Romanulu, iunie 1867 (Anul 11)
1867-06-03
458 ROMANULUI IUNIU. Darü credeți că numai la vă asemioe manifestare s’au opritu? nu.... Tremurați Romăni! Ungaria are regele seu. Citiți și recitiți diploma inaugurată; citiți și recitiți juramentulu Regelui, și vő veți convinge la ce am ajuns, noi Românii, ce scopuri se demască în fagia lumei și a sarelui. *0i dulce Patriă, o iubită Mamă, timpul de dolie a sositu! Curagiu, fii tei cei liberi și cei viteji nu te voru lăsa; voio sei ei a respunde cu onore și cu demnitate insultei ce ai primiții în seclulu alu XlX-le, în sedlulu naționalitățiloru și a emanciparei popórelorö. Acumu atragu atențiunea dv. asupra punctului alü III-le alinia 7^din diploma inaugurală tradusa după testulu original ungurescu. „Tóte acele părți și provincie ale „Ungariei și ale provincielor” séle asociate, cari au apucatu a fi recâștigate, cumu și acestea care se vor „recâștiga cu ajutorul” lui D-ileu de „ani înainte tocmai și întru înțelesulO „jurământului nostru de încoronare le „vomü reîncorpora la numita țeră și „la țerele unite cu aceeași.“ Era juramentulű privitoru la acesta punctunice: „Fruntariile Ungariei și ale țârilorQ „încorporate ei, și totu ce se ține de „aceste țeri, cu orice prețO, dreptu „și titlu, nu le vomu înstrăina, nici le „vomu micșora, ci din contra, le vomü „îmmulți întinde, pe câtü se va pute; „și vomu face totu ce vomu pare pre„cumü se cuvine, pentru prosperitatea „publică, pentru gloria și îmmulțirea „acestora țĕri ale nóstre. Așa se ne „ajute D^eu și toți sânții sĕi.“ Auziți, d-le Redactore, ce voiesce națiunea magiară. Auziți cea a ce se jura într’unu chipu asta felu de solemnu, fără a se teme că la granița ei s’află unu poporu de bravi, unii ministerü Români, demnu și patrioții, fără a se teme, glicit, că România Intréga va cere compt de acésta provocare. Darü sciți, d-le Redactore, pe ce argumente se basază acestă ginte contopitóre și arogante, pe jos virtuale și pe cele următóre: 1. Regele Carol Robert d’Anjou a Jisü, 0icu ei, cătră solii lui Basarabii. Spuneți lui Basarabii că el este numai păstorulâ oiloră mele; am se-lv tragă de barbă din colibele séle. (?!) 2. Regele Ludovicű I iI a domnit peste 30 ani de la Adriatica pînă la Marea Negră. (?!) 3. Johan de Huniade, guvernatorulu Ungariei, a denumitu Domnü in Valahia. Fiulü seu, regele Matheiu cela Mare a strebǎtut și în Moldova și a umilitu acea țeră. (?!) 4. însuși Michaiu Vodă, in carele Vlahii se fálescu atâta, n’a fostu de câtu unu simplu guvernatoru alü lui Sigismundo Bathori, și mai târziu alü Imperatului și Regelui Rudolfé. (?) 3. Imperatul Carola VI a luatu Valahia Mică de la Turci, cu dreptulu coronei unguresc!, și a ținutu-o șeptesprezece ani. (?!) 7. Pe timpul Zaverei Boerii fugiți au cerut a se închine țara Imperatului Franciscoi, 1822. (?!) 8. Apoi mai in scurtu: Celü ce domnesce in Transilvania, urmeză neaparatu ca se domnescu și peste platourile ei, adică peste totu România, alta-felu nici că se póte. Vedeți teorie, vedeți argumente, și voi Romăni liberi veți tăcea în fațaia unorfi asemene provocări, unora asemene pretențiuni? Diplomați ai țârei e că chiămarea vóstra! Istorici ai țârei e că fructura ostenelilorű vóstre! Ni se mai spune din sorginte sigură că Magiarii suntü pre determinați a jertfi cele din urmă crucierii, și femeiele loru, cele din urmă inelü, cumü și sângele inimei lora, pentru ca se respingă pe Russia de la Dunăre, și se-și asigure domnia lor, contra gintei aceleia, pentru toți vecii. „Românii, nicii ei, nu suntu în stare de a face acesta, pentru că aici nu sciu guverna, suntu și lipsiți cu totul de spirituiü resbelicü ale bravurei și ale eroismului, care pentru ei este uă plantă ecsotică; ei nu sciüse m6ră pentru independință, ci se pricepu numai la intrige ticălose;“ și alte multe pe cari uă până romănâ nu eutâtă a le repeți, căci strigă resbunare. Audiți voi, bravi soldați ai României cumü sunteți tratați de Magiad! Auvoi, bravi aperători ai Patriei mame, voi cari ați datu probe de vitejie, de bravură și de capacitate militară, alâturea cu armata neînvingetóre frencese, pe cămpiele Algeriei, Mesicului și Crimeiei! auriți cumü sunteți stigmatizați pe căndu betrăna și nobilea Franciă, va pusti pe piepturile vóstre române, stéuia sea de onore și medaliele séle militare de bravură! Auziți voi de la guvernu, că nu sciți a guverna, și voi de la betrânuiu Românulă, care în esilulu vostru martiru, ați cerutu continuu drepturile Patriei, autonomia și independință ei, voi cărora România datoreză esistența sa politico-naționale ! Auziți voi, fii de boerî, ai cărora părinți n’au voitu a trăda țara pe cănd Cazacii erau la ușele, Ioni și au știiut a păstra autonomia ei ! Rădicați—ve scumpe umbre d’ale lui Vladimirescu d’ale lui Cămpinianu, d’ale lui Ion Filipescu și altora, și loviți acestă ginte calomniatóre. E că la ce aduce desbinarea, e că ceaa ce face separatismulu. Moldovenii deschideți ochii, nu v’amigiți prin intriga ticulose și particulare, inimiculu este la ușa nóstra. Piariști publicați și fulgerați! Românulu este mare în orele sere supreme. Românulu a sciutü se facă pe principii regulamentarii a subscrie cele patru puncturi la 1837. Romănulu a sciutu se facă unu 24 Ianuarie, unu 11 Fevruariu, unu 8 Aprile și unu 1 Maiü. Ore astăzi Romănulu nu mai simpte pericolulu ce amenință? Ore elu numai are datorie pentru dinsulü și pentru frații sei! Ore Romănulu nu va arîta astă țU supta alu suveranu hereditaru cea-a ce póte? Lasa totulu la apreciarea dv. domnule Redactare, eu și frații mei ne vom lupta mereu, urându, pentru prosperitatea și mărirea României, mai multă uniune pentru salvarea comună. Ve strîngu mana frățesc!, curîndu alte mai decisive. Epistola d-nei Dora d’Istria, către d. generării! Nicolae Golescu, prin care’lu invită a protegeză supscripțiune pentru ridicarea statuei lui Voltaire. Generale ! Pe căndu »sistamu în Revena la celebrarea serbatórei lui Dante, vedni cu plăcere că România nu negligiase a fi represintată și că în asta solemnitate memorabile în care fură invocate atâtea suveniri gloriase pentru uă civilisațiune fără asemănare chiar în dilele cele mari ale republicei Romăne și ale remtjcerei Italiane, Latinii dupe Danubiu s’au onorată d’a lua parte lângă frații sor din occidenti. Mai înainte, Francia trimițăndu duoi delegați la solemnitățile din Florența, arătase că se asocia omaginelor aduse memoriei unuia din cele mai mândre geniuri de cari rasa latină se omorâză. Daca Ispania s’a făcută că nu bănuesce măcară existența acestora serbători, trebue s’o atribuim acesta influinței partidului teocratică care se încurcă ar despărți patria lui Traian ș’a lui Cervantes de mișcarea generale a populațiunilor latine, și de a romană Chină catolică. Nevindecată anarhie ce sfâșie America latină, unde despotismulăispaniola a lăsată atâtea urme, explică îndestulă lipsa ei la Fiorența ca și la Ravena. Luândă parte la solemnitățile Dnntice, liberalii lumei latine au voit a se proteste contra acelui partită teocratică, blestemată de Dante în versurile sale nemuritore, și a manifesta profunda antipatie ce le inspiră niște tendințe cari adesea ori au fostu aprópe a compromite existența unei civilisații mândre de a fi dată omenire! pe Scipion, pe Cesar, pe Ciceron, pe Virgiliu, pe Traian, pe Dante, pe Galileu, pe Stefan celmare, pe Mihai Vitézul, pe Mirabeau, pe Cavour, pe Mariu. Dar pentru că in acesta imposantă manifestație, spiritura națională, suvenirile luptei contra dominației streine, aspirațiile Italiei reînviate trebuiau natural imente a ține primul locu, o protestație dirigintă esclusivamente contra absolutismului clericală apărută necesaria, — în circumstanțele decisive in care se află Europa — șefilorn partidului liberală franceză. Ei s’au gândită că in timpuli pe cândă noțiunile germane, — grație strălucite și virile’i rupturi făcută în secolulă XVI cu tradițiunea teocratică, — lucreză din mai multă in mai multă, a dobândi celú d’ântâiă locu în amândouă lumile, trebue a se da și latiniloră o impulsiune hotăritâ, spre a rupe în fine cu funestulă geniu alü timpurilor de mijlocii. Ei au cresjuti că intr'una secole in care Anglo-Saxonii Staturilor Unite, lucreza a robi America Intrega, in care Anglo-Saxonii ai Marei Britanii au constituita In cele cinci părți ale globului, un imensă imperiu de 260 de milione de omeni, in care Rusia merge cu repediciune spre dominația Europei centrale, era esențială de a arita lumei latine că dacă liberulă esamenii înalță populi ca prin minune, superstițiunea, ignoranța, rutina și lângedirea facă din Ispania Isabelei I, Ispania sorei Patrocinio, și că în țerile cele mai puțină bănuite de poltronerie, ele pot se compromită însăși esistența naționalităței. Sub scripțiunea de 50 centime pentru ridicarea unei statui generosului protectoru a lui Calaf și a lui Sirven, spiritualului adversară ală călugariloru, alți] biruriloră, neobositului apărătoru alți bunului simță, alți libartăței cuituriloru și ală presei, este deja înțelesă de tóte țerile latine ca inceputulu unei mișcări de transformațiune care le va pernite d’a egala gigantica desvoltare ce statele germane datorescu independinței loru, unei activități ce nu se póte compăra cu nimică și nemărginitei răspândiri a luminelor. îndată ce astă subscripțiune, care are unu așa de mare renume în Francia, a fost deschisă la Paris prin inteligenta direcțiune a Secolului, a fost primită cu atâta favóre dincolo de Alpi, încâtă se citesce deja pe listele Italiane nume eminente in politică, în sciința, în litere ca și în arte. Portugalia, fidele de atâțea ani instituțiunilor liberale, nu va lipsi de a se asocia, mai fericită de cătă Spania, guvernată acin leminle de sabie și de pămătură. Dar grație Domnului, România nu este supusă falorii lui Loyola, și nu credü că singura țară latina care, cu Încă câteva cantone din Elveția, a păstrat independință sa religiosă, va voi se ia locu alăturea cu Ispania lui Narvez. Pritoreșce, generale, espresiunea înaltei mele considerațiuni. Dora d'Istria. (Principesă Kostroff -Massaltsky), a declara în publică că deja probesul cu totulü acastă procedare, și erame indreptă a aștepta ca domnia sea se nu facă asemenea pasă și nici una altul, fără seme consulte. Procedarea o privescü din tóte ponturile rea. Nici justiția, nici d. Cantacuzino n’nu se căștige nimica de la dânsa. Sunt o vrăjmașă neîmpăcată ală apelurilor, la ceea ce se numesce obicinuită la noi opiniunea publica , mai cu semn in materie de procese. Presiunea ei asupra judecatorilor nu póte avea nici una resultata bună. Procesele trebue se se trateze în sfera legii și a discuțiunii cu sănge rece și cu maturitate, iară nu în atmosfera înnecaciasa a patimiiorü și a prejudicieloru publice, nici a intereselor desclusiviste. Eu mulți, domnule redactare, n’așu putea avea cea mai mică considerațiune și cea mai mică încredere în judecătorii cari s’ar influinția de asemenea apeluri ca cela cea apărută în diarulu dumnevóstra de astă<ja, chiaru și că adăotărîrea ar fi în favorea mea. Acésta este uă credință veche a mea, care la 1856, m’a făcută a dauă de misiune pe care mulți, credu, și’o aducă âncă aminte. Respectul ce datoresti magistraturii țerii și mie însumi me obligă a protesta. Ve rogă, domnule Redactorii, a’m! face onorea de a publica aceata declarație, in celă d’ântâiă numero alu Romanului. C. N. Brailoiu. R. P. Transilvania, 29 Maiu 1867. Bucuresci 1 Iunifi 1867. Domnule Redactare, Amu vedută cu mâhnire și cu părere de rea că d. Cost. G. Cantacuzino scote din pretoriulu justiției procesulu dumisale ca se facă din ele unu mici locu de polemică în contra Curții de apelă. Ca avocată alți dumisale în procesulu de otârnicie, me socotescu datoră înălțimea Sa principele Montenegrului, dorindă a da M. S. Domnitorului o vie dovada de sentimentele sale de inalta stimă și de amicie, a trimisă la Bucuresci pe d. căp titanii Stancu Radonicî, verulă seu, spre a’i înmâna uă epistolă însocită cu marele cordonul ală ordinului Danilo I. D-nu Radonicî, sosindă Mercur la Giurgiu a fost ă Întâmpinată de d. prefecții ală județiului Vlașca și de d. căpitanii Aripn trimisă din partea domnitorului. La intrarea sa în capitală, d. căpitanil Radonici a fost condusă la palatură domnescă, unde unu »parlamentă a fostă și preparată pentru locuința d-sale pe câtă va sta în capitală. Adi, Joui, la orele 2, d Radonici, însoțită de uă escortă de gendarmi a fost condusă într’uă trăsură de la Curta la Puiatu la Cotroceni unde a fost primită de d-nu ministru al afacerilor străine și de casa domnesca Introdusă la Măria Sa de d. ministru, d. Radonici a rostitü urmatórele cuvinte: „Pre înălțate Domne, ,,Suntu însărcinată de I. S. Principele Nicolae, augustulă meu suverană, a aduce Măriei Vostre însemnele de cl. I a ordinului Danilo. Domnulă Montenegrului trămițândă înălțime! Vostre acestă semnă de amicie și de înaltă stimă, n’a avută descop, de că nu a resfrănge relațiunile amicale atătu de bine stabilite, și speră că aceste relațiuni voru merge crescândă din di în mai multă pentru prosperitatea și viitorulü ambeloră popore.1. M. S. Domnitorulă a respunsă : „Mă simțit mișcată de grueiosa atențiune a principelui Nicolae. Purtăndă acastă decorațiune, ’mi voiă aduce aminte totudeuna amida ce are pentru mine, amicie ce-mi este scumpă. Suntă ferice de a restrânge legămintele ce esistaă între ambele țeri. Ve rogă esprimați principelui deplina mea recunoscință și asigurați pe Măria Sea despre sincera mea simpatie pentru lualta mea persona și națiunea ce conduce: „Am aflată cu vie plăcere primirea birne-voitore ce principele a făcută trăpusului nostru, d. Cantacusin, la Cettinie.44 Sera, la orele 6, domnitorul» a dată una prănilă în onorea trimisului principelui Nicolae. La acestă prănilă erau invitați Eminențiarea Mitropolitulă primară, d-ni miniștrii, d. generaliu Golescu, inspectorulă generală alü gardei cetățene, d-nu prefectu ala poliției, d. comandantu ală divisiunei teritoriale și alte înalte autorități. M. Lea n purtată următorulă toastu: ,,Suntă fericită de a purta astadiunu toastu în sănetatea Inălțimei Sale principelui Nicolae care, în mai multe ocasiuni, i,aprobată ună interesă forte viu pentru România și a provocată din partea nóstra simpatiile cele mai căldurose pentru brava națiune muntenegrena. Urăndă Muntenegrului tata fericirea, beau in sănetatea bunului meu frate și sincerului meu amică, înălțimea mea principele Nicolae.44 Aclamațiunî unanime ale comesenilorü au respunsă la acesta toastu. Domnitorul purta marele cordonă ală ordinului Danilo I. Ailî. Joul, la 10 l/2 ore de dimineța M. S. domnitorulă, însoțită de d. ministru de interne, a visitată târgula Moșiloră unde a fost primită de d. prefectu alai capitalei. îndată ce a intrată M. S. în târgă a părăsită trăsura și strebatându mai tote stradele, a intrată în unele din cele mai însemnate prăvălii. M. S. a cumpăratü pălării pe cari le-a împărțită singură la juni, mărgele, batiste, bracelete și alte obiecte junelor, fete, donițe și coșuri la femei și bărbați. Populațiunea ca ună torentă urma și impresara pe domnitoră, aclamându’le cu cele mai vulurări. Nu se póte spune și nu se póte ține minte tóte vorbele schimbate in poporu ce denunțafi, cea mai ferbinte iubire a sea pentru suveranulú seü. In lipsa în care se găsesce adi țara, M. S. Domnitorulă a crezută ca, In locu de aă ceremonie oficială ce ar fi putut a costa pe Stată uă sumă destulă de însemnată, se facă uă simplă preumblare multă mai intimă de cătă cele oficiale. Resultatulă a constatată ca M. S. a avută uă fericită inspirațiune. Lunea trecută, M. S. Domnitorulă a primită in audiență privată pe d. Basilie Popp, însărcinată de către mă mere numără de negocianți din Brașov, de a’i Inmănui sumele adunate de comitetul instituită in acelu orașă, pentru a veni In ajutorulu fraților ăloru din România, coloră bântuiți de lipsă. Cu acastă ocasiune d. Popp a rostită urmatórele cuvinte : „Măria Ta. ..însărcinată de frații noștri comercianți din Brașovă, vina depune, în în augustele mâni ale Măriei Vostre, acestă plică ce conține ună ajutoră pentru cei ce suferă de lipsă; deși ofranda este mică, dară este înpinsă de căldura Inimei de Romăni. „Le trăiți Măria Ta 114 Înălțimea mea a respinsă, mulțumindă d-soră neguciători din Brașovă pentru sentimentale patriotice și genero3e care îi animă pentru frații lor, de dincole de Carpați. Publicâmu mai la vale scrisórea ce d. Damandi Manele, președintele comitetului, a adresată înălțime! Sale, precum și lista de supscripțiune care a însocit’o. Brașovu, 20 Maiu 1867. „Pre înălțate Dómne, „Calamitatea cădută asupra mai multoră clase de locuitori ai României în urmarea plageloră elementare ce au bântuită țara succesivă in trei ani, impuse și locuitoriloră Romăni din Brașovă datorința de ómeni, confrați și creștini de a concurge și din partea loră cu obolulă văduvei la alinarea lipsei connaționaliloră loră. „Sub însemnatură fu însemnată a sub administra spre sosa atinsulă scapă în primirea comitetului compusă de înălțimea Vóstrá Regasca samișura de galbeni 125, și fiorini valuta 120, pe lângă alăturata listă. „Prea înălțate Dómne, situațiunea topografică a Brașovului ca piață comercială ce stă in comunicațiune cu trei țări, arată de sine și că datore*-