Romanulu, august 1867 (Anul 11)
1867-08-02
642äOMANiÜLü 2 AUGUSTO. wmtem mmmpa cundară cu cărțile de texte necesarie, diverse colecțiuni aranjate ca metodă spre a servi la studiul și sedințelor naturale, instrumente și obiecte pentru studiul fisicei, chimiei, geometriei, mechanicei, instrumente de medicină și chirurgie . .. într’unO cuvântă totü cea ce se atinge de instrucțiunea publică. Tóte națiunele cari au participată la acestă concursă universală figurată cu contingentală loră, mai multă sau mai pucină briliantă, dupe cum ă și cultura loră respectivă e mai multă sau mai pucină înaintată în calea progresului. Astă relamă putem fice că clasele 89 și 90 de la esposițiune formază una adeverata barometru dupe care se putemă măsura cu certenă gradele de instrucțiune la cari au ajunsă diferitele popore. De aci chiară se pote vedea că acastă secțiune a esposițiunei actuale e do uă importanță capitală și resultatele ce s'ară putea trage din ea incalculabile. In specială pentru profesorii și institutorii în minele cărora e constată educațiunea junimea, și prin urmare viitorulă unei națiuni, ea e de untă interesă netăgăduită și merită că seriosa atențiune din partele, căci dupe cumă bună oră în agricultură se caută aflarea meciului celui mai nimerită pentru ca cu chieltuiala cea mai mică se putemu obținea producte multe și bune, totă așa și nu ramură instrucțiunei publice e de ună interesă forte mare a afla mediile și metodele cele mai eficace pentru ca cu mai puținî bani, cu mai puține dificultăți și necasuri din partea instructorului cumă și cu evitarea cea mai completă posibilă a lovire! drepturilor individuale, se putemă instrui bine, cu facilitate și deuă dată, mă numeru cătă se pate mai mare de copîstă adulți și se facemă ca instrucțiunea se fie generală și accesibilă flăcui. Dară nu e numai atâta, căci obiectele espuse la clasa 89 și 90 pe lângă că desfășură înaintea nostru ună cămpă forte vastă de investigațiuni pedagogice și școlare, ne mai presintă apoi și una de ocasiunele cele mai favorabile, și póte ca chiară unica, de a cunosce diversele sisteme de învățământ, ce se practică în alte țeri, de a le compara între ele, de a specifica tată ce e mai bună la unii pentru a lepăda cea ce e reă și acestă studiu, bage-se bine de samă, s’ară putea face cu referință nu numai la prima educațiune a copiilor, adică, ală instrucțiunei primari, dar chiară și la cea superioră, secundară și specială sau profesională. II. Fiindă de uă importanță așa de mare, negreșită că acastă parte a esposițiunei universale trebuia se atragă uă deosebită atențiune din partea publicului, guvernelor, și în specială din partea corpului didactică din tote țările. Așa s’a întâmplată in adeveră, și încă chiară mai nainte de deschiderea esposițiunei, guverne și opiniune publică din mai multe țări, nevoindă se pare sără ocasiune arătă de proprice s’aă grăbită a trimite la Paris bărbați speciali spre a face studii comparative asupra grupurilor menționate avândă în vedere, se înțelege, pe deuă parte ameliorarea sistemelor de învățământă din patria loră respectivă, iară pe de alta amploarea cunoșcințeloru loră pedagogice In fruntea acestoră țeri, ca mai în tote cestimele cele mari, dămă totă peste Francia căria ’i datorimă și inițiativa bine-facetórei idei de a face espozițiunea accesibilă unui numericătă se pare mai mare de institutori. Insă In Francia unde, ca și în alte țări, personalul instrucțiunei publice e mai multă meritoriu de cătă avută, ară fi trebuită se se renunție chiară de pe locă la acestă ideă frumosa dacă publiculă și guvernele n’ară fi venită în ajutor, procurăndu’i miil’lacele de voiață și de reșidință in Paris. Și iată cumă: Mai ântâiă ideia fu dată de ună institutoră comunală franceză, îndată după acesta „la revue de l'instruction publique,“ 1 J'Instituteur,“ J'Economiste* „le Munuel Généralu etc. din Francia ,la Ensenantes la Idea,“ „el Magisterio" etc. din Spania, cumă și alte reviste și ziare de prin Prusia, Belgia, Sințeza etc. care se dedică cu uă neobosită asiduitate la apărarea intereseloră profesoratului și a instrucțiunei populare, nu numai o adoptară dară încă o și propagară esplicăndă fecundele resultate a unei asemine întreprinderi și făcândă totă uă dată ună apelă căldurosă la publică și la guverne. In multe locuri apelulă loră a fostă primită cu căldură, nu Francia însă elă fu îmbrățișată cu ună entusiasmă nespusă. Aicea îndată s’aă deschișii liste de subscripțiuni instituindu-se în Paris și ună comitată centrală ce s’a însărcinată cu organisarea și distribuirea ajutorelor. — Pe de altă parte profesorii ca cei din Magne, Haute Garonne și din alte cantone și departamente solicitară de la d. Duruy, ministrul instrucțiunei publica, facilitare venirei la Paris, alții șederea iară alții intrarea liberă în palatură din câmpii lui Marte. Credit de prisasă a mai spune că resultatele obținute au fostă din cele maf avorabile.— Intr’uă țară plină de viață și de activitate ca Francia, uă ideiă așa de mare nu putea se tracă ca ună meteoră.— In căte va septemăni s’aă adunată sume considerabile oferite, parte de particulari, parte de asociațiunele private. Cătă despre guvernă elă a făcută totă ce’ia stată prin putință pentru a satisface dorinția profesoriloră, ragulăndă între altele ce liceele și școlile remase deșarte pe timpulu vacanției se li se dea spre ședere ; comisiunea imperială de aseminea le oferi cu plăcere intrarea liberă la esposițiune, oră companiile drumurilor ferate făcură în favore le o scădere de 50 la sută în prețul locuriloră.— Multe orașe și comune ’și au trimesă profesorii motor propie, și cu spesele sale. Cea ce a fostă însă și mai frumosă e că chiară însuși profesorii au venitu în ajutorulü colegiloru loră designați a merge la Paris, ba încă aicea s’aărecjită mulți Parisiani oferindă casa loră pentru întreținerea unui numără determinată din delegații provințiiiară. Exemplulă dată de Francia a fost secundară în tote părțile. Pe câtă scria Prusia și ducatul de Hesse din Germania, Cantonul de Neufchatel din Sintera, Universitatea din Madrid și liceele din Barcelonuna și tadix din Spania, șcala politehnică din Lisabonna și Universitatea de Coimbra din Portugalia, încă de la începută s’aís grăbită a ’și trimite delegații loru, unia trimiși de guvernă, alții însă cu cheltuiala societățiloră private și a particulariloră.— Astăzii, citimă că mai tare națiunile ’și dă delegații lor’ aicea și că adeseori facă întruniri internaționale discutăndă observațiunele ce le am sugerată clasele 89 și 90 de la esposițiune. III. Ei bine, ceea ce s’a făcută în Francia și în alte țări am fi putută se facemă și noi deși pe oă trâptă mai mică; și dacă până astă dî nu ne-amă gândită se facemă urmâză are ca și de - acumă înainte se remănemu în această apatie și indiferință ? . . Esposițiunea va mai remănea deschise încă căte-va uui; ne rămane dară timpă de ajunsă pentru a ne prepara și a ne folosi de ocasiune. — Se ne grăbimu dară și se procurămă și noi profesoriloră nostimici’lacele de a visita acastă secțiune importantă a esposițiunei din Paris, ca așa se cunosca și ei progresele ce aăscută alte țeri în ramură instrucțiune publice ca apoi se re punemă în practică sau celă puțină se corigemă defectele esistente în metodele și sistemele adoptate prin scalele nóstre. In totă dauna la noi a fostă ca uă bdlă imitarea altora țeri, în specială a Franciei, ba încă adese am mersă cu imitarea pînă la escelă ... Pentru ce are n’am imita și astăzi frumosulă exemplu ce ne dă Francia, căndă vedemă că ea a fostă secundate de țeri a cărora cultură e multă mai înaintată de cătă a nostru ? . . Pentru ce se n’o imitămă și astă dî mai alesă căndă e vorba de uă cestiune vitale pentru Romani ? . . Și se nu se obiecteze că, depărtarea fiindă prea mare, ară costa multă , căci s’a cheltuită cu esposițiunea ună milionă pentru ca se ne espunemă a suferi cea ce suferă totă Romănală care, intrăndă în palatulă esposițiunea, se încurcă numai se compare România cu tetele pe cari obicinuimă a se crede înapoiate, și ne vomă scumpi ore la căteva mii de lei căndă e vorba de a culege celă pucină învățămintele ce ne presintă concursulă generală ală poporelor, pentru ca pe viitoră se nu mai comitemă erori deplorabile ca cele comise în ocasiunea de față? . . Nu trimiterea a 3 saă 4 profesori din fiecare ramă ală învățământului nu pote costa multă, fiindăcă resultatele investigațiine loră loră vor fi o forte fecunde și de uă utilitate nespusă pentru instrucțiunea și lumina ce cu toții dorimă se se respăndască prin tóte unghiurile României! Ce se va mai ține în sumă apoi și condiți unele în care se află la noi corpură didactică, adică că cel de pe la Licee și Universități n’ar ave nevoe de cătă de plata voiagiului (ducerea și întorcerea) fiindu-le de ajunsu pentru reședințe în Paris salariul« ce priimescă ca atari, atunci de sicura flă care s’ară putea convinge că sacrificiile ce se cerii suntă fórte mici. Încă unu cuvântă și vomă termina. S’adisăusdeseorî, și cu rezonă, că instrucțiunea publică e patră unghiulară a unui Statu ; cu cătă ne vomă îngriji mai multă de ea cu atătă și statură devine mai înflorită înăuntru și mai respectată în afară; la din contra, toți o știă, e perie și marte. Acesta e una adeveră ce numai inimicii patriei nu vorăse’să vârstă, acolo insă unde atât publiculu cătă și guvernele se ocupă cu solicitudine de educațiunea junimei, prin urmare de viitorul patriei loră, între altele obicînuescă a trimete comisiuni speciale pentru a face studii seriose asupra sistemelor de învățământă ce se practică în alte țări, cu scopul de a îmbunătăți pe a le loră proprii. — Chiară anulă trecută în Paris s’a publicată mai multe memorie fórte importanți deuă comisiune ce fusese însărcinată se visiteze și se studieze organisațiunea scólelor, de prin Germania, Sinteza, Belgia și alte țări. Căndă vedemă că Francia, care e atătă de mare și de civilizată, se interesană a cunosce organisațiunea școlară la străini pentru a ameliora pe a sa proprie, cu cătă mai multă ore n’ar trebui s’o facemă noi care avemn mult mai mare necesitate de a ne face tari înăuntru pentru a fi respectați in afară ? . . Din nefericire însă la noi, pînă acuma, a’a eșită âncă la lumină nici uă lucrare de felulă acesta și dacă ara vrei se se facă de sicură că ară costa sume fórte mari, în timpă ce astăzi cu multi mai pucină s’ară putea obține acelașu resultat, căci grupurile de la clasa 89 și 90 din esposițiune, cuprinden că tóte națiunele cu tot c cea ce se referă la instrucțiunea publică, ne presintă unu avantagiă ce fórte tărdiă sâă póte că nici uădată nu’să vomă mai avea, care e că ne scuteșce de a mai merge la Berlin saă la Londra, la Turin stă la Bruxeles fiindăcă după cumă an iji să mai susți n’avemă de cătă se intrămă in esposițiune, se le vedemă pe tóte d’a răndulă, se cercetămă și se observămă cu minuțiositate, în fine, se comparămă și se facemă tóte reflexiunile ce ne voră deștepta presința diseloră obiecte. Nu mai insistă asupra acestei idei. Ca în tóte propunerele de proecte, sper a fi arîtată si bunătatea ideiei si mici’lacele de a o pune în faptă, cătă despre pantură ântâiă nu credă pe nimeni capabilii a’i tăgădui resultatele binefacetóre, iară cătă privește pe celă din urmă lasă la apreciarea fiăcui se judece cată ar fi de utilă și de frumosă pentru patria nóstra ca arătă guvernului și Municipalitățile, cătă și societățile private și particularii se pună flăcare căte ceva pentru a face se figureze și profesorii Români la congresului Magisterului universale, impunând celor trimiși obligațiunea ca la intorcere se presinte să disertațiune comparativă și amănuntă asupra ramului de învățământă la care’să dedicați și acesta, negreșită, avândă în vedere curigerea și ameliorarea sistemelor și a metodelor în vigore la noi. A. Vizanti. Paris. 5 August 1867. PROCESULU LUI MAXIMILIAN. (A vedea No. din 30 Iulie) „D. Oiega amintesce tótu istoria acusatului, sosirea sea la Mexică, și respinge acusarea care nu represinta ca unu usurpatore. Maximilian, fiindu la Miramar, primiră deputațiune de delegați mexicani cari ii fură presintați de ună Înaltă funcționară de la curtea austriacă. Acea deputațiune venia spre ai oferi corona Mexicului. Maximilian refusă d’a primi acestă coronă pînă căndă voința poporului nu’i va fi cunoscută. „In acestă intervals Francesiî ocupaă Mexiculă. Uă adunare de notabili fu convocată suptă terórea baionetei. Ea vota crearea și unui Imperiu Mexicană ală cărui capă trebuia se fia arhiducele. Grație influinței totă a acestei adunărî, ună mare numeră de municipalități deferă adesiunea loru acestei atărîri, și actele acestei adesiuni fură date Imperatului alesă. „Maximiliană mai stăndu âncă landouială, consultă pe jurisconsulți cei mai emininți din Englitera, și colegială din Londra declară că era alesă împerato prin voința națiunii. Juriștii de la Londra nu cunosceau ca și candidatură, miciilocele praticate în Mexic pentru a se căpăta unanimitatea poporului, de partitulă triumfătoră. Maximilian primi fără a se crede usurpatore, convinsă din contra că era suverană legitime. „Afară de acesta elă fu confirmată în astă credință prin primirea ce i se făcu la sosirea lui în țară, unde întră fără escortă militariă, însoțită numai de familia sei, în fine, și prin ovațunile ce primi în călătoria sea de la Vera Cruz la Mexico, și în orașiele din întrulu țerei ce visită mai timistă. ..D. Ortega nâgă că Maximilian a fostă instrumentulă Franciei; elăe spune ca Imperatură a fostă în conflictă cu acastă putere mai nainte de înțelegerea de la Miramar; că Francia ceruse cesiunea provinciei Sonora și că el refusase, stăruindă ca articlulă ce stipula acastă pretențiune se ftă stereu, în fine, că elu s’a opusü necontenită cererilor oficiărilor francesi și că acastă stare de lucruri a dăinuită pînă în diua căndă aceștia au părăsită țara. „Îndată ce Maximilian redu cele d’anteiă simptome ale nemulțămirei generale, elă se depărta de capitale. Retrasă la Orizaba și la Cuernavaca, elă chămă lingă dînsa miniștrii lui de Stată, ținu consiliă cu dînșii și’i consultă asupra legitimității alegerei lui și asupra dorinței poporului. Ei îi presintară acestă poporă ca credincioșii cu totulă. „Apărarea refutară apoi cu multă dibăcie acuzarea de crucime. Decretul» din 3 Octombre, a fostă subsemnată de Maximilian, atunci .audă i se asigurase neadeverată că Juarez părăsise teritoriil. Unul din articol acestui decretă fusese dictată de comandantele primară ale trupeloru franceze. Afară de acesta, acestă decretă nu era dată decâtă în scopu de intimidare. Nici uă cerere de ertare n’a fostă făcută făr’ a fi căpătată. Mai multă de cătă arătă, la ori ce oră a jileîsâă a nopții i-ar fi parvenită uă cerere de gradie, ele dedese ordine a fi informată, fără privire cătră repaosulu scă pentru ocupările sale. Ș’acestă ordină a fostă urmată cu stricteță. „Sfîrșindă apărarea, discută inconstituționalismul ă legei din 1862 în privința incompatibilității sale cu spiritul öpârlitului liberală și cu drepturile națiunei, pentru că cuceritoriul se face judecătorulu învinsului. Apărarea se ’nchiăiă rugăridă cu stăruință pe membrii curiei, în numele civilisaținei și a istoriei ce va avea a judeca actele teribile ale acelei diie, a păzi, ca nnoi apărători ai emanciparea a două a Mexicului, bunură renume ală țerei în ochii generațiunilor viitore cari voru aplauda la încoronarea celei mai mare dintre victorie prin cea mai mare dintre ertări. Aci s’a oprită citirea apărare! „Era noue ore sâra căndă președintele a anunciată că curtea s’amăna pentru a doua dr. optă ore de diminață. Prin urmare apărarea a trebuită se’și suspende misiunea sea, curtea doria se se consulte asupra diferite punte ale causei. Audiența din 14 iuni”. „La ora otărîtă, curtea marțiale redeschide ședința. Nici unul din acusați nu e presiune. „Președintele întrabă pe apărători dacă au ceva de adăugată la apărarea loră. Ei respundă ca nu, pentru momentă. Ei reservă mitjlocele ce le aă mai remasă pentru uă fază mai depărtată a causei. „D. Manuel Aspiroz, jude-avocată, dă citire acusariloră articulate contra acusațiloru, cităndă în sprijinul ă loru pre cari documente emanate de la cinsulă guvernală imperiale. Elu adauge dibăciei lui cunoscute să energie solemnele care lase a se presimți, fără cea mai mică ’ndouiala resultatulă procesului. „In numerală acusăriloră teribile aruncate asupra lui Maximilian, figurază acea-a d’a fi căutată a prelungi resbelulă prin celebrală seă decretă din 7 Martie, decretă care crea uă regință pentru casulă căndă ar perde viața într’ua bătălie în viitoră. „Spre respunsu la silințele d-lui Vega pentru a stabili lipsa probelor», judele avocată a susținută că acusările ce aduce suntă întemeiate pe notorietatea publică, care esta uă probă índestulatare. „In virtutea articlului 28 al legei din 25 Ianuarie, crima capitale este destulă de stabilită, chiară afară de indentitatea consată a personelor. Lipsa de teste și de mărturiri pe care apărărea o crede arătă de stransă n’are nici uă importanță. Nu este nevoie de aceste teste și mărturiri. Acusații au fost prinși cu arma în mănă, crimele lor sunt cunoscute de lumea întrugă. „Judele avocatu conchise cerândă ce pedepsa la morte se fiă aplicată acusaților”. „D-nii Vasquez și Ortega presintază pe răndă apărarea arciducelui. Golă d’ăntâiă refuzază cu dibăcie acusările și conchide prin aceste cuvinte memorabile ce elă le adresază curtei: „Dacă veți condamna la marte pe „erciduce, me îngrijescu pucină d’uă „coalițune europeană saă d’uă atitudine „amenințătore din partea Sfaturilor„Unite. Am încredere în armatele liberale ale Republicei, cari aă respinsă „pe Francesi de pe teritorilă nostru. „Insă mi e târnă de reprobarea universale ce va apăsa asupra țerei nóstre ca „ună blăstemă, cea a ce ar fi mai reă „decătă martea chiară și acastă din cauz sa nulității aoteloră curiei “ „D. Ortega luă atunci cuvântulă. El este una oratore care ne a amintită pe Mirabeau. Auditorii lui sunt fărmecați