Romanulu, februarie 1866 (Anul 10)

1866-02-21

AISULU ALU ZECELEA VOIESCE ȘI VESPETE ——x*----Cap. Dist. Pe anii — — lei 128 — 152. Pe șose a«ii „>4 — 70, pe trei luni — ,, 32 — 38. Pe aă lună — „ 11 — — Unu esemprimi 24 par. Pentru Parisü pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria fior. 10 v.a. Totű ce privesce Redacțiunea acestei foie se va adresa :1—lui Radu Rossetti, actualele redactare ale Romanului, sau secretariului Redacțiunii d. I. A. Genoglu. Administrativtica. Se face cunoscută ca acesta este cel din urmă numeru ce li se mai trimite, la cei cari nu s’a abonatu. Cei cari voiescu a ii se continua spediarea acestei faiá, suptu rugați se bine-voiască a grăbi abonarea d lor. Se mai încunosciințesă, că orice cerere d’abonare, neînsocită de costum abonamentului, nu se póte satisface. G. F. SERURIE. Bucuresc. Ca câtă purtarea noistră ne făcuse se fimu uiduiți de tota Presa străină, cu atâtă națiunea, prin faptuluiei celu măreții de la 1/23 Fevruariu,ș’a redobândită iubirea, stima și susținerea ce căsci gase la tótă Europa prin fapta fi celă mărețiii de la 24 Ianuariu 1859. Pînă la 1/23 Ebruariu, celu care audea de numele nostru întorcea capul, seu, dacă priimea desbaterea, apoi propunea se simu dați ca unu lucru morții în schimbulu unui corpii viu, a Veneției spre exemplu. Astăzi Românii, scuturându d’uădată nomaiiile în care erau afundați, prin resturniiirea domnitoriului, și spălându și chioru petele prin nobila, frumósa si uriașia votare imediată a unui domnitoriă străină, au fostă din noă recunoscută de vină, și tostă presa străină, chiar și aceaa ce păn’aci, dintr’un causft sau alta, susținea faptele trecutului guvernă, aclamă cu admirare faptulă prin care Românii s’afirmară din noă și dovediră că suntă. Publicăm" mai la vale estrase din câte-va nucă din foile din Paris, de la 25 si 26 Februarie, și dintre cari recomandă numai cu sumă cele din L'Avenir National și Débats. Spacială ne lipsescu d’a reproduce totă ce scriu tóte foile; vomă pune însă aci câte va pasagie, dupe dlone numai din foile ce priimirămă astăzi, dăogândă că tóte vorbescă numai în același modă. .,Pesimirămă astă—di câte-va soire despre el-suveranulă Alesandru loan I. Se recunosc erau că s’a priimită situațiunea cu multă grațiă. Gonită din Paiață, i s’a găsită unu asilă momentanei la unulă din generării țării.") Dupe ce tóte se rânduiră, fostulă domnitoriu a plecată. Mai nainte însă d’a se pune în trăsura de drumă, a avută amabilitatea a recunosce printr’uă epistolă publică că i s’a făcută ce i se cuvinea, și că căderea lui era învederată acumă c’a fostă voința unanimă a națiunii. Alesandru loan n’a sclută domnia sclută cade, și totă este ceva. Revoluțiunea făcută în Romănia a procedată cu bucuria la începutul ă iei s’ar putea însă ca ’n curândă se de în aerată puntă, precumă se scie aci, presa străină a fostă reă informată, căci celă care i-a dată ântâiulă asilă nu este generală de câtă póte pin simțămintele sale cele nobile; și din acesta punză de privire, este mai multă de câtă ună generală. Fostulă Domnitorră, dupe cea abdicată, a fostă condusă pană la calașca închisă ce lă aștepta josă de către d. Căpitan Costiescu, d. Grigorie Serurie și alții civili și militari, cari intraseră în cămare, împrumutându-i ancă și căciula unui frate tabacu și trăsura, avândă dreptă cudărămulă din comercianții noștrii, și pe bravură Stan Popescu, dreptă gardistă, l’a condusă la d. Constantin Ciocărlană. Acestuia i-a dată ospitalitatea până ce a fost condusă la Cotroceni, și fostulă Domnitoriă a mărturisit necontenită amabilitatea și nobleță cu care a fost tratată de toți în genere și de d. Ciocârlan, care i-a fostă dată acea preținisă ospitalitate. (Nota Red.) 9 •* ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGWV.JIOUAM IVo. /. Redacțiunea, Strada Academiei No. 22. — Articlele trimise și nepublicate se vor arde. — Gerante respungetoriu LAZAR VLASCEANU, LiliV și MARȚI 21, n FEBRUARIE 1866. LUMINE SĂ-TE ȘI VEI FI ---------------50«.------------Abonamentului în Bucurescî, Pasagiu lu Românu No. 1. — In districte ia corespondințîî Stafiului și prin posta la Paris la D.Hallegrain, rue de l’anciene Comedie Nr. 5, Administratorele Sinaiului D. Cr. Servire. •A.JSI UINCUIRILE liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, lit. ő — „ via o a cestiune seriosa, ce poate că refusulu comitelui de Flandra, de va refuse, sa n’o simplifice. Competițiunile Austriei, Turciei și Rusiei potu începe a se formula 1). Le Temps dire: ,,Mișcarea d’adesiune este atătu de generobă și lipiciasa, în care pare că până la ore care punții ar fi cascigata, cine ar pute crede? pe értsti și principele Cuza. Guvernulu provisoriu, vă dată restabilită, a avută în privința—i că mod o rațiune din cele mai lăudabile, ’a lăsată se plece.u Aci diariulă spune epistola fostului Domnitoră către d. Nicolae Golescu, prin care dice Romănilor, că celă care se va înpotrivi voinței Romănilor, va fi una trădătoriă ale Patriei; și apoi diarriului adaogă: „A vede pe însuși principele cădută dândă a sea mulțumire (alăscă satisfecii) este ună spectaclu neprețuită.“ Foile străine spună că alesul nosru a mers la Paris și că Românii de la Paris se pregăteau a merge în deputațiune se să salute. Multe din foile străine dică că Cornițele de Flandra n’ară fi dispus a priimi. Noi scimă că, pe cătă pute s’adere, a aderată. Avem fi încă telegrame din Paris particulaiie cari ne spună Francia și Austria aă declarată că garanteză unirea și neîntervenirea, destulă numai se nu se găsescă între Români trădători cari se turbure ordinea și se cumpere astifelu cu viéja lorii peirea Patriei loră. Trădători nu se voră găsi, o eredeniă. Comtele de Flandra va priimi, și la din contra credemă că suntu principi italian! și chiaru francesî cari voră priimi. Românii n’au de cătă so voiască și curîndă, peste că măsau done celă multă, România va fi. LEGEA ELECTORALE. Uă cestiune din cele mai delicate va fi peste puțină la ordinea idilei, cestiunea sufragiului. Nu cunoscema nici una mai proprie a ațâța patimile și mai lesne de splentatü de cei ce regretă starea trecută de lucruri, sau mai bine de cei ce suntă solidari cu densa, de câtă acésta. D’aceaa, nimine nu trebue se s’atingă de densa de câtă cu cea mai mare circonspecțiune, și numai în scopul ă d’a ajunge la uă îmbunătățire. Oricare ari, in principiu, opiniunea cuiva asupra sufragiului universale, nu trebue se piardă din vedere că guvernul a trecută, pe cândă se ’neca în celă mai adosă despotismă, a făcută se credă cu fâgiârnicie glotele că le-a aceordatu, nu numai tóte libertățile, dară încă și sufragiule universale. A smulge, dară, astă di din mâna acestora acea dulce ilusiune, restrângendă dreptură electorale, este a se espune la mari nemulțumiri, la mari primejdii. Menținerea legii vechi este eră, dupe noi, mă lucru cu neputință. Meritulucela mare a unei reforme ar fi, dară d’a merge la adevératulu sufragiu universale, și totă d’uă dată a nu rădica, a nu nimici drepturile netăgăduite ale inteliginței, ș’a nu nesocoti trebuința imperiósa d’a se da tutora intereselor marină represintațiune. Oricine înțelege, că inconvenientele sufragiului universale este tocmai d’a permite numărului d’a înăbuși și asorbi tată, drepturi, interese și pînă și instrucțiunea. Acesta e stânca ce trebue evitată. Ori ce țeră a mă lua, și oricâtă de înaintată ar fi ea, totu vomű găsi că 1) Avenir Național. Omenii capabili suntu în minoritate. Dacă dacă vomă confunda tote interese, resultatulă va fi predomnirea exclusivă a unui singură clemență, și prin urmare ș’a unui singură interesă: acela numai al glotelor. Dreptul ă d’a vota ș'a fi represintante recunoscută în formă și celorălaltoră stări sociale, ar fi cu totulă ilustriă, daca ele ar trebui să-și arunce volulfl in aceaași urnă cu mulțimea. Acelă votă ar fi în veci ună votă perdută. Daca am repreșintă oamenii de luptă convențiune d’a representa interesele esclusive a unei clase aceiași imputare o paternă face, și toată cu atâta leme a legei în ființă. Nu trebuescă paria în societatea română, și mai cu semă nu trebue c’acei paria se fie tocmai cei mai luminați, capacitățile, curmi se zice în totă lumea. Represintarea clară egală a tutoră i intereselor, este, dupe noi, singura soluțiune practică și care, fără a despuia pe nimene de dreptură electorale permite inteligenței și tutoră celorlalte interese de a fi represintate. Acestă soluțiune mai are și avantagială de a fi singura care realisă votulă Divanurilor Ad hoc, prin care s’a cerută uă adunare unde tóte interesele se fie represintate, și d’opotrivă represintat Ne asceptămă se ni se mică că creămă clase. Dară acesta e uă obiecțiune la care lesne se răspunde. Noi nu dămă caste, adică distincțiuni meșteșugite, ci ținemă semă de cele ce suntu și cară se iă în natura lucruriloră, de osebitele profesiuni, interese și stjiri sociale, ce deșfidemfi pe celü roaî învierșunatii nivelătorui a le face se dispară într’uă societate. Noi nu creămă nobili și rozumari, recunoscemă numai esistența capacității ș’a averei, și nu voimă, fie măcară indirectă, se le nimic nicima ca dreptă și ca interesă. Orice altă soluțiune, credemă, afară din ceea ce propunemă ș’o punemă în desbaterea publică, ară provoca nemulțumiri și n’ar satisface la nici una din necesitățile de cari am vorbită. A spera, prin miilocul censului, a depărta de la exerciciul acestui dreptă sacru pe omenii incapabili d’a emite ună votă în cunoscință de cauză și c’uă deplină ne-atîrnare, este a se amăgi. Căci astăzi, clasa agricolă, adică cea mai numerosă și cea mai inseriate, este proprietariO pe un însemnată întindere de pământă, și nu se póte înnălța censulă fără a ajunge la legea de suptă convențiune. A nu admite de câtă pe cei ce scă a scrie și citi, este a despuia de dreptură electorale marea majoritate a națiunii, și fără ca pentru acesta se se potă zice că s’a făcută o parte și inteligenței, ci numai că s’a dată frecare chezășii pentru uă bună și sinceră alegere. Scrierea și citirea este uă operațiune curată materială care, dacă nu e însoțită de orecare noțiuni elementarie ce trebuescă precisate, de ceaa ce vom numi instrucțiunea mițlloce, nu’î nici de cum de ajunsă spre a distinge binele din reă, dreptură din nedreptă. Dară cum se ceremă de la alegători în România acele noțiui, cari înse singure îi potă forma pe deplină judecata, căndă deja cu acestă singură condițiune d’a sei seri și citi numerală loră ar scădea într’u proporțiune spâimântătorie. Tote aceste considerări sunt atâtea cuvinte spre a propune națiunii următorea schiță de proiect. PROIECTII DE LEGE ELECTORALE. Art. I. E alegătorii, fără condițiuni de censu, ori ce românii de nascere sau care a dobândiții marea naturalisațiune în vârstă de 21 de ani înpliniți. Art. 2. Nu potu fi alegători nici a exercita acești! dreptă osândiți! la pedepse aflictive sau infamante, acei ce suntu în stare de interdicțiune judiciară, osândiți! pentru furtișagii, înșelăciune și abuzii de încredere sau atentații la moravuri, perioade de obște cunoscute ce fiind a case de desfrănări și prostituțiune. Art. 3. Sufragiul o directă — scrutinulă ( secreți). — Alegătorii se întrunescu la scaunulu comunei soră. — Daca numărul și soru trece peste șase sute, ei potu fi împărțiți în secțiuni. — Despuierea scrutinului se face atunci la secțiunea centrală, declarată mai dinnainte. — Cea mai mică secțiune trebue se întrunască celu puțină 300 de alegători. Art. 4. In fie ca județii si alegătorii sunt împărțiți în urmatórele colegiuri.i iii, ale capacităților». 2- lea, ală censitariloru. 3- lea al, necensitariloru. Art. 5. Colegiul capacitățiloră cuprinde tóte profesiunile liberale, magistrații, funcționarii publici, oficiării în activitate sau în retragere, preoții. In orașele unde numărul capacitățilort n’ar trece peste două sute, acestă colegiu este confundată cu acela ală comerciului și industriei. Oficiării nu potu vota de câta la loculă domiciliului loră civilă, sau la domiciliul declarată cu ocasiunea formațiune! listelor.-Art. 6. Censitarii forme de trei colegiuri osebite : 1- iu. Acela ală proprietăței fonciare mari. 2- lea. Aceia alt proprietăței fonciare mici. 3- lea. Acela ale comerciului și industriei. Art. 7. Spre a face parte din colegiul proprietăței fonciare mari, se cere unu venită de 250 galbeni. . . • Spre a face parte din colegiul proprietății funciare mici, se cere a avea uă proprietate câtă de mică. Spre a face parte din colegiul comerciului și industriei, e destulă de a plăti o patentă. Censulă se constată prin înfățișarea rolului de contribuțiune. Nimeni nu pate face parte din două colegiuri deosebite, însă, in întruniri electorale, ori cine are dreptă a vota póte lua parte la desbateri în tote colegiurile. Art. 8. Colegiul necensitariloru se compune de toți citățienii români cari nu intră în nici una din categoriile de mai susă. Nu suntă exluși dir, acești colegiu, de câtă servitorii, cerșători, vagabonzii s. c. 1. Art. 9. Orice numără de locuitori va da câte ună deputată. Colegiurile fiecărui interesă va ave una numără d’uă potrivă, de represintanți, afară din orașele București, Iașii, Craiova, Ploești, Brăila, Galați, Roman, Botoșani cari, ca și acume, von da unu numeră mai mare. Nu! Țera nu este în nvoluțiune, căci am audită, chiară pe unii din trecutulă guvernă, criticândă faptele ce el săvărșea; apoi și în genere, noi toți Românii suspinamu și liceamu: Cândă o să scăpărau de machiavelicele fapte ale D lui Guza! Nu dară legile, erau capulu răutățiloru, ci acela ce astăzi nu mai este, gragiă celoră ce aă veghiată și l’am alungată. Deci, conclusiunea este, și toți trebue să fimü de acordă socotescă, că cu căderea răului, toți amu reintrată in calea legală, și prin urmare, se constată că țara nu este în revoluțiune. Totă omulă cu bună simtă trebue se conviă, că guvernulă bine aă făcută că n’a desființată nici unulă din Corpurile legiuitore, spre a chiema uă constituantă, și etă pentru ce: decă guvernul ar fi ruptă organisațiunea țării, ar fi ruptă negreșită și Statutulă care ne dă dreptul ă a face orice legi în întru, prin concursulu acestora corpuri, fără se simți datori a cere uă sancțiune din afară. Apoi, de ar fi făcută, era uă urmare neapărată, deși cunoscemu toți că poporulu Română este ună poporă blândă, dară era neevitabilă cu demoralisațiunea în care nă adusese Vodă Guza, se nu se intempie riscuri, și D-ică scie ce. Ce țlicemă dară, noi aceștia co> criticămă ? Mai trebue să constituantă? Dară Europa, n’ar fi avută dreptulă se flică că suntemă perturbatori? Pe cândă astăzii, tóte barde ne califică de nația pacinică, și numai atunci când ni se impune jugulă tiraniei, îl scuturamă. Linișciți-vă daru, toți cei ce sunteți de bună credință; nu bănuiți fără temei; este uă crimă pentru noi, se calificați de rele faptele cele mai salutarii, și să nu țineți contă de nimică, ci numai se bănuiți! Venita-ți se arătați guvernului, nu prin stomase manifestări, ci prin organula fliarelor, ce constituția ne trebue, ca să ni se garantese drepturile nóstre? Dacă nu ați venită, și nu voiți se veniți, atunci dați-vă la uă parte cei răi și lăsați capacităților și adevăraților? Români se lucresc în pace și în maturitate, eră nu suptă presiuni sgomotase. Poporulu Română nu voesce enarchia, elfi din ziua cea d’anteie; după căderea trecutului, a dorită se aibă uă busolă ca să cunoscă calea prin care nu se petrece. Dovadă este alegerea în unanimitate a lui Filip I. Linistiți-vă dară, vă flică ăncă nă dată! Să nu facemu ca maimuțele care își sugrumă pui din dragoste multă, strângându-i pre tare la peplu. Se nu presupue cineva că amu intențiunea de a potoli, de a propaga poporului inteliginte, să se culce să dormă. Nu! Dară după cumil am constatată, socotescă, că nu trebuia ca guvernu să se chieme uă constituantă. Amu demonstratu că, țera nu este în revoluție. Grațiă corului, avendu și barele libere, totu omulă cu bună voință și fără invidia, póte se’și esprime dorințele, se dea impulsia Guvernului, se’să lumini de, asupra felului constituțiunei ce voimă, ca se ne asigure libertățile nóstre; personele de cari se compune guvernul de astăzi suntă Români cari doresc prosperitatea țării, ca mâne poimân cândă voră reintra în vieți privată, să le serve de scuză. Sunt încedinți tu că nu potă respinge asemenea juste cerințe. G. G. Gantacuzino. Vechiu CapitanQ. X. DOUE ÎNTREBĂRI Țara Română, este ea are în Revoluțiune? Guvernul trebuoare se desființesc tote Corpurile legislative și executive, și se convocă uă constituantă? Vom răspunde pe rondă la aceste întrebări, începéndu de la cea d’ânteiu.