Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)

1866-09-11

SERVICIU TELEGRAFICU AliU KOMANUIiVJI. Corfu. 19 Septembre. (Oficiale). Insurginții Cretiani, conduși de cătră oficiali eleni, au atacată armata Turco-egiptiană care, pe deplinii bătută a perdutu trei mii de omeni. Pașta și soldații scăpară numai prin închiriarea unei convențiuni. Guvernatorele generale ale Candiei hotărîtă armarea generale a turcilor din Creta. Viena. 19 Septembre. Arhiducele Albert a fost numită generalisimă. Viena. 19 Septembre. Abend-Post publică oă espunere asupra naturii reorganizării armatei austriace. TELEGRAMĂ PRIVATĂ A „ÎNDEPENDINȚEÎ ROMÂNE.“ Viena, 22 Sept. La Paris, plata de ăntîiă Octombre a cupondeiii mexicane ajunse la scadință s’a amănată, fiindăcă guvernulă Mexicului n’a făcută remisele pentru plata cupolelară sdă a resturiloră. Bucuresci la 2 ciune Ca se dovedim necontenitele și feluritele încercări de tulburare, dorescóle ale străinului, făcurămă cunoscuții publicului broșiura plină de calomnie ce se tipăresce în Bucovina pentru a se respăndi în România. Se facemü ații cunoscuții unui aclu frumos, căruia țiisa broșiură i-a dată ocasiune d’a se produce. S’au găsită omeni cari au consiliată pe Măria Sea și pe Guvernă d’a da ordine la fruntarie se oprescu acea broșiură d’a intra intră. Guvernul a respinsă acelă sfată și M. S. Domnulă Romăniloră a respunsă că, din contra, dorința sea este a se înlesni nu numai „intrarea uliseî broșiure în țeră dară încă respăndirea iei cu profusiune chiară în totă țara de va fi cu putință,“ dacă adica proprietarii vor fi trase exemplare în numeră d’ajunsă. Felicitămă pe guvernă pentru acestă mesură care arată că elă cugetă a face în întruș ’nafară fapte prin cari va nimici ori ce conspirațiune; felicitămă națiunea că Domnulă Romăniloră înțelege arătă de bine libertatea, c’o iubesce și scie c’uă națiune, și mai cu semn națiunile cele june, numai prin libertate se făptuiescu și că tronurile printr’insa numai se consolideză. Avemă încă dreptul ă a spera că prima educațiune este atătă de puterică în omă încâtă, chiară fiindă pe tronă se n’o mai potă abuzi suflarea sistemei despotismului atătă de încuibată în noi. In momentul ă căndă vorbiamă de libertate, prin urmare de naționalitate și de consolidarea tronurilor, prin libertatea și aperarea naționalității, prin— Așia dară, depeșia de mai demă j venită din Constantinopole cu data de 18 Sept, era neadeverată, căci depeșia de ații dă sema totă despre acea bâtâliă și ne arată că Grecii de ați suntă totă Grecii de ori; totă acei Eleni cari căndă Patria îi chiamă soră a da toto a sacrifica totă ș’a ’nvinge totădeuna, cuma învingă de sicură cei cari luptă pentru Patriă, cei cari facă padă cu martea ș’astă-felă câștigă cu sicuranția vieții. Regele Elenilor fl este june, dară și elă și-a făcută educațiunea într’uă era liberă, și lui îi vine mai lesne a nu perde primele noțiuni ale educațiunii sale căci acolo nu este ea la noi; acolo din contra totală îl împinge spre libertate și spre Patriă, și nu este mare meritulu Regelui a remăne bună între cei buni, liberale intre cei liberali, a ’nțelege ceva ce toți înțelegă, că posițiunea geografică și situațiunea Europei ceră imperiosă a fi seua peri. Aceste tote sunt forte mari merite a le păstra cineva la noi. Publicămă mai la vale mă articlu asupra Instrucțiunii publice și a programelor școlarie, asupra căruia atragemă atențiunea celoră competing. Ideia autorelui ni se pare cea mai bine făcătoasă și menită a produce resultate fericite. A deprinde de la începută pe copilă cu cunoșcința naturei, cu oservațiunea și explicarea legilor ăiei, a-î înveța mintea cu judecată sănătosă și dreptă, cu raționarea justă și, ca se chiemă asta, matematică, ce răsună diu spimțele exacte, este celu mai bune migl’locu d’a—lu pregăti pentru luptele cele mari ale vieței, d’a lă scuti de căderile, deșiovăirile în care lipsa d’ună raționamentă dreptă duce adesea primele cele mai nobili, cele mai bine născute. Aci trebue se tindă oă educațiune bine direptată. Curtea de Casațiunea desființată procesul de Presă intentată d-lui Sihleau. Ne așceptămă la acestă dreptate din partea înaltei Curți de Justiție și cu fericire o facemă cunoscută publicului, postulă încă. — Loalitatea d-lui ministru o va sili prin publicitatea ce veți da acesteia a se pronunța, căci vedă că se publici în orașă alegerea altui Primară, fără ca onulva mea se fie satisfăcută. Becu. Caracalu, 22 Septemvrie 1866. D-luî Redactoru alu țliarului Romănulu. Nu mé plăngii în contra D-luî fostu Ministru de interne d. Catargiu, care m’a suspendații din posturü de Primarii numai dupe arătările D-luî Meîtani fostă Proiectă de Romanațî. Indrăsnescă însă a face cunoscută publicului că dupe reclamația mea către actualulu d. ministru de interne nu me vără nico dată in judecată ca vinovată nici destituită, s’aă colă puțină reintrogratfi în SCIRI DIN AFARA. După scrisorie particularie primite din Caucasa la Sant-Petersburg și transmise in urmă de telegrafii la dhariete din London, s’ar părea cil dacă insurecțiunea este în adeverit înăbușită , cumă se dicea, in districtele Abasiei, pe țormulă Mării Negre, ea s’a întinsă in altă parte și mai departe în interiorele confiuniile lui. Revolta ar fi în deplină putere in Daghestan și Karabagh, cari se însemnaseră în insurecțiunile preceding ca doue centruri de rebeliune. Muntienii din Caucasü concentraseră puterile (orű la mârjă-uciplo și la me ja~^i do Derbend. Așia dara revolta Circasianilorü nu numai prepară puterile sale contra guvernului rusesc) pe țermurile mării Negre, ci și in munții ce se întind între ea și marea Caspică. Este întrebare cumu va putea Rusia, cu resbolulu din Bokharo, cu revolta Circassiorü și cu cestiunile interiori de regulatu, se mai găsesca timpii d’a se ocupa mullu de afacerile Turciei și de cestiunea Orivntelui, pe care revolta Candiei tinde a o readuce pe tapetă. (Li. Patrie.) Italia pare a fi găsită la Berlin unaradimo spre a susține pretensiunile sale în regularea cestiunii financiare a Veneziei. Uă telegramă din Berlin ne spune că baronele Werther s-a dusă la Viena spre a interveni în anovoiațele ce întimpină împărțirea datoriei austroitaliane, și de la Florenza nu se face cunoscută asemenea prin telegrafa că JUP în JIPA,dau parte pentriei d’a priimi basile propuse de ciabinetulă din Florenza după președinții tratatului din Zurich, ar pune în cessiune esecutarea tratatului de pace de a Praga. Se duce asemene că in urma acestorfi anevoințe, conferințele din Viena suntu suspense pîna sapt-amăna viitoriă. (L’Indépendance Belge, 15 Sept.) Vă depeștă din Constantinopole de a 13 Septembre ne spune că Siria este departe d’a fi încă pacificată. Provincia Haouran este agitată de mișcările Drusilora, cari, uniți cu Beduinii au bătută trupele guvernului și leau omorltit 30 de ómeni. După aceeașî depeștă, capulö Drusilorü , Ismail-Afradi, ar fi intrată în Liban, și Maroniții aru fi avută vre 15 răniți, Intre cari și Josefü Karam. Cahula, 21 Sept. 1866. Domnului G. A. Rosetti. Felicitămă pe fondatorarii Societății „Amicii Constituțiunei, “ vomii urma exemplului vostru.— FORTRA ROMANULUI 1911 a «Io Sai’ens, (Urmare). Puțină dupe acesta Paul plecă în Italia. Nu se scia dacă el va reveni mai ’nainte de sfîrșitulfi anului. D-na de Marsannes și Sabina nu se veduse cătă va timpă. Amici cari erau amândurora le făceau se scie și una și alta ce făcu. Astafel, se sclă că Estelin ședea mai necontenită acasă, neglijendă pe tostă lumea. Ea sficea că se va retrage la țară spre a ședea acolo multă timpă. D-na de Sarens din potrivă eșia forte multă și trăia in multe petreceri. Ea se ducea pretutindeni. Intr’uă diminuță ea la presinia la amica iei, pe care o găsi în fundulu apartamentului iei, scriindă. Estella roși și împinsă într’ună portofoliu bharlia pe care scria: —Mi s’adisfi că trăiesci ca uă călugăriță, dise Sabina, vă se vedă unde este velulu și mantia. Estella surise. — Piîte cineva se fia fericită intr’un monâstire, și se nu fia fericită In Paris, respunse ea cu unii aerii siliții. — Ce schimbare ! Ce limbagiu ! D ta care ai fostu totudeuna ca să pasere în luna lui Maiii, totodeuna firipindu și cantandu, stă-te acuma suspinându! Se vede ca esci uă persana retrasă din lume și cultivându melancolia, nu se vede pretutindeni decâtru rose și violete. Etă colo în colțul unu mare bucheta care mi se pare că ’í adusu de la Genua, unde se fabrică prăjituri de flori. Ce făceai adinéuri ? Scriiaî ?.. Ei bine! se ședemă de vorbă acuma, de nu’ți place mai bine se urmezi d’a scrie. Vețiu colo pe perele nesce tablouri pe cari nu le am mai vedutu pînâ acuma aicî. Me voîu uita la ele. D-na de Sarens pusă cu lene unu genuchiu pe unu fotoliu și Incepu se se uite la un acuarelă atârnată de semino. Era unu peisagiu in felulu celora ale lui Vardan; una din păstoresele represintate pe ea avea tresăturile dnei de Marsannes. Sabina închipe urmă plecându capul. In partea Estellei, ce nu se mișca : — Ce frumosu tablou, dise ea. Nu sciii, în adevĕri, în ce țeră se găsescu,rsouieni peisagie azure ; cătu despre păstoresc avendu asemeni trăsături, pentru a le vede nu trebue a face să lângă casa— bună. Și fiinducă Estella nu respundea : — Drăguța mea, nu mi’am spusă că dacă vreunu muritoriu ar cuteza se întreca invingetoriu în anima d-tale, ai duce pe acestă sumeță dreptă la allaltu ? Căndă va fi nunta ? D-na de Marsannes înturnă spre amica ieinesce ochii urat di și dulci.— Nu suntă dispuse a me apera, ijise ea; dacă vei urma d’a me lovi nu veți fi nici bună, nici generasa ... Anima mea nu e veselă. — uu iubesci dară ? urmă d-na de Sarens, care nu indrăsnise pronunție numele d-lui de Sombreuse. Estella îșă plecă capelă fără se îndresnescá a respunde, se ță momentu ochii pe jumetale, și — Și elă te iubesce ? urmă Sabina. Biuc voițî a întreba prin „Romănulu,“ de ecâttvernulu nu încuviințeză Statutele Societății Agricole, care i s’a supusă douî ani acuma de Consiliulă generale? Frățescă salutare. Aristarch Celebidachi. PRINCIPIELE TREBUESCU TRADUSE IN FAPTE. 1. Se dă numai său gdle versată pentru dobîndirea drepturilor omului care se pote consolida libertatea latină poporă ? sudarea ce a stors cetățianului apăsările despotismului se nu potă da și densa putere și soliditate acestui prețiosă atribută ală omului vădată recăștigaru? Suferințele unui trecută durerosă, tristele suveniri de amărîrea, degradarea, nâriușirea ce ne făcea se suferimă uă guvernă fără frec și fără rușine nu suntă destule scuturi, în contra unei noue căderi, unei noue loviri a despotismului? Mintea refusă d’a înțelege, d’a bănui chiar că celă ce-a fostă victima tiraniei pate se se lase a mai căde în jugulă seă. Dară poporale n’aă strălucită totădeuna prin cunoscința libertății și d’aceaa ele s’aă perdută. S’a vedută de multe ori că nici sângele versată pentru libertate, nici sudarea ștorsă de cruzimile despotismului n’aă fostă de ajunsă pentru ca libertatea se se păstreze și poporele se scie a se feri de domnia arbitrarului. Acestă fenomenă oricătă de neexplicabile se pare la ănteia vedere, își are și elă ca tóte " în creațiune, cuvîntul ă scă de a fi. Nu " 1« 1 scumpă libertatea pentru ca se țiiă la dînsa, ea nu este uă vilă marfă care se prețiuesco dupe câtă acostată, ci ună ce divină, care trebue înțelesă, simplută pentru a fi adorată și scumpă păstrată. Nu e destulă ca ună poporă, într’ună momentă de esaltare, de entusiasmă, de pasiune se fiă atrasă spre dănsa și s’o dobândescă, ea cere în urmă îngrijiri, simptiminte nobili, inimi înalte și curate. Neîngrijită, tratată cu nepesare seă cu brutalitate ea se duce, și poporulă se trezesce eră și în idéia realitate. Cade din nou în strînsórea năbușitore a brațelor uscate și reci ale despotismului. In istoriă găsimă adeverirea celoră ce enunța rămă. Intr’una din paginile acestui mare registru ală acteloră omerarii întîlnimă înscrisă una din cele — Asia mi’a ^isă celă puț șiiu, și pentru ce ar minți? Facia D-ne de Sarella își schimbă colorea. — Atunci, ^ise ea cu una rîsă ascuțită, permite’mi se repetă cestiunea; căndu va fi nunta ? D-na de Marsannes luă améndouă m&mele d-nei de Sarens șî le strînsă cu frăgețjime : — Nu fi! astă-ții acelu zeu merut verde pe care ’Iu cunoscu... am mare gustă de plânsă, nu mĕ ațâța. Elă e departe, șî căte-va bucăți de bărbcă voru fi singura mea mângâiere multă timpă ! Sabina făcu uă silință, și, lăsăndu manele iei într’ale Estellei. — Insă acestu amoru care face d’uă dată sple* siune, cumva venită? Isi și, ea. — Acésta e și vina ta, respinsă Estella c’uă voce mângăietorie. Tu nu ’tu iubeai și elă venia la tote dilele de ’mi spunea suferințiele lui. Nu ve* deama plíngêndu și lacrimele lui mé frăge^mă. Bă mă silîamu se dă măngăiă cătă puteamă mai bine . Insă dă mai mari revoluțiuni ce unu poporă a putută sevîrși vre uădată. Dă mă peste memorabile« dată 1789! in care mă tronă putredă de corupțiune și abuzurî se chezămă la sudarea poporului francesc care respiră pentru anteia ore în libertate.— Rege și curtesani, seniori și jesuiți tóte acestea lipitori care secase anima poporului fură strivite suptă puterniculă picioră ală cetățianului desceptatu din amorțire. Elă înecă într’unu sacă de sânge trecutulă seă durerosă, în care mă regimne desfrînată, coruptă și degradătoriă îl a spoliase, îl batjocorise, îl torturase. Tirania că Ju, libertatea se dobindi, poporulă se rădică. Cine ar pute crede că el avea se mai cadă încă dupe atâtea încercări recute, dupe atâta sănge vărsată? Cine ar pute bănui că acesta pooră, arătă de pasionată pentru libertate, acestă poporă care, își versă sângele pentru a lua cetatea cea splimentatorie a tiraniei, a despotismului, va lăsa îndată se i se rápescă libertatea și tocmai de acei cărora e-o încredințase elă însuși pentru a o consolida? Faptulă se pare peste întință îndată ce nu vomă cerceta și nu vomă cugeta asupra sistemei cer țse în lucrare noulă guvernă. Scopul era cu totul altul; bărbații ce vară cărma în mănă erau devotați poporului, Patriei, libertății chiară; educațiunea loră însă era a trecutului, și prin urmare sistema era aceaași. Ei in ibrnnuni TravortAme; dă nnplănta prin instrumentele cele vechie, prin despotismă praticată în numele ibertății și pentru libertate. Și pe fiecare a Ji întempinândă pedice în aplicarea unei sisteme peste putință, guvernul Republicei fu fatale condusă a ’ntrebuința și arma despotismului, uciderea, domnia fricei, degradarea prin urmare a omului. Deci, fiă scopulu cătă de bună, îndată ce omulă prii—meșce despotismulă, îndată ce lasă a se inaugura domnia fricei, prin acésta chiară s’a degradată, s’a făptuită pentru despotismă, a perdută pentru multă timpă facultatea d’a mai simpli libertatea; consciința lui s’a degradată și deitatea ce se numesce libertatea nu mai pote intra intr’ună templu pângăritu. Este uă ideiă cu totul greșită că Napoleonel iű a ucisu libertatea în asemene însercînare nu se face la vârsta mea fără a resimpțî ceva. Anima mea se deschidea, și nu mai găndeamă de casă la elu, și la mîn’leculu d’alu face mai pucînu nenorocită. Amorinlă a venită, mergendft în urma milei. Căndă am véi juza că îubescă era pro tîrdiă pentru a mai fugi, reulu era sevârșîtă. Fără sine, fără astă pasiune care’l ai inspirató șî pe care ele se silia a o combate cu unu felu de turbare, pentru că tu o voiai, noi am fi putută trăi unulă lângă altulu secle fără se băgămii de sémn, el« că suntă că femeia ăncă tîneră și bună de privită, că cu elă aveauă inimă minunata și că puteamă se fiă fericită avendu’iu. La inceput și un mare turburare mé coprinsese; cu asta îți luamă țiîe ce-va Fugiamfi de elu, și roșînț’a îmi vinîa iu faciă căndă le inleruamă. Mai tîrdui am vé^ulu că tu erai decisă a nu eși nici vădată din reserve și din răcala pe care iți arâtalu-o din cele întâiajile. Iți aduci aminte de Galathee ? — Da! da, șiopti Sabina.