Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)

1866-09-11

üät> •h ........»■* * ROMANÜI,U 11 SEPTEMBHE. Francis. El a găsitu-o pe deplino o ucisü și n’a putut fi de căte a urma e tradițiunea. Napoleone 1*1*1 cu totul ei „joia șefi îndură în urmă el fi ânsu-și <i consecințele sistemei. Națiunea per ^inde deprinderea d’a cugeta ș’a lucra ș i prin ea ensașî, îndată ce Domnitorele * comiseră greșelâ, ea nu maĭ seia s’o reparese prin propria iui inițiativă și - i dură asta-ielit invasiunea și guvernului Burbonilurfl pentru resturnarea căruia l vârsase atâta sânge. Era pedepsa națiuniloră ai cărora membri nu sosăse : se respecte, nu înțelegi libertatea, n’o iubescQ ca sufletul sufletului lorii.— Pentru ca ea se primră râdecini in inima cetățianului nu e d’ajunsu se fiă înscrisă într’uă Constituțiune și prevădutâ de legi. Nici uă formă de guverna n’are privilegiule de a o garanta prin magia formuleloru și prin joculŭ combinațiunilor iei. Libertatea ca se se pute consolida la unu poporQ trebue ca elű so-i simplă tóte binefacerile iei, se-și curețe anima de vine și de patimi se-și luminesc și se-și cultive ne’neetata spiritulu seu. Intr’uă societate numai atunci se póte asigura domnia libertății cându cetățianii voru conosce drepturile loru, vor împlini datoriele lor , și se vorü convinge că libertatea, egalitatea, solidaritatea sunt fi elemente de prosperitate, de buna traie, de civilisare. — Pentru ca poporală să ajungă a înțelege aceste mari adeveruri, trebue se i se de lumina cu profesiune, cartea și cuvéntule mai cu semn trebue se la descepte. Scóle și întruniri, etă ce lu pt>te scăpa d’a mai cade in sclaviă. Se nu ne mulțămimu că drepturile nóstre s’nă înscriau în legea cer mare, ele trebue se petrunză în inima fiăeii Ni cetățiană pentru ca se fie traduse. și în fapte.— Déca popórele și a fi perdusi adese ori libertatea causa este că poporală n’a înțeles-o n’a coprins’o ca mintea și cu inima lui și n’a scrutu că prin sistema cea vechiă nu pate Lumină, daria, solință, scule, întruniri și libertatea nu va mai peri î INSTRUCȚIUNEA PUBLICA CONSILII PENPROGRAMILUI ACTUALEUH MANUNTE. II. Unu, onorariu suficiente pentru trebuințele ce le a datu natura, și nă pensiune convenabile, onorabile, ară fi prima și cea mai eficace încurajiare pentru învățătorii rurali capabili, care i era libera de orice încuetudine pentru viitoriu, și totodouădată arăti principalele mobile de emulațiune pentru cei mai pucin fi capabili și prin urmare mai puțini plătiți. 3unte mii de opiniune ca învețătorii rurali cel mai capabili, care se poți alege séu dintre celesi sfințî, șefi dintre preoți și seminariști, séu dintre óre cari alte persone domlu garanție deuă instrucțiune primară îndestulatare, se fiă remunerațî cu 200 lei pe lună, și afară de acesta, dupe unii serviții! de unu nuneru determinată de ani cu olîi și activitate, se li se facă uă pensiune, calculată pe aceleași buși cu pensiunile tutorii celorfilalți funcționari publici. Cu acești invețători se se creeze scara modelă de nă camdată numai cu 2 clase, remăindu a se înființa treptatei clasile subsectuțî. Fiecare din acești învețătorî, se afba pe lăngă sine unii adjutorii, luatu din actualii candidați mai puținu capabili și retribuiiii cu 80 lei pe lună. Crede-mii dinpreună cu Consiliulu generale că: , candidatura adjunctă, va pute, duce uă practică de cătu-va timpii ca repetitorii în scară modelă, se deviia, la rândul ă seu învățătorii, , cândfi se vor fi înființa nouă șcale modelă.“ Pentru că educațiana trebue se se raporte la profesiunea pe fiecare cină va îmbrățișa mu turdia, și totă ad’uădată se tindă de a perfecționa tóte facultățile lui, suntemîi de opiniune în ceea ce concernă programele sculeloră primare, se se prescriă pe lăngă instrucțiunea morale și religiósa, elementele limbei Române, etc. noțiuni , de științele physice și naturali, aplicabili în usură vieții, și mai cu osebire instrucțiuni elementare asupra argriculturei și hygienei, noțiuni de Cosmografia și Geografia physică, de ar B pentagiă și nivelamentu, apoi Catechismulă Constituțiunii țerei nóstre. prin ■ jcare copilulă sătianuluĭ se încdpă i cunosce libertățile de cari are sast bucure, drepturile și datoriele lui In societate, în fine musica vocale și gimnastica; acestă din urmă studii consistăudă mai cu osebire în exercițiul de armeloră. Pentru gimnastică s’ar fi pus dați în retragere. Pentru că cărțile didactice ce esistă pentru căteva din obiectele de studiu mai sus n aretate, nu corespund pe deplină cu scopulii la care sunt destinate, era pentru cele-lalte, ele lipsindă cu totulu, suntemă de opiniune de i se publica concursă pentru tote cărțile cari trebue a se pune în mânele copiilorü de la alphabeta, și în locu de acele cărți, care conținu risce istoricre destulă de simple și de uă moralitate căitădata indoioiasa, servindu copiilor pentru lectură , se se introducă cărți care se conțină noțiuni pre simiple și prosade asupra lucrurilorui celorfi mai usual și celor fi mai utili de cunoscuții. Pentru că, uă inspecțiune rigurosâ J asupra scólelor, primărie este necesariă, pentru că sistema actuale de inspecțiune oslovițiasă și departe de a ajunge la scopul ei pentru care s’a con prin romăncie, tu’lu vei duce drepții la aflari! ? * Estella se aruncă în bradele Sabinei, i — Și lu’Ifi voi iubi ca unii frate, nu e asia ? Ilise ea. 5 — O de sichirii, ilise Sabina depăra Insulu-se de bradele amicei sale. Gândit d-na de Sarenso și de la Estella, ea făcu semnă viși țiului iei se î se depărteze; ea avea nevoia se mergă pe joșii se ia aerfi. — Și am putută s’o tuiosci, își zicea ea, și se mai mira omenii de țipe- 4lele și lacrimile comedianilor și pe scennă! . . . Oro n’am rîsfi, eu? Că tu va timpii se trecu. l)-un de Saurons vedea adese pe d-na de Marsannes, , Lie se duseră la țară și locuiră una lingă alta. 1). de Sarens era totfi omului etofi mai ocupații din Francia. Nue merüli! celfi mare alfi cnioru soi areta prosperitatea speculațiui filorii sale ► Nimeni n’avea mai frumoase echipagii de cătri femeia lui. Intr’uă diminuță. , Estein intră plingânda la Sabina, — Ție un scil ? Elfi o bolnavă! disc ea stiluiifi, căci uă revisoro avendu astăzi sub inspecțiunea sea mai bine de 200 de scóle, nu póte dispune nici de douo dile într’unii anii, spre a inspecta că scóla; suntemu de opiniune ca pentru fiăcare districtu , se se numesca unii revisoro; carul se i se alăture ca adjutuul, atătfi sub-revisoro căți vor fi cere numerului scólelor de inspectată. Pentru că personalele invețătoresc fi,ipsesce cu totul fi pentru organisațiunea ce am propusă , suntem fi de opiniune de a se fonda scóle normale preparatore de învățători sătesc, în tote capitalele districtelorfi. Pentru ca fondațiunea unor fi asemenî scolo , se nu mai fiă impovara tare Budgetului Statului s’ar putea îndatora revisorului districtului, a cărui sarcină este micși orala prin concursul si sub-revisorilorii adjuncți, de a face pe profesorele în scala normale, avend si pentru acesta iată timpul si materiale necesarifi. Credem și de prisosii de a mai adăogi că revisorele la numirea soa va trebui se justifice posederea tutorii cunoștințelor ce se propună în scala normale. Afară de acesta, pentru ca și pe învețitorii sătesc resistențî, sa-î facemü a fi capabili în exercițiului misiunii lorii, suntemîi de opiniune ca sub-revisorulu se fiă îndatorații, ca în capitalea districtului, séu în comunea din centrulu circula inspecțiunei séle, se prepare h timpului vacanțiel de vdră pe învețitorii sătescî pentru tóte obiectele de studiu ce ei suntu datori a preda. Scirifi că uă disposițiune analogă ci acesta din urmă, era vădată pusă în aplicațiune gi da precumu bunicele resultate. Noi o ceremii cu solicitudine căci nu voimii a lăsa se pâră nimici din ceea ce am fi avuții bună în trecut. In ceea ca concerne programa de studiere ce trebue a se propune în aceste scóle normali primare, adoptăm’ pe aceea a consiliului permanente ci urmatoarele adaose și desvoltăiri, asupra cărora atragemfi totă atențiune studiulu Religiunei, se se adaoge p lăngă catechismul si religiosfi, catechismul si Constitutiunii țerei nóstre, asupr căruia se se facă explicațiuni căt fi d detailiate în ceea ce concerne libertății ce ea ne garanteză, drepturile și datoriele nóstre în societate; studiulu Mathematicei se se 2a 1 adao»’ O noțiuni de Geometria cu aplicațiun la arpontagift, nivelamentfi și rădicăr de planuri; alfi 3-lea studiului Seivnțelor Naturali se se adaoge Șciințele Physice și în predarea amendurori acestorii sciințe sa se aibă în vederi aplicarea lorü la viéța agricolă, asta s e în studiulu Physicfi se se de noțiun speciali asupra Hydraulicei agricole; ii alfi Ghymiei, se se de noțiunii asupra operațiuniloru Chymice cele mai necesarie în practica agricolă s. e. analisi solului. ÎN fflă să mi Ita In nlr în Zna In, gră se se studie mai specială animalile folositorie omului, și se secrete mici’iecele prin carieră s’ar pute scăpa de acele cari sunt vezematare producteloru câmpului; în Botanică se se de noțiunii cu aplicațiuni la agricultură și articultură, în fine în Mineralogia la care trebue se se mai adaoge și Geologia, se se arele caracterele și gisemintele mineralilorfi și aplicațiunile lor în arii, industrie etc. Regretarnfi că comisiunea Consiliului generale, însărcinată cu elaminarea programelor și, în precipitarea acțiunii, a adoptată fără nici uă observațiune, proiectul de programă ar fi scalelor normale primare, lucrate de Consiliulü permanente. Ne vedem fi delu, siliți, de a chiama încă vădată atențiunea onorari, membrii ai Consiliului generale, asupra ameliorațiunilor și de cari am credulă de cuviință, că este susceptibile acésta programă, sperăndu că vor fi recunosce necesitatea, și se vor fi grăbi de a le introduce. Avem fi încă uă observațiune de făcută asupra acestei programe: ea este intitulată programă desvoltatorie, și cu tote acestea noi nu vedem fi în ce-i stă dezvoltarea ; căci ea nu e decât fixă mecanică clasificațiune a obiectelor ei de studiu pe diferite clasi, fără a arata direcțiunea ce trebue a se da acestor fi studie, adică punctulu de vedere din care fiecare materie trebuia fi studiată, fără a desvolta părțile principale din fiecare obiectă de studiu, spre a sei și profesorele asupri cării părți ale stiinței trebue se stăruiasca mai multă. b) Instrucțiunea urbană. Reulsi esisti *si adi în cea-ce concerne localele de școlă și aplicațiunea instrucțiunii obligatóre, constatămu cu durere că : di și maî în tote orasiele se află locali ♦* de scólă, însă cele mai multe din ele sunt și în nisce condițiunî, cari nu corespundă cu cerințele Hygienei, apo principiului obligativității instrucțiuni . Ki>ig __1 •___ ___K * E lipsă de cărți didactice, căci după cătți scimfi nu s’a încuragiatQ și recompensată mai nici uădată, aceia ce au întreprinsă lucrarea unor și asemeni cărți. Acumö, déce ’și aruncă cineva ochii asupra nouei programe lucrată de actualele consiliu permanente, pentru instrucțiunea primariă, nu observă nici uă ameliorațiune; ea presintă aceleașî defecte ca și cele vechie. Asta, și în acesta programă se vedi rescluse sciințele naturali și physise. Noi nu înțelegem și necunoscerea atătei de mulții timpii, a necesității de a facere între elementele șchințelor și în educațiunea copiilor. Avantagiele infinite, ce individii și societatea scotă din șchințe, ar fi trebuită se facă a deschide ochii, și se facă a simpli căt și este de importante de a iniția junile spirite în secretele sciiițeloru, și de a micșiora pucina timpului celor silalte studii, în favorea cunoscințelor, așia de interesanți, așia de frumuse și așia de usuați. In vană, pentru a justifica a fi asemenea neglijință se pretinde, că sciințele nu suntfi mtr’adevere utili de cătfi acelora care se destină la orecari profesiuni, și că atunci ele devinu obiectulu studieloru speciali. Dară, în orice bună instrucțiune, trebue cineva se se silesca mai cu semfi, de a desvolta tóte facultățile intelectuali, de a fortifica atențiunea, de a rectifica judecata, de a da energia raționamentului, de a întinde memoria și a dirige imaginațiunea. Déja, nimici nu e mai propriu de cătri studiulu soiințelor si exacte, de a lipsa atențiunea copiiloru, de a-î face se contracte fericitulfi obicei și ar fi reflesiuniî, a-î face’observatori, exacți, a-i face se aibă uă judicată sigură, a-î obișnui la căutarea verității, și a raționa cu esactitate și precisiune, în fine de a esercita memoria, și a modera prin raționamente uă imaginățiu—» ——ț>»Aici-iîîn In X. Iu — D’atancî am înțeles fi cu remușcările mele era fi de prisosfi. — Ș’aî luat fi dri eroismul olărirea a te coborî încetu încetii la curentulu atwofifilui ? — Sa spune, Sabino, trebuia se vie omorî pentru că iubiamö fie cineva pe care tu nu’lfi iubeai? — A muri este multă. . . . Fii sicură, itriga mea, că nu iubescă pănâ acolo tragedia.. .. Insă în fine tu’lu iubesc, elă te iubesce, pentru ce nu vă luați? — Domne! draga mea, dacă eu dênsulu n’omu me iau mai departe de ciftă cu tine, acesta nu e uă rațiune pentru ca se alergă atSlu de cbândă la desnodamênte! Trebue se seii, d că aceștiamoriu va învinge timpul și, depărtarea, miile de întâmplări cari pot ă se’lfi darame —• Va se <]ica că călătoria d-lui de Sembreuse este una filă de studiu? Malasia. Pare că nu’luam doi fiul, însă ’Iți priimescă. — Și dacă el va reveni crdinciosă, statornică, «’înamorată ca trubadurii de — Cine? 1. de Sombreuse? — Da! Ce’mi pasă de tată lumea? D-na de Sarens se clătină se caltă. — Ei bine! draga mea, respinse ea, dacă e bolnavă se va vindeca. — Ab! étl unii cuveniți lu fricoșială !... Și d-na .... și mie ? . . . — Ei încetă, incelăl linișcește to, ifise d-na de Sarens. Găndescele, drăguțiă, Iu sciî bine că cineva nu mare de cătii căndă are cu totulu gustă de murită, și mi se pare că gustulă acestu-n nu’lu are d. de Sombreuse. Ce are în fine? pate friguri, malaria? acésta e furte la modă căndu cineva merge !n Italia. — Ah! nu sciu ce are, urmă Estella, care cătju doborîtă într’unu fotoliu . Insă ce suă bine, este că elu nu’mi mai scrie, și d-na Dervieux îmi vorbesce despre elă........Dumnedoară moă ! Că tu trebue se fiă de bolnavă pentru ca se renunția la singurulu lucru care îmblîndescensibulu Iui! Ori ce culóre de viéta sa ștersese dupe facia Sabinei, aceste dupe urmărașie. Acesta stare de lucruri demonstră negligința municipalitățiloru urbane respective, la datoriele ce le prescrie legea In ce concerne însă, necapabilitatea multora din institutori, defectuositatea programelor, lipsa de cărți didactici etc, astă lastă stare de lucruri fiindi de domeniului atribuțiunilor si consiliului permanente, responsabilitatea zeului cade asupră-i Institutorii incapabili, suntu în genere aceia, caii prin favore s’afi numiți fără concurși!, sau pentru cari concursului a foști numai uă formalizați de împlinită. Programele sunt fi defectase, căci un orgoliu sca pate din scopuri prejudiciabili progresului instrucțiunii, nu s’< consultată opiniunile auiorilor și competing în materie de instrucțiune primară cuvinte făcură so trdcă nu fi surîsu pe buzele iei albe. — Ei Houiue ! ^iso on, nu s’ar fi vorbiți! albi feli! pe cându d-ra Scuder, era la modă în tóte casele. — Tu osci rea astăzi, mai rea decâtă trebue, strigă D-na de Marsannes a cărei ochi erau plini de lacrimi. Ei n’am citilii mulți! pe d-ra Scudery, ști cu lucrurile cumă le simplu . . . Nic uădată n’am fostă iici sicură de simplimentele ce’mi inspiră d. de Sombreu se pare că durerea care simplu m’a făcuți se Ia cunoscu. — Cătți despre mine nu m’am îndouitu nici vădată d’acestii amorifi, urma Sabina cu pucina ironiă ăncă p fadă; tu erai vesele rîdântă, și ată-ti tristă: acesta e pieptulu ordinarii z unei frumóse flacăre.. .. Insă se vorbimu cu rațiune, dacă se póte, mici nebună. . . Iu co locu d. de Sombreuse a sirapțitsi maî âniei zeulfi de care s< vedii atăt fi de ată speriată ? Ce dice din Dervieux? Dice că va fi adusü în Francia! — La Roma elfi suferia pucina, si Trebue déja, se se facă din timpul destinată la instrucțiune, uă repartițiune mai înțelâptă, care se domidi lacele de a câștiga cunoșcințele cele mai necesarie și cele mai utili, la diversele profesiuni ale societății. Aceste ameliorațiuni vă dată introduse, sperămii că vom fi fi scuți de a ne mai plînge în tote ocesiunile, de pucinile fructe ce culegemfi din instrucțiunea primariă, căci acesta trebue se lu atribuim și numai nereflecsiunii și neabilităței nóstre, relei nóstre voințe și deprinderi. Terminându acastă a doua parte a articluluî nostru, ne grabim și de a declara d-lui Ministru alui instrucțiunii publice, că amu vedutu cu satisfacțiune disposițiunea cea luată de a se mănține scólele rurali, disposițiune pentru care a li felicitămu, și care ne dă cuvede, cu tóte că elă nu spune nimică. Elă plecă la Neapole găndindă că uă schimbare de aeră îi va face bine. Dupe opiniile ela căiju la palü, și acumö dace. Găndescete acumii dacă elu póte fi readusă Iu Francia.... Dacă Dumnezică îmi va face gracio se’nu vedă mai minte de sfirșitulu anului, inima mea va sălta de bucuria. Estella începura se plângă. Sabina rămase cu ochii uscați. — Linisceștete, 4<re ea dăndui mice lovituro de evantalie pe braciu, totă va trece, și nu vei iubi de cătă mai multă pe d. de Sombreuse. — Pare că în ora în care vorbimă, elă caută vr’vă frumosa gatéla de margénu rosa pentru a o pune în darurile miresei. — Dacă nu e uraăva îlu pună într’ună sicriă! respunse Estella plîn— gându și mai tare. — Tótu lumea mare! și opti d-na de Sarens. (va urma.)