Romanulu, iunie 1864 (Anul 8)
1864-06-03
488 ROMANULUi5 RIMIU ncredere lui. Daru se urmă mű: hoție ale marinei denunci ale națiunii. Scrie, doctore, și luptă-liniară, ca cuvintele sa se vadă «nu”, bine pe tablou. — Cutezarea este prea mare, strigai. Genditive la interesele cari loviți, la plângerile cari o se ridicați.1) — Lasă se se plângă hoții, țlisp Truth, îi asceptu, amu dovedi! — Dovedi? și cine ți le a dată? — Pretutindine unde o slobă tribună, respinse Truth, este și cineva care se vorbesca. Intr’unu poporu unde se impune tăcerea, hoții lucrăză, cei furați tăcu.2) Intr’unu poporu unde lă care cetățiană este unü membru activă al națiunii și are dreptă se acuse în numele țerei, hoții să ascundă, cei furați strigă și lucreza. In Russia, 20 de milione date poliției nu vor opri a se fura miliarde, și pe d’asupra ănca SE VA CUMPĂRA ȘÎ POLICIA; la noi, unde totă lumea este policiă, nu pote fura cineva un lescae făr’ a tremura. Unul din bunurile libertății este a suprima sfeterisirea cea mare precemă la scirile din afară. — Ecă,dise Humbug, cele trei co-respondinde din London. — Și pentru ce trei? întrebai, surprinsă de acestă lucru nefolositoriu. — Suntă trei partite în Englitara respunse Humbug, ne trebuiesc trei resunete spre a pe da totu ce se dice. — Întâia corespondindă, colore a bétrânului Palmerston. „Resbelu Americei, justiția este una ce frumosu, dară bumbaculu prețuiesce mai multă; se ardemă lumea spre a încălzi Englitera.“ A doua corespondință, colare Derby. „Bătrânului Palmerston își bate jocu de publică, strigă la arme, smulge poporului fortificările și corabiele fortificate, jucă la soldați, și nu voiesce de cătă două lucruri: a păstra pacea și locule. Se ni se dea Ministeriulu, vomă fi tot« afeta de patrioți, și vomă costa puținu.“ A treia corespondindă, colare Bright și Cobden. ..John Bull, (1) amicula meu, guvernulă vostru își bate jocă de voi. Nțî godele deșiertăciunea spre a-ți șcerge celă dupe urmă shilling. Fii omă, imită pe verulo teu Jonathan, și-ți să însuți trebile; în ijipa în care poporele nu vorü mai îngădui a fi îngrijite d’acei SARLATANI RUINĂTORI cari se numescă diplomați și politici mari, vor trăi ca frați, vorü avea pacea și viéța eftină.“ — Speră, diseii lui Humbug, că reproducândă aceste trei corespondinție vei pune și opiniunea dumitale. — Nici de cuma, respunse Humbug, Jonathan are deprinderea a-și face singură opiniunea; el are ochi prea buni spre a nu avea trebuință de ochielarii noștrii. In acela momeală se deschise ușia cu scomptul trei femeie june și elegant înveșmântate , s’apropiara de noi; cea mai bătrână, care n’avea 25 de ani, luă cuvântulă cu unu tona totu d’uădată modestă și sigură. — Domnule, dise ea lui Humbug, suntemu deputate ale dómneloru cusutorese de haine, vă rugamü ș’anunțiați că incetamü lucrarea, șî că lunea viitórie vomu avea un s meeting (întrunire) spre a căuta midiloculă de a respinge opresiunea de care suferimă, vomnü se redobândimü și se ne asigurrarau drepturile. bug. — Croitorii suntu avuți, disecumPănă se-i puteți învinge, ve va trebui se vă mâncați economiele. Aveți mă miliem de mestecată ? — Domnule, dise cea mai jună ca una a era rebelă, prin anunțuri de una sută dolari vomă ajunge în capeta. Voma areta doipniloră Croitori (Nota Bedac.) fi lumei întrege ce potă cinci sute femeie cari-si au pu să înceapă a nu se închina. Este uă loțiune ce vonauda braniloru și cotropitoriloru, uă lețiune care va face se pălască pe tronulü loră despoții vechiului continiate. Bine voiesce miraî a pune mâne în diabulă dumitale adresa nóstra către publică pe care comitatulu a deliberatu-o și a redaptatu- o. Și îndată amazona întinse diaristulul uăhărtiă îndouită în patru: Humbug citi cu voce tare acastă glumă obrasnică, monumente memorabile ale nebuniei femeiesc într’uă țară unde chiar femeiele credu in libertate. CĂTRE PARISIAN!! DE LA MASSACHUSSETTS. Cusutoresele de haine. „Spre a resbuna drepturile nóstre necunoscute, spre a dobândi dreptatea, noî, cusetorese de haine ale orașiului Paris din Massachussetts, incetumii lucruru; peste opta ijile, tiranii nostriî vor ceda, sau nu vomă mai lucra. Cine voiesce a ne da de lucru? Nu voim fi se stămil cu bradele în sens, daru suntem hotărâte a nu lucra de goba în folosulücelor cari potu plăti. Cine are trebuință de ajutoriu? Scimü se facemu pălărie, haine, prejituri, turte, scimü se casemu, se impletimu, se frigemu și se ferbemu. Scimü se mulgemu vacele, se facemu unta și brînză, se îngrășiămfi puii și se ingrijimu uă grădină, scima se curăținm cuinia, se măturămfi salonulu, s’ascernemu, se despicămă lemnele, s’aprindemu foculu, se spalamü și se calcama, și ne placu multu copii. In sfîrșitfi fiecare din noi póte se facă serviciul celei mai bune femeie de casă. Spre a cunosce înteligința șî spiritulu nostru, adresați vă la vechii nostriî patronî.“(1) — As’adresa la comitatulu damelor și cusătorese. Calea Plopiloru No. 29. — Fórte bine, dómneloru, 4'se Humbug, anunciulu va eșî mâne în diariu, și vomu pune pe tablou, curmarea lucrului cusetoreseloru, pentru ca se scie toți. Și cu aceste cuvinte, salută pe aceste ființe și se reconduse cu cea mai mare politeță ca cum ar fi recondusă pe unii prefecta. (2) — Este cu putință, strigaiu, ca în America femeiele se aibă dreptă a face ce voiescu? Acesta nu este uă de mințire dată spre ființei și bunului simță? întruniri de cusetorese, coalițiuni de spălătorese, uă revoluțiune de moșie? Revoluțiune în straie bărbătesc! este ariciosă, revoluțiunea în rochie este ridicule. — Ceea ce este ridicolă, respinse Truth, cu flegma sea obicinuită, suntu straele bărbătesc! cari credit că au dreptulüa oprima rochiele. — Bine, respinsemü. Vărsați în aceste capuri beția libertății, și veți vedea cine va fi ântâia jertfă. — Doctore, ești lugubru, disc Truth, la cea mai mică scuduire ce se dă vechilor dumitale prejudecăți, strigi că lumea se va sfîrși. Femeiele, iubite domnu, suntu jumătatea neamului omenesc« ; acestü mare adeverut l’a constatată Aristota, dară de doue mii de ani nimine, afară din Americani, n’a ’nțelesu pe filosofui. Dacă femeiele nóstre nu ’n părtășiescu nici fricele, nici sperandele nóstre, stuici ne voru face ele pe noi se 'mpârtâși mă slăbiciunele și capriciele lorii. Ne trebuiască socie, fete și mame cari se iubescă libertatea cu pasiune , pentru ca soții, părinții și fii se nu pârdă acestă sântă iubire. Aceste (Neta Redact.) cusetoresc îți parü ridicole; eu le admiră, deși ridü de anunciulu loru; îmi plăcu sufletele generose cari au încredere injustiția, și apară dreptulu loru. Prin acele suflete se face unu poporu mare, și ’n acesta stă superioritatea frumósei nóstre țere. — Se sfîrșimu diabulu, <jise Humbug, aoa târgurile. Bumbacu, lână, cărbuni , ferii, făină, grea, porci, melci, boi, fenű, pere, zaharü, café. Nimica deosebită, afară de făină; mareele bune s’au vândută cu doue la sută mai multe de cătu făinele comune. — Care maree? iese Truth, luându catalogulu: Colfax, Stevens, Pennington ; trebue se subliniama aceste nume, și se le tipărimu cu litere mari; dumneza rî<^r, doctore, daru acésta nu este unu lucru micu; responsabilitatea ministeriala este forța și viața republiceloru. Trebue ca fie care se pórte scrisu pe fruntea sea ce este și ce a facutu. A uni cu onestitatea reputațiunea și averea, a lovi pe mișei cu infamia și ruina, acesta este secretulü moralei, sau unei bune guvernări, este uă problemă a căreaa soluțiune n’a găsitu-o nici una legislatore, și pe care presa o deslega pe fie ce ști. — Frumosu cuventa, cu ocasiunea unui sacu de făină! — Ș’a căreia aplicare vei vede-a îndată, dise Humbug, ascultă: Torgulü porciloru; doue deci de butaie de cafea stricate cu semnele Thomas și Williams. Subliniandu aceste doue nume, ei suntu goniți din torgü. — Nu vei face acésta, strigai, nu ai dreptulu. Nu’țî este d’ajunsu a fi guvernulu, voescî ăncă a fi și policia? — Așa este, respectabile doctore, respinse Humbug, suntemü policing și mai multü încă. SUNTEMU CONSTIINȚA publica. Noi domnonarea și averea. O reputațiune bună este uă avere sigură. Deschide-ți ochii câtă de mari vei voi dacă acesta-ți face plăcere, și strigă câtu de tare, dacă acésta te amusă. Daru, în adeverfi, de vorbești serioșu, apoi ești schimbată de cându erai la doică, nu ești Americanii. — Nu scit, murmurar, nu scii, câtu de multu ai dreptate. Nu’ți îrichipuesci până la ce puntu despre țuescu unu don Quichotte atâtu de nebuni pentru apera interesulu altuia, interesulu celui d'ânlii venită, §’acésta fără misiune și fără léfa Eacă ce este uă țâră fără foncționari! fiă cine s’amestecă chiar în propriole afaceri ale celoralalți. Acesta este ridiculü. In Francii, uă administrațiune inteliginto și compactă me scapă de orice grijă ; suntu rege, alții me serve cu; me bucură în pace d’uă prosperitate și d’uă mărime cari nu me costă de câtă banii mei. Acesta este triumful civilisațiunii séu nu mai înțelegii nimicu. — Eca Bursa, ijise intrându unu june care alergase în câtă abia putea vorbi. — Nimicü nou ? întrebă Humbug. — Nimica de tată imprumutulu mesicanu. — Ce se zice despre dênsulu Eugenia ? 4i?ed Truth. — Fiasco deplină, este uă nișielătâriă a betrânului Little. — Cumu, uă înșelătorră !j*sei, citindu programa Bursei, imprumutulu s’a suitü c’unu dolaru peste prețiusu emisiunii. — Little a cumperatu c’uă mână ce a vându’u cu alta, ^ise Truth, gluma este vechiă, și la noi nu va isbuti nici uă dată. Nu suntemu atâtu de simpli în acesta. — Domnule Rose, adeuse elü adresându-se către nouia venită, să-mi pentru mâne unu articlu asupra acestei afaceri, vei fî pe aginții de schimbă, și află tota adeverulă. — Se va face pînă de sérá, domnule Truth, voiu ave mai multe seiițe de catü voiu cere. — Domnule, diseî acestui june, alu cărui nume îmi anunța unu fiu alu apoticariului, și vaî!uni frate a ă ginerelui meu, afacerile trebue se fie fórte dificil! cu chipul acesta de a le scote la lumină în folosulu publicului. — Domnule, respinse Eugeniu cu mirare, afacerile suntă cu arătă mai facil! cu călii suntu mai bine cunoscute. La Bursă, minciuna este ruina ; adeverulu este avuția. — Prea bine! cugetaî în mine, eî spună toți acea așî nerodiă. La Paris, centru inteliginții, capitala spiritului, totu lumea scie că afacerile cari făcute publică s’alerge suntu toto-dauna acelea pe care nu se înțelege de locu. Ce póte se deauă afacere cunoscută ? Cinci, șase la sută celii multă, pe cănd necunoscutulö promite cincisprezece saă doue-jeci la sută; acă secretulă banchierulă. Aici se schimbă valore pe valore, ceaa ce este ună comerciă miserabile; la Paris, se cumpără speranța, este poesia jocului, este farmeculă loteriei. A perde banii sei, ce pasă d’acesta unui Francesc? este prosă. A devora în cugetare avuția, a îndestula în visă pasiunile, caprițele, ambițiunea, acă idealulă, plătesc!, este adevărată, dară poți óre plăti prea scumpă ilusiunea? — Amice Hambug, diseră voce ascuțită , acă doue mici anunțuri ce astă voi se insereza în diarură teu; îmă vei face uă bună scădere la prețiu: timpurile suntă grele. Acela care vorbia astă-felă era una omă mică, cu ună lungă paltonă, ș încapă c’uă forte mare pălăriă, figura sa, gestulă seă, haina sea spuneaă la tota lumea: — Privesce-me, suntă Quaker. Humbug luă cele doue anunțuri și începu a rîde. — Ele suntă ciudate, diseelă, dară nu le ’nțelegă. Și citi ce urmază: Villa Montmorency. Seth Doolittle, proprietarii al fi otelului de la Rose, la Montmorency, are onóre a perveni pe publică că, pe cară va ține timpulü frumosă, înamorații] cari vor[ veni la dênsulu nu voră plăti de cătă prețulu jumetate. Pentru ce acésta escepțiune? întrebai: — Amice, respinse o mulă mică, încrucișăndu-și mănile pe pântecele seă și rădicăndă ochii către ceru, nimică nu este mai frumosă nici mai respectabile de căte amarea. Pune p’unu june în facia unei rochie albe și doue bucle negre cari pară că plutescă pe vânză, și elă se simte atătu de cerescu, atâtă de eterată, în cătă totă săptămâna nu se va înjosi nici de cumăa atinge friptura. Este uă hoită d’a face se pătescă prețulă comună aceșoi îngeri ai cerului cari nu cerceteza nici uă dată nota; consciința mea se opune unei asemene nedreptăți. — Acestă scrupulă le oforă, dise escelintele Humbug muscăndu-șî buzele. Se trece mă la a doua inserțiune: Avisti amicale. Dinah D. L. — Este rugată se nu te 'ntorcî. Mama ta este sănătosă, nici uă învoială nu se pate face; și totă familia ta este multă mană bine de căudă aî părăsitu-o. — Acesta este ună secretă de familie, disei surîbândă, nu este nici uă esplicațiune. — Pentru publică, nu, pentru tine, doctore Smith, da, respinse quakerulă. Este vorba de uă soră, capă nebună, pe care în propriulă seu interesă, iu ală familiei sale, și de îngrijire pentru moralitatea publică, amu trămisu-o în California ca institutrice. Este de temută ca nefericita se nu se fiă oprită pe drumă și se nu voiască a se întorce. Asta, o prevenimu cu caritate și cu cuvinte acoperite că va face mai bine se urmeze drumul ă seu, nu este nici de cumă locu pentru dânsa acasă. — Acésta este un admirabile caritate, domnule Seth, disei dăndă din umeri, îmi pare reă că n’amă recunoscută îndată p’ună omă arără de gaante. — Ai fi avută óre care greutati se me recunosci, respunse Seth lăsând ochii înjosu, tu nu mai vedutu nici vă data; darii domnisara Martha mi-a descricu pe stăpânulă seii și grozava întâmplare de ieri cu atăta fidelitate în câtü la cea din teiă privire teama ghici tu. Acesta viciosü birlașii pronunția numele Marthei c’uă ciudată plăcere, și care mai tărziu îmi veni cu minte; ași fi pusă póte mai multă atențiune dacă una omü cu figura aprinsă n’ar fi intrată repede în cameră strigând: — Mare soiie, domnule Truth, mare soiie, domnule Humbug. Primarul orașiului fu condamnată. A fostă surprinsă în conversațiune criminale c’uă actriță de la Liceum; este îndatorilü a plăti bărbatului decenii dollar despăgubire. — Doctor , dis Humbug, se condeiuiu, și se termină mă tabloulu nostru; avemu una drarü bine umplută, vândarea este asigurată. Se vedemu: Învingerea trupelorű federale 3,000 morți, 6,000 răniți. Minunata discursu alți elocintelui senator» de la Massaschuset. Reatacere la lege și la libertate. Hoții ale marinei denunțate națiunii. GREVA A COSATORELELORU. OSÎNDIRE CRIMINALĂ A PRIMARULUI ORAȘIULUI. — Aide, urmă ela, tjioa a fostă bună, lătrarâ muchiii și oră asupra celorü mișei. Acumu, strigă elü, în tipografie, învârtiți, copii mei, și ’ntr’unü cartu de oră sunt tabloulu. (Va urma.) SCIINȚELE NATURALE. Studiul sciințelor naturale a fostă la noi până acumă fórte neglijentă, deși orice ornă inteliginte nu póte tăgădui, că acestă studiă este pentru noi, ună poporă agricolă, de cea mai mare utilitate. Cultivatorul pământului, fără cunoscință de botanică, de zoologiă, de mineralogie, fără noțiuni de fisică și de chimia, nu pote face mari progrese, urmeze dupe rutina (vechiulă obiceiă) și nu este în stare adice pentru ce face astăfelă de cătă că tot» așa a făcută și tata, și moșiulă și stremoșiulă seu. Nu pretindemă că țeranulă nostru, devinită proprietară, se devie și una erudită, ună învățiată, dară dorimă că’n sculele comunale se se dea sciințelor naturale loculu care li se cuvine, dprimă că fiecare cultivatură se cunoscă elementele sciințelor naturale, spre a înțelege legile nestremutate ale naturii, spre a putea cunosce rațiunea, pentru care cutare pamântă produce cutare plătită, cumă pate îmbunătăți productivitatea pământului, spre a putea fei ce nutrimentă și ce îngrijire trebue se dea vitelor sale pentru a le întreține în putere și senetate, pentru a trage din ele celă mai mare avantagiă posibilă. Recunoscemă cu mulțumire ceaa ce s’a făcută până acumă pe acesta târămu la noi. Școla agronomică la Panteleimonă deși n’a produsă tóte avantagele ce eramu în dreptă a aștepta de la dânsa, a contribuită înse ceva pentru poporanisarea sciințeloru naturale. Recunoscemu asemene cu mulțumire câtă au contribuită pentru acestă scopu publicațiunile unoră bărbați ca reposatură doctorală Barasch (Isis sau natura), Ion Ionescu (jurnalu de Agricultura, Calendarulă bunului cultivatură , și Teranulă Română) și multe alte scrieri atâtă originale câtă și traducțiuni. A prețuimă publicațiunile actuale în acestă ramură, camă suntă :,Monitorulă comuneloră“, „Romănulu de Duminică“, și altele asemenea. Dară tóte aceste scrieri nu potă produce unu resultatu mare și generală, jînă căndă nu vomă pregăti terămulă pentru poporanisarea sciințeloru naturale, voimă a <jice pănăJ căndă țeranulă nostru nu va sei a citi și a găsi plăcere la citire. In tótu lumea vedemă astăzi uă mare activitate, vă culegere, vă adu (1) 12) 1) Se trăiască Sfatulu orășiănese si alu Bucuresciloru. 2) „Fiu alu tribunei, mai bine se fiu fulgeratu de catu se derama acésta tribună.“ 3) Poporulu englesa se numesce John Bull, precum cela americană se numesce JonathanRobin la noi vine din causă că omul, care n’are uă funcțiune mare de feme. Și care este causa acestui rea e lipsa de libertate. Unde este libertate, bărbați și femeie scia uă meseria, celfi puțină; prin libertate omenii gasescu felurite întreprinderi și toți învață a se ajuta unii pe alții. Omul și ce scie a fi liberü nu mare de feme, căci și elü și socia lui facă ori ce numai se cășcige hrana prin munca loru, era nu prin pomana guvernului, și nici chiarü suferindă capriciele patronilorü. Unde nu este libertate este slugăriă, sclavia și sărăciă Nu putemă se nu profităm și de acésta pensiune ce ne oferă acesta însemnată, acesta binefăcătorie scriere, spre a rjice că pentru noi nu numai că nu salutămu cu respectă de cătă pe omenii guvernului, dară că ve- Și urămă cu durere că la noi femeia este nesocotită în locă d’a fi respectată cumu i se cuvine; ș’acesta ne dă pensiune se spunemu Romăniloru că ori de căte ori voru vedé unu omu că n’are celu mai mare respectă pentru că femeia se fie și cum că omulu acelua este pe deplină coruptă, adică pe deplină făptuită pentru sclavia.