Romanulu, octombrie 1866 (Anul 10)

1866-10-10

726 ROMANULUi OCTOBRE. ----------^maurmai3ía»(stiefi áK%u^r^.----------- , BgaBjBHSBI&araÉSKM Domnilorű alegători ai orasului Craiova. In doue legislature m’ați onorată cu voturile vóstre. Incuragiată de încrederea ce ’mi ați datu și convinsă căvui amü îndeplinită misiunea în consciință, îndrăsnescu și de astă dată, a veni se solicită sufragiele vóstre și se mî propună candidatura la alegerile ce sunteți chiămați a face pentru Camera Legiuitorie. Daca din timpulă căndă ’mi ați încredințată mie interesele țerei, lucrurile nu ară fi luată uă prefacere însemnatóre, nu așă avea nevoia astăzi de nicină espiicațiune și nu m’așă crede obligată a veni se vefacă uă profesiune de credință politică; darii de dnoi ani și jumătate de căndă am încetată de a fi represintantulă vostru, evenimente de cea mai mare consecvență s’au petrecută în țară, dupe revoluțiuni au trecută peste noi,uă dinastie, tare prin tradițiuni de virtuți și de vitejia, mare prin legătura de familie cu tóte casele domnitore din Europa, a luată loculă unui provisoriu înspăimîntăloră, una sistemă rătăcită și incompatibilă cu aspirațiunile noțiunii a fostă resturnată, și în jocu’i s’a rădicată ună edificiu noii aședatâ pe bașile dreptății și ale libertății; țera a intrată într’uă eră de stabilitate care îi permite a’și vindeca ranele trecutului și a aspira la gloriă și la prosperitate. Forma de guvernă ce-șî a dată țăra prin propria sea inițiativă și voință, este aceaa de monarchia constituționale, unu guverne suverană dară în realitate subordinată unei voințe care te sede afară dintr’însulă și care’sü póte chiăma la datoriele séle ori de căteori s’aru abate de la dînsele. Este că datoriă sacră avem sa ne spună în tótu francheța cu mă înțelegi cu suveranitatea naționale, acestă putere din naintea căria toți trebue se ne închinămă și se ne supunemă cu respectă. BuYO înnaiea limbiv voi v r viația poporului basată pe dreptate și pe rațiune. Ea nu trebue confundată cu voința mulțimii, căci voința mulțimii nefiindu determinată prin luminele cunoscinței și ale convicțiuniloru politice și sociale, nu este totudăuna compatibile cu rațiunea, și nu face de cată a transfera domnirea bunului placă, și nedreptatea de la unu singură omu la glote, a întrona despotismul numărului și dominațiunea inferiorității asupra inteligenței și a rațiunii; a trece de la voința unuia, la voința tuturoră nu este de cătu a transmuta absolutismulă dintr’unu locu într’alîulu, a’i da mai multe capete în locu de unulu. Suveranitatea naționale înțelesă cu voință a mulțimii nu este de cătu apăsare, tirania fără probabilitățile mărimii care au fostă uneori consecvență despotismului unui om, amestecă mulțimea în patimile și ambițiunile politice, deschide pofte și speranțe pe cari dreptatea și libertatea nu le póte nici să tnra nici satisface, și mai curăndu sau mai tărdiii trebue se abdice în favorea unui tirană, căci nu scri nici se conserve nici se conțină. Principiulu voinței poporului în tóta întinderea cuvântului, precurmi și acela alu suveranității unui singură omu nu este domnirea rațiunii. Justiția, probitatea și bunătatea în guvernă nu depindă tatădeauna de la voință; legile cari cată a fi respectate și ascultate vinii mai de susü, vină de la un putere mai mare, căci ele sunt ă rasultaturii luptei între adevăr și și minciună, între dreptă și nedreptă, între rațiune și bunulu placa. Căndă autoritatea nu este temporală prin rațiune, deosebirea nu este decătu în numeruio apăsătoriloru, istoria ne arată cumă totădeauna guvernele basate pe voința mulțimii au dusă la abdicarea libertății și la tiranie. Ori care ar fi sistemul și principiele pe care se întemeiază legile moraturiste de datorii, de interese sau de sentimente, toți filosofii, toți politicii, spiritualiștii și materialiștii, dogmaticii ca și scepticii, toți admită că sunt acte raționale și neraționale, drepte și nedrepte. Cine pute asigura că aceste acte supuse aprobării sau desaprobării bunului plăcu, acea capriciasa voință nu va fi de multe ori contrariă rațiunii, și că dreptatea și libertatea nu vor fi adesea silite se se retragă din naintea rătăcirii și a intrigei? Intr’uă societate, condițiunea de căpetenia a esistenței și a desvoltărei, este domnirea bunului simță, a rațiunii și a moralei publice; chiămarea la putere a omenilor, cari se posede constitue adevăratulă guvernă represintativă. Libertatea, dreptă primordială ale omului, este oă putere care există în fiecare de a’și conforma voința cu rațiunea, acei cari înțelegă libertatea altă felu nu suntu decată risce detractori ai acestui drept, fiindă că nu pute fi permisă multă timp a unui omu de a face ceaa ce nu este conformă cu rațiunea, fără de a scandansa și fără de a vătăma drepturile și interesele celoralalți. Statutulu de la 1864 supunea rațiunea la voința unui singură omă, și acesta o făcea subă masca voinței mulțimea. Supunea tóte clasele și tóte interesele societății nóstre, voinței unei singure clase. Constituțiunea de astăzi temperă dă bunură placă ală mulțime! prin rațiune în folosulă tuturoră intereseloră, întronăda adevăratulă sistemă represintativă. Tóte clasele și tóte interesele suntu represintate, toți suntu chemați a-și esprima voința și a veghia la lucrură publică fără de presiunea unora asupra altora și astăfelă ca antagonismul intereseloru se nu puta de a genera nici în opresiune, nici în esploatarea unora prin alții. Aplicată cu bună credință și în libertate, Constituțiunea Ra «at&.di APA ifdilltlAn <Ia ;• iatra rlin sin ii In noțiune pe cei mai buni dintre cetățeni, pe cei mai virtuoși, pe cei mai capabili prin calitățile loră morale și intelectuale, pentru a conduce națiunea în aflarea adevărului și a dreptății. Suveranitatea poporului exercitată prin representațiunea tuturoră claselor și a tuturor trebuințeloru pate duce națiunea la domnirea dreptății și a libertății, in vreme ce suveranitatea majorității fără acestă pregătire, devine preludiulu unei răsturnări inevitabile in profitul despotismului, Hindu—că ea nu se pate susține de că nu prin făgădueli de mulțumiri și de fericiri pe care nici unu guvernă în lume nu le póte împlini, apasă mulțimea pînă la ostenilă și la desperare. Rasa sistemului represintativă este elecțiunea, și puterea care îmi susține este publicitatea. Prin elecțiune se conține guvernulu în marginile atribuțiunilor séle; prin publicitate se denunță orice nedreptate, se lumine da opiniunea asupra adevărului. A înrîurirea a silui elecțiunele, sau a opri publicitatea, este a eși din sistemulü represintații, căci ele nu pote esista fără aceste doue condițiuni Sistemul representative bine și sinceramente exersată este negațiunea bunului plăci, prin urmare este cea mai mare garanțiă pentru paza dreptății și a moralității prin respectarea legilor. Cea la ce am fi avută până acuma a fostă domnia bunului placă cere la orice împrejurare juca dreptatea în interesul autorității a operătorilor și a amiciloru iei. Ceea ce ne amu datu prin Constituțiunea anului 1866, este domnirea suveranității naționale prin rațiune, dreptate și libertate. Legile nóstre civile și penale suntu idestulatare, ele sunt în generală conforme ideieloru de dreptate și de epitate care reguleau relațiunile dintre în civilisațiune, aceste legi cu forte puține prefaceri, potu satisface tote trebuințele nóstre sociale. Trebuințele morale și materiale ale unei societăți făcu legile cele bune, precum și legile cele bune desvălescă și formăză caracterului morală al poporului. Solidaritatea între ómeni este efectulu unei civilisațiuni Înaintate; omenii, prin luminile și cunoșcințele lorfi înțelegă, sciă că, buna stare și fericirea fiecăruia interesază și folosesce societatea întrăgă, precum perderile și nenorocirea unuia lovesce și jituesce interesele tuturor. La noi nu există încă acea solidaritate, acelă interesă ce trebue se purtămă unii altora. Lipsa de solidaritate și nepăsarea ce vedemu mai alesă în clasele de josu ia întâmplări nenorocite, indiferența ce au pentru călcări, jafuri, incendiuri, nedreptăți și năpăstuiri, suntu încă nisce semne de gradulă înapoiată în care ne aflămu. Legile care facă educațiunea morale a poporului trebuie se activese formarea ideieloru salutarii, fiindu sănia de principiile morale și fisice care trebuie se conducă societățile. Este de trebuință neapărată ca legile sa oblige pe toți membrii societății nóstre a nu sta indiferenți la nenorocirile altora, căci societățile se susținu prin raporturile care unescuamenii între dînșii, și prin legăturile care constituie acele raporturi. Acele raporturi, acele legături nu suntu decâtă interesulă ce trage dupe sine ca să consecință inevitabile solidaritatea între membrii iei. Astăzi Jl posițiunea politică la care am ajunsă și stabilitatea ce ne indrădășuesce dinastia și Constituțiunea, permite, ne îndatorămă a pune capelă luptelor politice și a ne ocupa seriosă cu îmbunătățirile materiale. Agricultura și industria în decadență, comercialu și meșteșugurile în părăsire, tótu inteligența țerii absorbită în politică și în vînarea funcțiuniloru Onii.i..« Ki..nmi.nîfi poft nărăvită face. a toți se alerge dupe ocupațiuni care fără multă bătae de capă sau ostenălă procură viață de lenevire și de îndestulare. Reducția posturiloră Statului la strictură necesariă și încuragiarea muncei, asigurându-o contra bântuirloru arbitrariului și ale nedreptății, vor două none dezvoltare industriei și comerciului. Finanțele nóstre prin împovărări nefolositare aduse tesaurului pentru satisfacerea trebuințelor nesațiabile ale aperătoriloră unui sistemă rătăcită, au ajunsă astfelurn câtă pe două parte devine imposibilă a ecilibra budgetele fără de a spori imposibile, în vreme ce pe de altă parte este forte anevoie cu mici’la cele ce avemă astăzi a mai mări impositele fără a opri producțiunea. Singura soluțiune ce ne rămâne este reducerea cheltuielilor și prefacerea așezării impositelor. S’a vorbită fórte multu două reformă radicală în imposibe, asemenea reformă ar aduce oă perturbațiune care ar avea cele mai mari necuviințe. Ceea ce mi se pare mai rațională ar fi de a tinde treptată la realizarea unui sistemă limneială bine studiată și bine combinată, reducendă pe totă anulu acele cheltuieli ce voimă se facemu se dispară, și sporindu pe acelea ce trebue sa conservămă, de esemplu, împositură asupra esportațiuneî și imposîtulu vamalii care pricinuescu cheltuoii de percepțiune fórțe mari, pagube, stricăciuni, viviațiunî de totă felulă, pe care împreună cu darea, le plătescu toți consumatorii și suntu totă vă data, prin imposibilitatea de controlu seriosă, vă causa de abuzuri și de provariațiuni, trebuescu reduse treptată până ce va ajunge ca percepțiunea se fie balansată prin cheltuieli și atunci desființate cu totu ii. Impositulu asupra venitului pare în teorie singurulu impositu rațională, nu lei și ale rațiune, fia vorba de drep ómena națiunile cele mai înaintate s dă insă pînă la ce puntă realisarea anuui sistemă financiară basată pe ună impositu unică ar fi cu putință, dară ceea ce pare netăgăduită este că unele imposite indirecte precum suntă impositele bine combinate asupra tutunului, asupra băuturilor și asupra unor obiecte de luxă, dau mari mijloce tesaurului de a face ca impositele directe se fiă mai puțină grele de realisată. Lovitura ce s’a dată bisericei de regimulă inaugurată în dina de 2 Maiu 1864, a sguduită pînă în temelie dogmele Sf. nóstre religiunî, acelă regimă, precumu se scie, a lovită și pietatea strebunilor noștri și independența bisericei, prin legea aceea care asemuia pe capii bisericei, cu impiegații de răndă ai Statului, adică a fi numiți și scoși după plăcere , trebuesce dară a se înapoia bisericei nu numai misiunea sa divină, nu numai prestigiulü cea perdută, dară și a se deschide drumulu aceloru bărbați care căndă s’aru afla în capulă bisericei se nu ne facă a ne îndoui de dogmele sf. nóstre religiuni. Ceea ce primă astăzi tote considerațiunile suntu relele obiceiuri care s’au introdusă în distribuțiunea justiției din partea autoritățiloru administrative și judeciare. Acesta este o rană mare cu neputință de a se vindeca de guvernă singură, dară care va dispare in diția căndă fiecare cetățăn și va înțelege că are datorie a se rescula în contra acelora care practică aceste imoralitate; a se rescula nu cu insubordinația, nu cu calomnia, nu cu anonimulu, ci cu tóta vigorea unoru investigări stăruitore, care se lumineze guvernulu și justiția, ca se potu lovi pe acel abătuți de la datoriile loru și de la regulile moralei. Acesta este uă misiune pe care libertatea presei are datoria a o împlini; astufelu ea va dovedi națiunea că are adevărată rațiune de a fi, și că IATA 1X1113(11111 jJU1O II Ottopia»o or garanție. Nimicü mai de folosit de cătu stirpirea prevaricațiuniloru; vindecarea acestui reü ar asigura averea, ar spori numărulu inteligenții în esploatările agricole și comerciale, ar face se dispară trindăvirea și ar dispovéra tesaurulu deuă mulțime de lefi create pentru mulțumirea favoriților timpului. încrederea ce a venit in viitoru, stabilitatea ce a datu țerii noua stare de lucruri, va aduce treptată liniștea, purtăndu activitatea în producțiunile muncii și ale spiritului. Posițiunea în care rne aflu nu ’mi permite a veni în mijloculu vostru ca se discută și sa susțină opiniunile ce am avută onorea a ve supune, dacă ele corespundă cu ideile și opiniunile ce cereți de la mandatarul vostru, ve roguserie onorați cu voturile vóstre. Credit de a mea datorie a ve declara totu uădată că nu voiă priimi mandată imperativă, fiindăcă după credințele mele politice, mandatulu împerativu este oă negațiune a sistemului constituționale, elu ridică deputatului facultatea de a cede rațiunii care resultă din lumina ce dau deliberațiunile. Priimul verogu. Domniloru alegători, încredințarea osebitei mele considerațiuni. Ion Ghicatru cătă va timpu ăncă. Se z ice, că acestă fericită resultată este datorită silințelor diplomației francese; negreșită că oștirile turcesci trimise una după alta în posesiunile grecesci, n’aă stată cu mănele ’n șină, ș’ar fi fostă cu greu Candioțiloră, oricâtă de mare ar fi curagială loră și energia ce-o tragă din suvenirea esceseloră dominatoriloru loru, se resiste indefinită unei armate ce priimesce necontenită noul ajutore și noué munițiunî, pe căndă ei ânșiî erau opriți de ori ce ajutore și de omeni și de obiecte de resbelă, în locă dată a se fhce că insurecțiunea este „potolită,“ va fi mai dreptă și mai conformă cu adeverulă a glice că este seu va fi „sugrumată.“ „Se mai zice că diplomația francesea voită se evite cu orice preță ca cestiunea Oriintelui se nu deviiă, în acestă momentă, ocasiunea unui resbelă europiană. Suntemă și cum că nu este în Europa ună singură guvernămentă, care se nu fi împărtășită și se nu mpărtășescă acestă tendință. Fiă cu intențiunea d’a lăsa armateloră soră timiulu d’a dobîndi pașei Chassepot scă alte asemeni, fiă intențiunea în adevĕrű și sinceră pacinică, faptul este că tóte guvernămentele europeene sunt însuflețite de dorința d’a păstra terei fară binefacerile păcii. Dară Europa nu sémena are cumă în acestă momentă, în ceea ce s’atinge de cestiunea Oriuntelui, cu acei datornici strîmptorați și încolțiți, cari, pentru a finisei timpurale pe unulți din creditorii sei, se pună cătră dânsulă într’uă situațiune de țece ori mai rea, contractăndă îndatoriri ce le va fi cu multă mai greu d’a le ’mplini, căndă va sosi ora scadinței? Gestiunea Oriintelui era deja forte complicată: era pe d’uă parte Turcia, pe d’alta poporațiunile creștine cari presintă ele însele nouă complicări prin osebirea gințiloru a temperămentului ș’a intereselor; era în sfirșitu și puterile euro[Mwuu '»,l vovlitului ten Jînț.« panlfloO Oftele urmărescă în Oriinto. La tóte aceste s’adaogă unu nou elementu ce va ’ncurca fórte lucrurile, căndă se va îngagia partita, ce va incepe o poterlăcelă d’ănteiă, judecăndu după activitatea svîrcolitore ce desfășiară de căndă a nascutö. „Aceste nou elementu, este instalarea pe tronö a unuia din Principatele Cuiuntelui, a unui principe Juditű c’uä puterică dinastie europiană, și mai cu sema silințele ce se depună în acestă momentă spre a degajă pe acestă principe de tote legămintele ce ară fi putută celă puțină neutraliza pînă la orecare pantă, periclele acestei inovațiuni. Uă depeștă din Marsilia ne spune că s’a acordată principelui de Hohenzollern dreptul de moștenire și că va ave și dreptul d’a da órecari decorațiuni; depeșia adaoge: „că Porta nu stăruiesce d’a ave uă agință politică la Bucuresci.“ Citesce: Porta a stăruită multă spre a dobândi acești agință, dară ospodarulă stăruindu a nu i-o acorda. Porta a trebuită se cedă. Așta dară e că puterea suzerană mai puțină bine tratată de cătu ar fi celă după urmă principașiu din Allemania care ar ave fantasia și bani spre a ’ntreține uă Agință la Bucuresci, căci nu póte fi îndouială că guvernulu române n’ar interzice principelui de Lichtenstein ceea ce interzice suzeranului seă. In finua dată in care Sultanulă va da investitura principelui Carol I cu condițiunile cunoscute acumă, va abdica totă d’uădată și la suzeranitatea sea asupra Moldo- Valaciei. „Guvernulu română opri-se-va aci? Este forte de temută că nu. Nu este cine-va mă Hohenzollern pentru a se mulțămi cu unu tronă arătă de meschină ca acelaa alü ambeloru Principate dunăriene, și pușca cu acă este făcută spre a funcționa pe țermurile Dunării ca și p’ale Elbei și Mein. „Pe d’uă parte, uă poporațiune de două sute mii suflete care cere aju RUSIA SI ROMANIA Revista politică a diariului «Le Nord» de la 13 Octobre. „Uu potrivire neobicinuită domnescenții între depeștele de sorginte turcescă și telegramele de origine elenică. Și unele și celelalte facü a se prevede că curend la potolire a insurecțiunii candiate. Deși erí încă, alte sciri vorbiau două resculare imininte în Epiru și ’n Thesalia, pare destulă de probabile aeuma că ordinea nu va fi multă turburată în aceste teze, cele puțină pen