Romanulu, februarie 1866 (Anul 10)

1866-02-23

­­N ANULU ALŰ ZECELEA VOXESCE ȘI VEX PUTE ------------­Cap. Dist. Pe anu — ‘ — lei 128­­- 152. Pe șese !«•*!­­4: „ 04 — 76. Pe trei lni­ — 32 - 38. Pâ­nă lună­­ —­ „ . 11 >­ — Unii esempli au 24 paul Pentru Parisii pe trimestru fr. 20 — Pentru Austria „ fior. 10­ v.”. ADMINISTRAȚIUNEA, PASAGWLU ROMANU No. 1. Refracțiu­nea, Strada Academiei No. 22.— Articlele t­rimise și nepublicate se vor­ arde. —Gerante resprinjetoriu LAZAR VLASCEANU, Bucuresci 22 Făurarii, ß Mărțișorii. In sfirșitu Camera și Senatulu au numitu Comisiunile ce suntu a merge lingă curțile puterilor, garanți spre a susține drepturile nostru, și votulu na­țiunii de la 11—23 Februarie. Camiera a alesă pe bd. Vasilie Boe­­rescu și Costache Manolache (Epurenu), și Senatul, pe bd. Costa-Foru și Steega. Guvernul o va numi pe d. Ion Brătianu, care se afla încă la Paris, și a lucrat­ și lucreză în acestă mare cestiune. Doar din acești înalți comisari voru merge, de nu ne ’nstălăină, la Con­­stantinopole, dară nu scimă ancă cari; cea­ a vise ce scimă este, că alegerea a ’ntârzirată forte. Acumă vise suntemă linișciți, căci bărbații aleși suntă din acei cari au și inteligința și inima ce­rută a ave într’un asemene mare și delicată cestiune, și, prin urmare, sun­­tem­ încredințați că vom­ pleca îndată și că voră face Iată ce este în pu­tința omenescă a se face. ț Mariulu ,.le Templ11 de la 27 Febr. publică următoria scrie •Cornițele de Flandra a sosită eri sera la Paris. Principele s’a coborîtă la Otelul­ celă Mare. • S’asigură că Principele va priimi, mâne (la 28) uă deputațiune compusă de Românii aflători în Paris.* Precurmă are tarămă și ori, unele foie străine susțină că Cornițele de Flandra ar fi retușată. Dechiarămă, din nou, c’acestă solie este greșită. Se ’nțelege c’arendă ună frate pe tronul­ unei Națiuni ce este silită a păstra neutra­litatea, îi este peste putință a dat­iara, că priimesce, până ce puterile semnă­­toaie Tratatului de la Paris nu se voră întruni și nu vor­ recunoscu acestă faptă. Este s­lită celă puțină, s’ascepto până ce majoritatea acestoră puteri se se ’nțelegă, t­ă și indirectă, între densele. In acestă posițiune, devine învederată că Cornițele de Flandra nu pute sc dec­lare categorică că primesce, s’a­­firmămă că n’a dechlarată categorică nici că nu priimesce. Tóte soliile ce avemă suntă din contra­forte favorabile, chiară in pri­vința p­ricipelui străină, și spre dovadă eccă ce spune ț­iarinlă Le Pais, ce este unul­ din organele oficiase ale guvernului francesc. „Căderea guvernului română nu pare să fi surprinsă pe nici unla din puterile garanți. Ele scriu, și unele și altele, anevoințile situațiunii ce principele Cuza ’și făcuse prin nedibăcia sa. E­­venimentele, la care orașială Bucu­­reci a fostă tetru, n’am putută se sur­prindă pe nici ună cabineta europenă. Turcia mai cu sema, câta se tră gata despre acesta eventualitate, căci în ca­litate de putere suzerană ea nu pu­tea se d­ă în nescință despre starea reale a lucrurii prii in România. „Principele Cuza a­rătată se se re­­cleme, în osebite rânduri, căndă pe Francia căndă pe Rusia. Elă n’a re­­eșită prin­­ înducitură seă jocă de câtă se le atingă pe amăndoue. Nici unea din puterile garanți nu-i va părea reă de­căderea sa pre meritată. Tóté se întilniserâ aplaudândă la ridicarea lui, pentru că întemeiau atunci pe dânsula speranțe, cari, din nefericire, sunt departe de a se fi realisate. Tóté se unescă din nou a adera la dorința popula­­țiunilor­ române, cerândă abdicarea sea. Dornițele de Flandra priimi­va era oferirea ce i se face de către Sena­torii și deputații României a sucesiu­­nii principelui Cuza? Nu seimă încă. Dară suntemă convinși că acestă ale­gere n’o se întălnescă nici uă greu­tate din partea puterii suzerane, nici din partea puterilor­ garanți.“ E că ce­­ zice însă—și Independința Belgică in acestă privință. „Pe lângă acesta, și ca uă simp­­tomă a disposițiuniloră ce semnaleză din partea celoră trei puteri, nu so­­cotă de prisos c­a ve spune că eri represintanții Angliei și Austriei s’aă adunată la palaturii ministeriului din afară, și, dupe cee­a ce transpiră, a­­cești diplomați și d. Drouyn de Lhuys s’aă părăsită în termină cei mai buni.“ Se va vedea la vale, deslușiri și mai însemnate ce le pune să luptă ochii publicului, reproduse iată dupe Independința Belgică. Conclusiunea dară, precumă se vede, este că Europa, în unanimitate, a re­cunoscută legitimitatea resturnării ș’a admirată încă și modulă iei. „Nu s’a mai ved­ută, d­­ec steua Belgiei, de cândă lumea, și nici chiară la Haiti seu în Grecia, uă revoluțiune făcută cu atăta istețime.“ Națiunile tate au aprobată ș’admi­­rată faptulă și n’avemu de câtă a’n­­țelege ș’a voi spre a putea și dobindi. Cu durere suntemă siliți a constata, că Adunarea Electivă lasă se se scurgă timpulă celă mai prețiosă făr’a sfirși cestiunile cele mari ce suntă date în desbaterea iei, între cari cea mai de urgință este garda cetățiănescă. Dupe noi, Adunarea acumă ar fi trebuită se lucreze în perm­anență, și cu durere vederii că, de la faptulă celă mare de­ l­a 11­25 Februarie­, n’a mai pro­dusă nimică, chiară alegerea comisa­­rloru a’ntinsu-o d­ece­țiile. Consiliul­ de Stată elabored­ă constituțiunea. Lu­crarea este nu­re, clară și situațiunea este gravă, și, prin urmare, dliceniu și Camerei și Consiliului de Stată, și gu­vernului chiară, că fiecare oră ce trece fără a produce, acea oră trece în con­tra drepturilor­, a fericirii, a vieței na­ționale. -----^­a/­a/WVVVVW­^---­Scriseră mă­rintele de mai sus­, cândă priimirămă foile străine cari vină tóte sa confirme credința espusă, că nici uă putere nu se va mesteca în afa­cerile nóstre, pe cătă timpu vomă voi se stămă români și se nu ne transfor­­mămă, fiă chiară prin necasă, prin­tre personale, în trădători. Cari trădătorii este acela­a care ar provoca, prin fap­­tele sale, uă întervenire străine și ară face astă­ felă se perimă ca națiune. E destulă, crede că, se pune că luptă ochii publicului, în acestă privință, ur­­mătorele linii ale farului oficiosă­rdă guvernului francesc La Patrie. „Credemă că suntemă bine infor­mați, că evenimentele dă adusă îndată între din București mari garanți u­ă scim­bă puterile cele de depeșe telegrafice, în cari au esprimată mo­dulă în care f­ă ce cabinetu vede Gestiunea. Uă înțelegere deplina, domnesce in acestă momentă intre curțile din Paris, London, Berlin, St. Petresburg și Viena, spre a lăsa se se 'mplinescă evenimen­tele, pe cătă poporulă romană, liberă d’a dispune de viitoriul ă sex, va ra­mâne în termenii Convențiunii de la 1856, și nu va crea, prin neî nțele­­geri din întru, greutăți de una carac­­teră europeană.“ Mazzini a fost­ alesă deputată în Messina, Romagnolia, Tortona, Pinzi Borgheza. SCIRI DIN AFARA. Presa streină despre noi. Detinuă în Independința belgică: Aprecierile fetelor­ oficiose din Pa­ris, asupra căderii principelui Cuza, con­firmă că aceste evenimente, precumă amă spusu-o­eri, nu a avută nimică surprinzătoră, nici pentru Francia, nici pentru cele­l­alte puteri garanți. De­parte de a lua apărarea puterii căduse la Bucuresci, aceste diam­e, dețnădt încă a tară de favorabili regimului care nu se menținea în Principate de casă prin mesujele cele mai arbitrarie, ascunse luptă masca profesiuniloru de credință prea liberali, îlă acasă astă­zi de ne­putință și de duplicitate. Cătă despre alegerea Comitelui de Flandra se pare că întîlnesc c­uă aprobare unanimă, de­și nu este încă nimică sigură despre pri­­m­iirea acestui principe. Totă în acestă numeru alu Indepen­­dinței, găsimă urmatórea corespondință din Parisii: Déca cine-va în Europa a putută fi surprinsă la nuvela evenimenteloru cari s’aă petrecută in Moldo-Romănia, de­sicaru nu suntă lectorii independinței. Ei cată, în adeveră, se-și aducă a­­minte cu cătă cunoștință de fapte i­amă întreținută despre adevărata stare a lucruriiorii în Bucuresci de la 15 Au­gustă. Ei cată se’i aducă aminte că, singură în presa europeană, amu sem­nalată pe dd. Marghiloman și Liebrecht ca cele doue geniuri rele cari aveu se târască pe principiile Cuza la cădere. Amănuntele în cari a­mu intrată în deo­sebite rînduri în privința rolului ne­fasta jucată , înainte, dupe și în urma rescólei din 3/SI Augustă, arătată mai multă de călți cu prisasă convicțiunea mea și cătaiu se o dau lec­­torilor­ voștri. In ceia ce privesce regiunile nóstre oficiali, ele n’aă simțită cea mai mică mirare. Suntă mai multă de optu­spre­­zece lune de căndă cabinetulă nostru era prevenită. Către acesta epocă, pro­puneri îi fura supuse, chiară în pri­vința revoluțiunii care s’a împlinită. Numele principelui Napoleone era re­­tina acestoră combinări, deci cabine­tulă nostru a credută că nu trebuie se le dea adesiunea sea. Astă­ dî, și aci e ocasiunea de a face se se observe câtă de pușină trebuie se se incrădă cine­va une­ori în opi­­niunille folcloră oficiase, astă­zi, dicu, acelea­și diarie Ingropa pu Principele Cuza cu uă libertate de spirită, s’ară putea ijice cu uă veselia de animă care facea surprinde pe aceia cari își aducă aminte cu câtă ardere ele au susținută lângă toți și contra tutora pe neferi­­citulă principe cădută,intervestindă fap­tele grave, negăndă pe cele­ lua­te. Dară, în fine, se nu le prea acusămu, diarinlă Le Pays de astă seară se e­­secută cu atâta bună grațiă, se arătă asta de clară favorabile alegerii fă­cută de către națiunea romană cu co­rnițele de Flandra, ca principe suve­rană, în­câtă este peste putință de a nu deduce din­asta că guvernul­ im­periale este cu totulă și sinceră sim­patică Belgiei și dinastiei regelui Le­opold. Se speră mă dară că cu consimțimân­­tul­ Franciei, cu alți Angliei care nu pate să lipsescă, cu prim­­irea Austriei care are tóte cuvintele să dorăscă la Bucuresci aflarea unui principe care îi este aliată de aprope, să sperămă, dica, că cornițele Flandrei va consimți do­­rințeloru Romănilor și și va priimi suve­ranitatea. M­E­R­C­U­R­­ ÎN FEBRUARIE 1866. LUMINEZĂ-TE ȘI VEI FI -------------­Abonamentulu în Bucuresci, Pasagiuli Romanii No. 1. — In districte la cores­pondinții pariului și prin poștă la Paris la D. Hallegrain, rue de Pauciene Comedie, Nr. 5, Administratorele rji­.riu­lui D. Gr. Se* rurie, ANUNOIURILE liniă de 30 litere — 1 — leu. Inserțiuni și reclame, lit. 5 — „ Pe lângă acesta, și ca o simptomă a disposițiunilor­ ce semnaleză din par­tea celor­ trei puteri, socotă că nu este de prisosă a vă spune că, ori dupe amiadă, represintații Angliei și Austriei s’aă adunată la palatulă după cheiulă d’Orsy, și că, dupe cea­a ce transpiră, acești diplomați și d. Dronyn de Lhuys s’aă părăsită în termini­ cei mai buni. Cit­ma în L'étoile­beige din Bruxelles. Revoluțiunea din Bucuresci a pro­vocată m­ă rîsă forte veselă. Princi­pele Cuza era produsulu ridiculă ală unei comedia demonstrative, în care po­porul­ rom­ănă jucase rolulă de înce­tată. Aruncată la putere de hasardulă unei revoluțiunî, și prin patronagiulă diplomației, acestă boiuru dăndu-șî aeră de­cesară, se făcuse, prin propria sea grațiă și trecându peste voința națio­nale, îm­peratură Dunării. Libertate publică, dreptu de discu­­siune, dreptu de adunări, tribună, presă, elă confiscase tote astea pentru cea mai mare gloriă a poporului seă. Elă dom­nea, guverna, țjicea ca Ludovică ală XIV. Statuiă suntă că: Și găsea com­­plesenți și lingușitori chiară la Paris, unde democrații opiniunii naționale și ai Secuiului făcea se se înalțe in onórea lui vă­tămâsă depărtată, fără cotidiană. Astăzî decorulă s’a schimbată. Majes­­tatea se a­cuza a fostă destituită de către Senatulu scă. Căndă aă venită se-i căra demisiunea, a trebuită se stinge: — Gariji apropiați-ve și luați pe culpabili. — Gardii au alergată în adevăru, dară spre a conduce pe maiestatea sea la închi­­sore. Nici uă dată nu s’a ve^utu în lume, nici chiară la Haiti sau în Gre­cia, uă revoluțiune esecutată în ună modă asta de veselă. Ar crede cine­va că esti stat la noi­uă scenă din Barbe-Bleue care se jo­­că astă­­­zi, la teatrulă varietăților!!. Prin­cipele romănu nu e mai pucină glu­­mețu de cătă regele Bobecho. Și ca să nu lipsescă nimică din întâmplarea sea, chiară la 22 Februarie, diua ani­­versariă a independinței romăne, ma­gistratura sa, armata sea, poliția sea, senatura și poporul­ seă uă aleseseră spre a-i juca acesta farsă, și la 24 Februarie nuvela ajunse la Paris. Se pretinde că oferirea făcută co­mitelui de Flandra de către adunările romăne pate fi ocasiunea unora mari dificultăți diplomatice. Com­itele de Flan­dra își are rolul­ seu trasă: este aprape învederată că nu va priimi puterea, de o va priimi, nu o va primi de cătă cu recla­­mul absolută alu sufragiului universale și cu patronagiulă mariloru puteri de care nu pate să nu țiă comptă. Cătă despre puterile europeane, ele că se se gă­­sescu­­ lin noă in facia competiților, cari s’aă produsă dupe tractatură din Paris. Se scie că amândouă provinciile ro­mâne aclamaseră în capulu ioru ună principe străină , spre a consacra și garanta unirea loru. Se scie­mncă că principele Cuza nu priimise puterea de cătă ca ună fidel comisă care cată se o ceda unui principe străină îndată cândă acesta ar fi cu putință. Se scră cum a justificată acestă principe confiența a­­cesta, Satele­ Unite, uă gravitata politică ne­contestabile. Unu lucru ne iubește numai, și este fericită din tóte privințele, adecă lipsa caracteriului revoluționariă. Nu e revoluțiune care a isbucnitö în Bucuresci: sângele n’a cursă, desor­­dinea nu domnește, — și nimică nu chiamă o intervenire străină. împre­jurare capitale care oprește multe com­plicări și dejeca realizarea multor­ proiecte. —■*--^\aaAAAAAAAAAA^>^-~-» Se citește în Presa; Repediciunea acestei mișcări, con­cesiunile imediate făcute de principele Cuza dorințelor, popularie, formarea pe minută a unei locotenințe domnesc­, și în fine, proclamarea unui principe straine, comnițele de Flandra, dar de figură si­­tuațiuniî în care se află astă­zi Princi­ ÎMPRUMUTULU NAȚIONALU. La 11/23 Februarie s’a ruptu vĕ­­lulu întunericului, cari ascundea nați­unii situațiunea țerei și din­ții în ’i mai multă se face lumină; uă lumină durerosu Intr’adevĕru, căci ne arată prăpastia in care trebuia neapăratu să cad­ă România, dacă s’ar mai fi con­tinuată acea stare a lucrurilor­, ba­­sată pe sistema de corupțiune, de dis­­potismă, de delapidare și de risipă, ce a fostű busola guvernului culposă, de care națiunea a scăpată la memo­rabila zii de­n­ Februarie, prin ta­­rea sa voință, printr’uă suflare pute­­rică ce a resturnată u­ă tronă, ce șapte ani de silințe despotice și de derîmări a libertăților­ publice nu­ să aă putută întări d’ajunsu, ca să re­­siste măciră ună minută unei singure suflări a voinței naționale. Nu este astă­zi nimene în totă Ro­­m­ănia care nu vede pipăită c’uă ca­tastrofă era fatală, inevitabilă, și că guvernul­ trecută nu mai putea merge mai nainte; dupe trei seă­celă mult, patru luni, acelă edificiu, construită pe ficțiunea sufragiului universală fal­sificat, trebuia se se surpe, și se surpe fără nici uă sguduire din afară, fiindu­că slabele proptele putreziseră de mi­lă, erau putrede chiară in momentulă în­­trebuințărea loru. Acea surpare ajun­sese inevitabilă și fatală prin misera­­bila administrare a finanțeloră țerei, prin imposibilitatea d’a acoperi chel­tuielile, prin lipsa totală de creditu, cu ună curentă, sistematica sfe­re­a tu­turoră resurseloră țerei, dară ară fi fostă uă mare nenorocire pentru pa­tria nóstra, dacă causa financiariă pro­ducea catastrofa, căci printr-uă bun că­­rută de Stată, totă viitoriulă Româ­niei era compromisă. Nu putemă dară mulțumi­m­ destulă Provedinței, cum ne a scăpată ăncă vă dată de peire, și două peire rușind să­ nu putem­ fi în­destulă recunoscători nedoră băr­bați demni, acelora ztdevorați patrioți, cari au­ poprită carulă Statului pe mar­ginea abisului, su—a îndreptată în ca­lea cea bună și care îlă voră con­duce cu înțelepciune spre fericirea și gloria națiunii. România a scăpată d’uă mare ne­norocire, a scapatu de peire, dară a scăpată numai pentru momentă. Ince­putură s’a făcută, și s’a făcută cu a­jutorulă cerului, bine, dară nu este destulă a începe, trebue se continu­­âmă și s’aducemă lucrurile la ună sfir­­șită bună. Nu trebuie se ne ascun­­demă dificultățile ce avemă a învinge, nu trebuie se ne amăgimu asupra na-

Next