Romănulŭ, noiembrie 1863 (Anul 7)

1863-11-08

VINERI. ANTILÜ VII. VOIESOR ȘI VEI ETITE. Va eși în lale­­ lilele afară de Linia și a­­iona­ di grupa Serbătoria.­i JIAIUC POLITICII, COMERCIALE, LITERARII. Abonarea pentru Incurenci pe ane... 128 Ici .^ese I­ane..................................................... b4 trei lune........................................... 32 — Pe lună............. 11 — Unu esemplari fi................................. . • • 24 par insclințările linia de 30 litere............... 1 lei inserțiuni și reclamj linia........... . .. 3 lei FABTIOLELE TRIMISE ȘI NEPUBLICATE SE VORU ARDE), Directoriulă­cjiariului: G. A. Rosetti. — Gerante respund­etoriă: Anghela Ionescu. Pentru abonare și reclamări se voră adresa la Adm­inistratoriulü­pariului Gr. Seruri­e, Pas. Romanü 8 NOEMBRE 1863.­­AJSTULIT -VII. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. No. 48. Abonarea pentru districte pe anü.........152 lei Șase lune....................................................... 76 — Trei lune. ................................................. 38 — Abonamentele începu la 1 și 16 ale fie­cării tune. Ele se facu în districte la corespondinții pa­riului și prin poște. La Paris la D. Hallegrain, rue de l’ancienne comédie, 6, pe trimestru 20 franci. In Austria la direcțiile poștali și­ la agințiele de abonare, pe trimestru 10 florini­ argintu va­lută austriacă. Din causa sfirdatoriei de a slădi, diabiulu nu va eși mane. REVISTA POLITICA. BU­CURESbi y„Brumară In ședința de era Adunarea, dupe ce cu greu a isbutitu a se completa, din causa că mai mulți deputați din județe n’au­ veniții, și dintre cari se ’nsemnămă că mulți suntu și funțio­­nari, s’a ocupații cu cererile de pen­siuni ce avea la ordinea bilei. Acesta seriosa cestiune a provo­­cat­ lungi desbateri provenite din uă lege defectuósa, și care a devenită multă mai defectuasa din causă că le­gea a remasă cea vechie și regimele celu nou și rea aplicată, a mărită fórte numerasă pensionărilor­. Cu acesta ocasiune onorabilele d. Steege, ministru de financie, a­dică că are se facă oă lucrare uriașiă pentru a pute da Adunării cifre exacte des­pre starea în care se află tesaurulă publică, că se ocupă a do­uă adeve­­rată dare de somn, și că speră că va isbuti în curendă a o face, precum­ și a presinta ună bugetă reale, conformă cu adeverata avere a Statului. D. Steege adause că nu va ascunde nici una faptă care se interese Adunarea, pe care o invită a lua ori­ce mesură ar crede c’ară putea servi interesele Statului. N’amă venită la Ministeriă, duce de nu Steege, ca se compromită singurulă ca­pitală ce amă, reputațiunea de omă o­nestă, ci eu b­una decisiune d’a nu se depărta, în contabilitatea statu­­lui, de legile acelea ce președă la contabilitatea particularilor­, și la tote contabilitățile, Aceste cuvinte au fostu aplaudate de Adunare, nu fiindu că erau frumose, ci fii­ndă ca ’n vocea unui cină onorabile, este să vibrare melodiósa, care strebate iîn­ănime și convinge. Reproduce mă mai la vale, dupe Perseveranzza, ună însemnată studiă po­litică, suptă titlu: „Staturile indepen­­dințe ale Europei Orientale, Serbia.“ Fata italiană precede acestă articlu prin­tr’uă dare de semn despre cunoștin­­țele, meritele și independința de carac­­teră a Autorelui, care este d. Ubicini. Nu reproducemu acea parte, fiindă­că Romănia cunoscă d’ajunsă pe d. Ubi­cini Și dacă, dupe inteligința și devo­­tamentulă cu care elă a ser’vită Ro­mânia de la 1848 și păn’ acumă, voră fi mai remasă români cari se nu­ să a­­prețuiască în drepta sa valóre și se nu scie­cată datorîtă acestui bărbată, apoi, pentru dînșîi ar fi de prisosii a mai reproduce aprețuirea ce-i face Perseveranzza, căci n’ar pute înțelege cu­vintele dacă n’au putută simpli și ’n­­țelege faptele. D. Ubicini, în rocă de răsplătire a fostă lovită de trecutele nóstre Ministerien cu tóte acestea, fă­­cendă acumă cele mai mari servicie Serbiei, elă totă servesce România, prin scierile sale, și cei cari voră citi cu luare aminte acestă articlu, mai cu semn Romanii cari ocupă u­ posițiune ■ înaltă, vom­i găsi în el o învețăminte de cari amü pute profita, dacă mai simții în stare a profita de ce­va bunii. In discursul­ Tronului prin care noulă nostru Ministeriă a vorbită na­țiunii, s’a­bservată că nu s’arată nici uă lucrare făcută în anulă acesta. Ce póte însemna altă acastă asolută tăcere de cătu asoluta sterpiciune a guver­nării de 15 luni a Ministeriului Cret­­zulescu? Asta dară se luămă ad­u­că noulă Ministeriă dedicară națiunii, prin gura Capului Statului, că în cursă de 15 luni, acelă Ministeriă n’a făcută în nici uă ramură, oă singură lucrare măcară, una singură care se merite a fi rapor­tată națiunii. Desorganisare în totală, struncinare în totulă, sterpiciune și perie în totulă, cea darea de semn despre starea țerei ce­a înfățișată, prin descursul­ tronului, Adunării și națiu­nii, noulă Ministeriă. Se se­pară ad­ă națiunea și se înțelagă, de mai potă înțelege, acei cari sunt­ aplecați spre regimele personale, că cei cari calcă legile, că cei cari umblă pe calea pe­­cătoșilor, nu potă produce de câtă disordine și ruine. S’a­bservatu asemene că în dis­cursul­ Tronului nu se dice ună sin­gură curentă despre cestiunea monas­tirilor»­dișse închinate. Dacă acea cestiune ară fi fostă condusă la ună ore­care capelă, ară fi fostă peste pu­tință se nu se dea sema, se nu se spue că s’a sfîrșitu, saă că este a­­própe de sfîrșită. Nimică însă j­aci ca ’îi­tate, compromitere, sterpiciune. Ma­­joritatea Adunării însă, «lai are a în­țelege ancă ceva din acesta tăcere. La 23 Decembre ea a votată în una­nimitate, trecerea în Bugetul a statului a veniturilor« acelor» monastire, și pre­­sintarea unui proiectu de lege pentru definitiva regulare a cestiunii. Minis­terium Cretzulescu a respinsă că nu se va supune votului Adunării. In a­­dresa Camerei către Tronu, majorita­tea Adunării stăruindă în votul ă iei, «’a mai vorbită despre acesta cestiune. Ș’apoi cestiunea acesta fusese­otărîtă în unanimitate (afară din votul­ d-lui Moruzzi Svoreștenu); majoritatea A­­dunării dară n’a mai pomenită despre dînsa în adresa iei, spre a nu scade unanimitatea. Astă­zi, guvernulă celă noă, la rîndul ă seă, nu vorbesce d’a­­căstă cestiune. Prin urmare, tăcerea sa insemneza pentru națiune că cestiunea stă, precumă a stată și în anulă tre­cută, și că ministerială actuale este­o­­tărîtă a se conforma votului unanimă alu Adunării, trecăndă veniturile și cheltuielile în Bugete și presintăndu ș’uă expunere de motive, însoțită d’­­ună proieptii de lege spre a se regu­la definitivă cestiunea, „în țară și prin țară.“ Luămă ad­ă și despre acesta, ș’a­­șceptămă se vedemă, dacă în adeveră in 1863, „timpulu fapteloră a sosită.“ G. A. R. MESSAGIULU TRONULUI. Domnului Primit-Ministru. (A cincia epistolă). Constatarămă, domnule ministru, prin președinta epistolă, că ne ’nțele­­gerile ivite în anulă trecută între A­­dunare și puterea esecutivă, și ’ntăr­­țirarea organisării României, aă pro­venită, dupe cumă însu­și Mesagiulă a recunoscutu-o, din partea miniștri­­lor­, eră nu din partea Adunării. Da­­c’ară fi putută ănca avea cine­ va în­doială, apoi on. d. Steege i-a rădicatu-o, căndă a venită la Tribună în înteia șe­dință a Adunării se presinte, ca ’nteiusă actă alu acestu­i Ministeriă, u­ă pro­ieptu de lege prin care ceru ca Adu­narea se voteze împlinirea imposite­­loră pe trimestru lui Octombre. Dacă Adunarea n’are asolută dreptul ă a cer­ceta socotelile ș’a vota bugetele, pen­tru ce iu programă ministerială dumi­­tale a­ í recunoscutu-o acesta ca o dogmă, și pentru ce d. Steege n’a făcută pentru aceste trei luni din ur­mă ale anului cea­ a ce ministerială căzută a făcută în cursă de 9 luni? Dacă ună ministeriă pate guverna, (nu­dică, domnule ministru, administra cumă țlici dumneta, de modestiă nu­mai negreșită) fără încrederea, și prin urmare fără concursul­ Adunării, pen­tru ce dumnevostră mai cereți acestă în­credere? Și dacă majoritatea acestei Adunări refuză încrederea șî concur­sulă §30, fără cuventü, pentru ce $i­­seră­ți că „sunteți și cum­ a dobîndi a­­cestă încredere, prin respectarea drep­­turiloru Camerei, și prin presintarea u­­nom proiecte de legi hasate pe princi­pii de egalitate și libertate cari suntu basea contractului nostru sociale ?“ Este peste putința, domnul Primă ministru, ca insee omeni politici, ună cabinetă întregă, se vie naintea unei Adunări, în facia națiunii, și se spue, prin grabă, și se dea prin înscrisă, cu­vinte cari n’aă nici ună înțelesă, cari nu conțină celă mai asolută adeveră. Și prin urmare, prin cele dese în Me­­sagiă, prin cele dese în programa dum­­nevostră și prin inteiusă actă ale mi­nisteriului, presintată adunării de ono­rabilele d. Steege, se constată că fo­­stulă ministeriă n’a făcută acte prin cari se merite încrederea Adunării, n’a presintată proiecte de legi, cari se fiă basate pe principii de egalitate și de libertate, și că elă­ eră nu Adunarea, este causa că țera nu s’a organisată in sesiunea anului 1862 —1863. Pentru ce, domnule ministru, ți­­nemă a constata acesta în facia na­țiunii? Fiindă că este adeverulă, și că națiunea cărea’a nu i s’arată ade­­verulă este în periplu; fiindă c’avemă datoria se facemă educațiunea consti­tuționale a națiunii, căci nu­mai astă­­felu o putemă feri d’a nu cădea în cursele dispotismuluĭ, căndă s’ară găsi vr’ună omă capabile și dibaeiă, care se scre se i se ’ntindâ, fiindă că, ca devotați regimelui libertății ș’ală dreptă­ții, trebue se ne silimă se espunemă adeverulă, se luminămă națiunea și se-i arătămă că ’n anulă acesta mai cu semn, ministerială a oprită organisa­­rea țerei, ș’a afundatu-o în cele mai mari suferințe. Acestă datoriă căutămă se ne-o ’mplinimă noi către națiune, totă astă-felă precumă ună ministeriă, care ar avea scopuri anti-constituțio­­nale ar fi făcută ună Mesagră prin care, prin învîrtituri dibăcie ar fi în­­șialată națiunea, și mai cu sema opi­­niunea publică a Europei, făcându-o se crud­ă că suferințele și scăderea na­țiunii vină de la regimele constituțio­nale, eră nu, precumă este în adeveră, de la regimele personale. • Acestea, țlise, lămurite, constatate, credemă domnule Primă-ministru, că ne amă împlinită misiunea, c’amă res­pinsă, la cele ce ați spusă p­rin cu­vintele ce le au­ pusă în gura Dom­nitorului, precumă și prin programa ce aț­ înfățișiată d’a dreptul” Adunării. Cu tote acestea se completămă, acestă epistolă, cu căte-va mici și delicate aservări, asupra unoră mari și gingă­șie cuvinte ce suntă în discursul­ Tro­nului, înțelegi, domnule ministru, și dumneta, și colegii dumitale, gingășia situațiunii, și suntemă forte încredin­țați că veți aprețui devotamentulă no­stru pentru lucrulu publică, dupe cuvin­tele cu care ne esprimămă, dupe modulă prin care alunecămă asupra unoră ces­­tiuni, și prin care ne facemă că nici nu ’nțelegemă unele dintr’însele. Căndă nu s’a făcută încă lumina, căndă întu­­nericulă, deși este aprópe, fórte aprópe de sfirșitulu scă, totă domnesce însă în mare parte, scui că nu este bine ca peda­gogii, sau dema­gogîi (aceștia se rudescă) se vorbiască celoră pe cari voiescu a-i lumina, de obiecte ce nu se vădă încă în totă goliciunea loră, în totă adeverulă, din causă că suntă înveluite de întunerică. Totă astă­­felă facemă și noi, le însemnămă, cu mare delicateță, și ne silimă apoi s’a­­prindemă făcliele, — nu 0meniloră, căci acelea scui că amiculii meă Brătianu le stinge, ci, principiiloră — ca se lu­minămă bine tóte obiectele ș’atunci se putemă vorbi și se dobendimă u­ă bună ș’adeverată resultată. A­țî <Jisă, domni Miniștrii, în Me­sagiu, că strunctuarea financieloră nós­tre este uă moștenire. Stăruimă a crede c’acestă aserțiune este greșită. Pentru ce, dacă în adeveră voimă vin­decarea zeului se nu­ să arătămă acolo unde este? Scimă că în România de peste Milcova, tesaurulă publică era încărcată cu datorie, dară celă d’aci, sciți bine, că nu datoria mai nimică. Sciți, fórte bine, că d’atunci veniturile s’aă întreită, și s’au împătrită cu banii casei Centrale, ș’alte asemene concen­trări de bani. Ș’apoi sciți, d-vostră că financiere nu suntă struncinate din cau­sa unoră datorie, ci din causa „de­­sordinei“? De ce clară, puterea e­­secutivă, n’a stabilită ordinea în finan­­cie astăfelă, în­cătă se potă țfice na­țiunii t­are sale — eră nu puteriloră străine cari nu se­ă — acelă proverbă în adeveră romănescă. — „Săracă dară curată“ ? Ore puterea legislativă i-a­r fi să se-și ție socotelile în desordine, se înece dosariile în Buzeu, se lase se i se fure din casa Controlului, se facă reviremente de fonduri, credite straordinarie și chel­­tuele fără voia și regularea Adunării, se facă­­ zidiri, ce nu erau atâtă nea­părate, și se cheltuiască milióne pe uniforme de la Godillot francesulă, în paguba tesaurului publică ș’a industriei naționale ? Vomă trata, în curendă, prin articlii speciali, acesta mare cestiune. Pentru astă­zi, fiindu­că vorbimă în­tre noi, fiindă­că vorbimă în limba română, în facia unei națiuni care a auzită tóte procesele verbale ale Adu­nării de la 1859 și păn’ acumă, pu­temă se spune că că pasagiulă acela din discursul­ Tronului este fórte ne­­dreptă. Dară, Adunarea este culposă, dupe noi, căci n’a stăruită ăncă de la 4859 se nu dea puterii esecutive nici u­n para, până ce ea nu va aduce socotele și bugete regulate. Se se caute procesele verbale încă de la 1859 și se va vedea că stiigă Adunării din Bucuresci, așia a vorbită, astăfelă cerută la 1856, și d’aci nainte ne­a contenită pe fie­care ană. Majorita­tea a trecută nainte ș’a făcută forte reă. Dară pentru că ea n’a voită, saă n’a sclută, sau n’a cutezată a pune îndată frea puterii esecutive, se mer­­gemă noi cu nedr­eptatea păn’ a se ud­a p’adeveratulu culpasă? Nu, domni Mi­niștrii, căci nedreptatea va înlesni pute mersul­ puterii esecutive pentru cătă­­va timpă, dară va afunda națiunea în­tregă. Adevărulă clară este că pute­rea esecutivă a struncinată financiere prin desordine, prin reviremente și chel­­tuele neproducătorie și că puterea le­gislativă este culpusa fiindă că n’a fă­cută de la 1859 cea­ a ce a făcută la 1863. Națiunea a înțelesă acestă greșeală și alegătorii din Bucuresci că dată mandată imperativă d-loră Ion Brătianu și G. A. Rosetti, a nu da B­u­­getele nici unui ministeriă pănă ce elă nu va aduce în A­­dunare, proiectele de legi, în­semnate acumă în programa d-vóstră, și pănă ce nu le va și promulga. Astăfelă dară, strun­­cinarea financieloră] vă datorimă, com­­plesinței majorității Adunării, dară mai cu semă relei voințe și relei proce­dări a puterii esecutive, și prin urmare, pasagiulă acela din Mesagiă este ne­­dreptă, și vătămătoriă ca totă ce nu este dreptă. Ați făcută, domni Miniștrii, m­ă apelă la încetarea luptelor­ de partite și la curmarea bănuieleloru, ș’ați fă­cută bine. Cea mai de căpeteniă da­toriă a puterii executive este: —­ nu țlicemă d’a face se nu mai fie partite politice, căci acesta este peste putin­ță, și de s’ar putea, ar fi ună sem­nă că vieța s’a curmată,— datoria iei este d’a face ca lupta se fiă fără ură, și se devie o întrecere între partite de a face m­ai bine și mai multă. în gu-

Next