Romanulu, august 1867 (Anul 11)

1867-08-02

642äOMANiÜLü 2 AUGUSTO. wmtem mmmpa cundară cu cărțile de texte necesarie, diverse colecțiuni aranjate ca metodă spre a servi la studiul și sedințelor­ na­turale, instrumente și obiecte pentru studiul­ fisicei, chimiei, geometriei, me­­chanicei, instrumente de medicină și chirurgie . .. într’unO cuvântă totü cea ce se atinge de instrucțiunea publică. Tóte națiunele cari au­ participată la acestă concursă universală figurată cu contingentală loră, mai multă sau mai pucină briliantă, dupe cum ă și cultura loră respectivă e mai multă sau mai pucină înaintată în calea progresului. Astă­ rel­­amă pute­m fice că clasele 89 și 90 de­ la esposițiune formază una a­­deverata barometru dupe care se pu­­temă măsura cu certen­ă gradele de in­strucțiune la cari au ajunsă diferitele popore. De aci chiară se pote vedea că acastă secțiune a esposițiunei ac­tuale e do uă importanță capitală și re­­sultatele ce s'ară putea trage din ea incalculabile. In specială pentru pro­fesorii și institutorii în minele cărora e constată educațiunea junimea, și prin urmare viitorulă unei națiuni, ea e de untă interesă netăgăduită și merită că seriosa atențiune din parte­le, căci dupe cumă bună oră în agricultură se caută aflarea meciului celui mai nimerită pen­tru ca cu chieltuiala cea mai mică se putemu obținea producte multe și bune, totă așa și nu ramură instrucțiunei pu­blice e de ună interesă forte mare a afla mediile și metodele cele mai efi­cace pentru ca cu mai puținî bani, cu mai puține dificultăți și necasuri din partea instructorului cumă și cu evita­rea cea mai completă posibilă a lovi­re! drepturilor­ individuale, se putemă instrui bine, cu facilitate și de­uă dată, m­ă numeru cătă se pate mai mare de copî­stă adulți și se facemă ca instruc­țiunea se fie generală și accesibilă flă­cui. Dară nu e numai atâta, căci obiec­tele espuse la clasa 89 și 90 pe lângă că desfășură înaintea nostru ună cămpă forte vastă de investigațiuni pedago­gice și școlare, ne mai presintă apoi și una d­e ocasiunele cele mai favo­rabile, și póte ca chiară unica, de a cunosce diversele sisteme de învăță­mânt, ce se practică în alte țeri, de a le compara între ele, de a specifica tată ce e mai bună la unii pentru a lepăda cea ce e reă și acestă studiu, bage-se bine de samă, s’ară putea face cu referință nu numai la prima educa­­țiune a copiilor, adică, ală instrucțiu­nei primari­, dar chiară și la cea su­­perioră, secundară și specială sau pro­fesională. II. Fiindă de uă importanță așa de mare, negreșită că acastă parte a esposițiu­nei universale trebuia se atragă uă de­osebită atențiune din partea publicului, guvernelor, și în specială din partea corpului didactică din tote țările. Așa s’a întâmplată in adeveră, și încă chiară mai nainte de deschiderea esposițiunei, guverne și opiniune publică din mai multe țări, nevoindă se pare să­ră oca­­siune arătă de proprice s’aă grăbită a trimite la Paris bărbați speciali spre a face studii comparative asupra grupu­­rilor­ menționate avândă în vedere, se înțelege, pe de­uă parte ameliorarea sistemelor­ de învățământă din patria loră respectivă, iară pe de alta am­­ploarea cunoșcințeloru loră pedagogice In fruntea acestoră țeri, ca mai în tote cestim­ele cele mari, dămă totă peste Francia căria ’i datorimă și ini­țiativa bine-facetórei idei de a face es­pozițiunea accesibilă unui numeri­­cătă se pare mai mare de institutori. Insă In Francia unde, ca și în alte țări, per­­sonalul­ instrucțiunei publice e mai multă meritoriu de cătă avută, ară fi trebuită se se renunție chiară de pe locă la acestă ideă frumosa dacă pu­­bliculă și guvernele n’ară fi venită în ajutor, procurăndu’i miil’lacele de voiață și de reșidință in Paris. Și iată cumă: Mai ântâiă ideia fu dată de ună in­­stitutoră comunală franceză, îndată după acesta „la revue de l'instruction publique,“ 1 J'Instituteur,“ J'Economiste* „le M­unuel Généralu etc. din Francia­ ,­la Ensenan­­­tes la Idea,“ „el Magisterio" etc. din Spania, cumă și alte reviste și­­ ziare de prin Prusia, Belgia, Sințeza etc. care se dedică cu uă neobosită asiduitate la apărarea intereseloră profesoratului și a instrucțiunei populare, nu numai o adoptară dară încă o și propagară esplicăndă fecundele resultate a unei asemine întreprinderi și făcândă totă uă dată ună apelă căldurosă la publică și la guverne. In multe locuri apelulă loră a fostă prim­­ită cu căldură, nu Francia însă elă fu îmbrățișată cu ună entusiasmă nespusă. Aicea îndată s’aă deschișii liste de subscripțiuni instituindu-se în Paris și ună comitată centrală ce s’a însărcinată cu organisarea și distribui­rea ajutorelor­. — Pe de altă parte pro­fesorii ca cei din Magne, Haute Garonne și din alte cantone și de­partamente solicitară de la d. Duruy, ministrul­ instrucțiunei publica, facili­tare venirei la Paris, alții șederea iară alții intrarea liberă în palatură din câm­pii lui Marte. Credit de prisasă a mai spune că re­­sultatele obținute au fostă din cele ma­­f avorabile.— Intr’uă țară plină de via­­ță și de activitate ca Francia, uă ideiă așa de mare nu putea se tracă ca ună meteoră.— In căte­ va septemăni s’aă adunată sume considerabile oferite, par­te de particulari, parte de asociațiu­­nele private. Cătă despre guvernă elă a făcută totă ce’i­a stată prin putință pentru a satisface dorinția profesori­­loră, ragulăndă între altele ce liceele și școlile remase deșarte pe timpulu vacanției se li se dea spre ședere ; co­­misiunea imperială de aseminea le o­­feri cu plăcere intrarea liberă la es­­posițiune, oră companiile drumurilor­ ferate făcură în favore­ le o scădere de 50 la sută în prețul­ locuriloră.— Mul­te orașe și comune ’și au trimesă pro­fesorii motor propie, și cu spesele sale. Cea ce a fostă însă și mai frumosă e că chiară însuși profesorii au veni­tu în ajutorulü colegiloru loră designați a merge la Paris, ba încă aicea s’aă­recj­ită mulți Parisiani oferindă casa loră pentru întreținerea unui numără determinată din delegații provințiiiară. Exemplulă dată de Francia a fost­ secundară în tote părțile. Pe câtă scria Prusia și ducatul­ de Hesse din Ger­mania, Cantonul­ de Neufchatel din Sintera, Universitatea din Madrid și li­ceele din Barcelonuna și t­adix din Spa­nia, șcala politeh­nică din Lisabonna și Universitatea de Coimbra din Portu­galia, încă de la începută s’aís grăbită a ’și trimite delegații loru, unia tri­miși de guvernă, alții însă cu cheltu­iala societățiloră private și a particu­­lariloră.— Astăzii, citimă că mai tare națiunile ’și dă delegații lor’ aicea și că adese­ori facă întruniri internațio­nale discutăndă observațiunele ce le am su­gerată clasele 89 și 90 de la espo­­sițiune. III. Ei bine, cee­a ce s’a făcută în Fran­cia și în alte țări am fi putută se fa­cemă și noi deși pe oă trâptă mai mică; și dacă până astă­ dî nu ne-amă gân­dită se facemă urmâză are ca și de - acumă înainte se remănemu în această apatie și indiferință ? . . Esposițiunea va mai remănea deschise încă căte-va uui; ne ră­mane dară timpă de ajunsă pentru a ne prepara și a ne folosi de ocasiune. — Se ne grăbimu dară și se procurămă și noi profesoriloră nosti­mici’lacele de a visita acastă secțiune importantă a esposițiunei din Paris, ca așa se cunosca și ei progresele ce aă­scută alte țeri în ramură instrucțiune p­­ublice ca apoi se re punemă în prac­tică sau celă puțină se corigemă de­fectele esistente în metodele și siste­mele adoptate prin scalele nóstre. In totă dauna la noi a fostă ca uă bdlă imitarea altora țeri, în specială a Franciei, ba încă adese am mersă cu imitarea pînă la escelă ... Pentru ce are n’am imita și astă­z­i frumosulă e­­xemplu ce ne dă Francia, căndă vedemă că ea a fostă secundate de țeri a că­rora cultură e multă mai înaintată de cătă a nostru ? . . Pentru ce se n’o i­­mitămă și astă­ dî mai alesă căndă e vorba de uă cestiune vitale pentru Ro­mani ? . . Și se nu se obiecteze că, depărta­rea fiindă prea mare, ară costa multă , căci s’a cheltuită cu esposițiunea ună milionă pentru ca se ne espunemă a suferi cea ce suferă totă Romănală care, intrăndă în palatulă esposițiunea, se în­­curcă numai se compare România cu tetele pe cari obicinuimă a se crede înapoiate, și ne vomă scumpi ore la că­te­va mii de lei căndă e vorba de a culege celă pucină învățămintele ce ne presintă concursulă generală ală popo­­relor­, pentru ca pe viitoră se nu mai comitemă erori deplorabile ca cele co­mise în ocasiunea de față? . . Nu­ trimiterea a 3 saă 4 profesori din fie­care ramă ală învățământului nu pote costa multă, fiindă­că resulta­­tele investigațiine loră loră vor fi o forte fecunde și de uă utilitate nespusă pen­tru instrucțiunea și lumina ce cu toții dorimă se se respăndască prin tóte un­ghiurile României! Ce se va mai ține în sumă apoi și con­diți unele în care se află la noi corpură didactică, adică că cel de pe la Licee și Universități n’ar ave nevoe de cătă de plata voiagiului (ducerea și întorcerea) fiindu-le de a­­junsu pentru reședințe în Paris sala­riul« ce priimescă ca atari, atunci de sicura flă­ care s’ară putea convinge că sacrificiile ce se cerii suntă fórte mici. Încă unu cuvântă și vomă termina. S’a­disă­usdese­orî, și cu rezonă, că instrucțiunea publică e patră unghiula­­ră a unui Statu ; cu cătă ne vomă în­griji mai multă de ea cu atătă și sta­­tură devine mai înflorită înăuntru și mai respectată în afară; la din contra, toți o știă, e perie și marte. Acesta e una adeveră ce numai inimicii patriei nu voră­se’să vârstă, acolo insă unde atât publiculu cătă și guvernele se ocupă cu solicitudine de educațiunea junimei, prin urmare de viitorul­ patriei loră, între altele obicînuescă a trimete co­­misiuni speciale pentru a face studii seriose asupra sistemelor­ de învăță­­mântă ce se practică în alte țări, cu scopul de a îmbunătăți pe a le loră pro­­prii. — Chiară anulă trecută în Paris s’a publicată mai multe memorie fórte im­portanți de­uă comisiune ce fusese în­sărcinată se visiteze și se studieze or­­ganisațiunea scólelor, de prin Germa­nia, Sinteza, Belgia și alte țări. Căndă vedemă că Francia, care e a­­tătă de mare și de civilizată, se inte­resană a cunosce organisațiunea șco­lară la străini pentru a ameliora pe a sa proprie, cu cătă mai multă ore n’ar trebui s’o facemă noi care avemn mult mai mare necesitate de a ne face tari înăuntru pentru a fi respectați in a­­fară ? . . Din nefericire însă la noi, pînă acuma, a’a eșită âncă la lumină nici uă lucrare de felulă acesta și dacă ara vrei se se facă de sicură că ară costa sume fórte mari, în timpă ce as­­tă­zi cu multi mai pucină s’ară putea obține acelașu resultat­, căci grupuri­le de la clasa 89 și 90 din esposițiu­ne, cuprind­en că tóte națiunele cu tot c cea ce se referă la instrucțiunea pu­blică, ne presintă unu avantagiă ce fór­te tărdiă sâă póte că nici uădată nu’să vomă mai avea, care e că ne scuteșce de a mai merge la Berlin saă la Lon­dra, la Turin stă la Bruxeles fiindă­că după cumă an iji să mai susți n’avemă de cătă se intrămă in esposițiune, se le vedemă pe tóte d’a răndulă, se cer­­cetămă și se observămă cu minuțiosi­­tate, în fine, se comparămă și se fa­cemă tóte reflexiunile ce ne voră deș­tepta presința diseloră obiecte. Nu mai insistă asupra acestei idei. Ca în tóte propunerele de proecte, sper a fi arîtată si bunătatea ideiei si mici’­­lacele de a o pune în faptă, cătă des­pre pantură ântâiă nu credă pe nimeni capabilii a’i tăgădui resultatele bine­­facetóre, iară cătă privește pe celă din urmă lasă la apreciarea fiă­cui se ju­dece cată ar fi de utilă și de frumosă pentru patria nóstra ca arătă guver­­nului și Municipalitățile, cătă și socie­tățile private și particularii se pună flă­care căte ceva pentru a face se fi­gureze și profesorii Români la congre­sului Magisterului universale, impunând celor­ trimiși obligațiunea ca la intor­­cere se presinte să disertațiune com­parativă și amănuntă asupra ramului de învățământă la care’să dedicați și a­­cesta, negreșită, avândă în vedere cu­­rigerea și ameliorarea sistemelor­ și a metodelor­ în vigore la noi. A. Vizanti. Paris. 5 August­ 1867. PROCESULU LUI MAXIMILIAN. (A vedea No. din 30 Iulie) „D. Oiega amintesce tótu istoria acu­­satului, sosirea sea la Mexică, și respinge acusarea care nu represinta ca unu u­­surpatore. Maximilian, fiindu la Mira­mar, primi­ră deputațiune de delegați mexicani cari ii fură presintați de ună Înaltă funcționară de la curtea austria­că. Acea deputațiune venia spre ai o­­feri corona Mexicului. Maximilian re­­fusă d’a primi acestă coronă pînă căndă voința poporului nu’i va fi cunoscută. „In acestă intervals Francesiî ocu­­paă Mexiculă. Uă adunare de notabili fu convocată suptă terórea baionetei. Ea vota crearea și unui Imperiu Mexicană ală cărui capă trebuia se fia arh­idu­­cele. Grație influinței totă a acestei a­­dunărî, ună mare num­eră de munici­palități deferă adesiunea loru acestei atărîri, și actele acestei adesiuni fură date Imperatului alesă. „Maximiliană mai stăndu âncă la­­n­­douială, consultă pe jurisconsulți cei mai emininți din Englitera, și cole­­gială din Londra declară că era alesă împerato prin voința națiunii. Juriștii de la Londra nu cunosceau ca și can­­didatură, miciilocele praticate în Mexic pentru a se căpăta unanimitatea popo­rului, de partit­ulă triumfătoră. Maxi­milian primi fără a se crede usurpato­­re, convinsă din contra că era suve­­rană legitime. „Afară de acesta elă fu confirmată în astă credință prin primirea ce i se făcu la sosirea lui în țară, unde întră fără escortă militariă, însoțită numai de familia se­i, în fine, și prin ovațu­­nile ce primi în călătoria sea de la Vera­ Cruz la Mexico, și în orașiele din întrulu țerei ce visită mai timistă. ..D. Ortega nâgă că Maximilian a fostă instrumentulă Franciei; elă­e s­­pune ca Imperatură a fostă în conflictă cu acastă putere mai nainte de înțe­legerea de la Miramar; că Francia ce­ruse cesiunea provinciei Sonora și că el­ refusase, stăruindă ca articlulă ce stipula acastă pretențiune se ftă stereu, în fine, că elu s’a opusü necontenită cererilor­ oficiărilor­ francesi și că a­­castă stare de lucruri a dăinuită pînă în diua căndă aceștia au părăsită țara. „Îndată ce Maximilian redu cele d’an­­teiă sim­ptome ale nemulțămirei generale, elă se depărta de capitale. Retrasă la Orizaba și la Cuernavaca, elă ch­ămă lingă dînsa miniștrii lui de Stată, ținu consiliă cu dînșii și’i consultă asupra legitim­ității alegerei lui și asupra do­rinței poporului. Ei îi presintară a­­cestă poporă ca credincioșii cu totulă. „Apărarea refutară apoi cu multă dibăcie acuzarea de crucime. Decre­tul» din 3 Octombre, a fostă subsem­nată de Maximilian, atunci .audă i se asigurase neadeverată că Juarez pără­sise teritoriil­. Unul­ din artico­l aces­tui decretă fusese dictată de coman­­dantele primară ale trupeloru franceze. Afară de acesta­, acestă decretă nu era dată de­câtă în scopu de intimidare. Nici uă cerere de ertare n’a fostă făcută făr’ a fi căpătată. Mai multă de cătă arătă, la ori ce oră a­­ jileî­sâă a nop­ții i-ar fi parvenită uă cerere de gra­die, ele dedese ordine a fi informată, fără privire cătră repaosulu scă pen­tru ocupările sale. Ș’acestă ordină a fostă urmată cu stricteță. „Sfîrșindă apărarea, discută inconsti­­tuționalismul ă legei din 1862 în pri­vința incompatibilității sale cu spiri­tul ö­pârlitului liberală și cu drepturile națiunei, pentru că cuceritoriul­ se face judecătorulu învinsului. Apărarea se ’nchiăiă rugăridă cu stăruință pe membrii curiei, în numele civilisați­­nei și a istoriei ce va avea a judeca actele teribile ale acelei diie, a păzi, ca nnoi apărători ai emanciparea a două a Mexicului, bunură renume ală țerei în ochii generațiunilor­ viitore cari voru aplauda la încoronarea celei mai mare dintre victorie prin cea mai ma­re dintre ertări. Aci s’a oprită citi­rea apărare! „Era noue ore sâra căndă preșe­dintele a anunciată că curtea s’amăna pentru a doua dr. optă ore de diminață. Prin urmare apărarea a trebuită se’și suspende misiunea sea, curtea doria se se consulte asupra diferite punte ale causei. Audiența din 14 iuni”. „La ora otărîtă, curtea marțiale re­deschide ședința. Nici unul­ din acu­­sați nu e presiune. „Președintele întrabă pe apărători dacă au ceva de adăugată la apărarea loră. Ei respundă ca nu, pentru mo­­mentă. Ei reservă mitjlocele ce le­ aă mai rem­asă pentru uă fază mai depăr­tată a causei. „D. Manuel Aspiroz, jude-avocată, dă citire acusariloră articulate contra acusațiloru, cităndă în sprijinul ă loru pre cari documente emanate de la cin­­sulă guvernală imperiale. Elu adauge dibăciei lui cunoscute să energie so­lemnele care lase a se presimți, fără cea mai mică ’ndouiala resultatulă pro­cesului. „In numerală acusăriloră teribile a­­runcate asupra lui Maximilian, figurază acea-a d’a fi căutată a prelungi res­­belulă prin celebrală seă decretă din 7 Martie, decretă care crea uă re­­gință pentru casulă căndă ar perde via­­ța într’ua bătălie în viitoră. „Spre respunsu la silințele d-lui Vega pentru a stabili lipsa probelor», judele avocată a susținută că acusă­­rile ce aduce suntă întemeiate pe no­torietatea publică, care esta uă probă índestulatare. „In virtutea articlului 28 al­ legei din 25 Ianuarie, crima capitale este destulă de stabilită, chiară afară de indentitatea cons­ată a personelor­. Lip­sa de teste și de m­ărturiri pe care a­­părărea o crede arătă de stransă n’are nici uă importanță. Nu este nevoie de aceste teste și mărturiri. Acusații au fost­ prinși cu arma în mănă, crimele lor­ sunt­ cunoscute de lumea întrugă. „Judele­ avocatu conchise cerândă ce pedepsa la morte se fiă aplicată acu­­saților”. „D-nii Vasquez și Ortega presin­­tază pe răndă apărarea arc­iducelui. Golă d’ăntâiă refuzază cu dibăcie acu­­sările și conchide prin aceste cuvinte memorabile ce elă le adresază curtei: „Dacă veți condamna la marte pe „erc­iduce, me îngrijescu pucină d’uă „coalițune europeană saă d’uă atitudine „amenințătore din partea Sfaturilor­­­„Unite. Am încredere în armatele libe­rale ale Republicei, cari aă respinsă „pe Francesi de pe teritorilă nostru. „Insă mi e târnă de reprobarea univer­­­sale ce va apăsa asupra țerei nóstre ca „ună blăstemă, cea a ce ar fi mai reă „decătă martea chiară și acastă din cau­­z sa nulității aoteloră curiei “ „D. Ortega luă atunci cuvântulă. El­ este una oratore care ne a amintită pe Mirabeau. Auditorii lui sunt­ fărmecați

Next