Romanulu, august 1866 (Anul 10)

1866-08-07

ADMINISTRAȚIUNEA țHARIULUI. Sunt­ rugați toți doi. Abonați ai a­­cstui 4iarin ală căroră abonamentu eș­­iră la 16 ale curentei luni Augusta, se ine­voiască a grăbi reabonarea d-lori pre a nu încerca întrerumpere la pri­­irea foilor, pe căndă ar voi se le aibă; ăci, dupe regulele ce păstrăză acesta administrațiune, nu va mai pute se le dea fara decătă pînă la 20 Augusta în­­ Capitală, și pînă la 25 în districte. GR. P. SERRURIE. Mercur. 10—22 Augustă la 8% ore sera­tori doi. Asociați ai societății Amicii Constituțiunii, suntă invitați a se ’ntruni în sala Slătineanuu. Șe­dința va începe puuză la 9 ore. Acei cari nu s­ ac înscrisă ăncă și voiască a face parte din asociațiune, n’aă da cătu a face ce­rere, potü ăncă veni ș’asista la ședința de mer­­curi, facându numai cunoscută aci în ședința, Biu­­roului, presința dumneiore. în acestă ședință se va da stima de lucrările făcute păn’acumă, se vor­ propune membrii cei noul, se va vorbi despre utilitatea acestei asocia­­țiuni și se voră oțărî subiectele despre care se va trata în viitoria ședință. Vice-Președinte, C. A. Roseti. Bucureșci 26 Augustă. Avemă fericirea d’a putea da astăzi publicității un epistolă cu care Măria- Sea, Domnulu Romăniloru a onoratü pe d. C. A. Rosetti. Acestă epistolă arată din nou și suptă felurite șase simptimiotele de delicateță și de iubire ce are pentru națiune și pentru totii ce privesce instrucțiunea și moralitatea publică și privată, Domnului Rom­ăni­­lor și. Facă ceruli se imitămă virtutea celu puțină cu înlesnirea cu care mulți imitară viciulă, se ne pătrundemă toți de nobilele și delicatele simptiminte ce domnescă pe Tronul­ Româ­niei, și atunci putemă fi șicum­ că pre­cumă Domnia lui Carol­ I ne-a scă­pată de ori­ce periclu, de peire din afară, totă astăferă ea ne va asigura și contra peirii din întru, contra acestui verme rozătoriă și ucu­fătoriă ce se numesc o corupțiune. Plecarea Măriei-Sele, pentru Ro­mânia d peste Milcov­a remasă pen­tru măne, Marți. Avemă a nota, cu părere de reă, uă schimbare în Ministerie. D. Gene­­ralie I. Ghica, s’a retrasă și s’a nu­mită în locul, onorabilele d. Colonelă Haralambie, fostă locoteninte Domnescu Negreșită că vedemă cu fericire in­trarea în guvernă a unui bărbată ca d. Harambie; dară acesta nu ne opresce d’a vede cu părere de reă schimbările în Ministerie, ș’a regreta în ori ce casă retragerea unui bărbată ca d. gene­­raliă Ghica. Uă epistolă particulariă ce primimă teamă din Constantinopole ne spune :ă Pórta s’ar fi­otărîtă a recunosce în iurendă Domnia lui Carol­ I și ere­­ditatea, astăfelă precumă a h­otărîtu-o Națiunea. S’a făcută cunoscută aci, la timpă, 9 Pórta era dispusă de multă la a­­csta recunoscere, dară că pusese óre ari condițiuni; s’a făcută cunoscută semene c’acele condițiuni, nu era ă șia precum ă se relatau de inimicii­ațiunii, și că cu tóte aceste, Dom­­ul­ Romăniloru și guvernulă seu, E A RESPINSU INDATĂ, de chia­­indă că nu póte prim­ai nici uă con­­ițiune, flă­cătă de mică, afară din prinsa în Tratate și In­confor­­mitate cu .Constituțiunea votată de nu­me la 30 luniă trecută. D’atuncî strigile ș’aă urmată cursul ă soră, în art și în întru și cei cari nu voră stabilirea Statului Română și domnia libertății și a moralității au începută a lucra cu mai multă cutesare, căci se­tea loră de corupțiune îi făcea a spera. Este uă regulă ce nici uă dată nu pute amăgi, căci este nestrămutată. Căndă­amenii corupți atacă m­ă gu­vernă, de sicură că ei speră că suntă în afună d’a triumfa; viciulă este totă­dauna lașiă; căndă îlă vedemă înte­­zătoriă de sicură că stepănură ce­ lă plutesce se crede apropo, fórte aprópe de isbândă. S’a înșiălată visa fórte d’astă dată viciulă. S’a înșiălată forte, ne schindă că puterea virtuții este atătă de mare, pe cătă este mare slăbiciunea viciului; s’a înștălată nesciindă că ună Hohenzol­­lern nu se închină de cătă în facia dreptului și că tare pe drepturile unei națiuni, cu cătă le susține cu atătă este mai respectată și dobîndesce pu­teri mai mari, susțineri mai numerose și mai puterice. Porta sc­ă acumă că n’are a face cu ună omă slabă prin viciile educațiunii sale, slabă prin violarea drepturilor­ națiunii, și Pórta prin urmare, va în­țelege în curânde că chiară recunos­­cênde ereditatea și tóte drepturile na­țiunii române, va căstiga mai multă, avândă lungă dânsa uă națiune liberă ce va merge pe calea virtuții decătă dobândinda scădere din acele drep­turi ș’avândă a face cu viciulă, și cu tóte slăbiciunile lui. Cea a ce­­ah­emă pentru guvernul­ Ottomană s’aplică și mai multă la cele­lalte puteri. Fran­cia, Prusia, Italia, și chiară Rusia și Austria, suntă, trebuesc fie multă mai dispuse acumă a respecta drepturile națiunii române, căci a­d­i­că în fa­cia loră virtutea, legalitatea și puterea ce dau ele unei națiuni. Se simă dară linistiți în acesta privință. Turcia a licenciată osti­rea ce o grămădise in­juru-ne, gu­vernulă principelui Carol I, suntă căte­va <^ile de căndă i-a plătită cu a­­cea­a­șî monetă, a Iicenciată și elă oscirea adunată pentru apărare. Francia, Italia, Prusia, aă acumă chiezește că România, condusă pe ca­lea virtuții va deveni bulevardulă oc­­cidintelui, dupe curaű au cerutu-o ele înșele, dupe cumă o cere im­perios, gintea și posițiunea nostru geografică. Austria, ne mai putenda a­cumă se ceră uă compensare la Du­năre— asemenea cereri nu se mai facă acolo unde dovanesce ună membru din gloriasa, virtuosa și totă­deuna în­­vingatoria familie Hohenzollern—­Aus­tria va înțelege că este mai bine a recunosce drepturile națiunii Romăne decătă a nu le recunosce și a ne des­­lega astă­felă de ori­ce datonă de ve­cinătate. Rusia va înțelege că este in interesul ă­rei a ave la Dunăre o­ na­țiune de 12 miliune ce are în capulă iei ună HohenZollern ca amică, de cătă a ave­a lupta în contra iei, și credemă, din ce in ce mai multă, că inteligin­­tea diplomațiă de la Petresburg va în­țelege că este mai multă în interesul ă iei a ne reda Basarabia, de­câtă a o mănține ș’a s’arăta, prin acestă m­ăn­­ținere că cugetă, iu viitoră ca și ’n trecută a ne cuceri. Turcia asemene va înțele, a’nțelesă că suntemă singura națiune crescină în Om­inte ce nu s’a dec­larată a iei inimică „și că inte­resul ă iei, cere im­periosö se recunoscu că să mai curênde drepturile Romăni­­loru și ereditatea în familia Hohen­­zollern, căci ea scie că n’are acumă în faeie’i viciule de la 2 Mai, ci vir­tutea de la 11 — 23 Fevruariu, pute­rea și virtutea de la 8 Aprile, de la 1 Mai. Solrile din afară suntü­pucine și se ’nvertescu tóte în cercuri deja cu­noscuții. Italia a retrasü oscirile iei din Ty­­rcia și ocupă acumu numai terămulu Venezziei. Armisteciulu s’a ’ncheiatu pe basca actualei posesiuni. Prusia a dec­laratu că susține pe Italia spre a redobândi Venezzia: Imparatul­ Napo­leone asemine a fostu intermed­iariu p’acestu terămu. Austria a adunată la fruntariele iei tóta oscirea de care m­ai dispune, adică 230,000 de omeni; Italia, nu are dreptul, a face acuma și singură, unu vesbele de marto nu­mai pentru Tyrola; tóte aceste prin urmare sunt­ dovedi că pacea se va face do uă­camdată, dobândinde Italia, cea­a ce anunț­ase Napoleone III la 1839, „Italia liberă de la Alpi pănâ la Adriatică." Intre Prusia și Austria lucrurile mergu naturale acuma în șirul­­loru pe bazele stabilite. Allemania Nordului, uă singură Confederațiune supta dom­nia Prusiei; Allemania Sudului remă­­indu liberă a face un altă Confedera­­țiune seu a se alătura pe lingă acea­a a Nordului. Staturile care compun. Confederațiunea Nordului suntü in nu­meri­ de doue­­zeci și șapte; cele­lalte remânü numai în numerü de nouă. Chiar­ dar și dacă ar ramânea in a­­fară cei­laltă parte — cea­ a ce­m si­ e îndoiosu — tota ea este forte slabă spre a mai putea lupta contra marei Germanie, ce are în capul t­rei unu Hohenzollern invigătoriO. Din cele 27 de Staturi cari compuna Allemania Nor­dului numai 21 au aderatu pan’acuma; cele­lalte, curau Hanovra, Hesse-elec­­torale, Nassau, H. S.S. adera-vorű sca fi-vorü anesate? Nu scimü. Cestiunea cea mai mare este încă a se­sei de se va da seu nu vr’vă compensare Franciei și ce se va da? Declîararea făcută în Camera Comu­­nelor( da către ministru lucrărilor­) din afară alț Englitereî, a râdicatu ori ce îndouială în acestă privință; elű a fa­­cutu cunoscutű că Francia a cerut- ua compensare și că se urmeză negociărî. Cestiunea acuma este d’a sei ce se ne­gociazâ? Compensare, anesare, ratificare? Și mai cu semă priimitu-a Prussia, priimi-va Germania, priimi-vorü popo­­rațiunile? Nicaicu nu se scie în acestă privință, și prin urmare nimica n’a­­vemű și noi a spune în acestă pri­vință. Tot­ ce mai seima este că am­­­basadorele francese de la Berlin, d-nn Benedeth se află la Paris, și cu Im­­peraturü Napoleone, Intorsü de la Vichy, se află sănătosit la St. Cloud, de unde conduce politica Europei, și fratesâ încă, cumü'arătarămu în No. trecutu, și politica americană, cu vigurasa îm­­părătesă a Mecsicului. Moii avemu ăncă se facemü cunos­cută că Imperatul­ Austriei are a lupta acuma, pe lângă cele-lalte și c­uă crisă ministeriale. Ministru financelorü Co­rnițele de Larisch ș’a datu demisiunea. Moștenirea ce ne’a lăsații guvernulu de la 2 Mai, face la noi din Mi­nistru de financie unu mucenicü, darü­a fi ministru de Financie alu Austrie este mai multű de câtu uă osândă la marte. Guvernul­ rusescu a decretată că în viitor iu limba polonă este isgonită din actele oficiale. In Beserabia ro­mână, limba română este de multă u­­cisă. Acumă ea se ucide în cea mai eroică națiune. Eca, Ancă vâdată, din ca ne’a scăpată revoluțiunea de Ia 11 Fevruarie. Domnule Rosetti ! Amu cetită cu multă atențiune refe­­ratulă, ceați bine-voită a-mi supune în ultimele glile ale administrațiunii Dom­­niei-Vóstre la Ministerium de Culte și Instrucțiune Publică, relativă la cea mai bună întrebuințare ce s’ar putea face cu suma de 12,000 galb. ce amă con­sacrată pentru uă fondațiune utilă țerei și’n acela­și timpă commemorativă u­ilei în care amă pusă pentru prima oră pi­­ciorulă pe pămăntul­ nonei mele patrie. Apreciațiunile generose și frumósele cuvinte ce-mi adresați in privința suirii mele pe tronul­ României, precum­ și ideile salutarie ce emiteți in privința u­­nei direcțiuni mai bune ce ară trebui se se dea în viitorii­ unei părți a Instruc­­țiunei Publice din România, o mină fă­cută cea mai profundă impresiune. Mă grăbescă de a profita de acestă ocasiune spre­ a ve mulțămi din Anima mea. Pentru câtă priveșce esecutarea pro­iectului conținută în referatură Dom­­niei-Vostre, amă cred­ită necesarii­ de a supune prealabilimente acastă impor­tantă lucrare unei comisiuni speciale, care va avea de scopă de a o studia din puntură de vedere ală utilității sale pen­tru țară și de a face în acelașă timpă ori­ce propunere nouă, pe care ară ju­deca-o mai propria pentru realisarea ideiei mele. Spre acestă finstă amă însărcinată pe Domnulă Ministru de Culte și Instruc­țiune Publică de a’mî presinta câte-va persone pe care le ară crede Domnîa­­sa apte d’a îndeplini acésta misiune. Mulțămindu-vâ mai de înainte pen­tru sprijinul ă sinceră și puterică ce suntă și cum­­ a găsi în Domnia­ Vostră, ori de câte ori va fi vorba de a contribui la desvoltarea culturii Românilor­, ve rogă, se prismitî espresiunea stimei și a afecțiunii ce re portă. CAROL. Dată la Cotroceni in 6­ 48 August­ 1860. STUDIE POLITICE. CE TREBUE SE FACEMU? vs. (VEZÎ No. dels 3 și 6 Augustcti), Abia puturâmu arunca­ră răpede ochire asupra trecutului nostru și cu tóte aceste sperămii, că cei cari au cugetatu putinu ș’au refăcutu cnșii acea durerosă revistă, au găsitu căușele cari au facutu d’a no poticni, au recunos­­cutu că reulü ni l’amu facutu caș­­ ne, ș’aă învățată, prin acesta chiarű, ce trebue se facemu în viitoriu spre a nu recade în acela­șî ren. Acumu dara sarcina nostră este ușioră. Cei cari au înțelesu, pagina mai trebue ca se scie pe deplinű ce trebue se facă spre a deveni pentru toto­deuna omeni li­beri; cei cari nu s’au pututu lumina prin flacăra, prin foculü atâtoru sufe­rințe, este doveditü că nu mai voiescu, sau celu mai puțini că nu mai potü voi îndreptarea. Corupțiunea ca și gerulu căndu coprinde pe omu îi amețesce simplurile astüfela în cătu ajunge a se delecta într’ânsa ș’aspiră cu fericire la mórtea morale; alü vindeca, alű re’nvina ar fi pentru dênsulu celu mai mare zea, ar fi aî răpi suprema fericire. Se lăsămu daru „morții se-șî íngrope morții", se lâsămă pe cei înghiățați în corup­­țiune și se ne ocupămă de cel cari s’aö rătăcită în sinceritate și din ne­­sciința numai. Vei urămă cu revoluțiunile civile se priimescă de toți, și ăncă, că despoții le și provoce. Istoria nu arată ăncă, și noi trebue sa scimă căci amă plătită fórte scumpă acestă învățământă, că’n țerele unde progresulu materiale se face d’u­ă despotă, elă contrib­ie adese­a ruina națiunea, chiară din puntură de vedere materiale, și toto­deuna a o aservi și mai cu deplinătate. Desvol­­tândă pofta materiale în mulțime făr’ a desvolta și sim­imentulu adevăratei li­bertăți, agi­,endit­ura, invidia, setea d’a parveni cu ori­ce prețiă, flămâmi,linia pănteciloră ș’a­jutură pasiuniloră ani­male, omulă scade în simplurile sale cele nobili, ș’ajunge a fi mulțumită, a fi chiară mândru de sclaviă, destulă numai se ver­ă că ’n acestă punlă este egalitate, ca toți se tragă cu dânsulă la jugulă despotismului. Nu este nici ună dobitocQ mai fe­roce și mai schîrbasă selbaticu, ca o­­mulă orbită de nesciință, pătrunsă de corupțiune și supusă de voi ș­ i despo­tismului. Acésta ferocitate sălbatică nu vedurăma și ’n Rusia și ’n Galicia, căndă s’a ruptă în unele locuri jugulă, și turma a fostă împinsă pe suptă­mănă de bolduîu despotismului. Istoria a ’în­registrată orgiele cele mai spăim­ântă­­toare ale cruzimii ș’ale viciului. Copii, bărbați, femei și copile, strujiți, ciuntiți, băgați în cuptare, în căldări puse pe focă și­­ojm­ulă acestei orgie a cru­zimii scenele cele mai schimbase ale orgiei viciului. Veț jurârați, și vedemă ăncă chiară la noi, nu în adeveră orgia feroce, dară ici și cole acea­a a vi­ciului; vedemă astă­zi chiară, ómenii cari sciă toți că n’aă trăită de cătă cu plata vânzârii, cari s’au tăvălită ne­contenită în celă mai schîrbasă no­­molă ală viciiloră, a cărora mă­i și faclă suntă întinate în vederea tutu­­roră, și cu tóte aceste cutâză a eși in publică și ăncă a vorbi patriă, le­galitate, virtute, și publiculă amețită încă de suflarea c­urnosă a trucatului se uită la dânșii, îi lasă a vorbi, ba unii le și vorbesc, le ’ntindă și mâna, S’aă vezută, unii din ei, mergândă cu cutezarea cu nerușinarea a desprețul societatea păn’ a se pune candidați în colegiuri electorale, și lumea a făcută în locă d’a face cunoscuta alegetoriloră pe oină ș’a le arăta că d’ar vota pen­tru asemene ființe s’ar degrada, s’ar arăta semenii loră, s’ar ucide și pe dânșii și națiunea lor­. Ce tr­buie dară se facemü? S’avemă pe viitoriă adeverata mân­dria, se recunoșteme c’ame foste sclavi și se ne otărîmă, se voimă a nu mai fi, să­ ne cunosceme greșialele și se voimă a le ’ndrepta; se ne cunosceme lipsurile și se ne otărîmă a se împlini. Egalitatea civile și chiară progresulă materiale scimă că ni le potă da și ânșii despoții. S’aspirăm­ă dară la e­­galitatea, la libertatea politică și la pro­­gresiile morale. Se nu ne m­ărginimă în a aspira numai, se voimă a se do­bândi, și pentru acesta se scimă, vădaiâ pentru totă­deuna, cu acele atribute sănte ce se numescu demnitate și li­bertate, se iea, se dobândescu, ori nu se daă, se scimă că spre a le lua și a le posede, trebuie mai ănteî ca omulă se se merite și se mergâ eră spre dânsele. Demnitatea și libertatea suntă ca tru­­pură și sângele măntuitorului; trebue mai ănteî se le meritămă, dup’ acesta

Next