Romanulu, iunie 1864 (Anul 8)

1864-06-03

ANI LI ALU OPTULEA. VOLESCE ȘI VEI PUTE. Capit. — Distr. Pe ani — — let 128 — 152. Pe ține luni — „ 64 — 76. Pe tr­ii luni — „ 32 — 38. Pe un­ lună — „ 11 — — Una exemplară 24. par. Pentru Paris pe trimestru fi­. 20 — Pentru Austria „ fior. lov. a ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGIULŰ ROMÂNI No. 48. Redacțiunea, Strada Fortunei (Caimata) No. 15. — Artierele trăveise și nepublicate ce vom­i arde. — Gerante respunseterm AN­GHELU IONESCU. ÎN A AI K­R­I­G­A. Capitolulu X. (A vedé Nr. de la 25 Maiu) Cuinia drăcescă. Pe căndii Truth, surprinsă de vi­­gorea și de mănia mea, me privea cu ochii neoclinlci. Intră Hambug, încăr- MIERCURI, 3 IUNIU 1864 I.UMINEZA-TE ȘI VEI FI. Abonamentulu în Bucu­resca, Pasagi, Romanii No. 48.— în districte la Co­respondinții­­ farului și prin Poștă.—La Paris, la D. Itallegrain, rue de l’an­­cienne Comédie, Nr. 5.— Administra­­torele­­ Jiarului D. Gr. Serurie. . . ANUNCIUBILE, liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserții­ni și reclame, linia 3 — „ REVISTA POLITICA. 1UJCUHESCI Cireșiaru. Se ne ftă permisă a recomanda din nou­ cititoriloră noștriî, de ori­ce com­­­ițiune, de ori­ce opiniuni, de ori ce vârstă și de ori ce secsu, renumita, suptă tóte punsurile de privire, scriere ce de la 25 Mai­ o publicămă pe tota­­]ioa, luptă titlu Parisulu în America. Neputându desbate nici unul­ din actele miniștrilor­, se ne fia permisă celă puțină se dedicămii capitolele de ori, de adi și de mâne, și cari suntu­­­supra presei, tutoră acelora cari credă că pată regenera țara loră fără liber­tatea presei; ș’aci nu ne adresămu nu­mai la omenii politici, ci la tote inte­resele morale și materiale; ne adre­­săm­ă la funcționarii cei onorabil, la comercianți, la industriali, la proprie­tari și arendatori, căci toți, fie care la rândul ă seă, voră perde totă dauna averea și adesea și onerea de nu va fi libertatea Presei; ne adresămu la toți părinții, la tote femeiele, la toți socii și la tote sociele, căci toți se vom convinge, citindă acésta scriere, că nu vomă avea nici socie, nici bărbați buni, nici copii buni și fericiți de nu se voră pune cu toții spre a cere și prin urmare spre a dobândi libertatea asolută a Presei. Se voră mira mulți d’acesta, și mulți vor ă striga: exage­­rare! Se citescă vise acesta scriere de la începutul­ și pănă la sfirșitulu­i ei, se cugete asupra tutoră ideieloră, și suntemu­și curi, afirmămă în facia pu­blicului, că nu va remănea una sin­gură omă onestă și cu cătă de puțină inteligință care nu va susține în vii­­toriu libertatea Presei ca singura pu­tere ce are s’aducă moralitatea în fa­milie, resplătirea ori­cărei fapte fru­­móse, ’naintarea în ori­ce carieră și prosperarea comercialul. Foile străine, sosite ieri dupe a­­miaz­ă, ne aducă relațiuni despre șe­dința de la 6 Iuniu a Conferințelor­ din London; ele sunt­ conforme cu cele ce ne-a fostă făcută cunoscută corespondinția nostră telegrafică din septemăna trecută. Aceste relațiuni ne mai avândă acumă nici ună inte­resă, fiindu că scimă că’n ședința de la 9 Iuniă s’a priimită armistițiulă pănă la 26 ale acestei luni, avemă se facemă cunoscută alte scrie ș’aprețuiri cari să însemnetale. Alaltă­ieri și eri aduserămu a­­minte publicului că Czarulă are drep­turi de moștenire asupra celei mai mari și mai însemnate părți a du­catului Holstein, și diserămă că el­ nu va cede lesne acestă dreptă fă­ră compensări. Gazeta generală Germaniei Nordului afirmă că Russia a „a renunciat­ la tóte pretențiunile sale­­ la partea cuvenită familiei Gottorp în Holstein, însă, în favorea ducelui de Oldenburg.“ Eacă dară ivită și com­plicarea cea nouă despre care vorbi­­răm­ă , acumă însă suntem­­și curi că venirea Czarului la Berlin va aduce uă deplină înțelegere intre ele, Prusia și Austria, și credimă că pănă la 26 vomă afla positiva dăcă cestiunea Da­nemarcei va aduce sau nu resbelului în Planul­ acesta. Vă depeștă din London, de la 7 Iunie, și reprodusă de foile germane, spune că „Danemarks priimește de­marcarea rîului Se­ ct, dară că Germa­nia a refuzat­-o,u Foile Englese urmără d’a ataca pe Germania și a o amenința; foile fran­­cese însă, cari se inspiră de la gu­vernă, atacă la rândul ei loră cabinetulu engleză ș’arătă că tóta lucrarea lui, de la începută și pân’acumă, a fostă a com­promite onorea și puterea Englitezei, ș’a nenoroci pe Danemarca. Acesta ne dovedesce să nu s’a făcută încă adeve­­rata pace, adeverata înțelegere între­­‘Napoleone și cabinetulu englese, ș’a­césta neînțelegere pate se n’aducă re­­sbelulu cela mare; cu tóte acestea noi sfătuimă a crede că Napoleone va face resbelulă celă mare și că pediciele ce i se voră pune nu potă face altă de cătă ală mai amâna celă multă pănă la prima­véra viitórie. Bine ar fi, căci póte păn’atunci s’ar face vr’uă minune încătu se ne luminămă și noi ! Tóte ariile se ținu și se com­pse­­tesă reciprocă, tóte aternă, mai multă sau mai puțină, unele de altele. Eu­­terpa și Terpsichora. Musele musi­­cei și danțului sunt o surori, amă vor­bită de musică și cară prin urmare se vorbimă și de danță, căci danțulă fără musică ar fi ună lucru tristă; cee­a ce suntă colorele pentru ună ta­­bloă, este musică pentru danță. Se vorbimă dară de danță. Danțulă este uă arte forte ve­chie și forte respîndită. Dacă deschi­­demă istoria sacră și profană vedemau că de la începutul ă timpil oră istoriei omenirea a dănțuită, în testamentulă vechiă și noă găsimă numerose e­­xemple de danță: fetele lui Lotă aă dănțuită, regele David a dănțuită in jurul­ templului, Iudita a dănțuită înna­­intea lui Olofern spre ală amăgi și al tăia capulă, israeliții în pustiă au dănțuită să horă în jurul­ vițelului de aură; la nunta de la Cana­f­a dănțuită. E­­giptenii, Asirianii, Feniciană, sirianii, Grecii și Romanii au practicatu dan­­țură; și Neron, renumitulă comediana, a căntată și a danțată pe scenă, și Ro­manii, încântați de flautură acestui co­­mediană, i-a dată spre plată tate liber­tățile loră și au fostă siliți apoi se mergă toți dănțuindă la morte, egali­tate deplină. Tóte poporele au dân­­țuită și dănțuiescă, chiară și Caniba Iii antropofagi­că danțulă soră nați­onală. Dară totă deuna și ori­unde danțulă a fostă și este acompaniată de musică. Și noi Românii amă dăn­­țuită și dănțuimă. Ave­mă danțulă nos­tru națională, hora, dară vai­ amă mai dănțuită și alte danțuri, dupe timpă și împrejurări. Câte danțuri n­umă ve­nilő numai ln Bucuresci: Mazurca și Valsule, cadrilulu francesti și cotidonulu, galopulă și Polonesa, Tiroliana și Cra­­covianca. Polca și Cancanulă, Lancia­­rulă și Ciardașulă, și totă deuna dăn­­,uirămă nu cum­ă ne spunea anima romă­­nescă, ci cumă ne a căutată orchestra. Danțulă, ca se fiă graciosă, tre­bue se fie espresiunea liberă a ve­rebei, a mulțumire!; dar ü nu este ,oiu­deuna astăfelă; și ursulă dănțu­­esce, dară nu de plăcere, ci de ne­­voiă; și sclavulă negru dănțuiesce, cu patimă, diră ca se uite miseria scla­viei: danțulă lui este frenetică, sp­­s­motică, furiosă, dară îi lipsesce gra­ția și ritmulă. Și cumă dănțuimă noi astăzi? dănțuimă cumă ne cântă! Bi­ne pentru acela care póte ținea lac­­tură, care sare și se mișcă, cândă înainte cândă înapoi, cândă le drepta cândă la stingă, care se ’nvîrteșce în locă, întinde cândă uă­mănă cândă alta, care potrivesce păsurile sale du­pe tactule musicei. Celă ce cunosce bine artea choreografică este sicura d’a și dobândi uă posițiune socială, de a-și face noroculă, își face păsurile sale, remăne în tactă și, dacă câte vă dată nu-i este de loeu pe placă, scie înse a-și ascunde superarea, a surîde c’una aeră amabilă, a se în­clina la drepta și la stingă, a sări, a se baland­a p’ună picioră, a se ’n­­vîrti în locă, c’ună curentă a dănțui precumă îi cântă ș’a esecuta rolul ă scă în baletul ă generală cu surîsulă pe buze și cu ambițiunea mirșavă în inimă. Musică a căntată riturnela: «A vos places, Messieurs, Mesdames! Se ese­­cută uă nouă cadrilă p.d. politică!" Pasulă: »en avant« este celă d’ănteiă. Câtă animare arată toți dănțuitorii! care de care se ’mboldesce ca se na­­inteze mai răpede, ca se nu remăe înapoi, se nu lă între cu altulă; fie­care cavaleră cu Dama sea de mână se răpede înainte, balanceza cu gra­dă, se înclină la vis-a-vis și se re­trage la locul ă sea lăsândă pe dama sea nainte, sicura fiindă că la timpă îl­ va atrage dupe densa. Du­pe nain­­tare vină lanțurile (chaines): Chaine de cavaliers, chaine de Dames și h­aine générale; toți întră în acelă lan­­a mare; cavaleri și daine întindă mănele loră căndă în drepta căndă in stingă; fi­gura atunci se opresce și se preface în rondă, ună feră de horă. Cadri­­lulă mintéza, figură dupe figură, totă de un­a variată și din ce în ce mai a­­nimată. Acela dănțuiesce dos­ă-dos (spate la spate), uâ figură forte frumosă: fie­care are la spatele soă pe ună altă dănțuitoră care esecută acele­ași pă­suri, fără înse a se putea vedea unul­ pe altulă. La solo fie­care se silence a pune totá maestria sea choreografică, căci ochii privitorilor­ sunt­ alintați pe densulă; aci este momentul ă a șareta și a câștiga aplaudală publicului. Dupe solo vine »moulinet» (morișca), apoi «croix» (cruce) și cadrila se termină cu ună •chasse-croise« (vă­gână încru­­cișiată), învârtiți—ve, dănțuitori! Faceți pi­ruetele vostre, balances și entrechats, dară nu uitați, că, déci începeți cu căte două nainte, curindu o se ve a­­flați în lanțuri, o se figurați spate la spate, apoi o se ve găsiți singuri, de­­lăsați, și, dupe vertejulü morișcei și martiriulă crucei, totă dansulă se va termina printr’uă gená generale (Chasse croise) Și căndă s’a terminată cadri­­lură, dupe uă scurtă pausă re’ncepe ni turnela și vine una altă danță, nu scimă care, póte să polcă­ n­aiurcă scă mnă valsă vienesă. Astă-felă se dănțuiesce în capi­tală, dară la țară cum dănțuiască ? Lău­tarii cântă, m­ă june începe, vine al­tulă și altulă, apoi se prindă și fetele și hora se complectuiesce. Se căntă „hora unirii, hora­­ eronescu, hora îm­pământenirii pe urmă vine hora „bi­ruiți greu și cu hora acésta se sfir­­șesc o balulă cămpenescă. Săriți dară orășiani și sătiani, să­riți și dânțuițî! țineți bine taptulă ! Mu­­sica căntă și trebue se intrați în danță. Numai bătrânii și cei întristați sau cei superați stau la uă parte și privescă; nu voră se turbure bucuria și veselia generală; ei sciă că curîndă dănțui­torii se voră osteni, și voră veni­se schija de vorbă cu dânșii. Dară la în­ceputul­ balului nimine nu este oste­nită ; faceți- vă dară păsurile, săriți ș­i înveseliți vă; vidța e scurtă și faceți bine se profitați de ocasiune d’a ve înveseli. Ostenela va veni pe urmă, póte și căd­­­ea, dară ce ve­pesă ! Ce ar fi viața fără ilusiuni? Viața, clamneta, trâm­bița și toba reșună, mergeți la danță, negreșită înainte! balulă a începută! Căndă va veni ostenela, căndă va veni desamăgirea, atunci veți fi pole dis­puși a asculta vorb­e seriose, a intra în convorbire cu cei cari stau astăzi la uă parte și privescă. Dară balulă începe numai și dncă nimene nu este ostenită, dănțuiți dară, flăcăi și fete, cavaleri și dame, dănțuiți fie­care după cum se căntă și mai cu sumă păs­trați ecilibrulu balanțându-ve și țineți taetulă, țineți taetulă! taetulă este totulă! lerne seu. INSURECȚIUNEA IN AFRICA SEP­­­­TENTRIONALE. Nuvelele oficiale dupe urmă , cori aă sosită la Paris, din Algeria , con­firmă, că alte seminție arabe s’aă lepădată de dominațiunea francesă și că insurecțiunea creșce. Monitoriulu Algeriei dice. Generalul­ Deligny con­tinuă operațiunile sale în partea me­ridionale. La 24 Main se întorsese cu numerose aprovisionări alimentarie la Geryville, ce­ le destinase de basa ope­­rațiuniloru sale. Pe căndă generalulă mersese la Khelneg-el-Suk, sem­ințiele revoltate luaseră u­ posițiune intre Kiel și Geryville spre a dobândi apă pentru turmele lor­. Harrari înainta­seră pînă la Kheneg-Azir. Aceste po­­porațiuni s’aă retrasă dupe întorcerea generalului la Sidi-el-Hadj ben Amur și la Ain-el-Orak. Ele sufere multă și lipsi de apă le va sili a se des­părți. Generalul­ Iussuf, care a men­­ținută Sudulu divisiunii sale in supu­nere, amenință Djebel Amur. Semin­­țiele cari s’a depărtată d’acolo spre a se uni cu Si-Mohamed­ ben-Ham­za , s’au­ întorsu dupa ce au aflată că des­părțirea lui ’nainteza spre Guementa și Ain Madhi. Călăreții foră­ră sevlr­­șită căte­ va invasiuni spre Oriinte. La 26 Maiă­ru atacată în numeru de pa­tru sute omeni uă despărțire de cinci­­zeci Spahii și cinci­zeci indigeni al­­geriani. Căpitanul­ Letellier, capulă biuroului arabă la Laghuat, sosi tocmai în acelă momentă ca ună­gium de la lad­­i jeruna; elă alergă în ajutorul­ des­părțirii și inimiculă fugi, lăsăndu în mâna francesiloră 25 prisoniări și 155 morți. Francesiî n’aă perdulü de cătă două morți și ună vulnerată. In suplu­­divisiunea de la Mostaganem s’aă îmul­­țită contiginții Marabutului și Lazereg prin deșertarea celei mai mari părți a Beni-Urag, a Beni-Meslem și a Mek­­nessa. La 27 Maiă séra a lăbăritu în puțină depărtare de la Ami-Mussa și , la 28 a atacată acestă poștă, însă fără isbândă. Respinsă cu uă perdere de 100 óment a tăbăritu uină cuartă de oră înainte de Bordj. Raidulu semin­ției Marină, fiiulă lui Agh-Mahomed­­ben Hadji a fostă omorită. La 31 Main va sosi Colonelul­ Laparret cu 2500 ómeni infant­rie, dou­e­scadróne arti­lerie și trei tunuri la Ami-Mussa. La 1 iunie va pleca generalul­ Rose de Belizarie cu doue regimente de linie, patru­scadróne cavalerie și trei tunuri spre a ataca seminția Elitza. In pri­­intele provinciei Algeria și’n divisiu­­nea Constantine domnesce liniscea. Se­­mințiele tunisiane n’au atacată frun­taria francese. Insurginții tunisieni în­­congiură Kef. La Tunis s’așteptă trupe turcesce. Amiralul­ francese a avută uă conferință cu BeiulO și s­i crede la Tunis că francesiî n­u vom­ apara în contra insurgenților.­ — Agitațiunea care domnesce în totă Oriintele, a cres­cută fórte multă da căndă s’a aflată despre evenimentele în Tunisă și’n Algeria. cată c’uă mulțime de corecturi ce le puse pe b­urcă. — La lucru­ strigă elu cu vocea seu cea grasă, sarcina a ’ncepută. Nune animis opus. Aonea, nune pec­­tore firmi. (Acumă Encă, trebue ener­­giă ș’uă inimă otărîtă). Doctore, aju­­tă-ne, braciură dreptă ’ți este săne­­tosă, ie acostă hărtiă, și pregătesce tabloul ă. — Scrie: învingerea oscilară fe­derale. A­ Acesta va umplea tótă pagina ăntâia. Ș’aruncă în cutia tipografiei uă corectură. — învingere , strigai: O se spuni națiun­i c’a fostă bătută? Pune: Retra­gere strategică, combinare dibăcie; 1) în­­tr’altă felă nesocotința vóstră va semena neodina și spaima. — Ești fără lecți, doctore, disc Truth, dară căndă o se ’nveți că da­­torimă țeret totă adeverulă. Ș’apoi, croijí are c’uă învingere póte defănima pe Yankee, și că ei se lasă a fi con­duși de ursită ca nisco copii? Că bi­ruință ne va găsi nepăsători; că în­vingere ne va face se îndoaimu ener­gia, soldații și banii — cățî ómeni căduți? — Morți, 3,000, dise Humbug, răniți 6,000, lipsă 2,400. — Doctore, ui­mă Truth, pune ți­­frele, și nu uita se se pui pe tabl­ă. Și acumă se trecer­ă la Congresu. — La Senatu, dise Humbug, uă desbatere lungă asupra sclaviei. D. Lum­me­r a cerută și a dobândită desfiin­țarea sclaviei în distriptură federală ală Colombiei. Acesta este ăntâiula pasă. Scrie doctore . Discursă admirabile ală elocintelui senatore de la Massachusets. Ecd­enteia fuie împlinită; acumă se ve­­demă despre suplimentă. — Camera represintanțiloru: ni­­mică interesantă; trei chiamări la or­dine și timpă perdută în certe cu pre­ședintele. — Dupe obicei­, 2) (jlse Truth: aideți nainte, scrie, doctore. E că articlulă politică; Re­torcere la lege și la libertate; Habeas corpus res­tabilita.3) — Cumă 1 strigai cu mirare, toc­mai în momentul­ unei învingeri, a­­tunci căndă tate puterile trebuiescă concentrate și poporulă se fie guver­nată, manu militari, și voi restabiliți li­bertatea civile cu tóte periclele iei? Invățați dară, prin spera­nță, c’acesta este momentulă d’a suspende tate drep­­turile. Nimică n’asigură unu popor precumă d’a se simți pe deplină în mă­nele puterii. In adeverii, nu ’nțelegeți nimică în politică. — Despotismulu nu este puterea, respinse Truth, cu cătă ună poporă este mai liberă, cu atâtă este mai dulce, mai ascultătorii­ și mai resemnată la sacrificii. Dacă voiesci se te susție. (No te Bed- DAJSJULŰ POLITICO. 1) Se ne permită „Monitorjaid Osten“ și redap­­tare învingătorii oficiale de la Costangalia, se-i dedicămu aceste linie. 2) Totă dauna lucrările Cameriloru simtu mai întari^istórie. Fericite popor­ele cari au băr­bați ce­­ Jicu că suntă plini de moralitate și de geniu și totă puterea în mănă fură și Ca­mera s­emăne numai că căptușială, care........... 3) Habeas­ corpus, va­se­­fică legea prin care o­­raulii este stepănit pe corpulu sed, adică car­e asigură libertatea individuale. In­ unele tere omenii credd că poporulu trebue guvernatu prin să mănă de feru, manu militaris; acei nebuni de englesî și americanî ered, tocmai că în mari pericle, în împrejurări mari trebue se fiă și libertatea mai mare! Acei ómeni, cu asemene rătăciri , se aibă pute avere multă, libertate multă, fericire multă, o se aibă ó­­meni ca Washington, cari se fondeze uă mare naționalitate, dară nu vor fi avea nici vădata ca negrii Americii Sudului, nici Sulucü.

Next