Romanulu, august 1866 (Anul 10)
1866-08-07
ADMINISTRAȚIUNEA țHARIULUI. Sunt rugați toți doi. Abonați ai acstui 4iarin ală căroră abonamentu eșiră la 16 ale curentei luni Augusta, se inevoiască a grăbi reabonarea d-lori pre a nu încerca întrerumpere la priirea foilor, pe căndă ar voi se le aibă; ăci, dupe regulele ce păstrăză acesta administrațiune, nu va mai pute se le dea fara decătă pînă la 20 Augusta în Capitală, și pînă la 25 în districte. GR. P. SERRURIE. Mercur. 10—22 Augustă la 8% ore seratori doi. Asociați ai societății Amicii Constituțiunii, suntă invitați a se ’ntruni în sala Slătineanuu. Ședința va începe puuză la 9 ore. Acei cari nu s ac înscrisă ăncă și voiască a face parte din asociațiune, n’aă da cătu a face cerere, potü ăncă veni ș’asista la ședința de mercuri, facându numai cunoscută aci în ședința, Biuroului, presința dumneiore. în acestă ședință se va da stima de lucrările făcute păn’acumă, se vor propune membrii cei noul, se va vorbi despre utilitatea acestei asociațiuni și se voră oțărî subiectele despre care se va trata în viitoria ședință. Vice-Președinte, C. A. Roseti. Bucureșci 26 Augustă. Avemă fericirea d’a putea da astăzi publicității un epistolă cu care Măria- Sea, Domnulu Romăniloru a onoratü pe d. C. A. Rosetti. Acestă epistolă arată din nou și suptă felurite șase simptimiotele de delicateță și de iubire ce are pentru națiune și pentru totii ce privesce instrucțiunea și moralitatea publică și privată, Domnului Romănilor și. Facă ceruli se imitămă virtutea celu puțină cu înlesnirea cu care mulți imitară viciulă, se ne pătrundemă toți de nobilele și delicatele simptiminte ce domnescă pe Tronul României, și atunci putemă fi șicum că precumă Domnia lui Carol I ne-a scăpată de orice periclu, de peire din afară, totă astăferă ea ne va asigura și contra peirii din întru, contra acestui verme rozătoriă și ucufătoriă ce se numesc o corupțiune. Plecarea Măriei-Sele, pentru România d peste Milcova remasă pentru măne, Marți. Avemă a nota, cu părere de reă, uă schimbare în Ministerie. D. Generalie I. Ghica, s’a retrasă și s’a numită în locul, onorabilele d. Colonelă Haralambie, fostă locoteninte Domnescu Negreșită că vedemă cu fericire intrarea în guvernă a unui bărbată ca d. Harambie; dară acesta nu ne opresce d’a vede cu părere de reă schimbările în Ministerie, ș’a regreta în ori ce casă retragerea unui bărbată ca d. generaliă Ghica. Uă epistolă particulariă ce primimă teamă din Constantinopole ne spune :ă Pórta s’ar fiotărîtă a recunosce în iurendă Domnia lui Carol I și ereditatea, astăfelă precumă a hotărîtu-o Națiunea. S’a făcută cunoscută aci, la timpă, 9 Pórta era dispusă de multă la acsta recunoscere, dară că pusese óre ari condițiuni; s’a făcută cunoscută semene c’acele condițiuni, nu era ă șia precum ă se relatau de inimiciiațiunii, și că cu tóte aceste, Domul Romăniloru și guvernulă seu, E A RESPINSU INDATĂ, de chiaindă că nu póte primai nici uă conițiune, flăcătă de mică, afară din prinsa în Tratate și Inconformitate cu .Constituțiunea votată de nume la 30 luniă trecută. D’atuncî strigile ș’aă urmată cursul ă soră, în art și în întru și cei cari nu voră stabilirea Statului Română și domnia libertății și a moralității au începută a lucra cu mai multă cutesare, căci setea loră de corupțiune îi făcea a spera. Este uă regulă ce nici uă dată nu pute amăgi, căci este nestrămutată. Căndăamenii corupți atacă mă guvernă, de sicură că ei speră că suntă în afună d’a triumfa; viciulă este totădauna lașiă; căndă îlă vedemă întezătoriă de sicură că stepănură ce lă plutesce se crede apropo, fórte aprópe de isbândă. S’a înșiălată visa fórte d’astă dată viciulă. S’a înșiălată forte, ne schindă că puterea virtuții este atătă de mare, pe cătă este mare slăbiciunea viciului; s’a înștălată nesciindă că ună Hohenzollern nu se închină de cătă în facia dreptului și că tare pe drepturile unei națiuni, cu cătă le susține cu atătă este mai respectată și dobîndesce puteri mai mari, susțineri mai numerose și mai puterice. Porta scă acumă că n’are a face cu ună omă slabă prin viciile educațiunii sale, slabă prin violarea drepturilor națiunii, și Pórta prin urmare, va înțelege în curânde că chiară recunoscênde ereditatea și tóte drepturile națiunii române, va căstiga mai multă, avândă lungă dânsa uă națiune liberă ce va merge pe calea virtuții decătă dobândinda scădere din acele drepturi ș’avândă a face cu viciulă, și cu tóte slăbiciunile lui. Cea a ceahemă pentru guvernul Ottomană s’aplică și mai multă la celelalte puteri. Francia, Prusia, Italia, și chiară Rusia și Austria, suntă, trebuesc fie multă mai dispuse acumă a respecta drepturile națiunii române, căci adică în facia loră virtutea, legalitatea și puterea ce dau ele unei națiuni. Se simă dară linistiți în acesta privință. Turcia a licenciată ostirea ce o grămădise injuru-ne, guvernulă principelui Carol I, suntă căteva <^ile de căndă i-a plătită cu aceaașî monetă, a Iicenciată și elă oscirea adunată pentru apărare. Francia, Italia, Prusia, aă acumă chiezește că România, condusă pe calea virtuții va deveni bulevardulă occidintelui, dupe curaű au cerutu-o ele înșele, dupe cumă o cere imperios, gintea și posițiunea nostru geografică. Austria, ne mai putenda acumă se ceră uă compensare la Dunăre— asemenea cereri nu se mai facă acolo unde dovanesce ună membru din gloriasa, virtuosa și totădeuna învingatoria familie Hohenzollern—Austria va înțelege că este mai bine a recunosce drepturile națiunii Romăne decătă a nu le recunosce și a ne deslega astăfelă de orice datonă de vecinătate. Rusia va înțelege că este in interesul ărei a ave la Dunăre o națiune de 12 miliune ce are în capulă iei ună HohenZollern ca amică, de cătă a avea lupta în contra iei, și credemă, din ce in ce mai multă, că inteligintea diplomațiă de la Petresburg va înțelege că este mai multă în interesul ă iei a ne reda Basarabia, decâtă a o mănține ș’a s’arăta, prin acestă mănținere că cugetă, iu viitoră ca și ’n trecută a ne cuceri. Turcia asemene va înțele, a’nțelesă că suntemă singura națiune crescină în Ominte ce nu s’a declarată a iei inimică „și că interesul ă iei, cere imperiosö se recunoscu că să mai curênde drepturile Romăniloru și ereditatea în familia Hohenzollern, căci ea scie că n’are acumă în faeie’i viciule de la 2 Mai, ci virtutea de la 11 — 23 Fevruariu, puterea și virtutea de la 8 Aprile, de la 1 Mai. Solrile din afară suntüpucine și se ’nvertescu tóte în cercuri deja cunoscuții. Italia a retrasü oscirile iei din Tyrcia și ocupă acumu numai terămulu Venezziei. Armisteciulu s’a ’ncheiatu pe basca actualei posesiuni. Prusia a declaratu că susține pe Italia spre a redobândi Venezzia: Imparatul Napoleone asemine a fostu intermediariu p’acestu terămu. Austria a adunată la fruntariele iei tóta oscirea de care mai dispune, adică 230,000 de omeni; Italia, nu are dreptul, a face acuma și singură, unu vesbele de marto numai pentru Tyrola; tóte aceste prin urmare sunt dovedi că pacea se va face do uăcamdată, dobândinde Italia, ceaa ce anunțase Napoleone III la 1839, „Italia liberă de la Alpi pănâ la Adriatică." Intre Prusia și Austria lucrurile mergu naturale acuma în șirulloru pe bazele stabilite. Allemania Nordului, uă singură Confederațiune supta domnia Prusiei; Allemania Sudului remăindu liberă a face un altă Confederațiune seu a se alătura pe lingă aceaa a Nordului. Staturile care compun. Confederațiunea Nordului suntü in numeri de douezeci și șapte; celelalte remânü numai în numerü de nouă. Chiar dar și dacă ar ramânea in afară ceilaltă parte — cea a cem si e îndoiosu — tota ea este forte slabă spre a mai putea lupta contra marei Germanie, ce are în capul trei unu Hohenzollern invigătoriO. Din cele 27 de Staturi cari compuna Allemania Nordului numai 21 au aderatu pan’acuma; celelalte, curau Hanovra, Hesse-electorale, Nassau, H. S.S. adera-vorű sca fi-vorü anesate? Nu scimü. Cestiunea cea mai mare este încă a sesei de se va da seu nu vr’vă compensare Franciei și ce se va da? Declîararea făcută în Camera Comunelor( da către ministru lucrărilor) din afară alț Englitereî, a râdicatu ori ce îndouială în acestă privință; elű a facutu cunoscutű că Francia a cerut- ua compensare și că se urmeză negociărî. Cestiunea acuma este d’a sei ce se negociazâ? Compensare, anesare, ratificare? Și mai cu semă priimitu-a Prussia, priimi-va Germania, priimi-vorü poporațiunile? Nicaicu nu se scie în acestă privință, și prin urmare nimica n’avemű și noi a spune în acestă privință. Tot ce mai seima este că ambasadorele francese de la Berlin, d-nn Benedeth se află la Paris, și cu Imperaturü Napoleone, Intorsü de la Vichy, se află sănătosit la St. Cloud, de unde conduce politica Europei, și fratesâ încă, cumü'arătarămu în No. trecutu, și politica americană, cu vigurasa împărătesă a Mecsicului. Moii avemu ăncă se facemü cunoscută că Imperatul Austriei are a lupta acuma, pe lângă cele-lalte și cuă crisă ministeriale. Ministru financelorü Cornițele de Larisch ș’a datu demisiunea. Moștenirea ce ne’a lăsații guvernulu de la 2 Mai, face la noi din Ministru de financie unu mucenicü, darüa fi ministru de Financie alu Austrie este mai multű de câtu uă osândă la marte. Guvernul rusescu a decretată că în viitor iu limba polonă este isgonită din actele oficiale. In Beserabia română, limba română este de multă ucisă. Acumă ea se ucide în cea mai eroică națiune. Eca, Ancă vâdată, din ca ne’a scăpată revoluțiunea de Ia 11 Fevruarie. Domnule Rosetti ! Amu cetită cu multă atențiune referatulă, ceați bine-voită a-mi supune în ultimele glile ale administrațiunii Domniei-Vóstre la Ministerium de Culte și Instrucțiune Publică, relativă la cea mai bună întrebuințare ce s’ar putea face cu suma de 12,000 galb. ce amă consacrată pentru uă fondațiune utilă țerei și’n același timpă commemorativă uilei în care amă pusă pentru prima oră piciorulă pe pămăntul nonei mele patrie. Apreciațiunile generose și frumósele cuvinte ce-mi adresați in privința suirii mele pe tronul României, precum și ideile salutarie ce emiteți in privința unei direcțiuni mai bune ce ară trebui se se dea în viitorii unei părți a Instrucțiunei Publice din România, o mină făcută cea mai profundă impresiune. Mă grăbescă de a profita de acestă ocasiune spre a ve mulțămi din Anima mea. Pentru câtă priveșce esecutarea proiectului conținută în referatură Domniei-Vostre, amă credită necesarii de a supune prealabilimente acastă importantă lucrare unei comisiuni speciale, care va avea de scopă de a o studia din puntură de vedere ală utilității sale pentru țară și de a face în acelașă timpă orice propunere nouă, pe care ară judeca-o mai propria pentru realisarea ideiei mele. Spre acestă finstă amă însărcinată pe Domnulă Ministru de Culte și Instrucțiune Publică de a’mî presinta câte-va persone pe care le ară crede Domnîasa apte d’a îndeplini acésta misiune. Mulțămindu-vâ mai de înainte pentru sprijinul ă sinceră și puterică ce suntă și cum a găsi în Domnia Vostră, ori de câte ori va fi vorba de a contribui la desvoltarea culturii Românilor, ve rogă, se prismitî espresiunea stimei și a afecțiunii ce re portă. CAROL. Dată la Cotroceni in 6 48 August 1860. STUDIE POLITICE. CE TREBUE SE FACEMU? vs. (VEZÎ No. dels 3 și 6 Augustcti), Abia puturâmu aruncară răpede ochire asupra trecutului nostru și cu tóte aceste sperămii, că cei cari au cugetatu putinu ș’au refăcutu cnșii acea durerosă revistă, au găsitu căușele cari au facutu d’a no poticni, au recunoscutu că reulü ni l’amu facutu caș ne, ș’aă învățată, prin acesta chiarű, ce trebue se facemu în viitoriu spre a nu recade în acelașî ren. Acumu dara sarcina nostră este ușioră. Cei cari au înțelesu, pagina mai trebue ca se scie pe deplinű ce trebue se facă spre a deveni pentru totodeuna omeni liberi; cei cari nu s’au pututu lumina prin flacăra, prin foculü atâtoru suferințe, este doveditü că nu mai voiescu, sau celu mai puțini că nu mai potü voi îndreptarea. Corupțiunea ca și gerulu căndu coprinde pe omu îi amețesce simplurile astüfela în cătu ajunge a se delecta într’ânsa ș’aspiră cu fericire la mórtea morale; alü vindeca, alű re’nvina ar fi pentru dênsulu celu mai mare zea, ar fi aî răpi suprema fericire. Se lăsămu daru „morții se-șî íngrope morții", se lâsămă pe cei înghiățați în corupțiune și se ne ocupămă de cel cari s’aö rătăcită în sinceritate și din nesciința numai. Vei urămă cu revoluțiunile civile se priimescă de toți, și ăncă, că despoții le și provoce. Istoria nu arată ăncă, și noi trebue sa scimă căci amă plătită fórte scumpă acestă învățământă, că’n țerele unde progresulu materiale se face d’uă despotă, elă contribie adesea ruina națiunea, chiară din puntură de vedere materiale, și totodeuna a o aservi și mai cu deplinătate. Desvoltândă pofta materiale în mulțime făr’ a desvolta și simimentulu adevăratei libertăți, agi,enditura, invidia, setea d’a parveni cu orice prețiă, flămâmi,linia pănteciloră ș’ajutură pasiuniloră animale, omulă scade în simplurile sale cele nobili, ș’ajunge a fi mulțumită, a fi chiară mândru de sclaviă, destulă numai se veră că ’n acestă punlă este egalitate, ca toți se tragă cu dânsulă la jugulă despotismului. Nu este nici ună dobitocQ mai feroce și mai schîrbasă selbaticu, ca omulă orbită de nesciință, pătrunsă de corupțiune și supusă de voi ș i despotismului. Acésta ferocitate sălbatică nu vedurăma și ’n Rusia și ’n Galicia, căndă s’a ruptă în unele locuri jugulă, și turma a fostă împinsă pe suptămănă de bolduîu despotismului. Istoria a ’înregistrată orgiele cele mai spăimântătoare ale cruzimii ș’ale viciului. Copii, bărbați, femei și copile, strujiți, ciuntiți, băgați în cuptare, în căldări puse pe focă șiojmulă acestei orgie a cruzimii scenele cele mai schimbase ale orgiei viciului. Veț jurârați, și vedemă ăncă chiară la noi, nu în adeveră orgia feroce, dară ici și cole aceaa a viciului; vedemă astăzi chiară, ómenii cari sciă toți că n’aă trăită de cătă cu plata vânzârii, cari s’au tăvălită necontenită în celă mai schîrbasă nomolă ală viciiloră, a cărora măi și faclă suntă întinate în vederea tuturoră, și cu tóte aceste cutâză a eși in publică și ăncă a vorbi patriă, legalitate, virtute, și publiculă amețită încă de suflarea curnosă a trucatului se uită la dânșii, îi lasă a vorbi, ba unii le și vorbesc, le ’ntindă și mâna, S’aă vezută, unii din ei, mergândă cu cutezarea cu nerușinarea a desprețul societatea păn’ a se pune candidați în colegiuri electorale, și lumea a făcută în locă d’a face cunoscuta alegetoriloră pe oină ș’a le arăta că d’ar vota pentru asemene ființe s’ar degrada, s’ar arăta semenii loră, s’ar ucide și pe dânșii și națiunea lor. Ce trbuie dară se facemü? S’avemă pe viitoriă adeverata mândria, se recunoșteme c’ame foste sclavi și se ne otărîmă, se voimă a nu mai fi, să ne cunosceme greșialele și se voimă a le ’ndrepta; se ne cunosceme lipsurile și se ne otărîmă a se împlini. Egalitatea civile și chiară progresulă materiale scimă că ni le potă da și ânșii despoții. S’aspirămă dară la egalitatea, la libertatea politică și la progresiile morale. Se nu ne mărginimă în a aspira numai, se voimă a se dobândi, și pentru acesta se scimă, vădaiâ pentru totădeuna, cu acele atribute sănte ce se numescu demnitate și libertate, se iea, se dobândescu, ori nu se daă, se scimă că spre a le lua și a le posede, trebuie mai ănteî ca omulă se se merite și se mergâ eră spre dânsele. Demnitatea și libertatea suntă ca trupură și sângele măntuitorului; trebue mai ănteî se le meritămă, dup’ acesta