Romanulu, februarie 1866 (Anul 10)

1866-02-23

34 ROMANULU 25 FEBRUARIU (7 MARTIU), tarei răului, nu trebue se ne micșo­­rami greutățile; din contra, trebuie se privime în fagiă situațiunea critica în care ne aflămă; se eltiminămă cu se­­riositate moștenirea trecutului și se ne chipsuim­ asupra mi­ilacelor­ de în­dreptare. Nu putemu­ lepăda acea moș­tenire, de­și cunosc em­ii toți că este desevărșitu pasivă, suntemii moșteni­tori obligați ai trecutului, și trebuie se-lu priimimu asta­felu cumu este, silindu-ne din téte puterile nóstre a vindeca reulű, ș’a profita d’uă lecțiune amară. Una din cele mai mari dificultăți, cu care are a se lupta guvernulă ac­tuale, este situațiunea în care a găsită financiele: tóte casele publice gele, cre­­ditul( Statului omorâți­, și uă datoriă colosală, în proporțiune cu mij­locele ordinare ale țerei, care reclamă im­­periosü a fi plătită. Sunt­ bonuri de tesaure ajunse la scadință, cari nu se potă plăti; suntu mandate în sume de vr’uă $ece misiune, care neapărați­ tre­­buescu plătite îndată și resursele lip­­sescu cu totul­; parte din veniturile anului corinte s’aă întrebuințată in plata datoriiloru anului trecută; c’une cuventa, starea finaneielorö infăcișeză un priveliște b­ine intristătore. Și cu tote acestea suntemu bine încredințați, că, cu bună voință, cu un­ severă eco­nomie și cu mijiloce înțelepte, situa­­țiunea póte fi scăpată; suntemu siguri că, restringêndu cheltuielile la strictulu necesariű, legenda de ori­ce speci­­m­entu asardóse, peste doui, trei ani, se póte restabili ecilibrulu, răfui­tă parte bună a datoriei naționale și re­­umplea casele góle. Celü dintâia pasă «[»de vindecare, este cunoscința zeului> d’aceia, de parte da ascunde rana, o descoperimu, o atingemu cu sonda și vedem­u că, de­și aspectulu­i ei este înfiorătoru, daru din norocire nici uă parte vitală a corpului nu este lăsată și nu este nici unu periplu pentru vi­ața României. de venimu acumű la remediulu ră­ului. Guvernulu ’lu a găsită intr’una împrumută națională, destinată pentru plata datorielor( arginți și strigătore ale trecutului, pentru răfuirea mandate­­lor( in suferință și bonurilor( de tu­saim) ajunse la scadență și neplătite. Acestü remediu, spre a­­ iutea produce efectulă dorită, trebuiesce aplicată în dală, căci, fie­care ții de întârziere ma­­resce reală și face vindecarea mai di­ficilă. Planulu acestui împrumută este combinată forte bine și dovedesce unu geniu financiarii). Sunt 3 feluri de obliga­țiuni de câte 3000.— 1500 — și 500 1., fie­care împărțită in trei secțiuni egale, adică de câte 4000, 500, și 100 lei, ce se voră plăti în 3 ani: 1-ia secțiune în anulă 1867, a doua in anulă 1868 și a treia in anulă 1869. Aceste obli­gațiuni se emită cu cursulă de 80 pen­tru sută, astă­ felie că pentru oă obli­gațiune de 5000 lei, imprumutatorulă care a plăti de câtă 2400 lei, pen­tru una de 1500 lei, numai 1200 și pentru una de 300 lei, 240 lei, cu alte cuvinte Statuia bonifică câte 12 ’­ la °/0 pe anii, plătiți înainte. Afară de acesta, Statuii­ oferă publicului și ună altă avan­tagi­ă: fiindu­că imprumutulű este destinată la plata unei părți a de­ficitului trecutului,­ se priimesc o dreptă bani și pe deplină valore man­date și bonuri de tesaurű ajunse la scadență. Se explicămă acestă modă. Ceea ce posedă una mandată de 1200 lei pote lua în schimbă o­ obligațiune de 1.500 lei, din care va priimi la 51 Martie 1867 lei 500, la 51 Martie 1868 lei 500, și la 31 Martie 1869 lei 500. Fără a se realisa imprumu­­tulă, nu este cu putință a se plăti man­datele cari simtă în sumă de­­ peste 10 milióne, și consecința naturală este că posesorii de mandate voră fi nevoiți a aștepta multă timpu, ș’a perde și timpulă și ostenela loră prin alergări zadarnice. Cine nu scie ce speculă s’a făcută cu mandatele, că s’aă scump­­tată c’un perdere de 20 — 30 la °­ 0, și că, in cele dupe urmă, posesorii de mandate n’am mai găsită a le scumpta cu nici una preț­ă. Ei bine, în locă d’a păgubi 20 —50 la °­ C, împrumu­tul­­ naționale le oferă unu mu­ltlocă a realisa ună beneficii), a preface una ce mortă și neproducătoră intr’unu ce vin, producători­ și lesne de întrebuințată. Chiară și ace­e persone cari au uă tre­buință imediată de bani, facă bine a nu scumpta mandatele ce posedă, ci a le preface antetu in obligațiuni ale împrumutului, căci nu poate fi îndouiată că voră găsi multă mrai lesne a vinde obligațiunile loră și că m­ă preț­ă multă mai avantagiosă de­câtă potă spera a scumpta mandatele loră. Apoi potă vinde aceste obligațiuni și in parte, numai, adică prin secțiuni. Suntemu­și curi că în forte scurtă timpi) cursulă acestoră obligațiuni se va sui, și credemă că nu va trece oă lună dupe închiderea sub­­scripțiunii și ci­rsulă loră va fi ajunsă la 82, căci ele mai infățișeză încă ună altă avanta­jă. Secțiunile se­­ iotă în­trebuința chiară înaintea scadinței loră in plată de imposile d’ori ce natură. Prin acesta m­esură este pe deplină a­­sigurată reimbursarea lor, și ori care con­tribuabile, posesori­ d’asemene obliga­țiuni, r­ealisă afară din 12 ° la °/0 ăncă ună bună feneliciă, astă­felă că banii lui îi potă produce 15 °/ și chiară pînă la 18 °/C. Ori­care contribuabilă, — și cine nu este contribuabilă?— nu [iote face uă mai bună speculațiune de­câtă a subscrie la imprumutură națio­nală, celă puțină pentru uă sumă egală a contribuțiunii sale în timpu de trei ani. Ne mărginimă iu acastă scurtă e­­numerare a avantagielor a împrumutu­lui, și scrmă bine că nu te amu cu­noscută pe tele, dară credemă că totă omulă înțelege destulă de bine inte­resele séle, și pe d’altă parte n­u voimă a smulge acelea­ ce voiescă a se îm­părtăși la acestui împrumută națională meritulă d’a face ș’uă faptă patrioti­­otică, cea­ a ce ară putea fi casuță, cândă amu presinta imprumutură nu­mai ca­să bună și avantagiosă specu­­lațiune de bani. Cunoscem­i destulă de bine pe compatrioții nostrui spre a sei, că patriotismul­ este pentru dânșii unu bold mult m­ai puteric de­cât avantagiolă pecuniară. La umilă, care va subscrie pentru speculă, voră fi neapărată vă sută cari voră subscrie pentru a veni în ajutorulu guvernului că a luată a­­supră­ și uă sarcină forte grea, ce are a împlini­tă misiune mare și sacră, și care, cu tata buna-voința lui, nu póte isbuti fara concursulă cetățianiloră. De sorta ce va avea acestă impruză naționale, adimnă nu numai ușturarea situațiunei financiare, dară și in mare parte isbinda cestiunii politice. Dacă sub­scripțiunea se va acoperi, și se va acoperi curindă, atunci România se ră­dică in ochii Europei la u o treptă forte naltă, atunci va vedea Europa, că sun­­term­­uă națiune demnă d’a lua locă intre cele-lalte națiuni civilisatu, că în­țelegeau­ interesele nóstre și suntemu in stare a îngriji înșine de ele, că sun­­tem­ vîrstnici și că póte avea încre­dere în noi. Cure e acelă Română, care se nu voiască a contribui, dupe mi­ Zilacele sale, 11 binele țerei, la mă­rirea națiunii, ia consolidarea ți la glo­ria României? Cine e atâtă de seracă, in câtă se nu potă dispune d’ua sumă de 240 lei spre a scăpa patria sa? Apoi chiară acei ce nu posedă nici 240 lei, se potă asocia, luându trei­uă obligațiune de 300 lei, depuindă fia care numai 80 lei și apoi trăgendă intre denșii secțiunile la sorți, asta­­feri că fie­ care va avea câte ua sec­țiune. Suntemă încredințați, că imprumu­­tulă se va acoperi, sperămă încă, că se va supscrie un sumă mai mare de­câtă cea-e ce se cere, și că guvernul ă va fi silită a reduce supscripțiunile, Winterhalder. a DESPRE NUMERI. Numerii suntu lumea întrăgă sau lu­m­ea Intrega se compune din numeri. Tyrani și sclavi, horoi și codaci, Mirci și Șolcani, onesci și malonesci, mar­mură și pulbere, pomadă și tină și ori­guo é, pe lume se compune tot din nu­meri, din mii și millione, din milliarde de întunerice de atomi. Industrie, commercii, agricultură, fi­nanțe, bailee, palate, colibe, castelle, bordeie, Banul și Țigarul își socotescu averea tot prin numeri. De n­’am soi quo sunt numirii, n*am ave nici o idee despre quantitate. Numerii au jucat, jocă și vor juca un mare rol între omeni, în științe și în meserii. ‘ In antichitate omeni mari, că Pyra­­gora că prophet­ii, că philosophii Ka­bale­i, au ajuns a crede și a al­firmă quo numeri au și o putere fatale inexora­bilă că însuși legile naiurei, putere de Dumnezeu, puter de Dracu, putere de citire quare ne ia cu dinții de urechie și ne dă cu nasul de adevăr. Din tote credințelele și convecțiunile despre numeri, despre proprietățile lor, din tote încercările, și experiențele lu­mea modernă și m­ai positivă, tot ce~­cupânduse, tot speculând cu numerii, lăssară tot quo este chimoricu și mys­terios, or cabalisticu, și din doctrina, din religia numerilor qua să dicem așa, se allesseră, din tot que fu convingător și exact cu Arithmeticu, o stiință esantă, cum se allesserö, cu Astronomia din Astrologie, cu Chimia din Alchimice. Noi în articolul nostru nu promitem cititorilor noștri Arithmetică, vorbind despre nimeri, să nu vă speriați que vrem să pasăm de professori, și cu atât mai puțin que avem să luăm socoteala des­­pre quați bani s’au furat din Vrestierie sau din­ țăria, despre quato fururi s’au comis în curs do șapte aurii, despre quâte case și prăvălii și biserice s’au spart, despre quâte s’au furat, despre quate crime ai ommoruri s’au com­mis. Arithmetică este o schință exactă, și noi n’avem nici’ o sch­nță cu de amă­nuntul și exactă nici de fururile, nici de­oimmorurile commise. Cu doă trei morți ca a lui Catargiu și Bogoride, cu furul galbenilor D-lui Anus nu se intrege­­sce pan­achida întrăgă. Noi vrem să arătăm que credințe, a­­vea omenii eminenți ai antichității des­pre numeri, și que puteri sau virtuți mysteriose le attribuie ei. Aquăsta­tar ar fi o ocupație îndelungata, despre aqueasta s’ar pută scrie volume. ’Mi adducu aminte ca prin vis din co­­pillarie de un hasim în qu tie se intră­bă despre numeri, Ghici que e unul....— Ghici que e doă ... — Ghici qui e trei . . etc. — și tóia întrebarea era cu răspunsul ei. Tot quam așa pe scurt avem să arătăm și noi cititorilor noștrii despre virtuțile crescute de sapienții an­tici și attribuite Numerilor. După dânșii Num­erul unul eră nu­măr principe, al tuturor quantităților și qualităților. Unul este Dumnedeu, uiml este Pharaonismul, unul este iesuitis­­mul, etc. Dor eră muirter­fata­, număr plază rea, număr de încăierare, de ciufulătură de duele de antagonismu. De n’ar fi a­­furisitul de rival, oraiectul de predilecții ar’ fi exclusiv al nostru. Thronul ar fi de­sigur al lui Stan, daqua n’ar ămbiâ să se cocoțede pe dânsul și blestematul de Brâu. Așa ni­m­­i­c­u­m­ e pocin­ogu că doi rivali lașă în sacă în camera obscură a unei Del­­cinei, ca doi lacomi la masă pe o bia­tă potîrnice, ca doi lupi pe o óie, ca doi domni pe aquella și Ihron, ca doi avocați citi ca doi cocoși oti. Numă­rul doi după credințele anticilor era număr fatal. Numărul trei, eră număr august, nu­măr de progres, de santitate. Triada, triunghiul este adevărata unitate, este tot individul, tot universul. Divinita­tea însuși. Precum dar doă inimi sau doi este mai fatal, assemenea și luă tot un­i i <i triade adică și&e, este număr și mai fa­tal, este rea mare. Doâ trinități în cer sau șese dum­nedei! la închipui­ți ve ! șdse era lucru Diacului, după credințele an­­ehității, quât pentru noi n’afi’­m în ni­­micu; din contra. .­.ni ' n­u mai bine să se millióne de galbeni de quât numai trei; unii sunt tare de gust să le placă mai bine să se Zamfirițe de quat numai una. Solcan ar fi vrut m­ai bine șase ocazie de vin de quat numai trei, quând strigă cabule Flandăra! Numărul 12, după antici eră egal cu patru trinități sau triade, eră o dode­­cadă sau o duzină, un număr mai com­plect de quat 10, quare se împarte nu­mai cu 2, și tu 5, pe quand 12 se îm­parte și cu 2, și cu 3, și cu 4, și cu 0, systema dodecimale ar fi fost cu mult mai complectă m­ai perfectă, mai mnli­ 3­­nitóre do quat quea decimală. Daquă nu mă credeți, domnilor mathematici în­doctrinați, întrebați și pe d. Francoeur. Numărul 12 este dodecada olympiană, dodecada lunelor, dodecala Uliilor și semenițelor lui Israel, dodecada apos­tolilor, duzină de talere, de lingure, de cuțite, de furculițe, de șervete, de ba­tiste, de cămăși etc. etc. etc. în infinit. Daqua doă trinități sau 6. este mai fatal de quât numărul 2, dar doă doe­­d. cu do sau duzine, adică 24? la închi­­puițire que pacoste cată să fie dupe credințele quellor vechi. Num­arul 24 eră departe de ost locă c­u răul în­­­mulțit cu 12, era răul rellelor de relle. Noe Românilor Numărul 24 ne că­­dusse tronc la inimă. Numărul 24 eră dipa nascerii Mesiei României; serbatoii, urrale, duvalmale, mii de galbeni chel­tuiți, tedeuri, celebrări theatrale, trans­parente, mii de pahare depărtate, mii de sufflengei­e pline de credință și de enthusiasmu, mii de mob­ile și paris­­covenii alle Vlădicilor, alle patrioților pine în vîrful nasului. Hai! que­­ jiceți, Românilor, pentru 24, quino a ’nemerit’o mai bine? supersti­țioșii de Pythagora, sau noi scepticii de Romani? Anticii avea dreptate să le fiu frică de 24? sau noi, que am voit cu ochii închiși să ne jucăm cu lucru dracului? . Vedeți să n’o mai puțimu și altădată. Nu vă mai ostenim a continuă cu explicarea puterii occulte a fie quărui nu­măr; que ci numai terminăm niciodată; vedeți que numai qua să venim la Nu­mărul 24 prin quate număre și factori și explicațiuni trecurăm. Adogim numai quo un număr că 24, după Sf. loan Evangelistul este și Nu­mărul 666, prin quare arată leul, rellelor de relle, și quare va să­dică tele rellele din Roma imperială și papală, din Roma fără virtuțile Cincinațilorii, adică, im­perialismul, papismu, iesuitism­u, cu un cuvânt latinos, după Sf. Irineu. (Vom­ nota despre No. 666). AncÖ o obs­rvație despre propri­e­tățile numerelor, spre exemplu 1 - H­ele numărului 1848 adunate, făcu 21, adică 1 și cu 8, făcu 9, și­­ cu 4, făcu 13, și cu 8, făcu 21, adică tre­ 7, trei nu­­mere de gammă, de harmonie trei nu­mere lante de creatie. Sa închipuiți-ve que eveniment que întâmpin frumos! Să cercăm și ciffrele numărului 1866, que număr însuma? 1 și cu 8, fă cu 9, și cu 6, și cu 15, și cu 6----que mi­nune! tot 21, tot trei nu­mere sânte și harmonice tot trei numere de creaț­e, de generare! Prin urm­are, după sciințele occulte alle quellor antici annul 1866 este equivalent annului 1848. Românii au făcut începutul, și duj.0 cum dicu neguțătorii: Saf­tia să nu mai stea. De se vor luă de astă dată după dânșii și locuitorii Europei, și de vor fi drepte credințele anticiloru despre numeri, apoi să sciți que scapă tótu Eu­ropa de vagabondi și aventurieri, que scamptă sau usurp,) puterea, de toți Apoleonii apocaliptici. Tota România iar a obser­at que la II Februariu a intrat Cuza in Bucu­­resci și in Palatul Domnescu, sau­ Fe­­bruariu dupa șăpte luni a eșit din a­­ce­lași palat. Anticii în credințele lor ar fi credit que ’și a arătat cerul minunile sal­e. Pentru que numărul 11 este unul din numerii primari, ci 1, 3, 5, 7, 11 etc. să­ figure apoi aquest număr primar după împlinirea numărului sacru de 7, que minune­ que descoperire, que ma­­nifestație a Provedinței după dânșii. Un Republican. CALAUDA ELECTORALE Conformă regulamentului aplicării legii co­munale. Art. 1. La ora 9 de diminăță toți doi a­legători suntă invitați a se aduna, cât se voris afla prosenți, la acestă oră vor i forma biuroulă provisoriă, num­indă pre­ședinte pe cela mai bătrână și secre­­tari pe doi din cei mai tineri. Art. 2: Îndată după constituirea biu­­roului provisorii, începe ale­gerea biu­­roului definitivă, care se face întocmai ca­­ și acea a membrilor foră consiliari. Art. 3. Biuroulă definitivă constitu­ită, începe alegerea membriloru consili­eri în modulu următoriu : După ce Președintele biuroului de­finitivă a citită adresa de deschiderea ședinței, anulă din Secretari face a­­pelulă nominale, după lista deja afiată a anului 1866 și care va fi depusă pe biurou de cătră autoritatea comunale. Alegătorul­ vine înaintea Președintelui, care-i dă uă faia de h­ârliă pe careu­­­­legătorulu urmâ dă a feri numele de boieru și de familie» personeloru pen­tru care va voi. Chârlia, care se va da de Președinte se va tăia in formată egale înaintea alegătorilor».— Orî­ce altă formată re­gulată m­a­i din m­inte se va respinge.— Cală ce nu va șei se scrie, va chiama pe unulu din alegători în care va­ avea încredere ca sâ-i scrie bileturi). Ori­ci, amestecă ală biuroului în acestă casă este cu desăvârșire propriu­­. Nimeni nu va fi primită a vota de nu va fi înscrisă în listele afișate în sala alegătorilor.­După ce se va scrie biletele, Pre­ședintele va chrăma din nou­ pe rândă pe toți alegători; fie­care alegătură la rândulu seu va depune biletul­ în cu­tia cu două încuitori, ale cărora chei se păstrază una de către Președinte și alta de către cela mai în vârstă din­tre Secretari. Art. 4. Masa din naintea căreia va ședea Președintele și secretarii va fi afedată aslu-felu, în câtă alegătorii se pot a circula împrejurul ă ei, ca se potu­ vedea de către alegători cîndu se voră citi biletele. Controlarea este liberă și ori-ce neregularitate se constată prin procese verbale. Art. 5. La deschiderea urnei, Înainte de a se începe citireaa biletel­oră, se voră numera tóte, și se va constata num­erulă loiu cu acela alu celoru ce au răspunsă la chrămare; dacă nume­­rulu va fi mai mare său mai mică de câtă num­erulă celoru ce urma să fi votată, după listele ce se voră ținea de secretari se va face vorbire în procesul­­ verbale. Fie care bileti­ se va desface și s­e va citi în naintea publicului de cătr­e președinte ; numele eșite se voru în­­scrie de cătră fie­care Secretariu pe o listă și resultatul il se va proclama de cătră Președinte. Art. 6. Biurcuță constatândă numele după liste și voturile ce au însușită flă­care, va închiria procesă verbale ^ COMISIUNEA ITERIMARIIA A COMUNEI BU­­CURESCI D........................este anulatu printr’a­câsta că la 6 aie lunea Marti», anulă 1866, hi orele 9 de dimineță, este in­vitată a se duce în localul­ Ospețului Comunale din Piața Ghica, spre a vota 17 persone, care vajevede după a­cea liberă voință că suntu demni a repre­sent;! Comana Bucuresci, în Consil­ulu comunală definitivă, și prin urmare administra averea cetățianiloră și ave ghia asupra intereselor» loră.

Next