Romanulu, septembrie 1866 (Anul 10)

1866-09-17

) SERVICIU TELEGRAFICII Alii KO Al ANULUI. Paris, 28 Sept. Marchisală Moustier a sosită cri săra la Marsilia și și a urmată călătoria la Biaritssî, unde se află împăratul ă. Florența, 27 Sept. Se crede că pacea cu Austria se va supscrie Sâmbătă sau Luni. Athene, 22 Sept. Ambasatorele turcă, susținută de ambasadorii englese și francese amenință a rupe relațiunile diplomatice. DOMNULUI DIMITRIE GIICA. Domnulu meu! Aîclisă, era, în presența a trei onorabili bărbați «că diariele Soitinella și «Injisi»ele sunt subvenționate de mine.« Una omit politică, mă bărbată onorabile și gentlemanii, ca dumneza, căndu aruncă asemene grave acusări simple că este datoră se se esplice lămurită. Asceptă în publică, și o ceră de la lealitatea dumitale, acestă esplicare. Ală domniei-tale supusă, 16—28 Sept. 1866. I. A. llosetti. SOCIETATEA AMICILORU CONSTITUȚIUNII. Sâmbătă la 17 Septembre, se va începe să scria de Conferințe publice asupra diferitor materie politice, sociale și economice. Coferințele se ținu în sala Slătiuianu. Inceputulă la 7 >., ore săra. Toți cetățianii, membri său nu ai Societății, potă asiste la aceste ședințe. Președinte Nicolae Golesvu. Bucurescî H Răpciune Publică mă mai la vale să de peștă din Caracalű supscrisă de d. Manega, prin care protestă contra Consiliului comunale, în privința dresării listelor. Protestarea d- lui Manega conține două punturi, forte seriose amândoue, și prin urmare le recomandămă cercetării autoritățiloru competițiii și domniloru alegelori. Acei cari voră suferi abatere din legi făr’ a protesta la Ministru, la Tribunale și la opiniunea publică, vor face unu mare rea publică, și prin tăcerea și supunerea lori la arbitrariu, vom areta că nu sciu se și apere drepturile, că nu merită prin urmare a avè nici drepturi nici libertate, și căndu dovedimă că nu voimă se ne susținemă drepturile pe calealopale, și că suferimu abaterile din lege și abuzurile cu capulű plecatu, atunci ne pun nemți de bună voiă pe priporulu peirii și.......................restulu îlă scima d’ajunsu prin totă felulu de suferințe și de ruine ce ne-au bântuitu neconteuitu. Depeșia d-lui Manega dă însă lacă lasă întrebare: Pentru ce Primăria n’a afișialu listele în termenulu fipsatu de ordinile ministeriali și pentru ce a primitii contestări la 13 Septembre, in contra acelora ordini?—So fiă ore din partea Primăriei uă protestare în favorea legii, ale cării prescripțiuni în ce privesce termenele de înscriere, afiliare și contestare, au fost înlăturate prin ordinile ministeriali?— Daru asemeni protestări trebuiescu făcute netedă, pe fagră și lumuritu, așia încătă se le cunoscu !at léra. Asceptăndu daru ca Primăria se se pronunțe asta-felu, inscriemu protestarea d-lui Manega, care, fără acesta,are 1 rațiunea și valorea sea. Onorabilele d. T. Văcărescu, Prefectură județului Prahova, a ’ntempinatu oservările ce s’au făcută in acesta feiá în privința destituirii miorii Primari. Amu publicată întimpinările domnieisale, și fără se le ’nspțjimă de nici unu comentariu. Profitămă d’acestă ocasiune spre a deblara c’avema pentru d. T. Văcărescu cea mai deplină considerare și stimă, tocmai d’aceaa insă ne simptimu mai in largii d’a-i espune opiniunea nostra în cestiuui în care ne pare că se ’nșelă. Domnia-sea a decllarată c’a destituito pe Primari pentru abateri de legi ș. c. I. Și noi amu cerută, și eredetim e’avemu dreptu a cere, anteiü se se publice acele abateri și constatările lorü. 1. T. Văcărescu înțelege férte lesne cumu s’ar pute se se găsescu sup prefecți și prefecți cari, voindü a înăbuși libirtatea alegeriloru, voindu pentru acesta a insufla frica celoru însărcinați cu operările electorali se suspende căți-va Primari, și chiarü se-i trimită la procurore; procesul il va tărăgăi timpu multu, și pole chiaru ani întregi; trecutulű ne-a dată esemple de totu felulu. Admitemu însă că, peste două sau trei luni, Camera de punere în acusare dovedesce că Primarele a fostu pe nedreptu acusate, séu că este acitatu, admitemu că i se va reda și funcțiunea ce i-a’ncredințatu-o concetățianii sei, alegerile însă au trecutu ș’au trecută cu omenii lănțuiți prin frica morale ce suspenderea și darea în judecată a Primariloru le-a fostu însuflatO. Spre a evita daru, pe care se póte asemeni acte este de trebuință ca celu puginű se se cunoscu lămurită acusările ce se facu celoru dați în judecată și temeiurile pe cari suntu basate acele acusări. Primarele de la Filipposei, d. Costache Ionescu, a fostă suspense fără se i se spuie lui ensuși pentru care caută, pentru care culpă și ’n puterea cărui articlu alu legii este lovită. Era adresa prin care a fostu suspensii, și tocmai căndudresa listele electorale. „1866, Septembre 7. „No. 6252. „Domnule. „Su busulu ordinului d-lui Prefects No. 13.510. Ve comunica, domnule, că de astăzi înainte sunteți suspendată din postură de Primară ce ocupați, lăsându lucrările a le dirijea adjutorului-strănascu Gheorghiu, căruia i s’a comunicată in osobî. Suptu prefectu ad-interim C. G. Negrea. Gumă se suspende Primarele fără se i se spuiă nici măcar si culpa? Și câtu acesta suspendere devine mai seriosu căndu acestă Primare a fostă persecutată mai ’nainte totu pentru alegeri și căndu 65 de locuitori ai comunii reclamă acumă către d. Ministru din întru prin petițiune în favorea lui și susținu că este lovită tocmai fiindă că și împlinesce datoriele cu religiositate? Protestămu dară și noi în favorea celui lovită și ceremu se se lâmurescâ cu grăbire de către justiția acestă cessiune, ce, deși pare mică, este înă destulă de mare, căci se pate se fiă lovite și drepturile comunale și libertatea alegerilor. Se scie că în ploiesci s’au fostă făcută done comitate electorale, unuia numită ș’altulă alesă, celă numită avĕndu reședința sea la „scala cea vechiă“ și celă alesă la „scala cea nouă.“ Ni se scrie acumă din Ploiesci că comitatul de la scala cea vecină s’a mai desființată, din cauză că, prin facerea listelor electorale, s’a găsită că cea mai mare parte din membrii acelui comitatű electorale n’aveau dreptul de alegători fiindă străini. Era resultatele la cari alungă comitatele electorale numite. Se spune p’aci ca și comitatulu centrale din Bucurescî s’ar fi disolvab élű ănsuși din causă de neînțelegere. Nu scimu de este adevărată acestă „se țlice“, și lu denundiămă ca se se potă deminți sau confirma. Atragemă atențiunea d-lui ministru Justiției asupra unui faptă durerosă ce să cunosce domnia-mea și de care suntemu și curi că se ocupă, siste bine cu tote acestea ca presa se-iviiă în ajutoriu. Temnițele sunt pline , mai multă decât pline cu arestanți nejudecați. Unii facă, 7, 8, 9 iune, și mai multă ăncă de aresta preventivă. Acestă mare și’n totu fo’ulu vetemătoriă nedreptate cere grabnică curmare. Camerele se voru deschide un curendu și surízenie și cum că d. ministru ală justiției se va presinta îndată proiept.de de legi prin care se se curme acestă nedreptate. TELEGRAMA Caracala, 26 Septembre 1866. li-lui Redactorii aliioliariuluî Romănulu. Listele electorali, neafiliate încă, contestări la primăria s’au priimitu la 13 ale curenteî în contra legii. Manega. ---------------------...............................................................................................................................................— LEGEA ELECTORALE ESTE INAPLICABILE. Dresarea listelor electorale pentru Cameră și Senat. a dată ocasiune la desvelirea unui adeverit, pe care minoritatea Adunării Constituante trecute îlă prevestise, îl anunțase, fără ca majoritatea se voiescu a lua în considerare fisele sale. Acela adeverit este că, cu condițiunile de censu impuse alegetorilor, pentru Senatu o se se facă imposibile represmttiunea acestui Corpű, căci nu se va pute găsi în tote [colegiele numerală trebuincioșit de alegători spre a forma colegiile. Cititorii își aducă aminte că guvernul presintase ună proiectă de lege, care împărția pe alegători în trei colegii, compuse fiecare de cetățiani ,le cărora interese erau mai identice, cari formau mai aceeași condițiune sociale. Era proprietatea mare, era comunile rurali sau proprietatea mică, și comercialii, industria și inteligința sau orașiele. In acestă proiectă dominază ideia de justiție, de egalitate. Fiecare din cele trei mari condițiuni sociale avea unii numere egale de represintanți, aleși în acel’ași modă, cu aceleași forme. Majoritatea Camerei n’a voită însă a adopta acelă proiectă. Ea a formulată și a votată legea înscrisă in Constituțiune, care constituiesc o șase colegie, din cari două pentru Senatü și patru pentru Cameră. Aceste șase colegie se formeza patru de cătră proprietari de la 100 galbeni în srusă, unuiți de comerciă și industriă. Ș> mnulți de poporulă rurale și orășiănescu. Astafela dară marea majoritate a națiunii n’are de călu unui “singură represintante din șese, și pe, acestua chiaru ea nu-să alege d’a dreptulu ca ceelalte colegie, ci prin vote indirectă, adică astă fetă în cătă voința iei se fiă toru de una mai multă sau mai putjimi supusă inrîuririi puterii. La epoca căndu se desbătea în Cameră legea, ne-amu făcută datoria a areta nedreptatea ce domnesce în proiectură propusă de majoritatea iei, a Iu combate ș’a cere, în interesul chiarü alü proprietății, mai multă ecitate, mai multă dibăciă chiar în facerea legii electorale. N’amu avută fericirea d’a fi ascultați. In dezbaterile particularie ce s’au ținuții de deputații din ambele părți, spre a ajunge la uă înțelegere, s’au relevată ăncâ de mai mulți membri din stânga viiturile proiectului majorității. D. Corneliu Lapati a demonstrată positive că, cu condițiunile de censu ce se ceru de la alegători, nu numai că colegiile proprietarilor voră fi mai așia de ridicule ca cele din legea convenționale, căndă trei patru alegători dau una deputată, dară că încă colegiulu II ală Senatului, în cea mai mare parte a județeloru, nu va pute da represintante, căci nu se voră găsi una sută de alegători cumă cere legea, cuvenită „de la 100 galbeni în susü,“ care se-lu compus”. Cuvintele D-lui C. Lapati au fostă tratate de glume. Majoritatea Camerei a trecută peste tóte obiecțiunile s’a votată proiectul- seu, respingĕndu p’ala guvernului. Abia au trecută două, trei lune d’atunci, și dresarea listelorű a venită a dovedinteiu injustiția legii votate, alătouile vițiositatea, impractibilitatea iei. Injustiția, căci dresarea listelor, a aretată că trei sau patru mii de proprietari mari formeză marea maiori- FOSTIA ROMANULUI |D ua «le Sarens. ") (Iuchețăre). Vili. Bala Sabinei făcea mari progresuri, și ea era silită se întrebuințiese uă mie de înșelătorii pentru a ascunde atingerile și suferințele acestei bule. Ea nu se mai arătă decâtu la luminări, gătită c’uă mare îngrijire ș’uă dibăcie rară, nu eșia de călii în trăsură și arîta uă siguranțâ ș’uă veselia care făceau obosiala iei și mai mare. Luptă pretestă d’a se căuta mai bine ea chiămase lingă dînsa pe unu medică cara n’o cunoscea. Acestă medică se mira de nefolosirea medicamenteloru ce prescria. — Și cu tóte aste nu aliu nimicu și nu negligiă nimicu, dicea Sabina, care trăia în totuli ci cumă nici n’ar fi scrută cumă e sănetatea iei. Veni umu momenta căndă trebui a o duce la teză; mișcarea Parisului îl facia rea. Ea nu mai era decătu ua umbră. Aceaa ce îngrijea mai multu pe amicii iei, era neschimbata dubrația a limba giulă iei și egalitatea amoreziei. Nu spunea nici unu cuvintu ascuțitu, nici unulu din acele cuvinte ce plecau că dinieru fluierăndu ca fresce segeți. Ea era buna pentru toți. D. de Sarens nu gasta puțină linișce de cătă în vrilejul afaceriiorului. D -na de Marsannes se despera cu sinceritate. Paul vedea pe Sabina în tote diele. — Suntă mai bine, multu mai bine, dicea ea totă dăuna. — Și dac’acesta mai bine va urma, elă te va opri d’a veni la nunta mea, îi respunsă Estella într’uă diminăță. — Al dise d-na de Sarens.... Timpul de Studiu s’a sfârșită în fine ? — Ne cununămu la sfîrșîtul lunei. Facia Sabinei păru mă momenta cu totul îi decompusă. — Deja, dise ea. — Deja! Se vede bine ea tu nu esei interesată la astă căsătoria atătă cată suntu că ! — Nu da oservațiunei mele unu reu ințeresu, respinse Sabina care surise cu dulcăiță; astă oservațiune vine din partea de reă ce așă avea d’a nu putea asiste la căsătoria celoru doue ființe pe cari le iubescă mai multă în lume..... Nu vie simplu pre tare în acestă momentă. — Dară îni cînd-spre-dece bile? % — Ce suntă cine î spre-dece etile! E celăpucinu înducio să se fiă mai bine atunci. — Tu’mi spui acesta cu um aeră ciudată. Tu ai ceva despre care nu’mi vorbesci. — Bă! ’fise Sabina. Insă puterile iei care se sfirșira, ii deteră gândirea pe faclă; ea’șî ascunse capulu în sînulu Estelii și ’ncepuse plăngâ încetă. Estella, speriată, o coprinse ca bradele iei; ea si aspun inima Sabinei tresărindă suptă măna iei. — Veiji tu!eramă sigură, dise ea, este ceva. — Ei bine! respinse Sabina, fii bună pînă la sfirșită, nu te mărita pănâ ce nu voi muri. — Ce spui ta? strigă Estella, care se uită la ea. D-na de Sarens își ascunse facia în manele iei. D-na de Marsannes se depărta accelișioru. — E adevărată daru .. tu’lu iubesci? ijise ea. — Da, Dumnedeulă mcă! dise d-na de Sarens... Nu potă se mă vindecă de astă iubire..... Tu, vei fi fericită: ce te va costa se fii feric’tă mai tîrziiă? Ea suspina, plîngea, și lolu corpulă iei tremura. — A! Dumnedeulă meu ! dae’asu fi ’ i solută! 4*se d-na de Mariannes... Este cu putință se’țî facă eu uă durere atâtă de crudă! Lacrimile o năbușiră și pe dînsa, și ele remaseră căte-va minute în bradele unei alteia fără se potă vorbi. — Insă cumă se întîmplă acesta? dise în fine Estella. Elă te iubia, și din totă sufletulă lui, suntă sigură, cu care îlă vedeamă plăngeadă. Pentru ce nu’i am deschisă inima ta in acestă momenta? — A! pentru ce? pentru ce? scă că? Pentru ce anima mea nu se supune nici lasă speranția? Pentru ce e făcută astă fesiu nn cătă nici că credinția n’o póte pătrunde? Asculta, este colo, în scrinulă colo, ună caietă unde am serică în fiecare di, aceaa ce se petrecea în mine... Tu ine vei înțelege mai bine, dacă’i citi acestă casetă. Estella făcută mișcare pentru a-lă lua. — Lase’lă, vei avea destulă timpă mai tărdiă, dise Sabina, care o opri. Pe urmă, urmândă c’uă voce nervasa: — Căndă eramă mică copilă, aveamă una amică, mai mă rudă, pe care îl iubiamă cu tótă puterea și concentrarea unui sufletă ce nu se dă lesne. In jocurile nóstre de copilărie, el era bărb tulă meu. Căndă lui mai măricică, nu me găndeamă de cătă la ela. Nici uă plăcere nu mă atrăgea dacă nu lua și elă parte; nu’i vorbiamă nici vădată de iubirea mea, căci erau să supusa deja, fără se voiă, unei putere pe care n’amu pututu-o învinge nici vădată și care nu’mi permite d’a esprime îndată lucrurile de cari e mișcată inima mea. Fără se înțelegu încă ce se petrecea în mine, vederea sea mă turburi. Intr’uă <fi readuse mortă. Uă cădătură dupe cală îl omorîse. Cădui leșinată. Căndă mă desceplaiu, nu mai puteam plânge. Pe timpul acelua vie sucșină c’umănelă forte frumosă ală bunicei mele. Ună cuvântă era sepată pe piatră; nada. Cerui explicarea acestui cuvântă. — Ascultă , îmi j*se bunică-mea f ără nici ună frumosă și plăcută băiata care era plină de viăță ; mortea i’a luată, nu mai remăne nimicu din elă... nada! înțelegi tu? — Nu înțelegeamu de cătă pre bine! Mai tărâtă, fiindă la uă mânăstîre în pensionată, legai amicie cu uă tînâră fată care avea vârsta mea. La nimeni n’amu vedulă mai frumosă păru, de câtă la ea. Căndă îlă despletea , era camuvelă blondă. Ea avea uă dulcăiță de angelă. Amalia era promisă unui june o fierăriă de cavaleria. Uă '(2) Veji No. din 14 Septembre.