Romanulu, decembrie 1866 (Anul 10)

1866-12-03

ANTILU ALU DUCELE TttWtm. mimii­ WMiHMBlMmilli­n • IU—[IWTHfl­i11'* •?ra—la VOIESCE ȘI VEÎ POTE Cap. Dist. Pe anii........................lei 128 — 152 Pe șase luni................. ", 04— 70 Pe trei luni.................. » 32 — 38 Pe uă lună................... » 11 — — Unii exemplarii 24 par. Pentru Parisü pe trimestru fr. 20 Pentru Austria.....fior. 10 v. a. ADMINISTRAȚIUNE­A, PASAGIU ROMANU No 1, REDACȚIUNEA STRATA ACADEMIEI No 20. LUNI—MARȚI, 3-6 DECEMBRE 1966. LUMINEZA-TE ȘI VEI FI Abonamentele în Bucuresci, Pasagiul Română No. 1. — In districte la cores­­pondinții pariului și prin poștă. La Pa­ris, la D. Caras-Hallegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d. E. Carada. ANUNCIURILE Linia de 30 litere........................ 1 leu Inserțiuni și reclame, linia........5 . Din causa serbătoreî de Marți,­­fiariulă nu va eși Miercuri. SERVITIU TELEGRAFICII IM ROMANULVK. Florenza, 16 Decembre. Papa a primit o astăziî pe nego patoriula italiană, consiliariul) Tonello. Soliile din Roma lasă a se aștepta unu resultată favorabile din misiunea lui Tonello. London, 17 Decembre. Se pretinde că guver­­nul­ de la Washington ar fi invitată pe Papa a veni în America oferindu-­ uă fregată pentru ca­­letorie. Berlin, 15 Decembre. Regele­ Saxoniei a so­sită aici și a fost­ primită cu solemnitate de rege și de principii regali. Viena, 17 Decembre. Baronele Kubek s’a nu­mită ministru Austriei la Florenza. A. Bucuresci Indrea. IHariulu Ordinea, în No.­seu de ori, publică următoriulă comunicată din par­tea Redacțiunii: Jurnalul­ „Romănuță“ în numerasă seă de ori citesa uă corespondință reprodusă din jurnalul­ „le Nord.“ Acesta corespondință dă semă despre alegerile din Bucuresci în nișce termeni pe care n’avemă a’i judeca aci. Ne va fi de ajunsă a «zice că cu acesta pensie ,,Romănuță“ însinuasă că autorii acestoră corespondințe ale „Nordului“ nu suntă alții decătă redactorii „Ordinea.“ Respingem« cu energie acesta acusare și de­­clinămă ori­ce solidaritate cu corespondințele ce „Nordulă*1 publică asupra țerei nóstre. „Romănulă,“ póte­­re «ji ce totă arătă despre relațiunile ce are cu presa streină ? Pe cătă ne aducemă aminte scimai că a avută relațiuni cu jurnalul­ „le Temps.“ Deci, acestă jurnală de cătă­va timpă, publică corespondințe din Bucuresci cari presintă situația politică a României sub ună aspectă prea defavorabilă. Amă respunsă aceloră corespondințe re­­voitore. Pentru ce „Romănulă“ care altă dată cita „le Temps“ cu o compresință așa de mare, păstraBă astă­ n­o uă tăcere absolută asupra unor­ publicațiuni care nu potă decătă a vătăma interesele naționalităței nóstre? Ce ar­­­ zice cine­va daca și noi, la rindulu nos­tru, amu insinua că „Romănulă“ nu este cu to­­tulă străină de aceste corespondințe?... Nu o vomă face cu tóte astea, căci avemă obiceiulă d’a com­bate pe adversarii noștrii prin fapte, iară nici de­­ctimă prin suposițiuni. Este adeverată că Romănulu a con­statată uă identitate ce existe între co­respondințele trimise în străinătate și reproduse de b­iar­ulă le Nord, și în­tre cele ce ni se ^ică de bărbații poli­tici de la Ordinea în privința alegeri­­lor­ din Bucuresci, în privința modului cumu sunt­ tratați alegătorii, adică co­mercianții, industrialii și poporul, ca­pitalii. Acea nenorocită identitate nu este că invențiune a Românului, ea este una fapta; ea esiste nu numai în i­­deie, daru chiară în espresiuni. Ar țlice cine-va că corespondințele pariu­lui străinii a copiată pe Ordinea, sau că dînsa a copiată p’acelii corespon­­dinte. Romănuiu n’a cercetată și nu voiesce a cerceta care este originea corespon­­dințelor, d’asemene natură ce se tră­­mită în străinătate. Nu este însă și nu póte fi culpa lui dacă, din neno­rocire, cuprinsulă soră este identică cu cele ce se­acă de bărbații de la Or­dinea. Se vedemă însă de este totă astă­­felă ca și corespondințele pariului Le Temps, despre cari ni se vorbesce as­­ta-p. Unii dintre bărbații de la redacțiu­­nea Românului, seű cari aă legăminte politice cu pariulă nostru, nă fostă, în adeveră, de mai multe ori, și chiaru acumă căte-va pariulă le Templ.­iune, în relațiune cu Și, pe cândă acei bărbați se aflaă în străinătate, limba­­giulă corespondințelor s pariului în ces­­tiune este însuși­tă dovadă de acele re­lațiuni. In adeveră se póte oserva, la acea epocă, uă­mai identitate de ideie întru acele corespondințe și opiniunile susținute de partită principiele RomăniM ce împărtășesc* Noi declarâmi că primimă solidaritatea aceloră co­respondințe, ș’a­nutoră acelor ă ce sunt ă­m conforme opiniunilor­ și credințeloră c nóstre, și nici ama pute-o respinge,­­ căci ea ni se impune, căci ea este fi­­resca, este resultatulă comunității i­ o deieloră.I Dacă însă ordinea respinge chiar n­­­uă solidaritate, pe care noi o primimă,­­ aceea adică a unor­ apreb­ări și opi­­­­niuni comuni, cum a pate se ne atri­­­­buiescá neue­respunderea unor­ co­­­­respondințe, — fie ele publicate în parte cu cari amă fi fostă în relațiune, — , cari susțină astă-o nesce idere cu to­­r­tură opuse d’ale Românului, cari apre­­ciază starea lucruriloră la noi cu totulă , altű-feliu de cumű o apreciazâ fóta i nóstra? — Ce asemenare, ce identitate , se póte constata între acele cores­pondințe și între cele­pse de noi? — și, dacă nu e nici una, pe ce se póte întemeia cineva spre a învinui că ele vină de la noi? Ordinea se feresce d’a ne-o spune. Ea se mărginesce a se raporta la nesce relațiuni trecute. Dară de voiți se ju­­decămă după relațiunile trecute, nu cu­getați la ce deducemi amă ajunge? - - Noi însă nu vomă judeca astă­felă, căci scimă că póte cine­ va fi în re­­­­lațiuni cu altură pe cătă se întrunescă­­ în acelu­ași modă da vede lucrurile, și i le póte înceta cu totulă în pun căndă s­ă se deosibescă. Redacțiunea Românului declară clară,­­ netedă și lămurită, că, de pe la Aprile 1 trecută, ea n’a mai putută, din ne- I fericire, are relațiuni cu Le Temps, la care nici este abonată, și cu nici ană­­­partă străină, că prin urmare nu este­­ nici de cumă părtașiă la nici ună felă­­ de publicațiuni ce se facă într'însele asupra României. Redacțiunea Romă­­nului, cu tóte astea declară o repe­­tită, că primește solidaritatea cu ori­­­ce scrieri conforme opiniunilor­ și cre­dințelor­ sele, fie ele publicate în țeră fiă chiară la antipop, căci identitatea ideieloră impune uă solidaritate. Acestă declarațiune netedă și lămu­rită este datoria fie­cărui omă a o face, și credemă că ordinea are îndestulă­­ curagială opiniunilor, ce emite, pen­­­­tru a nu se feri d’a le recunosce de drepte și întemeiate, după dînsa, ori­­ unde s’ară produce ele și ori de la cine ară veni. Reproducemă astăzi, precumă amă promisă, după Monitoru, în întregulă lară desbaterile asupra alegeriloră Bu­­curescilor”, pentru ca cititorii se pótá asculta și judeca. In numerasă trecută fâcurămă cu­noscută plângerea ce ni s’a adresată de nesce sătiani în privința alegerii Primăriului Comunii. Aflămă astă­ ț­i, dintr’un sorginte sicura, cumă s’a pe­­trecută acea împregiurare. E că faptulă. Locuitorii Comunii Fundenii-Gherassii îndată ce aă sfîrșiră alegerea că și voită a da administrațiunea în măna celui alesă. Notariula comunií­ie-a fă­cută, ni se spune, cunoscută că legea cere uă amănare de d­ace țlile. Ale­gătorii însă n’aă înțelesă, se vede, căci aă luată pecetea din măna Primăriu­lui ce eșta ș’a datu-o celui noă. In urma acestui conflictă, Prefectură s’a dusă la facia locului împreună cu d. Primă­ Procurore și judecătorele de in­strucțiune ș’a restabilită legea trămi­­țendă ’naintea justiției pe cei caii aă s călcatu-o. Cândă amă scrisă în acestă pri­­vință ori cine înțelege c’amă vorbită­­ de administrațiune, eră nu de d. Ad­ministratore ală districtului Ilfovă, pe care­ toți câți îlă cunoscă, îlă stimă din tote punturile de vedere. Acumă se ne fiă permisă să atra­­gemă atențiunea d-lui Administratore asupra unui puntă. Nu póte fi în­­douiala că locuitorii comunii Fundenii- Gherassi n’au urmată conformă legii. Dară scriă ei era legea? Acei cari aveau sarcina se se-o esplice, făcu­­tu-nă acea esplicare mai dinainte și asta încătă se o ’nțelegă? Spusu-le-aă că nimine nu va sfărâma alegerea loră îndată ce ea va fi făcută în deplină libertate, dară că trebue numai s’ascepte­­ rece­pte, conformă legii. D. Admi­nistratore ală judeciului ilfovă scie, ca și noi, că doi su­prefecți nu procedă astă-felă și mai scie că bieții sătiani fripți de vechiele procederî ale admi­­nistrațiunii n’au avută âncă timpă se­ și de inima și încrederea în noua ad­­m­inistrațiune. Pe aceste considerări, cre­demă că deși procederea d-lui Ad­ministratore în acestă privință a fostă legale, este însă camă aspra, este du­pă noi, chiară ne­drepta din puntură de vedere ală ecutații. Nu cunoscă le­gea bieții sătiani și trebue se ne si­­limă se-i face să s’o cunăscă și s’o iubască, ș’atunci voră și respecta-o, căci voră înțelege că ea și numai ea este scutulă soră. Rusia se ocupă de noi. Pe fie­care ] <Ji­ne este dată a reproduce noue do­­­­ve­ jii despre acesta. 1)iariulă Le Nord, 1 publică uă nouă corespondință din Pe­­­­tersburg, asupra atitudinii Russiei în c­hestiunea nóstra. ] Ea declară ca acestă putere nu s’a crezută datoria a recunosce voința po­porului română, de cătă atunci căndă „Conferința din Paris însăși a plecată capulă înaintea cuteșietoriei de smintiri, ce faptule îndeplinite în România, dă dată autorității sele de cătă atunci căndă Turcia recunoscându-se, „Russia nu se pute areta mai turcă decătă Turcia.“ — Russia însă, după acea co­respondință, nu póte adere la uă pro­punere ce ar fi făcută de Austria d’a supscrie ună actă colectivă pentru re­­cunoscerea lui Carola I ca domnă e­­reditariă ală României. „A-î cere a­­césta ar fi a compta pre multe pe ab­­negațiunea mea, pe simplicitatea mea.“ — „Russia nu pare părăsi atitudinea de reservă corectă ce­a păstrată în cestiu­nea română, și ea, care n’are pre multă iubire pentru tratatul­ de Paris, nu póte da măna neghiobesce și in pa­guba demnității sale de putere mare, la uă ficțiune internaționale, și sup­scrie nesce noite și nefolositoríe pro­­tocale, la uă epocă asta de pucimpro­­priă tratatelor­;“ — „la uă epocă cândă ele nu trăiescă decătă căți­ va ani, pînâ va veni ora, — sartea olăririloră con­ferinței din Paris este ună precedinte,— în care ele nu voră trăi decătă ce trâ­­iescu roșele,“ căte-va z ile, celă multă. Astă­felă dată organulă rusescă pri­­vesce din noă fapte deplinite în Ro­mânia, ca să cuted­ă tonă de smințire a tratatelor h;­otărîrea prin care ele sunt­ primite de Conferințe, ca menită a trăi că să trăiescă rușele; recunoscerea lui Carol­ I, uă ficțiune; și cererea a­­dresată Rusiei d’a supscrie ună actă, pentru recunoscerea acesta, uă asur­ditate, căci ea nu póte eși din atitu­dinea de reservă ce și-a impusă, n are abnegațiunea și simplicitatea d’a sup­scrie u­ă noă tratată, cândă deja tra­tatulă de Paris îi e așta de greu. N’avemă nevoiă a mai releva sim­patia ce se vede în aste publicațiuni, pentru noi. Le vomă recomanda și d’astă dată atențiunea guvernului, Ca­merei și națiunii; rugăndă totă d’uă dată și pe Ordinea, care ne împută vechiele nóstre relațiuni cu le Temps, a rădica vocea împreună cu noi con­tra atitudinii organelor­ rusesci, multă mai gravă și multă mai amenințătoaiă pentru noi, decătă potă fi corespon­dințele re­ voitoare ale unui francesc óre care, contra căruia to­­tu­și ne animă cu dînsa protestăndă cu tótu energia și din tóte puterile nóstre. TELEGRAMA. Pitești, 15 Decembre 1866. D-lui Petre Grădișteanu. Vă mulțumimă din animă pentru susținerea drep­tului naționalității Romăne în combaterea lui Pa­­padopulo, străinii și fostă suditil grecescă, precumă se vede din dovada anexată la protestulă dată Ca­merei, observați acea dovadă, Papadopulo­­ zice că o boeră de nână, fiiul­ lui Popa Anastasie, în­­trebați-lă la care biserică a oficiată tată-s că, îlă mai are douî frați, și aceia neavendă diplomă cumă se pare ca unulă se fiă boiără de nemți și ceî-l-alțî nu? Celă mai mică frate Lisă a venită în țară de vr’uă cinci ani, se înfățișeze celă pu­cină pentru acesta ad­ulă civile că s’a născută aici, fiindă că este tînără. — A­d jisă Papadopulo la în­trebarea d­v. că el­ este născută în Pitești, ne­­adevără, se va trimite dovada că este născută în Turcia și venită aici în vârstă. R. Budiștenescu, D. Bujoianu, L. Tomescu, R. Popa, P. Teodoră, T. Constantinescu, H Mihail, Z. Pelinescu, A. Georgescu, D. Poenaru, S. Flo­­riană, S. Vlădoianu, I. Petrescu, fAhil Ioanid, N. Slăvescu, G. Popescu, V. Coculescu, I Rădulescu, M. Rădulescu, G. Sinescu, D. Domascu, I. Iota, I. Stoenescu, A. A. Popp, I. Tomescu, C. To­­mescu, N. Budișteanu, I. Văileanu, D. Naogescu, Z. Constantin, S. Petrescu, A. Petrescu. ADUNAREA LEGIUITOARIA. Ședința de la 5 Decembre. Se reîncepe desbaterea asupra alegerii de la Dămbovița făcută în persona d-lui G. Cretzeni care este și Președinte la curtea apelativă din Bucuresci. D. Pascal începe prin a zice că cestiunea de necompatibilitate între mandatul­ de deputată ș funcțiunea de judecătoru, s’a desbatură d’ajunsă dară crede că nu s’a lămurită ideia ce a urmă­rită legiuitorele romănă. Arată că ală a avută în vedere legea englesi și că ea esclude pe judecătoriă spre a asi­uri independința justiției: n’a voită ca judecătorul i se ia parte la desbaterile și la luptele politice a voită ca justiția se fiă mai presusă de ori­ce partite, de ori­ce cestiuni politice. Ore din a­cestă pantă de vedere a­plecată și legiuitorul­ nostru ? Nu, căci atunci ar fi declarată în compa­tibile mandatură de deputată cu funcțiunea­­ judecătorie, însă legiuitorele nostru a mesurati cu corilă romănescă ară nu cu celă englese. Ac­elă s'a ocupată de interesulă ce avemă a avè îi sînulă nostru ómeni cari se posede luminele tre­­buitóre și d’acea­ a n’a esclusă pe judecătoriă,­­ sacrificată interesulă justiției în interesulă came­rei. Legiuitorele ad­­a voită numai ca judecă­torele se nu fiă bănuită c’a putută înrîurî și d’s cea a a oprită pe judecători d’a fi aleși in ju­deciulă soră și în judeciulă limitrofă pentru nu se înțelege cu judecătorii de la judeciulă ve­cină. Desbătăndă p’acestă tezămă (fire cu lege electorale s’a făcută fórte răpede, și d’acea­ a n’ fostă clară și conchide că membrii curților­ pot fi aleși, căci legiuitorele nostru nu s’a ocupat de cătă de judecătorii de Tribunale. D. P. Grădiștanu­ începe prin a respunde ci­lară cari s’am combătută în ședința trecută. 1. C n’a susținută pe d. Cretzénu de complăcere, căi la începută a fostă și dumnelui pentru reapu­­gere și tocmai mai în urmă a­verută că dup dumnelui, legea admite pe judecătorii curților­. 2. D. Ionescu a argumentată prin gramatică i­dică că legea înțelege prin districtă, cee­a ce în Be­gia e circonscripțiune la noi districtă și judeci totă doüna­tă avută acela­și sensă și dă dovad că chiară în legea în vigore se servesce cu ci­vântură distinctă în semnificarea de judeciă. Dumnuloră aă zisă că legea Șlie : „nici un „funcționară judecătorescă,“ și domnialoru­ljie că dacă legiuitorulă ar fi voită se vorbesca nu­mai de cei de la tribunale ar fi Sisu „de la tr­ibunale.“ Oratorele explică aci că legiuitorele fostă clară și că s’a ocupată numai de funcți nar­ii de la tribunale ca se opresc a ori ce întîl­nire; că judecătorii de la curte judecă pe omeni din tota țara; că uă sentință casată a curții­­ la Craiova póte fi judecată de curtea d’aci; as­felă dacă legiuitorele ar fi voită se escludă , cei de la curte ar fi Șisă că nu potă fi nicăi aleși. Arată apoi că judecătorii de la tribunale i fostă esclușî din judecială limitrofă fiindă­că ju­decă în multe cazuri și procese ale judeciului li­mitrofe ; că ei apoi judecă procesele în materie electorale și d’acea­a a fostă esclnși d’a fi aleși în judeciulă soră și celă limitrofă. Susține că n’a fostă intențiunea legiuitorului a esclnde pe jude­cătoriî de la curțî și dă dovadă admiterea în A­­dunare a trei judecători cari au fost­ aleși în alte judecie și au fost­ admiși, de­și guvernul­ póte ave asupra loră înrîurire cumă póte ave a­­supra tutoră funcționariloră. Dup’acesta­­ zice că destulă că legea nu este clară pentru a se ad­mite acumă judecătorele alesă; în viitor, însă se se lămurăscă și dumnelui va susține pe cei cari vor­ propune necompatibilitatea deplină a func­ționarilor­ cu mandatură de deputată. D. N. Ionescu «zice că în proiectură primitivă ală Constituțiunii vedemă limpede articlulă amen­dată. Acolo se i­ice curată că toți funcționarii salariați nu potă fi deputați, afară din miniștrii. Apoi mai­­ zice că funcționarii administrativi nu potă fi aleși delegați în judeciule unde func­­ționază. D’aci,­­Ilie D. Ionescu, veni­tă grindină de a­­mendamente, și citeza două, unulă ală d-lui Pe­tre Cernătescu. „Funcționarii administravi se nu potă fi aleși delegați nicăiri, de cătă dupe ce-șî voru da demisiunea cu doue septemăn î nainte.“ Ecă,­­Ilie D. lonescu, cumă venirămă la terme­­nul ă de darea demisiunea cu 15­­ zile nainte ce s’a admisă în lege. i D. Radu Ioenescu a propusă următorulă a­­­­­­mendamentă: „Ori­ce funcțiune salariată este necompatibile cu mandatură de deputată.“ Constituanta,­­Ilie D. Nicolae Ionescu, n’a voită se facă uă ierarh­iă. 1 Citază ș’alte amendamente; dovedesce că resulta­­b tnlă discuțiuni î­n fostă legea în ființă, care nu­­ face osebire între membrii curții și ai tribuna­­­ l­lui, și demonstra că D. P. Grădiștanu este în erore căndă nu ține sămă de spiritul­ legiuito­rului, singurulă care lămuresce testul«. , Susține asemenea osebirea între districtă și ju­­­­­deciă ce face legea și­­ vice: —In punctul ă despre judecătorii aleși cumă D­­n Iconomu la Ismail — colegiă faimosă cu patru voturi —­­zice că dupe restului legii reă este a­­lesă acolo; erorea însă nu este în lege și dum­­nelui voiesce a regula pentru viitoră ca se nu­­, mai fiă înlăturată legea. D. Mîrzescu (zice c’acumă pucine are de­­ Jisă [. căci D. N. Ionescu a­probată spiritulă legiuito­­a,­relui. Arată apoi că cuvintele din urmă ale d-luî i. P. Grădiștanu suntă în contrazicere cu cele d’ân­­ tgră, arată cumă dumnelui interpretă legea în fa­­l­­varea personelor­ și ijico: — Noi înfrăngemă legile căndă este uă per­­sonă în jocă. Trebue ce ne deprindemă din con­tra a înfrănge personele în facia legii. Respunde apoi d-lui P. Grădiștanu în privința fineței cu care explică legea și susține că membrii curții este clară că intră în numeral­ funcționariloră judecă­toresc!, arată că Ințelesul­ acestui articlu se el­­u­plică prin amendamentele din Camera Constitu­­u­ante, și termină­­ jicândă: Se respectămă dară le­­­­gea ca se nu se­­ j*ce că noi facemă drumă prin e barbă, că noi călcămă legea, D. V. B­o­e­r­e­s­c­u <1*C0 c­a fostă din majori­­­ i­tatea comisiunii care a respinsă alegerea. Insă din i, discuțiunile urmate în Adunare revine asupra ideiei i­­d’ăntei și susține că spiritul­ legiuitorelui vede a­­cumă că nu este acela­ a ce­ să susține d. Ionescu a ă și Mărzescu. Domnia-sea este pentru escluderea tutoră func­­­­ționarilor, însă nu prin interpretare trebue se fa­­­­cemă legea cum ne place, zice că nu există des­­e­bateri ci numai amendamente cari au fostă res­­­­­pinse de Cameră, prin urmare tocmai acele am­en­­­­damente dovedescu că n’a voită Adunarea s’admită r­­escinderea. Legea apoi căndă nu este clară tre­ie bne se fiă interpretată în sensulă libertății ș’ară­­ă capacității și susține că legiuitorulă a ’nțelesă a d­­escinde numai pe funcționarii tribunaleluĭ de ju­­ra de eiü. D. V. Boerescu urmeza argumentarea sea ș_ mai totă pe terămură pe care a fostă făcutu-o dd.­a Petre Grădiștanu și Pascal și esplicăndă, cumă a­­­ fostă făcută dumneloru, cumă și pentru celegiui­­ă- totală a înțeles și a esclude numai pe membrii tri­­i­­bunalului. a. Se închide discusiunea și se facă desbatere des­­a pre punerea votului, dacă adică se voteza depu­­e­­tatulă alesă sau compatibilitatea și inecompatibi­­litatea, adică explicarea art. 29. Se pune la votu ’a conclusiuniie raportului majorității, cali­­fică că că alegerea este bună dară cere a se declara alege­­ră­rea nulă întemeiată articlului 29. Resultatul­ votului a fostă 71 bile albe contra e- 38 negre, ș’alegerea s’a declarată nulă. D. Iconomu arată că curtea la care func­­c­­ționază nu are în juridicțiunea iei judeciului Ismail n- nici nu este într’ună judeciă limitrofă, pe Se trece la alegerea d-lui Procopie Constandi­­nescu alesă la colegiulă ală II din Muscel fi. a La ănneia votare n’a avută majoritatea aselută,­­1­ Bureulă însă a­prociată pe celă alesă, adică pe ju­d. Iorgulescu de deputată ș’a concediatu pe ale­ră­gătorî. Sára însă se vede erórea și se convoca prin u. grai căți-va alegători spre a procede la altă a­­leger. Adoua­ Jî s’adună 20 de alegători ș’alegă ag deputată pe d. Procopie Constandinescu. Tată a­ Cu­dunarea proclamă colegiulă vacantă. a_ Alegerea d-luî Papadopulo la colegiulă IV din judeciulă Argeșiă­a Conformă ardeiului 16 ală Regulamentului se i0_ trimite în cercetarea unei comisiune .a_ Alegerea d-luî Scarlată Voinescu. jil Colegiulă IV ală judeciului Buzău. de Se vede în dosariă, <pce Raportorele iregula­­ită­rități și violinți. Biuroulă provisoriă a declarată pe alegerea a 106 delegați nulă, cari aă contestată die biuroului dreptulă scă; d’aci stăruința loră d’a vota, violențe, intervenirea puterii armate și multe au alte asemene scene.

Next