate (afară din votul d-lui Moruzzi Svoreștenu); majoritatea Adunării dară n’a mai pomenită despre dînsa în adresa iei, spre a nu scade unanimitatea. Astăzi, guvernulă celă noă, la rîndul ă seă, nu vorbesce d’acăstă cestiune. Prin urmare, tăcerea sa insemneza pentru națiune că cestiunea stă, precumă a stată și în anulă trecută, și că ministerială actuale esteotărîtă a se conforma votului unanimă alu Adunării, trecăndă veniturile și cheltuielile în Bugete și presintăndu ș’uă expunere de motive, însoțită d’ună proieptii de lege spre a se regula definitivă cestiunea, „în țară și prin țară.“ Luămă adă și despre acesta, ș’așceptămă se vedemă, dacă în adeveră in 1863, „timpulu fapteloră a sosită.“ G. A. R. MESSAGIULU TRONULUI. Domnului Primit-Ministru. (A cincia epistolă). Constatarămă, domnule ministru, prin președinta epistolă, că ne ’nțelegerile ivite în anulă trecută între Adunare și puterea esecutivă, și ’ntărțirarea organisării României, aă provenită, dupe cumă însuși Mesagiulă a recunoscutu-o, din partea miniștrilor, eră nu din partea Adunării. Dac’ară fi putută ănca avea cine va îndoială, apoi on. d. Steege i-a rădicatu-o, căndă a venită la Tribună în înteia ședință a Adunării se presinte, ca ’nteiusă actă alu acestui Ministeriă, uă proieptu de lege prin care ceru ca Adunarea se voteze împlinirea impositeloră pe trimestru lui Octombre. Dacă Adunarea n’are asolută dreptul ă a cerceta socotelile ș’a vota bugetele, pentru ce iu programă ministerială dumitale a í recunoscutu-o acesta ca o dogmă, și pentru ce d. Steege n’a făcută pentru aceste trei luni din urmă ale anului cea a ce ministerială căzută a făcută în cursă de 9 luni? Dacă ună ministeriă pate guverna, (nudică, domnule ministru, administra cumă țlici dumneta, de modestiă numai negreșită) fără încrederea, și prin urmare fără concursul Adunării, pentru ce dumnevostră mai cereți acestă încredere? Și dacă majoritatea acestei Adunări refuză încrederea șî concursulă §30, fără cuventü, pentru ce $iserăți că „sunteți și cum a dobîndi acestă încredere, prin respectarea drepturiloru Camerei, și prin presintarea unom proiecte de legi hasate pe principii de egalitate și libertate cari suntu basea contractului nostru sociale ?“ Este peste putința, domnul Primă ministru, ca insee omeni politici, ună cabinetă întregă, se vie naintea unei Adunări, în facia națiunii, și se spue, prin grabă, și se dea prin înscrisă, cuvinte cari n’aă nici ună înțelesă, cari nu conțină celă mai asolută adeveră. Și prin urmare, prin cele dese în Mesagiă, prin cele dese în programa dumnevostră și prin inteiusă actă ale ministeriului, presintată adunării de onorabilele d. Steege, se constată că fostulă ministeriă n’a făcută acte prin cari se merite încrederea Adunării, n’a presintată proiecte de legi, cari se fiă basate pe principii de egalitate și de libertate, și că elă eră nu Adunarea, este causa că țera nu s’a organisată in sesiunea anului 1862 —1863. Pentru ce, domnule ministru, ținemă a constata acesta în facia națiunii? Fiindă că este adeverulă, și că națiunea cărea’a nu i s’arată adeverulă este în periplu; fiindă c’avemă datoria se facemă educațiunea constituționale a națiunii, căci numai astăfelu o putemă feri d’a nu cădea în cursele dispotismuluĭ, căndă s’ară găsi vr’ună omă capabile și dibaeiă, care se scre se i se ’ntindâ, fiindă că, ca devotați regimelui libertății ș’ală dreptății, trebue se ne silimă se espunemă adeverulă, se luminămă națiunea și se-i arătămă că ’n anulă acesta mai cu semn, ministerială a oprită organisarea țerei, ș’a afundatu-o în cele mai mari suferințe. Acestă datoriă căutămă se ne-o ’mplinimă noi către națiune, totă astă-felă precumă ună ministeriă, care ar avea scopuri anti-constituționale ar fi făcută ună Mesagră prin care, prin învîrtituri dibăcie ar fi înșialată națiunea, și mai cu sema opiniunea publică a Europei, făcându-o se crudă că suferințele și scăderea națiunii vină de la regimele constituționale, eră nu, precumă este în adeveră, de la regimele personale. • Acestea, țlise, lămurite, constatate, credemă domnule Primă-ministru, că ne amă împlinită misiunea, c’amă respinsă, la cele ce ați spusă prin cuvintele ce le au pusă în gura Domnitorului, precumă și prin programa ce aț înfățișiată d’a dreptul” Adunării. Cu tote acestea se completămă, acestă epistolă, cu căte-va mici și delicate aservări, asupra unoră mari și gingășie cuvinte ce suntă în discursul Tronului, înțelegi, domnule ministru, și dumneta, și colegii dumitale, gingășia situațiunii, și suntemă forte încredințați că veți aprețui devotamentulă nostru pentru lucrulu publică, dupe cuvintele cu care ne esprimămă, dupe modulă prin care alunecămă asupra unoră cestiuni, și prin care ne facemă că nici nu ’nțelegemă unele dintr’însele. Căndă nu s’a făcută încă lumina, căndă întunericulă, deși este aprópe, fórte aprópe de sfirșitulu scă, totă domnesce însă în mare parte, scui că nu este bine ca pedagogii, sau demagogîi (aceștia se rudescă) se vorbiască celoră pe cari voiescu a-i lumina, de obiecte ce nu se vădă încă în totă goliciunea loră, în totă adeverulă, din causă că suntă înveluite de întunerică. Totă astăfelă facemă și noi, le însemnămă, cu mare delicateță, și ne silimă apoi s’aprindemă făcliele, — nu 0meniloră, căci acelea scui că amiculii meă Brătianu le stinge, ci, principiiloră — ca se luminămă bine tóte obiectele ș’atunci se putemă vorbi și se dobendimă uă bună ș’adeverată resultată. Ațî <Jisă, domni Miniștrii, în Mesagiu, că strunctuarea financieloră nóstre este uă moștenire. Stăruimă a crede c’acestă aserțiune este greșită. Pentru ce, dacă în adeveră voimă vindecarea zeului se nu să arătămă acolo unde este? Scimă că în România de peste Milcova, tesaurulă publică era încărcată cu datorie, dară celă d’aci, sciți bine, că nu datoria mai nimică. Sciți, fórte bine, că d’atunci veniturile s’aă întreită, și s’au împătrită cu banii casei Centrale, ș’alte asemene concentrări de bani. Ș’apoi sciți, d-vostră că financiere nu suntă struncinate din causa unoră datorie, ci din causa „desordinei“? De ce clară, puterea esecutivă, n’a stabilită ordinea în financie astăfelă, încătă se potă țfice națiunii tare sale — eră nu puteriloră străine cari nu seă — acelă proverbă în adeveră romănescă. — „Săracă dară curată“ ? Ore puterea legislativă i-ar fi să se-și ție socotelile în desordine, se înece dosariile în Buzeu, se lase se i se fure din casa Controlului, se facă reviremente de fonduri, credite straordinarie și cheltuele fără voia și regularea Adunării, se facă zidiri, ce nu erau atâtă neapărate, și se cheltuiască milióne pe uniforme de la Godillot francesulă, în paguba tesaurului publică ș’a industriei naționale ? Vomă trata, în curendă, prin articlii speciali, acesta mare cestiune. Pentru astăzi, fiinducă vorbimă între noi, fiindăcă vorbimă în limba română, în facia unei națiuni care a auzită tóte procesele verbale ale Adunării de la 1859 și păn’ acumă, putemă se spune că că pasagiulă acela din discursul Tronului este fórte nedreptă. Dară, Adunarea este culposă, dupe noi, căci n’a stăruită ăncă de la 4859 se nu dea puterii esecutive nici un para, până ce ea nu va aduce socotele și bugete regulate. Se se caute procesele verbale încă de la 1859 și se va vedea că stiigă Adunării din Bucuresci, așia a vorbită, astăfelă cerută la 1856, și d’aci nainte nea contenită pe fiecare ană. Majoritatea a trecută nainte ș’a făcută forte reă. Dară pentru că ea n’a voită, saă n’a sclută, sau n’a cutezată a pune îndată frea puterii esecutive, se mergemă noi cu nedreptatea păn’ a se uda p’adeveratulu culpasă? Nu, domni Miniștrii, căci nedreptatea va înlesni pute mersul puterii esecutive pentru cătăva timpă, dară va afunda națiunea întregă. Adevărulă clară este că puterea esecutivă a struncinată financiere prin desordine, prin reviremente și cheltuele neproducătorie și că puterea legislativă este culpusa fiindă că n’a făcută de la 1859 cea a ce a făcută la 1863. Națiunea a înțelesă acestă greșeală și alegătorii din Bucuresci că dată mandată imperativă d-loră Ion Brătianu și G. A. Rosetti, a nu da Bugetele nici unui ministeriă pănă ce elă nu va aduce în Adunare, proiectele de legi, însemnate acumă în programa d-vóstră, și pănă ce nu le va și promulga. Astăfelă dară, struncinarea financieloră] vă datorimă, complesinței majorității Adunării, dară mai cu semă relei voințe și relei procedări a puterii esecutive, și prin urmare, pasagiulă acela din Mesagiă este nedreptă, și vătămătoriă ca totă ce nu este dreptă. Ați făcută, domni Miniștrii, mă apelă la încetarea luptelor de partite și la curmarea bănuieleloru, ș’ați făcută bine. Cea mai de căpeteniă datoriă a puterii executive este: — nu țlicemă d’a face se nu mai fie partite politice, căci acesta este peste putință, și de s’ar putea, ar fi ună semnă că vieța s’a curmată,— datoria iei este d’a face ca lupta se fiă fără ură, și se devie o întrecere între partite de a face mai bine și mai multă. în gu-