Romanulu, august 1867 (Anul 11)

1867-08-04

ANULU ALU UI­SPRE­ PE CELE VOIESOR ȘI VEI FOTE Pe aian........ Pe șas­e luni Pe trei luni. Pe aă lună.. Cap. Dist. lei 128 — 152 » 64 — 76 » 32 — 38 » 11 —­­Unu esemplaru 24 par. Pentru Parisu pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. «e La 15 Augustu espiranda prenumerarea mai multor­ abonați, cei din judecie sunt si pre­vestiți prin banta chiara a diariului care le arată espirarea termenului, cei din Bucuresci au foștii și vorü fi preveniți prin împărțitorii foiei. Acei darii cari voru bine-voi a pre noiți abonamentul si suntu rugați a nu ’ntârzia spre a nu încerca în­trerupere. Toto d’uă dată se face cunoscută d-loră abo­nați, ale căroră abonamente au espirată și cari n’aă regulată prenouirea, că acestă numeră este celă după urmă ce li se trimite. Administratorele Romanului, TIMOLEON PALEOLOGU. odihni­t națiunea, pasagiuld ROÎSANU 1. HEP ACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI Bucuresci Augusta. Astă­zi este zliua onomastică a Ma­iestății Sale Imperatorelui Napoleone. Pentru noi Românii, cari datorinza în mare parte reconstituirea naționalității nóstre Imperatorelui Napoleone III, a­­cestă­­ fir este un serbare naționala și suntemă și cum­ că romănii o serbeză și vor­ serbau-o. Ne pare reu, că ore­care pedice ce nu s'au putută învinge, a opritü d’a se face a’î, pre­­cumă ni se spusese că era otărîtă, darea stindarielor a Gardei Naționale. Z­iua ar fi fostű cea mai potrivită din două acestă punturi de vedere. Unulă, căci era din cele mai nemerite spre a se da și stindariulű celora că­rora li s’a putută da arma, fiindu­că Napoleone III a lovită cu putere ș’a sdrobitu lanț­urile ce ne ’ncătușiau bra­țele. Altula, căci fostula guvernă s dată poporului Capitalei, în z­iua de 3 Augustă, glonnțe, glonțe în peptă, și guvernul­ de la 11 Fevruarie i-a dată arma, ca se-și apere însu­și patria, dreptulă, libertatea și ordinea. Astă­ dî dată era bine se se fi făcută­remonia împărțirei stindarielor­. și ce­Dacă însă ceremonia nu s’a putută face ații, totu­și arma s’a dată, virtutea și li­bertatea s’a întronată, domnesce, și po­­porulă Romănă strigă cu recunoscință, Trăiască Napoleone III! Trăiască Carol I! In acestă s jb care ne aduce aminte suvenire de fericire, cândă națiunea a sclută ș’a voită a face, și suvenire de doliu, cândă națiunea a abdicată și ș’a dată chica, consciința și demnitatea iei în măna unui omă, avem­ă fericirea a putea publica discursurile de bună ves­tire, de vieță, ală venerabilelui și în­vățatului Cioariă, ș’ală d-lui Vasile Alesandrescu Urechia, rostite în ziua de 1 Augustă la dechiderea societății literarie. Totă ar fi, prîntr’uă ciudată co­­incidență, putemă reproduce, dupe Mo­­nitoriu, epistolele prin cari iluștrii fran­­cesi, Michelet, Quinet, Marc-Girondin, ș. c. 1. respundă și r­ulțămescă Ca­merei și guvernului pentru votur­ de onore ce aă dată în favorea loră. Ci­oariă și Urechiă, fiindű mai aprópe de noi, fiindă mai” direptă represin­­tanții sufletului Romănă, îl vomă în­țelege mai lesne, și d’acea­a se nefiă permisă a atrage nci atențiunea nu­mai asupra unoră cuvinte din episolile d-soră Marc­ Girandin și E. Quinet Ilustrută profesore de literatură, și redatore ală pariului Debals, spune cu­rată c’a scrisă, a luptată pentru noi, âncă acumă vre 23 de ani, dară că „se temea, d’a muri înainte d’a vede îndeplinirea urărilor­ sele. Dumnezică însă­și Romanii s’aă grăbită d’a ’n­­trece sperand­ele sele.“ Cu câtă unu omă este mai învă­țată cu atătă adeverulă curge firesce și cu bilșiugare din gura sea. Astă­­feiă, d. Marc-Girandin, spune curată, c’dtătă eramă de necunoscuți și d’a­­fundați în câtă de și lucra pentru noi, de­și spera că mai este în România să schinteie de vieță, nu credea însă că va trăi spre a vede schintelă de­venită flacără, și recunosce că faptele Romăniloră au întrecută sperand­ele sale. După d. St. Marc-Girardin vine celă­altă geniu ală Franciei, care, mai ti­­nerű și mai vertosă de­câtă d. Marc- Girardin, era naturale se aibă o­ cre­dință mai tare. Elă spune curată ci, pe când e a ’ncepută a lupta pentru națiunea română, ea era în abisă, dară ,,a crezută întren sa și ’n desceptarea iei din mormântu.“ Și cine pute atesta mai multă câtă era de tare credința pentru re ’nviuarea naționalitățiloră în Mickiewitz, Michelet, Quinet, acea treime ce propaga viața după catedra cole­giului Franciei, de câtă unii din Ro­mâni, cari, numai printr’uă lumină de răsfrângere aă credulă atâtu de multă în­câtă aă avută fericirea ca d. Marc- Girardin se dec­lare că, „aă întrecută speranțele sale,n Și d. Quinet, nu se opresce în tre­cută. Elă ne spune se veghiămă, se lucrămă „pentru ca se ’mplinimă pro­misiunile ce confine presintele “ Ș’acestă apelă, acestă boidu, acestă avertise­­menta genială ni-lű transmite tocmai acumă, cândă represintanți din tóte părțile României suntü în Bucurescî și cu virtujele lor și bracic asidulă temelia cea mare, reguléza limba, f)limba care este națiunea.“ Romăni, se luamă a­­nainte, căci prevestirile nu ne a lipsită, liberi fiindă acumă, suntemă și pe de­plină respi­nd­etori. "Publics ură moi Io volos uupa ^ian­uiâ le Siecle uâ dare de semn despre uă nouă broșiură ce­a apărută de curendă în Paris, suptă titlu „Europa câtră Eu­ropeni.“ Se citîmu ș’acelă articlu, și se ne silimă a ’nțelege ș’acelă aver­­tisementă, căci numai cândă scimă se ’nțelegemă și scimă se voimă și se dovedimă prin fapte că suntemă, pu­­teraa se ne asiguramă că vomă fi, putemă se ’mplinimă pentru mâne pro­misiunile ce conține ziua de azi. Arendatarii aă presintată Domnitoru­lui două petițiuni, supscrise amendouă de 140, prin cari mulțumescă Măriei sale, pentru buna administrațiune a gu­vernului în genere ș’a d-lui ministru din întru în parte. Unu numeră de 2,000 cetățiani au presintată uă a­­dresă de mulțămire pentru mesujele lu­ate în privința vagabonziloră. A^l­ună numeră de 66 arendatari, ne trămită spre a vă publica epistolă de mulțămire d­­lui ministru din întru. Publicându-o, conformă cererii ce ni se face, o re­­comandămă Gazeltei de lași și tiiariu­­lui J­ațiunea, spre a pute scote din națiune pe acești avuți agricultori cari protestă contra a totă ce se scrie în colónele acelorî Iliarie. Câți­va din doi. Medici ai scolei de medicină ne au trimisă eri, la 2 Au­gustă, uă somațiune, ce o publicămă mai la vale. Se ne permită învățații medici și de dreptă profesori la sca­­la de medicină, se le spunemă, cu totă respectulă ce le datorim­ă, că ne pare forte ciudată somațiunea dumnelor­. Aă cugetată 12 zile, spre a ne so­ma se le spunemă...........ce? „Cine suntu cei cari aă publicată din n­oă articlulă scrisă și publicată de dum­­­néloru.“ Noi, amu crezută și credemă că dumneloru nu potă de cătă a fi mîn­­dri­ căndă se republică cugetările dum­­neloru, scrierile dumneloru. Apoi, noi amu respunsu, la întrebarea ce ne facă dumneloru la 2 Augustă, încă de la 25 iulie. — Amă spusă, îndată că „Unii din cei combătuți, din cei ata­cați ne trămită.“ ș.c.l. Ce dară mai ceră de la noi? Nu mai scimă, nu mai înțelegemă, și prin urmare nu putemă se le mai spu­nemă cea-a ce se­amă spusă deja DD. Balș, N. Ceaur Aslan, $icü că cea­ a ce a afirmată onorabile d. Hur­­muzaki, este „vă pură și gratuită ca­lomnia.“ Publicămă mai la vale depe­­șia dumnelorű și asceptămă respunsulă d-lui Hurmuzaki. TELEGRAMA. Roman, 14 August­ 1867. Redacțiunii diariului ROMANULU. Depeșa d-lui Constantin Hurmuzaki publicată în Romănulă din 26 iulie asupra întrunire! de Roman conține uă pură și gratuită calomnie, in­ventată, scu de d-nu Hurmuzaki seu de acei cari i-au spusu-o. D Rosnovanu nici a fostă consultată asupra întrunire!. Gr. Balxoli, N. Ceaur Aslan. Discursul­ d-lui V. A. Urechiă la inaugurarea societății literariă și a bus­­tulului lui Vanghele Zappa I. Ce are cămpulă dă îuginesce Și Pindulă totă diseratinesce , Ce are Romănulă de sughițesce ? Etă asta se Intreba inima poetică a Macedono-Românului de mai mulți se­cii, și unu response nu scia se-și dea și nimeni nu-î dedea unu dulce res­punsu. Anii de pe urmă al soclului în care suntemu ’l-au spusă însă de ce Cămpulă îngălbiîleeee De ce Pindulă totă cărtesce De ce Romănuță totă suspină? De ce?... sufletulă lui era plină de ua iubire și d’una doră ce nu avea nume, lui îi trebuia frați de iubită cu mamei bune copii de desmîordatu. Déru ore elă frați, elă care de se­­cole, din sedii cei de gloriă ai Asa­­nilor­, n’aă mai ajută de cătă stăpâni de servită, și lungă martiriu de sufe­rită? Are elă frați ? — Cine ești ti, copile ală Pindu­­lui care cauți frați de iubită ? — Eu hai Romlnă! — Eu eseu Bonănăi! Și la acestă respunsu unu ecou i­­mensu umplu văile Carpatice și întregi» pământuri lui Traann: suntemu romanii Români! ! Român­!! II. Astfî­felă recunoscerea se făcu. Ro­mânia liberă își înțelese datoriele că­tre frații regăsiți: cu învoirea guver­­nămîntului M. S. Sultanului trei școli s’aă deschisă în minunle Bitolia , A­­vola, Cu­ Furca, Lreza și Smetsa și în comuna S.S. Marina. U­ șcâlă specială Macedo-Romănă s’a deschisă și în ca­pitala României, școlarii ei au­ priimită la ușa acestui templu pe acei bărbați cari au misiunea a da Macedoniei cea­ a ce îi lipsea pria astă­zi. Limba scrisă Romănască, în b­ulă idiomului, câmpe naționale înflorit, data în care rugele și viorelele aă fstii năbușite de pă­­lămida și scăeții străinismului: „O! lui Dumin­că mulțămire, îmi scria în dilele treute ună betrănu pre­­otă care umeza cursurile uneia din școlile deschise str’acolo, oh! Iui Du­mnedeu mulțămir! De acumă potă muri c;,cî cetiă romănsce evangelia în sânta liturgiă.“ 11). Desmerdați în libertăți cumu suntemu de câtă va timp — nu ma plângă de VINERT, 4 AUGUSTU 1867. LULEINEZA­TE ȘI VEI FT Abonamen­tele în Bucuresci Pasagiu lu Romanü No. 1. — In districte la cores­­pondinții roiariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Halfegrain, rue de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A „se adresa pentru administra pune la d.T.Paleol­ogu 1 SDSCIUBUE Linia de 30 litere........................ 1 leii. Inserțiuni și reclame, linia........ 5 - acesta cu arătă mai bine! — Desmier­­dați -jică, în libertăți, noi nuscimă în­țelege tata puterea și tata dulcata sim­­țimântului ce îm­plea inima betrănului preotă căndu scria vorbele ce le ci­tiu. De asia simtiminte era coprinsă una nobilă suflete, născută sub verdele frun­­chișă ală poeticilor­ munți ai Macedo­­niei. Era acestă sufletă ca uă concen­trare a tuturor­ fraților­ lui din acele părți, D’aci intensitatea iubirei Iui, d’aci nemosuratulu­mul devotamentă pentru românisme. Evangeliă Zippa, — căci vorbescă de el­, — ca și betvănulă directore ale acelei MacedonO"Română, archimandrite Avorchie, cândă puse piciorulă pe ma­­lur­ Dunărei României libere, lăsă se 0să din peptnla seu țipetulă fratelui ce-și revede fratele iubită: și ea din Românii! Evangeliă Zappa era în adeveră Ro­mână, ori cală uă justiție care ’și va da sema înaintea lui Dumnezeu a im­pusă umbrei lui durerea desnaționali­­sărei. Elă Grecul? . . . Elă care nu aduna secerișurile d’aurite cu cari Dum­­nedeu bine-cuvânta brazda ce trăgea, de cătă pentru a le revărsa în grâna­rele națiu­noi sale! .... IV. Evangeliă Zappa n’avu cătă trăi altă dată de cătă d’a vedea pe frații lui din Pindă intrați pe calea de cultură care prin împrejurări mai favorabili ne amă deschis’o noi cesci­l’alți Romani. Zappa n’avu de cătă vă via aspirațiune, aceea d’a vedea unificarea, contopirea dialectului Macedono-Romănu cu acela alu României Traiane. De aceea cu mai­n»»’Uî­­»»»! înainte de a muri eră depuse la tesaurulă Romană vă suma preste 5000 galbeni pentru ca cu ea se se încapă edificarea , cumă­­ fice raportulâ guvernului de la 11 Februariu, acele doue mari coronate ale templului nos­tru națională, derămate ca și Grama­tica și gh­id­­ ulă limbei Române. Ideia națională ce a umplutu anima și mintea lui Zappa cătă a trăită au fostă ultima lui preocupațiune murindă. Prin testamentul ă șeii, resplătindă iu­birea devotată a rudei sale onor. d. C. Zappa, el a făcu­tă largă parte și obiectului afecțiune­ sel c­ Limb­ei Ro­mane. El p­otărî că legatorulu­scă uni­versală se aibă a raspunde în perpe­tuitate câte una miă galbeni pe fiecare ană și asicură acestă venită ca ipo­tecă eternă în m­oșiele ce lasă. V. Aceste fonduri generose cari asi­­gură deplină independința societăței, sunt­ singure ele monumente și marmure cari vor­ perpetua numele lui Evangelic Zappa. Uă națiune care aspira se trăiască, trebue se soră ași aminti. Uă națiune care se sole prefera stradele și pie­țele cetăților­ și sălile rauseelorii cu representățiunea și amintirea bărbați­­­lor ă iei, acea națiune semana pe tota dina noua semințe de gloriă. Se ne amintim« deci, Domniloru, în acesta ,Ji în care inaugurămă tocmai societatea ce va dispune de donațiu­­nile lui Zapp », sa ne amintim­ de elă în modă demnă de cultura și sociulă în care trăim­ă și de acea aviere a ro­mănism­ului care a umplută viața lui. Acea marmură rece care va păstra în sala societății Literarie suvenirea generosului iei donatore o vor­ în­­căliji căldura iubirei și a respectului nostru! Onore lui Evangelic Zappa! Iubirea lui de romănismu fiă u­ă e~­xemplu care ne afle mulți imitatori. * După d. Urechiă, d. Cipariu rosti cu­­venturi urmatore: Domnitoru! Societatea literariă, fundată din libe­­ralitatea unui guvernă romănă patrio­tică, de astă­z­i ifi începe lucrările sale. Prima Augustă 1867 va face, asta cre­­demă și sperămu, uă epocă nouă în viața culturei națiunali romane, uă e­­pocă ilustră și de memoria indelebilă pentru întrega romănimea. Ea are uă misiune înaltă, și u­ă scapă atătă de sacru, cătă nu potă crede, domnii moi, că mai péte fi vr’un fi Ro­mană, una adeverată, care se nu’i re­­cunosca acesta misiune importantă, și se nu’i ureze cele mai salutari­ resul­­tate pentru întregă romănimea. Ea nu are misiune și scopuri poli­tice. Fondatorii ei, membrii ei și toți factorii ei pot ă se fie suspectați de i­­nimicii națiunei române, ca totă deu­­na, că și ostili aveau tendințte subversive altoră națiuni, între cari și lîngă cari viețiuimă. Insă care lucrare, flă­cătă de onestă, nu și-a avută inimicii sei? Și căndu o fostă vr’uă dată Romănulă aperată de suspi­­ciuni malevole? De acea­a nici noi, nici următorii no­ștri nu ne vomă retrage de la lucră­rile salutarie națiune! nóstre, numai de fața suspiciuniloră nemeritate, cărora suntemă espuși. Domnitoru! Sămituru națiunale s’a desceptatü în tóla romănimea. Națiu­nea romănă a venită la conscitația pu­­sețiunei, cărea i se cuvine între na­țiunile Europei; ea va face toți pașii cuveniți pentru a ocupa acestă pose­­țiune cu demnitate. Națiunea romănă de aici înainte va fi solidariă pentru corpuru întregă și nu voru mai fi partite meschine, („ural“ îndelungate) cari se nu desunască de la umilă și sconfi Pînă aci patria română, limba și na­­ționalitatea nu a fostă călcată de Huni, Slavi, Turci și alții. Amu începută a ne libera patria, am începută a ne libera limba. Am începută, domniloră, abia am începută, dară nu am terminată, ro­mane, ca se continuămu și se terminămă. Bărbații de stată ai Romănilor­ vom­ îngriji pentru eliberarea perfectă a pa­triei romăne. Sumă de convingere, că­rei își voru împlini cu esactitate înalta loră misiune. — și patria romănă în ur­mă va deveni liberă. (Ura!) Pentru eliberarea limbei naționali va îngriji, mai cu distincțiune, între altele chiar, acesta societate literariă. — Ea va îngriji, ca limba romănă se scape de totă de jugulă despotismului, sub care de secuii­a gemută. — Ea va în­griji pentru conservarea unității limbei romănesci în tote provinciele locuite de Români. — Ea-i va reda forma cu­rată națională romănă, pentru ca se fi­gureze cu tela demnitatea între și lângă surorile ei de origine latină. — Ea va put­e fun­da­mentală pentru că literatură adeverată națională, corectă în spre­­siune, corectă în forme, fără care nici uă literatură nu pote merita de a se chiama literatură. Celă a­tâtă potente, care nu ne-a lăsații se pprimă în furtunele seci­loră trecuți, și care­ le și-a întorsă indura­rea sa și către nepoții Romei vechie, credemu și sperăm», că ne va întince sânta mănă și ne va bine­cuvânta lu­crările nóstre pentru că suntu curate, pie și devotate unei cause sacre, ca însăși religiunea, cări-a datorită sân­tului seă nume. (Ura! și aplause In­­delungato.) Bucuresci, 2 Augustă în urma votului Constituantei, votă sancționată de Alteța Sea principele domnitorii, prin care s’a acordată mai multora străini filo-romăni marea na­­turalisațiune, d. Ștefan Golescu, minis-

Next