Romanulu, august 1867 (Anul 11)

1867-08-07

AĂXULU ALU UN-8PRE­Z­ECELE V­i­lgICE SI VEI PÍJTS Cap. Bist. Be anii.........................iei 128 — 152 Pe­séfe luni......................... » 64 — 76 pe trei luni.................. » 32 — 3S Pe­uă lună....................... » 11 — — Unu esemplara 24 par. Pentru Parisü pe trimestru fr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. La 15 Augustü espirandu prenumerarea mai multoru abonați, cei din județie suntu pre­vestiți prinbanta chiara a pariului, care le arată espirarea termenului, cei din Bucuresci au fostu, și vor­ fi preveniți prin impărțitorii id­eî. Acei darii cari voru bine-voi a prengui abonamentulu suntu rugați a nu ’ntîrcita, spre a nu încerca în­trerupere. Totu d’ua data se face cunoscutu d-loru abo­­■n­ați, ale carora abonamente au espiratu și cari n’au regulatu prenouirea, că acesta numeru este celu mai după urmă ce li se trămite. Administratorele Romanului TIMOLEON PALEOLOGU. TELEGRAMA. D-le redactare alü pariului Roman­ulu. Roman, 18 Augustă 1867. Doul separatiști dec­larațî in timpulu lupteloră nóstre pentru Unire la 1857, amici intimi ai adversarilor­ Unirii, fa­voriți ai Caimacam­loru Turcesc­, d Teodoriță Baișu, și Vogoridis, colabo­ratori ai neparteritoriului diariŰ ale separatistilorö, amici politici ai d-lor­ N. Istrate, Vasilie Drăgici, Ghiță Ca­­liman, d-nii Gregore Baișu și N. Ceauru Aslanu aă­cutezată a­dice în mai multe diarne că depeșia mea către­­ J­ariulö Romănuță conține oă calomniă gratuită, iscodită de mine. Respingă cu indig­nare imputarea acesta, apelăndă la onorabilitatea d-lui N. Rosnovanu, ca­rele nu este capabile d’a nega factule publicata de mine. Mai apelemú la tea* ALMÎNISTRAȚIULEA, FASAGIULO ROMANU No 1 — R­EDACȚIUNEA STRADA. ACADEMIEI și Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundetord Eu­geniu Carada. SERVIT XU TE­LEGRAFICU ALI­ HOMANILII. PARIS, 17 Augusts. Imp­era­turii și imperatri­­&ea aă plecații astă diminuță și vorö sesi măne după prăn^Q la Salzburg. CONST­ANTINOPOLE, 17 Augustă. Ismail. Pa­­fia a sosită astă diminuță. Guvernul­ americanii a adresată Porțea­uă notă gravă asupra ceeziunei Creteze. ATHENA, 17 Augustă. Soliile din Candia <^iiit că Omer­ pașia a sosită la Canea după ce a e­­vacuată Sfakia, unde guvernul­ provisorră și a­dunarea naționale reșede. BERLIN, 17 Augustă. Consulele generală ale Prusiei la Belgrad d. Menons, a murită. FLORENZA, 17 Augustă. Neliniștea causată de prestația lui Garibaldi la fruntariele romane ormeza. Menod­ Garibaldi plâcă la Neapole. Ra­­tazzi se va intorce mâne la Florenza. AUSBURG 18 Augustă.— Imperatură și Im­­peratricea Francesiloră au sosită aci la amia­zi, aă visitată gimnasială Anna, și casa Tugger, ve­­chiă locuință a reginei Hortensia. MUNICH 19 Augustă.— Maiestățile lor­ își ur­­­ [UNK]meză călătoria după ună scurtă repausă, însoțite de regele Bavariei SALZBURG 18 Augustă.­ Maiestățile lor Im­­­peratură și Imperatusa Francesiloră au sosită­ la gară au fost­ primiți de Imperatură și Imperă­tusa Austriei; salutările mutuale au fost­ forte cordiale. Publiculă a strigată de trei ori vivată / Imperatură și Impératesa Francesilor, mergându apoi în carîtă deschisă la castelă, au fostă viă aclamați de popotă pe strade. LONDON 18 Augustă.— Principele și Prin­cipesa de Walles au plecată erl pentru a face nă călătorie pe conți­ninte. BERLIN, 19 Augus­t. Regele a sosită a$T din mindiță la Postciim. PARIS. Monitorul* conține uă epistolă a im­­peratore­uî către D. Livalette, prin care ordină a se sfirși rețeoa deplină a căilor fi vicinale în termenii de­­ zece ani. Lucrarea se va face prin concursulu comuneloră, ală departamenteloră ș'ală Statulul ți­i­roieptulă de lege se va înfățișra la sesiunea viitorie a Camerei. VIENA. pianele oficiale desbătăndă despre aliancța austro-francese ifică că ea ar fi trebuia­­eideă numai în casulă cândă s’ar închiria uă a­­lian­ță între Prusia și Rusia. AUGSBURG. Napoleone a sosită la Augsburg la 18, la miezul­ nopții, ș’a stată pîn'a doua­­ zi la 11 ore, unde a visitată vechia locuință a re­ginei Hortensia. A plecată apoi pentru Munich cu regele Bavariei, ș’a sosită la Salzburg la ore J/. A fostă priimită la gara căiei ferate de imperatorele și imperatesa Austriei și de arh­i­ducele Victor. Săra prăniilă mare, la care au fost­ invitați d-nii de Beust, Andrassy, Metternich și Gramont Măne­ nainte de armia^I se voră țină conferințe, timoniele mai multoru persone fórte onorabile, la testimoniale d-loru Logo­­fătule Costache Sturdza, Paicu direc­­torele noului gimnastă din Iașî, Dimi­­trie Gherghel fostă membru ală curț­i de Apelă, și Alexandru Hurmuzachi, membru Adunării literaților­ Români din Bucuresci, și al­ Camerei deputa­­ților și Ducatului Bucovina, carii toți erau prestați, căndă d-na Rosnovanu mi-a declarată că scopul­ congresului de la Romană este acelă arltală prin telegrama mea către Romăniță. Toți acești martori au auzită via discuțiune ce a urmata în privința acesta între mine și domniță Rosnovanu pe care și că și frate-meu Alexandru, ca ve­chi cunoscuți și amici ai familiei, Țanu combătută cu multă energiă și vivaci­tate ; și apoi cine cunosce antecedentele separatistice ale d-lorü Grigore Balșu și N. Aslan din 1857, nici mai pote avea îndoială despre scopul­ congre­sului de la Romană. Aserțiunea ridi­­culă că d. Rosnovanu, șefului și patro­­nul­ uicei fracțiuni politice din I- și, șefă carele a pusă la disposițiunea ne­fericitei cause ce susține nu numai pena și tótu activitatea sea, ci și punga sea, cea multă exploatată, n’a fostă con­sultată asupra întrunire!, voiă putea di cifr<iară numai atunci căndă s’ar ade­veri vorba ce circuleza în publică, că d-lă Rosnovanu n’a rămasă surdă la observațiunile unoră rude și amici sin­ceri, și a promisă că nu va lua parte la f­aimosa su congresă din Romană. Rog îi pe redacțiune se bine-voiescá a publi­ca acestă respunsă la nerușinata și ca­­lomniósa imputare ce făcu vec­hii se­paratiști, instrumentele Chima camiloră turcesci, mie, celă ce am fostă și voi­ fi piuă la mórte ciestii. Trăiască Uni­rea ! Trăiască Corolă 11 Perü separa­­tismulă ca fumulă minată de vintu ! Trăias­ci Romănia una și nedespărțită ! Salutare ! C. Hurmuzache. P. S. Dominiu Baișu se nu uite că suntem­ vecini și cunoscă fórte bine motivele și faptele cari Paă impedicată a merge la Cameră. Saptenti pau ca­­ Gazettei de Iași, de la­­ 3 Augustă, că n’avurâmă fericirea d’a fi înțelesă, în cea’a ce ame­nis^ aóre3a­rea. N’amu — Și numai buna voință a învenițiloră redactori al Gazetei au putută se voiesc, a ne face a­dice a­­sem­ene glume necuviinciose — „că 4ja­ r­ulă Dreptatea este una ^iarnü oficiale sau oficiosă.“ Amă disă însă, și susțin nemți, că precumă 4iară Dreptatea, a putută afla adeverulă, la 17 iulie, era și lesne, și­­ dreptă, și bine, și cuviin­­cioșii, se­ lă cunoscu și Gazeta de lași, totă la 17 iuliă, și celu mai pucină la 20 iuliă, cândă a publicată, și cu mari desvoltărî nă aculare, ce era atătă de gravă pe câtă era și de nedreptă; toc­mai fiindă că Dreptatea nu este mnă <fi­­ab­ă oficiosă ș’a scruta, a aflată ade­­vărulă In sala de licitațiuni, avemă drep­t iu a susțină că nu puteam cel de la Gazetta de Iași se nu­ le cunosc 5. N’amu 4"Da­că Gazetta de Iași nu s’a desfiiarată pentru unire, n’am­u­­ Jisăc’a susținută, și mai cu sómne pe fac­ă, în­trunirea de la Roman. Am­­i'3“ însă­și­­ ch­emă, că directă n’a combătută cele susținute de­­ J­amiele Moldava și Con­­vinsimea. Se ne citeze Gazetta de Nf.și numirile în cari a combătută pe faclă și directă pe inimicii unir­i, și vomă re­­cunosce cu fericire, că plîngerea nós­­tră în contra Gazettei de lusi a fostă nedrepta. „Nu primim p, dice Gazetta, a arun­ca bănuiala asupra nimenui, fără pro­be, și d’acea­ ani ne­amă socotită cătă de puțină în­dreptă a vorbi de inten­­țiunile aceloră represințmți, cari pen­tru noi voră remănea onorabili pînă la dovadă contrarie.“ Dacă însă afir­mările d-lui III' muz­ichi, mărturii ce aduce și epis o­a o­ogr<ii.S, conformă ..înaltei voințe“ nu noui aduce nici bă­nuială la spiritul­! Gazete de Iași, cumă se face că, spre esem­plu, în privința» licitațiunilor, o acusată numai pe bă­­nuiele, și ăncă c’a menținuți și bănu­­ii.li­e și acusările căndă era cunoscut» în I­așî, prin respunsurila miniștriloru de financie și de justițiă, c’acele acu­­sări erau cu totulă ne’ntemeiate? P’aceste temeiuri apelămă la Gazeta de Iași contra Gazetei de Iași. Msnitoriul­ nostru de ori, publică, și se reproducemă­mei la vale, demisiu­­nea primului ministru, ș’apoi a­le tu­­toră celoră­l­alți miniștrii împreună, dată (ijică dupinelor), „in urma demisiunil d­­lui ministru de interne.“ Potițiunile și depeștele ce am publicată, și cele ce pu­­­blicam mai la vale, sunt unu respunsu din cele mai temeinice ce națiunea d i în favorea guver­nului actuale, celora cari s’aă combătută și­ iu combată, și prin urmare n'avemă de câtă a ’oregistra a­­ceste manifestări, ș’a repeți, vechia și nestrămutata nóstra credință, că să națiune căndă voiasce sa adaverü, și prin stăruință dovedesce voința iei, nu trece multă timpă și voința iei este îm­plinită Monitorul, ne a făcută încă cunos­cută numirea d-lui Emanoil Cretzulescu, ca represintanta ală țerei la Paris. D. Em­anoil Cretzulescu, este destulă cu­noscută și ca publicistă, și ca omu de litere, și ca funcționariă și ca Română, spre a nu mai ave nimică altă de disu in acesta privință de cătă a mulțumi d-lui ministru al­ afacerilor« străine pentru acesta numire. Credemă asemene că bine a fă­cută guvernulă d’a trimite ună re­­presintante ală­se» la congresul statistică de la Florenz). Ne plingemă însă către d. ministru ală instrucțiunii publice că n'a trimisă măcară pe anulă din în­vățații noștri spre a studia la E­­sposițiunea din Paris, partea ce pri­vește instrucțiunea publică Ac-a par­te este una din cele meiinsemnate ale pentru noi. D. Vizanti a arătatu în tre­­cătă în Romănilă înserietatea ieî, și ne place a crede că d. ministru v­a tri­­­mite n­e greșită pa unuia din profesorii noștri spre a o studia. In timpuri da crisa se inventă în Financie ca și în Medicină multe Pa­­naceuri, dară precumă în Medicină nu se obține cele mai bune resultate de­câtă printr’uă bună hygiena, asta­feln și în Financie nu putem­,a ajunge la oă situațiune Normală mai regulată de­câtă cu aplicațiunea unui sistemu ge­neralii ale bunelor­ principii economice și administrative. Nu este posibilă uă reformă reale in Finandiele României de cătui intrându äeriose pe acestă cale naturale, căci numai ea ne va conduce la ideile ra­ționale de a face se dispară defici­­tull, prin plata anuale a datoriei pu­blice, și de a ușura populațiunea prin supresiunea inegalităților d in reparti­­țiune. Nu este pra posibilă că bună orgaanisațiune a Financielor, fără o­ ascernere ecitabilă și proporțională a impositului, fără uă percepțiune eco­nomică, regulată, con­tcn­otiósa la înca­sarea și transmisiunea fondurilor­, ca vărsarea se se apere cu rapid tine din pangî contribuabililor, în casele pr­­esposițiunii, și din cele mai interesanți bu­ce, spre a se distribui b sginții la­ Bucuresci J Augusta. Gestiunea din Intra cea mai însem­nată pota a 4­ lei, este depeșia onora­­bilelui Constantin Hurmuzaki, pe care o publicămă în capulă főid. DD. Gr. Balșiă și N. C. Aslan­ aă susținută că cele afirmate de domnia­ s­a, in pri­vința scopului întrunirii de la Roman, sunt: „vă pură și gratuită calomniă, inventată sau de d. Hurmuzaki, scu de de acei cari i-au spusu-o.“ Mărturimă că ne asceptamă ca mulți din acei domni se fi dechiaretă că »’nu sciati­ c’acelu­­a ar fi fostă scopulă as­cunsă ală Întrunirii, dară că, după de­­chiararea d-lui Hurmuzaki, i’aă cunos­cută acumă și­ lă condamnă. Domnia­­loră au preferită contrariulfi ș’au pusă în suspiciune afirmările unui bărbată sti­mată de toți Românii. Adeverulă însă sparge tóte opstaclele, și d. N­urmu­­zaki, silită fiindă, a ridicată o brocură ce-lă ascundea. Dup’ acésta nouă a­­firmare, ce­a dobândită de no­uă con­sacrare, de care n’avea trebuință, dar noul desvoltări și lumini, prin autenti­ca și fórte lămurită mărturire, destăi­nuire, făcută de d. C. Sion, lumina s’a făcută pe deplină și nu credemă că va mai fi ună singură omă care mai póte pune d’acumă in lndouială că pe drept vuetură publică a respinsă întrunirea de la Romană. Cu părere de rea vedemă, la No. de 1 Bucuresci, 5/17 Augustă 1867. Intr’una fostă literariă din Iași, No. Augustă a. c. mi se imp­ită, că n’are respunsă la ore­ care critică a­­supra ortografiei mele, și din acea tre­ce la conclusiuni curiose. Nu am respunsă directe, intru ade­­vără, pentru că pănă astă­zi nu ve­­­susemă acea critică, nici aveam­ö­sci­­nță de ea, de acea nici că puteamă se respundă. Iu directe însă am respunsă, că tu­­toră criticiloru miei. In Archivale pen­tru filologie, alesă la pagina 8­1. Prin urmare am dreptă, se negă și conclusiuni­le. T. Cipariu. Petițiunea dată căătre Măria Sea dom­­­nitorală de către 106 arendatori. Pré in itiate Dónme, Unitatea României luptă domnia cons­tituționale a dinastiei slări­i Télé este credința politică a tutorii Romăniloră adeverați, întărirea tronului și a ins­­tituțiuniioră de cari țara selieară as­­tădî, prin uă b­ună admin­strațiune și nă strictă și ne­părteni­toriă aplicare a le­lő­ru, este scop util la care trebue se­­ intimă toți, autorități și particulari Prin mostrele înțe­ plece a luată, prin esc­utarea legilor», și contract«­soră, guvernulă actuale »lu Al­a­ri­el Tele a­rată uă desmințire aceloră ce se cerea a struncina înc­rederea ce națiunea a avută și are îi cugetările cele mari ale m­ări­mii Téle. Un ministru de In­terne a contribuita într’una moda mai directă și mai puternică la acestă re­­sultată, prin calea de conduită ce a prescrisa adm­inistriațiunii: J’á ronde S’ se respecte rege» și vigigramentele re­ciproce de tótă natura și anume într.» propri­ta e și munci, d-s«a a atrasă puterii esecutive recunoscința tu­tul­oră și a făcută se dispară vrași­i ce unu trecută nenorocit provocase între cele două mari interese a le societății nós­­tre. Ca Ii ma­ri d­eră, ca propr»et»iri și ca arend­iși, ceremă vo­i Măriei T >le a depune cu respectă In piciorele tro­nului, espresiunea părerii nostre de re» d’a­v»do­r­ tronö idu-se din guvernă pe D. ministru de interne. I. Bratianu, ale cărui simțim0­ te de devotamentu pen­tru tronă și unire, a cărui imparțialitate și inteligință ad­ministrativă. și politică era uă garanță pentru intregi. societa­te română. Sub­temă Pre Înălțate Domne al Mă­riei Tele pre plecați și devotați supușii. A 6 luni­i­. Marți 1, s augusta ess­e SUBONEZA­TE ȘI VEI FI Abonamentele în Bucuresci Pasagiulu Românii No. 1. — In districte la cores­­pondin­ții­­ Jiariului și prin poștă. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rire de l’an­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru adm­inistra pune la d.T.Paleologu isvacissut Linia de 30 litere.................. j[ leú. Inserțiuni și reclame, linia....... 5 - REFORMA FINANCIARA. lariați ce compunu puterea Statului curați și la creanciarii Statului, și fără ca serviciele pentru cari contribuabilii facii serviciulu se stă reale și cu pro­­fituri egale, adică se nu se adune de la câmpii ca­se ce absorbe exclu­sivii în urbe. „Da ca fie­care om­ pentru garanția dreptului, a protecțiunei, a justiluei, a ordinii, a proprietății, a libertății indi­viduale, a îndependinții naționale, execuțiunei legilor­ și a contracteloru, a depune în casa comună uă porțiune din venitul­ averii sale, acesta consti­­tue form­a colectivă a societății pentru ca fie­care om­ se se bucure în pace de bunurile sale, se se bucure de un protecțiune eficace în interesele sale, și se se bucure de liberulu esercipú al a­ficultațiloru séle. Asia daru pe cátu Statulu va procura în schi­mbu unu a­­vantagiu esh valentu, nimii nu va con­testa legitimitatea împoutului, tiidu­că totu omulu cunosce că fără aceste con­­dițiuni nu póte esiste la societate. I cu acesta ideie produce ațici ideia justi­ției și a egilitâții în ascerderea și re­­partițiunea impositului, căci <inc­ fie­­care omü cunosce datoria de a plăti serviciului de care se bucura, fie­care omú are și dreptulü a cere ca repar­­tițiunea sarcinilor, se se diatribe­ pe bișa justiției a averii proluctive, in virtutea principiului de egalitate intre toți cetâțianii. N­u putemü combte a­­cestu principiu de egalitate, căci îlă comandă ecitatea. O­r ce escapțiune sau privilegiu de cl-se, are de efectu a spori sarcina celor a­ lt a­p­­es este un unicitate d a punctului de vedere al­ dreptului; vă erare din punc­­utú de vedere politica, și vă clusa ca per­­turbațiune din punctel­ de vedere so­ciale, căci capitalele, intelgențiele și profesiunile abandonă acele cari sunt­ lovite de im­posită pentru ca să im­­­braț și Z) so­ncțion­i­smul­, b­irocrația și alte clase privilegiate.“ De aci resulta un direcțiune anori mdâ 9 instrumentu­lor, travaliului și activității generale, da aci provino de­­percȚsiunea forțelorâ sociale cari nu se póte conserva de cătu nimai prin ecilibrulu situa­­țiunilor­ relative. Da, dică e*te justit ca toți cetăția* nu­ se plătescâ să contribuț­ine, este egrimente justii ca se plătesce fie­care după protecțiunea, după serviciile și avantagiele sociale ce priimesce fis­­­care, serviciumi și avantagie produse normalemente. Daru cumü se preci­­samà, cumu se calculama, cumu se va b­arnà aceste avantagie? La acesta cestiune Justiția respunde că mesura pentru protecțiunea și ser­­viciile d­ate, este persona și averea protejate de Statu, adină toți posesorii Instrumentilorű generale ale Industrii umane. Toți om­enii mari de Stătu, le­­gistri cei mai celebrii au­ susț­intu prin­­cipiulu repartiției nai egale a miro­sitului pe basele justiției și ale echi­tății, și pentru ca ideile nóstre se nu pară eronate, nici să râmâie störile, vom­ cita autoritatea lorü spre a com­bate și convinge pe acel cali anca sus­ținu și menținu sistemulú privilegiații ale Feudal­imului. Enric cela Mare prin decretul­ din anul­ 1398 a declarat­ că singura ca­­usă a im­pucinării proprietarilor, mici de campanii și a lipsii culture­, provine pentru că impositul­ nu este repartita egalmente peste toți fără distincțiune. Sully a fosi „Impositul” este misa adusă de fii­ care mJivida in vié(i ci«

Next