Romanulu, ianuarie 1867 (Anul 11)
1867-01-14
39 , ív,/ ■ yi i t) ' » ROMANULU 14 IANUARIE. < are pentru dénsula și autoritatea banchiărilor din London ca rl.au făcute calcule identice. E. N. Ionescu, aretăndu că împrumutul ă Stern era negreșit și mai favorabile, »dace aminte că însuși ministeriulă a recunoscută în espunerea motivelorü că împrumutulu d’astățil e onerosu, ș’a recunoscutu-o, o’uă Sinceritate de care trebue se-I ținem și compul. Trecéndu la cestiunea parlamentariu, d. Ionescu arată ca Comisiunea a făcută uu ingenuitate, dă incorectitudine cerândü darea în judecată a agintelui, căci numai ministrulu fiindfirespundetoriu, nu putemă blama decătă pe elü. D. Ionescu nu înțelege de ce blamulu se propune numai pentru d- Ghica, căndă procederea d lui a fostă aprobată de d. Mavrogeni ministru titulariu la mance; acesta este érűdă ingenuitate. D. Ionescu este contra ordinii ^ile, propusă de d. Grădiștianu, care propune înscrierea cifrei anuități în bugeta Acesta drăși nu este corectă. D’aceea ruga se s’amăna discusiunea cifrei de bugetă, și se se mărginescă a ecarta conclusiunile Comisiunii în partea politică și ministeriale mai ăntâiă însă s ascultăm pe toți membrii Comisiunii, ș’apoi se votămă asupra cestiunii parlamentarie, reservăndă cestiunea împrumutului, care trebue s’o discutămu matură. D. Ionescu este contra împrumuturiloru făcute în asemene modă, deci viosce discusiune seriosă. D-sea rugă dară a s’amăna desbaterea, și cere chiară de la d-nii miniștri se se unescă cu opiniunea sea. D. Ministru președinte nu primesce opiniunea acesta, căci cestiunea cifrelorü este strânsa legată cu cea ministeriale, și nu póte admite amânarea. D. Ministru arată apoi că împrumutului era uă necesitate spre a se plăti datoriele țerei a se rădica creditulu și a se da mirifice de esistență acelora ce aveau a primi bani de la Statu și care mariau de fome. D. Ministru nu primește despărțirea cestiunii. Se cere închiderea disensiunii. D. Ionescu este contra închiderii disensiunii, căci nu se póte vota uă cifră din bugetü, pîn'a nu lua tu desbatere însușii bugetului D. Al. Lahovari arată că procederea este cama neregulată, daru a fost impusă de Comisiune care prin raportulü sea ne-a pusu în acesta pozițiune, despărțind si împrumutulfi de bugetü. Camera însăși a separatu-o, luândul în desbatere raportata Comisiunii. Deci d-sea se pronunță contra amănării. D. P. Oradistianu cere amânarea, pe considerare că sa vorbită numai contra conclusiunilor raportului, și nimine pentru, deci este uă convenință parlamantariă seamănăm fi ca se ascultăm fi și pe membrii Comisiunii, și se neluminâmd mai bine asupra cifrei adeverate a anuității. D. Plena susține amânarea, în interesul chiar ală ministeriului, căci trebue se se facă mai umită desbatere asupra acestei cenziuni. Se pune la vottt amânarea, și nu se póte constata majoritatea prin sculare și ședere. D. I. Brătianu crede că votulü s’a pusü rea. Este vorba se se voteze a se urma discusiunea măne érii nu a se amăna; și, în interesul, ministerialul chiarü cere acestă urmare. Se primesce. Desbaterea va urma măne Sâmbătă. D. Ionescu ne trimite unu articlu asupra unei ti din cestiunile cele maimportanți: reorganisarea judecătorescă. Interesulu celü mare și generale ce se ligă d’acestă cestiune, ne face uă datoriă a publică părerile ce ni se trămitu tn acastă privințiă, chiarü cându n’amu fi Intru tóte de opiniunea autoritaru. Damü darü asta-isi articlulu d-lui Ionescu și la timpu oportunü vomű espune și noi sistema ce o credemu mai aventagiosS, și ale cării principia generali sut fi deja cunoscute de cititorii noștri. despre REORGANISAREA JUDECATORESCA Economiă, <ficea, fisele trecute unű țiari0 din cele mai respăndite ce țera nóstru posede, însă acolo numai unde dînsa este posibile. Fără a scăpa, câtu de pucinu, din vedere fisele acestui ^iariö, vine și ea se propunu economiă în Magistratură, cu convicțiunea că, aci dînsa, nu numai că este posibile darü încă necesarii pentru ameliorarea organisațiunii nóstre judiciare. Ca unii popora se posedă oâ bună magistratură, trebue se se silescă a o compune cu persóne capabili de a înțelege misiunea ce li se încredințezâ, și astafelu de persone nu le póte da decâtună bună organisațiune judic oiarienă înstituțiune câtu se pote mai apropiată intereselor poporului pentru care dînsa este făcută. Și noi avem a uă organisațiune judecătorescă, însă, dupe mine, nu ne pote tocmai conveni. Dacă, ca Francia, amü ave în destui omeni speciali și unii budgets mare, amu putea atunci tfice: organisațiunea actuale, deși variază adliterame dupe a Franciei, ne convine, amândoue însă aceste medii lipsindu-ne, trebue se ne formămi ana, conformă intereseloru țârei nóstre. Organisațiunea actuale nu ne póte daru conveni: 1. Căci ómeni speciali nu lipsescu, și pentru ca se >e încredințeze cineva despre acesta, n’are de câtu se privé8 Cü Tribunalile nóstre din provincii, nu <Jicii că și acolo nu suntu ascepțiuni, însă cu uă flare nu se face primavara; 2. fiinducă penuria în care ne aflămii, silesce țera se plătescă dă parte din magistratură, pucinil și, prin urmare, se punu în impasu pe acei ómeni, în ele cărora amăne stau interesele cetățanilor, sau de a se depărta sau de a urma drumulu acelora ce, în trecutu, nu priviau magistratura decâtu ca unu terjiu de a se înavuți. Combatu instituțiunea în vigóre și, combătănd’o, am în vedere un sistemă ale cării avantage suntu, o speră, imense. Avantagiele acestei sisteme provine: 1. din împucinarea numerosului personal aceastăzi compune magistratura ; maesură care, dându guvernului mediulu de a utiliza omeni speciali, va înapoia comerciului și industriei (doue ramuri ce facü prosperitatea unei națiuni) individe cari, astăzi, perdu unu timpu prețios, cu speranța că vomu pute adjunge la nisce joncțiuni pe cari nu se le împlinescă rea; 2. din economia, căci țera în locu de a plăti lefi imense fără nici unu succesi, va plăti pucina și bine nisce persone de a cărora capacitate și integritate o se fie sigură, căci, alese astafelu, densele voin se i se aprecieze sânțenia misiunii ce li se va încredința. Acuma, după aceste premise, voia intre espunerea planului organisațiuni, ce, cu avantagia, ar pute înlocui pe aceea ce avemu. — Pantru acesta vomu vorbi 1. de Tribunalele de districte; 2. de Curțile de Apel și; 3. de Curtea de Casațiune. Câtu pentru judecători de plăși nu voii jice nimicü, căci, deși este una din instituțiunile cele mai necesariă, codulü prevede insă totu ce ași pute menționa. Ar fi numai de dorila cu astă frumósa și folositorin instituțiune se incepá mai curindü lucrările seie. Mai adaoga că, în ce privesce decisiunile lor definitive, s’ar pute lipsa pînă la uâ sumă de 1500 lei. Nu trebue inse se uita a ffice că este necesaria, pentru a pute avea omeni speciali și integri, ca lefile judecătorilorfi de plăși se fiă urcate pînă la 800 lei. Tribunalile de districte. Art. 16 din legea de organisațiune, cere ca Tribunalile de districte se fiă compuse de unii președinte, doui membri, una suplininte, una procurore și una supstitutu. Care au fostu scopulu legiuitorului cerândü unu asia numeros0 personalu? Negreșitu, asigurarea intereseloru părțiloru litiganți de ori ce eróre, prin intermediul discusiunii. Au ajunsu elü óre la scopulu seu ? Nu, și erá pentru ce. La noi, mai în tóte Tribunalele, președintele, dobândindu, asupra celorlalți membri, dă forte mare influință morale, dă tóte decisiunile, în adevera pe nesimplite, după singura sea ideiă, ideiă ce adesea póte fi greșită. Prin urmare, ceilalți membri mergu pe d’asupra și procesele, de multe ori, nu-și dobândescu adeverata fora faă de cătui în apela. Este daru destul de evidente că atăția membri sunt de prisosű pentru uă instanțiă ale cării decisiuni pot fi reformate. Pentru ce data acestu articlu se nu fiă înlocuită de altula care seifică. Tribunalile de districte, se vor compune, în tota România, de unu magistral, unu suplininte, una procurore și una supstituta? Magistratulu singura va judeca; suplinintele nu va fi acolo de câtu ca se asiste și se înlocuiască pe magistrală căndu acesta va lipsi. Cătii pentru procurore, ela, ca și pînă acuma, va desbate cestiunile de drepta, va lumina pe cele de fapta și, prin urmare pe magistrală. Daca tribunalele se împarte în mai multe secțiuni, unul dintre magistrați se va numi prima magistrală și unul dintre procurori, prin procurore. Tribunalele de districte voru pute decide definitivă pînă la 3000 lei Acesta personale va fi plătită. Magistratulü 1200 lei, suplinintele și procurorele 1100 și supstitutulü 700. Primula magistrată și primulü procurore vorü priimi, fiă-care, căte unu adaosa de 200 lei. Sistema .acesta, avendu avantagiulu d’a plăti bine magistrații, va da terei ómeni speciali și capabili; afară de acesta ea aduce și uă economie aprope de 1000 lei pentru fiecare secțiune. Curți de apelü. Aci, n’am se cerü de câta reducțiuni, însă reducțiuni arătă în personale cătă și în lefi. Magistrații la curți suntü atătă de bine plătiți, pe câtu suntu de rei cei de la Tribunale. Secțiunile Curțiloru, țiice art. 56 din organisațiune, vor fi compuse de unu președinte patru membri, unu suplininte și unu procurore. Pentru ce șase persone la un secțiune de curte căndu vedemu ca, mai tate decisiunile, se dau de președinte și doui membri ? astă probă, și destulă de clara, că una ași a numerosü personale este de prisosit și îngreunătoria pentru țară. Prin urmare, propună ca art. 56 se fiă prefăcută cuma urmeza: Secțiunile CurțilorO se vor compune de unii președinte, două membri, unii suplininte și unii procurore; unul dintre președinți se va numi primii președinte, și unul dintre procurori, procurore generale. Acești magistrați vor fi plătiți. Președintele 2000 lei, membri, fiecare căte 1800, suplinintele și procurorele căte 1600. Primulu Președinte și procurorele generale *vor fi primmi căte unu adaosa de 200 lei fiă-care. Nu am vorbitu, pînă aci, de catü de Tribunali și Curți de prima clase. Cata pentru cele de a 2-a clase, membri voru ave, la lefi, oă reducțiune de 200 lei fiecare. Suntu concisă căci, voindu a trata numai partea unde este necesitate de prefacere, nu voiescu a intra în ameninte. Termină dara cu curțile, aretându că, și aci, sistema mea ar aduce uă economiă de 4000, celü pucinű, pentru fiecare secțiune, ceea ce, socotescu, nu este de desprețiuite. Curtea de Cassațiune. Aci, ca și la curți, scopul fiindu economia, n’am se cerü de cătă eră și reducțiuni, reducțiuni arătă în personale cătă și în lefi. In adevera, pentru ce la curtea de Cassațiune, că secțiune se fiă compusă de șapte membri cându dănsa ar pute, fórte bine, foncționa cu cinci? Pentru ce atăți procurori și grefieri ? Pentru ce atâtea lefi, cănd țara geme supun impoveratóre datorie? Propria darü, ca curtea de Cassațiune împărțită în doue secțiuni, remă compusă de una primă președinte, doui președinți, fiece membri, doui procurori, dintre cari unulți se va numi procurore generale. Fiecare secțiune va ave căte unii grefieră dintre cari unulți va ave atribuțiunile primului grefieră. Vom fi plătiți, la Curtea de Casațiune Primă-Președinte 3000 lei, președintele 2800, membri și procurorii generali căte 2500, procurorele de secțiune 2200 și grefieri căte 1000. Ionescu, trecută. Și publiculu capitala cela mai alesă, prin inteligința și cunoștințele sale, s’a dusu la acea serbare ca s’asculte, s’aprețuiască și s’aplaude pe eminintele artistă care, pentru căteva zile, se află in mi^’loculu nostru. Serata a fostă din cele mai frumase. Era entusiasma mare și unanimă. Dar ceea ce se simpția și mai multă era unu felu de respectavă atențiune cugetată și generale. Părea c’asistămO la un solemnitate. Publiculű ascultă cum o ascultă, din nefericire, fórte rareori în salele teatrelor nóstre. Când artistulu se opria, aplausele ce resunau arătau că auditoriul se simpția cu deplinitate recompensată de tăcerea ce-și impusese. Din tote părțile sălii, strigări frenetice, unii framezű generale spuneau că publicul era electrisata de acestü artistă, care se presintă înainte I cu simplitatea »devoratului geniu, purtăndu costumulü sea naționale și scoțândă din vióra sea sunete ce e cu neputință a le descrie. Unü sufletu vibră în asta instrumentă, una sufletu de poeta, d’artista, d’amante, d’amante a tota ce e frumosu, a tota ce e bunü. Așia în artele romănesci, alü carora caracteriű a fostü așia de bine simpitu, prinsü de Reményi, ela ne-a făcută se au^imü dora jucată de țeranî supta cerului unei patrie renascente, liberă, mare, în cântecție de dorü, elü ne spunea asia de bine durerea, iu câtu simptiamă batêndu ănîma poetului care căntă Tu care esc! perdută. Vedeame Intinz éndu-se aripele îngerului ce fu femeiă, și—la urmamu c’unü fiorii în sborulu seu nu négra veciniciA. Vedeama strălucindă in depărtare aceastea dulce și iubită care plutia în eternitate, în Rapsodiele unguresci, se presimaște patriotulu ce vibră, după cum ț ne spunu tfiamele europiane, într’unu Iilodu cîȘistesc cu viijîvil în surli^lui Ioî Racozzi, ce pare a fi capulü seu de opere. Gazdele suptu arcușiului seți dau unu sunetu straniu, rotunda și totodoiădată retezată, dulce și cristalină. Este cântecul unei paseri sau apa ce curgă printre petricele. Este ceva ce auți adesea în natură, astă mare și avută maiestru, dară care se găsesce rareori în arte. Reményi va da una alți douăle concerto Luni. Anunțăm și astăzi acésta bună scrie acelora ce simplu artea, o iubescu și sciü s’o guste. terminală a se plăti dobânzile celoru ce posedă bonurile rurale. Considerăndu că daca s’arü învoi a se negocia cu pónele bonuriloru rurale și a se priimi ca numerariu de casieri și perceptori In plata raniiloru rurale folosulu și înlesnirea ar fi imensă și pentru arendași și pentru locuitori dar nu mai puțină și pentru proprietarii bonuriloru. Considerăndu că acesta morlü admis, guvernului nu ar avea greutățile de care sufere astăzi în adunarea banilorü și plata cupenelor către proprietarii bonurilor, proprietarii acelorii cupone ar găsi înlesnire imense pentru a se desface de ele fără pagubă și fără se fie nevoiți a veni de două ori pe ani la Bucuresci pe cheltuială, care de multe ori pentru sume mici nu ajungă a se acoperi acele cheltueli. Considerându că cu modulă acesta s’ar pune în circulație cela pucina 15 milióne care se strîngă și stau de la unu trimestru pănă la altulu improductivü în lădile casierilor» și a casei de lichidare, din punere în circulație acestei sume este evidenta una profită și pentru tesaură și pentru comerțu. Considerăndu că prin acesta mijj’loc chiar bonurile rurale vor a căpăta una credită și vă sporire în preță mai mult de câtu ați astăzl. Subsemnatulu i și ea libertatea a propune onor. Camere urmatorulu proiectă: 1. Cupanele bonuriloru rurale ce urmeza a se plăti de către casa de lichidare dupe șase luni, vor fi negociabile. 2. Perceptorii, casierii particulari și casierii generali vor fi obligați a primii de la locuitorii, cultivatori pentru achitarea rantei rurale ce datorescü, cupóne ale obligațiilorn rurale In locu de numerara.. 3. Gasierila generală și casierii particulari pe fiecare cupon care lu va priimi va pune sigiliulii casierii și ijiua căndu Mu au priimitu la finele lunei sau la trei luni nădată, acele cupone nu vom trimite casei de lichidare spre a se face strângerea loru după regulele admise. 4. In nici uă plată alta către stată cupanele nu vor fi priimite de către perceptori sau la casieri afară de cătți pentru achitarea rantei rurale. (Propultori) Krade, D. Cozadini, N. Ceaur Aslan, M. Jora, G. Caruso, Murguleță, N. B. Locustanu, Gr. M. Ghica, Savoin, N. Catargi. CONCERTULUNUI REMENYI Rareori ne este data a asiste la uă serbatoriu ca aceea, la care publicul din Bucuresci a fostă chiamată Lunia PROPUNERE. Considerându că lipsa de numerariă a ajunsu așa de simțită, la cătă ori-ce transacție nu numai sufere, dar devine de multe ori chiară imposabilă. Considerându, că din acesta raritate a numerariului, persanele ce dispună de averi însemnate proprietarii, arendașii și chiar comersanții suntu tare dese ori garanți în afacerile lorü; Considerându că și industria agricolă ca și comercialii In genere din asemenea genă nu se póte face la timpă și cu înlesnire; Considerându că și tesaurul suferă greutăți in plățile sale din causă ce nu Incăluesce la vreme samele ce i se datorescü; Considerându că deși populațiile agricole dispună astăzi de ună ce pitala în muncă multă mai mare decât o acelă de care dispunea înaintea aplicării legei rurale, totuși din causă că nu’și pot procura la timpu numerariă ei sunt din neputință de a achita regulată dările rurale. Considerându că una din căușele cari causdsă asemenea gene este și aceea că una capitală a însemnătorii se strânge in casa comitetului de lichidare și șade acolo închisă, improductivă, câte cinci sese luni până vine PROPUNERE. Considerăndu trebuința simțită în genere pentru înființarea unei bănci fondate cu amortismentu și cu uă dobândă mai ușorâ, care numai, ar face se dispare Actuala clisă financiară ce apasă interesele societăței nóstre. Considerăndă că fonduri de averi imobile și rurale suntü índestulatare in țara nóstrá ca se garantele exercițiului băncel în împrumuturile ce ară face fiecăruia după valorea averei sale. Considerăndu că trebuința este simțită de urgență și la interesul comerciului și In interesul fiscului. Propunem înfiiințarea unei bănci fondate cu amortismente în condiții avantagiase de a corespunde la trebuința ce se cere. Se se autorisesc guvernulu pentru contractare și depunerea proiectului de lege câtu mai nezabovitu: C. Văleanu, D. Chirițescu, S. Petrescu, D. Genescu, C. Deșliu, An. Puricei, C. Slăvitescu. PROPUNERE. Considerăndu starea de miserie în care au ajunsă locuitorii săteni din causa secetei care au bintuitu țara In doi ani d’aréndulu și mai cu semn In cele trecutu; ConsMerându că de nu se voru lua grabnice mesuje pentru întimpinarea îngrozitorului flagelă alú fómetei, locuitorii săteni, acésta plase laboridsă a țerei care a contribuită eîncetată la tóte nevoile, chiar recolta viitóre va fi compromisă. Considerănda că în unele localități femetea deja a începută se bănuie pe nenorociții locuitori, și anume în satele Cojasca, Ochiu-Boului, Bibitesci,