Romanulu, iunie 1864 (Anul 8)
1864-06-03
ANI LI ALU OPTULEA. VOLESCE ȘI VEI PUTE. Capit. — Distr. Pe ani — — let 128 — 152. Pe ține luni — „ 64 — 76. Pe trii luni — „ 32 — 38. Pe un lună — „ 11 — — Una exemplară 24. par. Pentru Paris pe trimestru fi. 20 — Pentru Austria „ fior. lov. a ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULŰ ROMÂNI No. 48. Redacțiunea, Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Artierele trăveise și nepublicate ce vomi arde. — Gerante respunseterm ANGHELU IONESCU. ÎN A AI KRIGA. Capitolulu X. (A vedé Nr. de la 25 Maiu) Cuinia drăcescă. Pe căndii Truth, surprinsă de vigorea și de mănia mea, me privea cu ochii neoclinlci. Intră Hambug, încăr- MIERCURI, 3 IUNIU 1864 I.UMINEZA-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucuresca, Pasagi, Romanii No. 48.— în districte la Corespondinții farului și prin Poștă.—La Paris, la D. Itallegrain, rue de l’ancienne Comédie, Nr. 5.— Administratorele Jiarului D. Gr. Serurie. . . ANUNCIUBILE, liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiini și reclame, linia 3 — „ REVISTA POLITICA. 1UJCUHESCI Cireșiaru. Se ne ftă permisă a recomanda din nou cititoriloră noștriî, de orice comițiune, de orice opiniuni, de ori ce vârstă și de ori ce secsu, renumita, suptă tóte punsurile de privire, scriere ce de la 25 Mai o publicămă pe tota]ioa, luptă titlu Parisulu în America. Neputându desbate nici unul din actele miniștrilor, se ne fia permisă celă puțină se dedicămii capitolele de ori, de adi și de mâne, și cari suntusupra presei, tutoră acelora cari credă că pată regenera țara loră fără libertatea presei; ș’aci nu ne adresămu numai la omenii politici, ci la tote interesele morale și materiale; ne adresămă la funcționarii cei onorabil, la comercianți, la industriali, la proprietari și arendatori, căci toți, fie care la rândul ă seă, voră perde totă dauna averea și adesea și onerea de nu va fi libertatea Presei; ne adresămu la toți părinții, la tote femeiele, la toți socii și la tote sociele, căci toți se vom convinge, citindă acésta scriere, că nu vomă avea nici socie, nici bărbați buni, nici copii buni și fericiți de nu se voră pune cu toții spre a cere și prin urmare spre a dobândi libertatea asolută a Presei. Se voră mira mulți d’acesta, și mulți vor ă striga: exagerare! Se citescă vise acesta scriere de la începutul și pănă la sfirșitului ei, se cugete asupra tutoră ideieloră, și suntemuși curi, afirmămă în facia publicului, că nu va remănea una singură omă onestă și cu cătă de puțină inteligință care nu va susține în viitoriu libertatea Presei ca singura putere ce are s’aducă moralitatea în familie, resplătirea oricărei fapte frumóse, ’naintarea în orice carieră și prosperarea comercialul. Foile străine, sosite ieri dupe amiază, ne aducă relațiuni despre ședința de la 6 Iuniu a Conferințelor din London; ele sunt conforme cu cele ce ne-a fostă făcută cunoscută corespondinția nostră telegrafică din septemăna trecută. Aceste relațiuni ne mai avândă acumă nici ună interesă, fiindu că scimă că’n ședința de la 9 Iuniă s’a priimită armistițiulă pănă la 26 ale acestei luni, avemă se facemă cunoscută alte scrie ș’aprețuiri cari să însemnetale. Alaltăieri și eri aduserămu aminte publicului că Czarulă are drepturi de moștenire asupra celei mai mari și mai însemnate părți a ducatului Holstein, și diserămă că el nu va cede lesne acestă dreptă fără compensări. Gazeta generală Germaniei Nordului afirmă că Russia a „a renunciat la tóte pretențiunile sale la partea cuvenită familiei Gottorp în Holstein, însă, în favorea ducelui de Oldenburg.“ Eacă dară ivită și complicarea cea nouă despre care vorbirămă , acumă însă suntemși curi că venirea Czarului la Berlin va aduce uă deplină înțelegere intre ele, Prusia și Austria, și credimă că pănă la 26 vomă afla positiva dăcă cestiunea Danemarcei va aduce sau nu resbelului în Planul acesta. Vă depeștă din London, de la 7 Iunie, și reprodusă de foile germane, spune că „Danemarks priimește demarcarea rîului Se ct, dară că Germania a refuzat-o,u Foile Englese urmără d’a ataca pe Germania și a o amenința; foile francese însă, cari se inspiră de la guvernă, atacă la rândul ei loră cabinetulu engleză ș’arătă că tóta lucrarea lui, de la începută și pân’acumă, a fostă a compromite onorea și puterea Englitezei, ș’a nenoroci pe Danemarca. Acesta ne dovedesce să nu s’a făcută încă adeverata pace, adeverata înțelegere între‘Napoleone și cabinetulu englese, ș’acésta neînțelegere pate se n’aducă resbelulu cela mare; cu tóte acestea noi sfătuimă a crede că Napoleone va face resbelulă celă mare și că pediciele ce i se voră pune nu potă face altă de cătă ală mai amâna celă multă pănă la primavéra viitórie. Bine ar fi, căci póte păn’atunci s’ar face vr’uă minune încătu se ne luminămă și noi ! Tóte ariile se ținu și se compsetesă reciprocă, tóte aternă, mai multă sau mai puțină, unele de altele. Euterpa și Terpsichora. Musele musicei și danțului sunt o surori, amă vorbită de musică și cară prin urmare se vorbimă și de danță, căci danțulă fără musică ar fi ună lucru tristă; ceea ce suntă colorele pentru ună tabloă, este musică pentru danță. Se vorbimă dară de danță. Danțulă este uă arte forte vechie și forte respîndită. Dacă deschidemă istoria sacră și profană vedemau că de la începutul ă timpil oră istoriei omenirea a dănțuită, în testamentulă vechiă și noă găsimă numerose exemple de danță: fetele lui Lotă aă dănțuită, regele David a dănțuită in jurul templului, Iudita a dănțuită înnaintea lui Olofern spre ală amăgi și al tăia capulă, israeliții în pustiă au dănțuită să horă în jurul vițelului de aură; la nunta de la Canafa dănțuită. Egiptenii, Asirianii, Feniciană, sirianii, Grecii și Romanii au practicatu danțură; și Neron, renumitulă comediana, a căntată și a danțată pe scenă, și Romanii, încântați de flautură acestui comediană, i-a dată spre plată tate libertățile loră și au fostă siliți apoi se mergă toți dănțuindă la morte, egalitate deplină. Tóte poporele au dânțuită și dănțuiescă, chiară și Caniba Iii antropofagică danțulă soră națională. Dară totă deuna și oriunde danțulă a fostă și este acompaniată de musică. Și noi Românii amă dănțuită și dănțuimă. Avemă danțulă nostru națională, hora, dară vai amă mai dănțuită și alte danțuri, dupe timpă și împrejurări. Câte danțuri numă venilő numai ln Bucuresci: Mazurca și Valsule, cadrilulu francesti și cotidonulu, galopulă și Polonesa, Tiroliana și Cracovianca. Polca și Cancanulă, Lanciarulă și Ciardașulă, și totă deuna dăn,uirămă nu cumă ne spunea anima romănescă, ci cumă ne a căutată orchestra. Danțulă, ca se fiă graciosă, trebue se fie espresiunea liberă a verebei, a mulțumire!; dar ü nu este ,oiudeuna astăfelă; și ursulă dănțuesce, dară nu de plăcere, ci de nevoiă; și sclavulă negru dănțuiesce, cu patimă, diră ca se uite miseria sclaviei: danțulă lui este frenetică, spsmotică, furiosă, dară îi lipsesce grația și ritmulă. Și cumă dănțuimă noi astăzi? dănțuimă cumă ne cântă! Bine pentru acela care póte ținea lactură, care sare și se mișcă, cândă înainte cândă înapoi, cândă le drepta cândă la stingă, care se ’nvîrteșce în locă, întinde cândă uămănă cândă alta, care potrivesce păsurile sale dupe tactule musicei. Celă ce cunosce bine artea choreografică este sicura d’a și dobândi uă posițiune socială, de a-și face noroculă, își face păsurile sale, remăne în tactă și, dacă câte vă dată nu-i este de loeu pe placă, scie înse a-și ascunde superarea, a surîde c’una aeră amabilă, a se înclina la drepta și la stingă, a sări, a se balanda p’ună picioră, a se ’nvîrti în locă, c’ună curentă a dănțui precumă îi cântă ș’a esecuta rolul ă scă în baletul ă generală cu surîsulă pe buze și cu ambițiunea mirșavă în inimă. Musică a căntată riturnela: «A vos places, Messieurs, Mesdames! Se esecută uă nouă cadrilă p.d. politică!" Pasulă: »en avant« este celă d’ănteiă. Câtă animare arată toți dănțuitorii! care de care se ’mboldesce ca se nainteze mai răpede, ca se nu remăe înapoi, se nu lă între cu altulă; fiecare cavaleră cu Dama sea de mână se răpede înainte, balanceza cu gradă, se înclină la vis-a-vis și se retrage la locul ă sea lăsândă pe dama sea nainte, sicura fiindă că la timpă îl va atrage dupe densa. Dupe naintare vină lanțurile (chaines): Chaine de cavaliers, chaine de Dames și haine générale; toți întră în acelă lana mare; cavaleri și daine întindă mănele loră căndă în drepta căndă in stingă; figura atunci se opresce și se preface în rondă, ună feră de horă. Cadrilulă mintéza, figură dupe figură, totă de una variată și din ce în ce mai animată. Acela dănțuiesce dosă-dos (spate la spate), uâ figură forte frumosă: fiecare are la spatele soă pe ună altă dănțuitoră care esecută aceleași păsuri, fără înse a se putea vedea unul pe altulă. La solo fiecare se silence a pune totá maestria sea choreografică, căci ochii privitorilor sunt alintați pe densulă; aci este momentul ă a șareta și a câștiga aplaudală publicului. Dupe solo vine »moulinet» (morișca), apoi «croix» (cruce) și cadrila se termină cu ună •chasse-croise« (văgână încrucișiată), învârtiți—ve, dănțuitori! Faceți piruetele vostre, balances și entrechats, dară nu uitați, că, déci începeți cu căte două nainte, curindu o se ve aflați în lanțuri, o se figurați spate la spate, apoi o se ve găsiți singuri, delăsați, și, dupe vertejulü morișcei și martiriulă crucei, totă dansulă se va termina printr’uă gená generale (Chasse croise) Și căndă s’a terminată cadrilură, dupe uă scurtă pausă re’ncepe ni turnela și vine una altă danță, nu scimă care, póte să polcă naiurcă scă mnă valsă vienesă. Astă-felă se dănțuiesce în capitală, dară la țară cum dănțuiască ? Lăutarii cântă, mă june începe, vine altulă și altulă, apoi se prindă și fetele și hora se complectuiesce. Se căntă „hora unirii, hora eronescu, hora împământenirii pe urmă vine hora „biruiți greu și cu hora acésta se sfirșesc o balulă cămpenescă. Săriți dară orășiani și sătiani, săriți și dânțuițî! țineți bine taptulă ! Musica căntă și trebue se intrați în danță. Numai bătrânii și cei întristați sau cei superați stau la uă parte și privescă; nu voră se turbure bucuria și veselia generală; ei sciă că curîndă dănțuitorii se voră osteni, și voră venise schija de vorbă cu dânșii. Dară la începutul balului nimine nu este ostenită ; faceți- vă dară păsurile, săriți și înveseliți vă; vidța e scurtă și faceți bine se profitați de ocasiune d’a ve înveseli. Ostenela va veni pe urmă, póte și cădea, dară ce vepesă ! Ce ar fi viața fără ilusiuni? Viața, clamneta, trâmbița și toba reșună, mergeți la danță, negreșită înainte! balulă a începută! Căndă va veni ostenela, căndă va veni desamăgirea, atunci veți fi pole dispuși a asculta vorbe seriose, a intra în convorbire cu cei cari stau astăzi la uă parte și privescă. Dară balulă începe numai și dncă nimene nu este ostenită, dănțuiți dară, flăcăi și fete, cavaleri și dame, dănțuiți fiecare după cum se căntă și mai cu sumă păstrați ecilibrulu balanțându-ve și țineți taetulă, țineți taetulă! taetulă este totulă! lerne seu. INSURECȚIUNEA IN AFRICA SEPTENTRIONALE. Nuvelele oficiale dupe urmă , cori aă sosită la Paris, din Algeria , confirmă, că alte seminție arabe s’aă lepădată de dominațiunea francesă și că insurecțiunea creșce. Monitoriulu Algeriei dice. Generalul Deligny continuă operațiunile sale în partea meridionale. La 24 Main se întorsese cu numerose aprovisionări alimentarie la Geryville, ce le destinase de basa operațiuniloru sale. Pe căndă generalulă mersese la Khelneg-el-Suk, semințiele revoltate luaseră u posițiune intre Kiel și Geryville spre a dobândi apă pentru turmele lor. Harrari înaintaseră pînă la Kheneg-Azir. Aceste poporațiuni s’aă retrasă dupe întorcerea generalului la Sidi-el-Hadj ben Amur și la Ain-el-Orak. Ele sufere multă și lipsi de apă le va sili a se despărți. Generalul Iussuf, care a menținută Sudulu divisiunii sale in supunere, amenință Djebel Amur. Semințiele cari s’a depărtată d’acolo spre a se uni cu Si-Mohamed ben-Hamza , s’au întorsu dupa ce au aflată că despărțirea lui ’nainteza spre Guementa și Ain Madhi. Călăreții forără sevlrșită căte va invasiuni spre Oriinte. La 26 Maiăru atacată în numeru de patru sute omeni uă despărțire de cincizeci Spahii și cincizeci indigeni algeriani. Căpitanul Letellier, capulă biuroului arabă la Laghuat, sosi tocmai în acelă momentă ca unăgium de la ladi jeruna; elă alergă în ajutorul despărțirii și inimiculă fugi, lăsăndu în mâna francesiloră 25 prisoniări și 155 morți. Francesiî n’aă perdulü de cătă două morți și ună vulnerată. In supludivisiunea de la Mostaganem s’aă îmulțită contiginții Marabutului și Lazereg prin deșertarea celei mai mari părți a Beni-Urag, a Beni-Meslem și a Meknessa. La 27 Maiă séra a lăbăritu în puțină depărtare de la Ami-Mussa și , la 28 a atacată acestă poștă, însă fără isbândă. Respinsă cu uă perdere de 100 óment a tăbăritu uină cuartă de oră înainte de Bordj. Raidulu seminției Marină, fiiulă lui Agh-Mahomedben Hadji a fostă omorită. La 31 Main va sosi Colonelul Laparret cu 2500 ómeni infantrie, douescadróne artilerie și trei tunuri la Ami-Mussa. La 1 iunie va pleca generalul Rose de Belizarie cu doue regimente de linie, patruscadróne cavalerie și trei tunuri spre a ataca seminția Elitza. In priintele provinciei Algeria și’n divisiunea Constantine domnesce liniscea. Semințiele tunisiane n’au atacată fruntaria francese. Insurginții tunisieni încongiură Kef. La Tunis s’așteptă trupe turcesce. Amiralul francese a avută uă conferință cu BeiulO și si crede la Tunis că francesiî nu vom apara în contra insurgenților. — Agitațiunea care domnesce în totă Oriintele, a crescută fórte multă da căndă s’a aflată despre evenimentele în Tunisă și’n Algeria. cată c’uă mulțime de corecturi ce le puse pe burcă. — La lucru strigă elu cu vocea seu cea grasă, sarcina a ’ncepută. Nune animis opus. Aonea, nune pectore firmi. (Acumă Encă, trebue energiă ș’uă inimă otărîtă). Doctore, ajută-ne, braciură dreptă ’ți este sănetosă, ie acostă hărtiă, și pregătesce tabloul ă. — Scrie: învingerea oscilară federale. A Acesta va umplea tótă pagina ăntâia. Ș’aruncă în cutia tipografiei uă corectură. — învingere , strigai: O se spuni națiuni c’a fostă bătută? Pune: Retragere strategică, combinare dibăcie; 1) într’altă felă nesocotința vóstră va semena neodina și spaima. — Ești fără lecți, doctore, disc Truth, dară căndă o se ’nveți că datorimă țeret totă adeverulă. Ș’apoi, croijí are c’uă învingere póte defănima pe Yankee, și că ei se lasă a fi conduși de ursită ca nisco copii? Că biruință ne va găsi nepăsători; că învingere ne va face se îndoaimu energia, soldații și banii — cățî ómeni căduți? — Morți, 3,000, dise Humbug, răniți 6,000, lipsă 2,400. — Doctore, uimă Truth, pune țifrele, și nu uita se se pui pe tablă. Și acumă se treceră la Congresu. — La Senatu, dise Humbug, uă desbatere lungă asupra sclaviei. D. Lummer a cerută și a dobândită desființarea sclaviei în distriptură federală ală Colombiei. Acesta este ăntâiula pasă. Scrie doctore . Discursă admirabile ală elocintelui senatore de la Massachusets. Ecdenteia fuie împlinită; acumă se vedemă despre suplimentă. — Camera represintanțiloru: nimică interesantă; trei chiamări la ordine și timpă perdută în certe cu președintele. — Dupe obicei, 2) (jlse Truth: aideți nainte, scrie, doctore. E că articlulă politică; Retorcere la lege și la libertate; Habeas corpus restabilita.3) — Cumă 1 strigai cu mirare, tocmai în momentul unei învingeri, atunci căndă tate puterile trebuiescă concentrate și poporulă se fie guvernată, manu militari, și voi restabiliți libertatea civile cu tóte periclele iei? Invățați dară, prin speranță, c’acesta este momentulă d’a suspende tate drepturile. Nimică n’asigură unu popor precumă d’a se simți pe deplină în mănele puterii. In adeverii, nu ’nțelegeți nimică în politică. — Despotismulu nu este puterea, respinse Truth, cu cătă ună poporă este mai liberă, cu atâtă este mai dulce, mai ascultătorii și mai resemnată la sacrificii. Dacă voiesci se te susție. (No te Bed- DAJSJULŰ POLITICO. 1) Se ne permită „Monitorjaid Osten“ și redaptare învingătorii oficiale de la Costangalia, se-i dedicămu aceste linie. 2) Totă dauna lucrările Cameriloru simtu mai întari^istórie. Fericite poporele cari au bărbați ce Jicu că suntă plini de moralitate și de geniu și totă puterea în mănă fură și Camera semăne numai că căptușială, care........... 3) Habeas corpus, vasefică legea prin care oraulii este stepănit pe corpulu sed, adică care asigură libertatea individuale. In unele tere omenii credd că poporulu trebue guvernatu prin să mănă de feru, manu militaris; acei nebuni de englesî și americanî ered, tocmai că în mari pericle, în împrejurări mari trebue se fiă și libertatea mai mare! Acei ómeni, cu asemene rătăciri , se aibă pute avere multă, libertate multă, fericire multă, o se aibă ómeni ca Washington, cari se fondeze uă mare naționalitate, dară nu vor fi avea nici vădata ca negrii Americii Sudului, nici Sulucü.