Romanulu, mai 1867 (Anul 11)
1867-05-28
ANTILU ALU UNE PHE-ț>ECELEA VINESCE ȘI VEI PUTE Cap. Dist. Pe ami.............................lei 128 — 152 I’e luni................... » 64 — 76 l’e trei luni..................... » 32 — 3. Peuă lună...................... » 11 — — Unü esemplarű 24 par. Pentru Parisü pe trimestru nr. 20 Pentru Austria................fior. 10 v. a. DEPEȘIE TELEGRAFICE. (Serviciulu privata ale Monitorului.) PARIS, 6 Iunie.— După recepțiune la imperatrice, regele Prusiei a visitato pe principesa Mathilda și pe Czara. Czarulf, principele și principesa Prusiei au luat parte la pran<Jula de la Tailleriî. D. de Bismarc locuesce la ambasadă." Astăzi va fi uă revistă. FLORENZA, 6 Iuniu.— Biurourile deputațiloră au respinsă legea relativă la patrimoniulu eclesiastică și convențiunea. Erlanger a propusă țnă contra-proiectă. Demisionarea ministrului de finanțe este probabilă. ADMINISTRAȚIILE A. PASAGUULU ROMANI. No 1. ~ RED ACȚIUNEA 8TRADA ACADEMIEI No. 80. PANTELEIMON. „Honte au pays avare, k la torre féconde Qui n’a ni pampre vert, ni gerbe műre et blonde! Houte-au stérile champ d’épis déshdrité! Honte bitn plus encore ä la térré maudite Qui d'un nőm glorieux ou d'un esprit dtete N’a jamais tiré vanité!“ Nu Monastirei Panteleimonului se pote a fi aplica aceste versuri frumóse ale quaasi compatriotei nóstre, d-na Urban Batazzi:( 1) nu Monastirei Panteleimonului îi va fi vr’uădată rușine d’a nu ave gerbii mature și blonde, cumü>ce poetulö, fiă numai ca rândurile ce voimü se sche că astăzi, se ridice de la ace localitate, la honte.... ce se cuvine pământului „Qui d’un esprit d’alite, N’a jamais tiré vanité.“ — Dară care e spiritulă de elită căruia Monastirea Panteleimonului datoresce ceea ce este astăzi? — Acela carele spre a da de minciună astoma. (1) (La perle Savoyards). DUMINICA, 28 MAIU 1867. STIHINEZA TE ȘI VEI FI Abonamentele In Bucuresci Pasagiul, Romanű No. 1. — În districte la corespondinții pariului și prin poștă. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de l’Ancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologu ANDECX CBILE Linia de 3*0 litere.......................1 leű. Inserțiuni și reclame, linia........5 Bucuresci ” SSI. Corespondinția nóstra de peste Dunăre ne spune că la Nicopole Turcii au ucisu douî neguțători, pe simpla bănuială car fi în completă; în aceaași nópte Bulgarii le-au plátitu cu aceaași monetă, două Turci s’au găsit și pe uliță morți. Propaganda slavo-rusă se face cu mare stăruință și ’n Austria unde, din causa rătecitei politici a Maghiarilor, ea găsesc © una mare resunetű. Vomu vorbi în No. viitoria despre peirea la care conduce pe Austria calea ultra-maghiară pe cară a intrat. Pentru a-i reproducem revista politică a Albinei din Viena, că o recomandămu atențiunii Romăniloru și țaraănemă pe terămul propagandei rusesci în România, în ántéiulu numerű alu Românului (9 Augustă 1857) după că amu arîtatu în profesiunea nóstra de credință ideiele nóstre și ținta ce urmărimă, inseramu că ’n ceea ce privesce mersulu, metoda, pratica, lucrarea de tota Zua> ea ne va fi mai cu semn arîtată de cătră inimicii noștri. Adese d’atunci arîtarăm prin fapte acesta adevĕrit; adese arîtarăm O curați inimicii naționalității nóstra ne arîta lămurită ce este bine și ce este rea pentru noi se faceram Astafelu spre exemplu ei ne dlceau la 1857 că deputații Adunărilorü Ad-Hoc trebue se s’adune în pâlcuri, pe clase, și fiecare clasă se asprime osebitu trebuințele și dorințele séle. Românii au înțeleșii atunci ș’au facutu contrariulți. Ei ne-au zisit că este bine pentru noi se ne märginimu numai în a esprime dorințe, era nu a le și pune în lucrare, din nenorocire Românii n’au înțelesu, n’au facutu contrariulu și plătirámu scumpu și fórte scumpu din tóte punturile de privire acea ne ’nțelegere. La 1859 nemiceau s’alegemu doui Domni și Românii înțeleseră ș’aleseră unii singura Domnu și făcură unirea, faptu ce ne dete puterea d’a deveni uă națiune. La 1864 ei ne țliceaui se n'alegemu unu principe dintr’una din familiele domnitore ,în Europa occidintale, ci unu principe Romănu pe cinci ani, una Caimacamu, scu și mai bine, se facemu j republică. Românii înțeleseră și făcură contrariulți, făcură cumu este bine pentru noi, și cu tóte intrigele, nu întru și ’n afară, cu tóte resculările ce provocară și ’ntre grăniciari și’n lași, el merseră pe calea cea mare și puseră tumelia Statului român. Propaganda străină învinsă cu tăriă, re ’ncepu vechiul tactică, d’a se ’ncerca a ’mpedica grabnica și solida organisare a Statului și presa rusască decilară că guvernulu rusescu „a consimțit a se face ș’acesta încercare.“ Presa rusască ne făcu apoi onórea a combate partita alű căreaa organü este Romănulă, c’uă tăriă din ce în ce mai mare și cu totui feluri de arme într’aceste arme s’aducemu aci aminte numai două. Ne-a atacatu anii cu cea mai ageră stăruință ^iondu c’amu vândutu țara Israeliților; totu dânsa ani nă atacă că utdemă pe israeliți. Ne-a propusu anü se facemu la noi Republica și nă ataca că voimu a perde țara, susțiindu monarchia ereditariă; ații ne atacă că combatemu monarchia ereditariă și voimu republica. Se punemu aci numai căte-va linie din tliabulu Le Nord de la 28 Mai, și Romănii voru înțelege totuși pe deplinii. „Sperancia d’a vede pe „Ospodarii“ sustrăgându-se înrîuririi partitei ultra- democratice nu s’a realisatu.“ „Silințele radicalilor nu se oprescü aci; după ce au remaniată după scopuliiloru puterea esecutivâ, caută a resturna bariera ce opune tendințelor filoru unula din organele puterii legiuitorie, Senatule, ce voru se lü suprime cu totulu séu a cărui compunere s’aru încerca celu pucinu s’o modifice, după dorințele loru, printr’una actu de autoritate spontanea a principelui. Blamulu aspru datu Senatului, prin ultimulu mesagiu ospodarnlu, pentru c’a refusatu d’a aproba ore cari legi votate d’a doua Cameră, ar face se se credă că principele Carol I este deja căstigată pentru acesta proiectu. „Este de doritü ca tinerulu suveranű alű Principateloru, asupra imparparțialității și ’nțelepciunei căruia poporațiunile Române au întemeiată speranție atătu de seriose, se resiste acestora primejdióse consilie ale unor oameni la cari ambițiunea personale face se tacă simțământele de adeverata patriotismű. Principele Garcia nu va putea uita că partita în care se încrede eluații este totu acea-ași ce a condusü regimele trecută la peire; amintirea căderii principelui Cuza șa causeleră ce au adusă acea cădere, trebue se fiă pentru dânsulüun însolinți arie folositorie pe care ar trebui s’o aibă în vedere, și sperama c’acesta flu va depărta de calea fatale pe care pare că se lasă a fi atrasă de nesce consilie ambițiose.“ Pentru Români, cari cunoscu lucrurile d’aprópe pucine cuvinte trebuiescu ca se vârstă căte neadeveruri conțină aceste linie, căte contraziceri, și ce scopu urmarescu cel cari le propagă. Organulu politicei rusesci laudă mai susu pe d. G. Gretzulescu, ș’apoi, totu ad Z‘ce c’acesta inteliginte și virtuose bărbate a loviri Senatulu prin mesagiulu tronului ș’acesta spre alü lovi „printr’unu actu de autoritate spontaneă,“ adică prin ua lovire de Stătu. Se ’nsemnămu că lăudândă Senatulu atacă Camera, aceaa care represintă mai larga și direptu opiniunea publică. Se ’nsemnămu că tinde pe faclă a pune în jocu pe ânsuși Suveranulu țerei, — pe care într’unu locu merge cu neadeverulű și necuviința pînă alü numi „ospodarii,“ și-l atribue și ideie de „acte de autoritate spontanee,“ ideie ilegale și vătămătorie și principelui și individului. Se ’nsemnămai apoi că setea d’a ne ataca îi orbescu pîn’ a țbce că principele Cuza a fostu condusu la perie de noi, de noi carii n’amu fostu la guvernu de cata 30 de 700) și cari amu combatutu necontenită și pe faciă tóte acele „cause cari au adusă căderea fostului domnitoriu.“ Fața Nordului însă este logică în combaterea ce ne face ș’acastă logică amu arîtatu-o necontenită, amu arîtatu-o și eri și agii și vomă mai arîta-o în scurtă și ’n parte ș’acumu. Mesujele luate contra vagabonzilor străini a curmată propaganda ce făcea prin totă țara și prin sate sutele, miile de Ruteni, Bulgari, Bosniaci, Greci, Israeliți, precum și vinderea pe preduri de nimicu • icónelorü, crucelor, mătănielorO miraculose venite din sânta Rusia, au curmatu propaganta contra unirii ce faceau Israeliții și Lipovanii cari veniau cu miile, mai cu sumă în România de peste Milcova și ziceau că „unirea a ruinată Moldavia, „că Muntenii sunt alipitori cari le sugă „sângele, că eresia guvernului aduce „mânia cerului și d’aceaa nu cade plae, „că Francia a facutü peirea Moldaviei, „că mântuirea va veni numai din partea vechiei nóstre protectore,“ s. c. 1. Ne pare forte rea că fața Nordului ne silesce se mai rîdicămu azi încă unu colțui ale velului, dar ea provocă, și interesule generale ne silesce se mai face mü nițică lumină, de ne va mai provoca, vomü face-o și mai mare. Pentru ce se superă organele străine de mesujele luate de guvernu? Fiindu că ele au curmat o propaganta religiósa și politică ce se făcea de către străinii ce nevaliau cu miile în țară. Pentru c’a surprinsă mai de ună~Zi pe d. Morruzzi venindu în taină și concertându-se cu d. Rosnovanu și mai mulți franc masoni. Pentru c’au prins mai deună Zi la Ismailituă corabiă cu pavilionu rusescu încărcată cu pusei, a silitu-o a se ’ntorce de unde a venită, luăndă mesuje ca se nu mai potu intra arme într’unu moda clandestinii și pentru afaceri ce arü aducerea țerei. Pentru că colonelii Hann și Pavloff nu mai potu face acuma ceaa ce au facutu în trecută, pentru că generarele Botianoff, capulu poliției secrete a Rusiei în 1848, și pe care Romănii ila cunoscu pe deplină, deși a venită acumu câteva Zi l0 chiar în Bucuresci, după ce a trecutű prin mai multe orașie ale Moldaviei, deși a vézutü aci pe cine a voită, totu însă a simțită că guvernul veghază și c’acea veghiare îlu va opri d’a isbuti. Eca pentru ce faia Nordului ne atacă și ne numesce mâncători de străini, ucișétorii de israelițî, ultra-radicali, republicani, Mazziniani, și s. c. 1. și la rândul nostru, cu câtă vedemă c’atacurile crescu, cu atâta Zi cerea guvernului a merge fără șovăire pe calea pe care a intrată, căci negreșitu ea este uă cale romănască, uă cale de salvare, de vreme ce provoca atâtea atacuri. „ex nihilo nihila (din nimica, nimică) a creată în adevĕra din nimică, în ruinele acestei monastiri, una din cele mai bune— făcătorii și utile instituțiuni ale țărei nóstre, și o au creată la umbra tăcerei celei mai nobile. — Dară care e aca instituțiune ce țara datoreșce d-lui Dr. Davilla, căruia datoreșce deja Asilută, Spitalele militare, Spitalul de copii, Grădina botanică, Scala de medicină etc.?— Este o scala primariă cu internată pentru copii mai în vârstă, crescuți la Asilul, Etena, dară totă uâdată și esternată pentru toți fii sătenilor din jurul Monastirei și pe lângă aceste și una începută de instituții de surdo-muți, întrebați pe toți cei carii sciü că scóla nu va serică: patru păreți, banei, cretă, tablă negră și una dascălă, cari sciü că a dirige că scală nu va serică a soi numerulü scolariloru, a trece esamenile loru, a primi sau a plăti lefi..., întrebați-i se vă spună ce principii, ce adevărată sciință psicologicâ, estetică, etică, și ca aplicațiune a acestora ce cunoscințe de logică, pedagogiă, didactică, trebue aceluia carele e și derimatoria sarcina d’a sa ocupa de sculele poporului. Ei bine, d. Dr. Davilla, a reeșită pe deplină în nouile sale creațiuni de instrucțiune și educațiune. Acolo unde, sunt câteva luni, erau numai ruine în care se adǎposteau vite și găini, astăzi se formază, după noile metode ale artei de crescere a copiilor, ómeni folositori țărei și lotuși, și ceea ce a pusă lacrimi de duioșie în inima nóstra, prin institutul de surdomuți se rivalisază cu însăși natura rebelă, dănduse prin puterea magică a instrucțiunei, unora bieți copii desmoșteniți nu numai de părinți dară pînă și de natură, o parte din moștenirea ce acasta le-a refusatu. Cuvîntulă celă pugină scrisă, véZutu, dară limba ílu refusă și urechia nu-lü primesce... Nu vomu uita nici uădată fericirea acelora copilași convorbindu în scrisu și prin alfabetulü mutu, mai cu aceeași facilitate ca și colegii loru nelipsiți de cuvântă! — Rugăciunile acelora germani nu voru lipsi d’a aduce de la D-Zeă binecuvântări asupra aceluia căruia ei datorescu o adeverată a două a lora viață. Trebue de sicurü, se nu mai fiă locu în peplu pentru inima, în acela ministru, care au avută și mai în lunile din urmă ale trecutului ană, planulă sacrilegiu d’a nimici, cu o trăsetură de condeiu. Asilură copiilor găsiți și prin urmare și sucursala de la Panteleimon! Și este unu asemeneamă cu atâta mai culpabiu cându este inteliginte și cându, cumu se întâmplă cu institutulu de la Panteleimon, creațiunea lui s’a făcută din nimica... Ba mă înșelă, nu din nimică a creată d. Dr. Davilla acesta bine-făcătoriă institutü ci cu iubirea sea, cu devotamentul sei reale, era nu reclamatorii, la lucrurü publică» Fără nici o subvențîune din buget, numai ce efecte care pe la alte spitale, pe unde este una budgetă, nu se mai puteau întrebui și care obicinuitu se punu pe focă séu se irosescu ca lucruri netrebnice, d. Davilla a organisatu unu mobilier, efecte,de clasă și de îmbrăcăminte pentru mai multe zeci de copilași sirmanî. Fiă acuma ministru unu bărbati de inimă și inteliginte la facerea budgetului pe anulă viitoriu și, nu mă îndoiescu, că acela departe d’a desființa cea a ce a creată iubirea de bine a d-lui Davilla, va da mijiune pentru desvoltarea Constituțiunei ale căreia base sunt așia de bine aruncate deja. Onorabilii membri ai Eforiei spitalelorű ar pută se’și facă o glorie, adoptândă creațiunea așteZemântului de la Panteleimon și cu raiZ’la cele materiali, ce nu-i lip SG800 ca guvernului, se-i da tótu desvoltarea dorită transformândă mai alesă scala de surdo-muți în una adevărată institutü de asemene natură, unică pentru totá țara. A trecută epoca barbară cându cei uitați de natură, trebui să se se ucidă ca nefolositori țării.... Mutulă fiă a scăpată demultă pe tatălă seu Crezul. Devotamentul și iubirea a dat o limbă filului mută. Puneți în sufletul nefericițiloră copii surdo-muți, iubire și devotamentu și veți face din ei atâția fii ai lui Crezus, la nevoile țărei și ale societății. Noi suntemü datori în particulari se mulțumimă d-lui Davila pentru mângâierea ce ni au procurată vezândă că, pe căndă conducătorii superiori ai instrucțiunei publice, s’au mulțumită d’a anuncia o ochire asupra scalei primare modeln ce amu organisata sub Mitropoliă, pe cândă âncă interese scutire de serviciu nu au fostă adusă înlocuirea mea la direcțiunea cancelariei ministeriului instrucțiunei publice, —amă simțită mângîiere, Z-° ü, rezendü că d. Dr. Davilla, apreciuitorii inteliginte ale metodelor combinate la Z'sa SC(^a modelu, nu s’a mărginită numai a le aplauda și apoi.... apoi a le lăsa se mara acolo, ci le aă introdusă cu un sucesü deplină în institutele de educațiune și instrucțiune, înființate sau privid ghiate de d lui. Nu putemu termina aceste linii fără a face unele reflesiuni, care nu suntu la adresa nimenui în particulari ci a nóstru tuturora în genere. — Cine, cătaț sclință are în Romănia, sau măcaru în Bucuresci, de ce se face pentru instrucțiunea și educațiunea poporului românu?— „Ca la noi la nimeni'se suntu căți-va ani d. C. A. Ilosetti, în Romănulu, și vorba d-sele a ajunsu a fi proverbiale, pentru că proverbiale a ajunsu și lucrulu celu represintă și continuă alű represintă și azi. „Ca la noi la nimel—Noiscima căndă are gâlc! marele Hatkaki și ale Hotentoțiloru, depeșe telegrafice ale unui serviciu speciale plătită cu sute de franci, ne spune de căte ori pe Zi s’a baiatu Sultanulu și care cală a întrecută în cursele de la Boia de Boulogne; curieri espre și ne aducu cele mai no scri despre scurtarea séu lungirea ce au adusu Moda palelorü nóstre; scima îndată căndă este véniü ori pieie la equatori.... Scimű de tóte și despre tóte, cu condițiune se nuflă de la noi și despre ale nóstre. ... Precăndă noi, de pe turnele castelelor nóstre feudali, închipuite ca și blazonele nóstre, căutămă cu impactință în fiecare dimineță, cu ochene streine, în spre calea de unde vine „le beau pageil ală seclului XIX: Faporulu și telegrafulă, carele ne aducă mereu scirea că francesulă este ună admirablu poporă; că englezulă este unu poporă mare, că germanulu este unu vigurosu poporu....; pe căndă, Z*e*G întindemă gătulă, deschidemă urechile și gura și că scămă ochii ca se auZimit și se vedemă cele ce se petrecu în Sahara și la Niaraz-Niamz;—noi nu vedemă, nu simptimă nimica din cele ce, la umbra modestei tăceri, se petrecu în jurul nostru; noi nu vedem, nu simțimă, luptele și sudorile ce varsă căte-va suflete generase in adese sferele cele mai umile și modeste, pentru instrucțiunea și educațiunea poporului românn. Abia de ne agita, de ne mia-