Romanulu, octombrie 1867 (Anul 11)

1867-10-23

ANULU ALU UN­SPRE­J>ECELE VOTESCE ȘT T­EÎ PUTE Gap. Dist. Pe au fi...............................lei 128 — 152 Pe séfé luni.........» 64— 76 Pe trei luni...................... ” 32 — 3S Pe­uă lună........................ » •­Unu esemplarü 24 par. Pentru Paris pe trimestru fr. 20 Pentru Austria...................fier, 10 v. a. StadÜ­ lÄ HOHRc ași Societatea Medico-Chirurgicală va tine a III—a ședință a sea publică, astă­zi Marți la 7 și jum. ore sera în localulu Eforiei Spitaleloru civile. Secretarii: Dr. Jilaidarescu. SERVIȚI U TELEGRAFICII An­­ii HOIHA3I UliUI. PARIS, 3 Octobre, „Monitorulü“ dă uă notă a Ministrului afacerilor­ străine cătră Insărcinatura guvernului francese la Florenza. MinistrulS­es­­prime penibile. Cuprindere ce l-a causat­ ocuparea unor­ părți din teritoriul­ Papei de cătră oștirile italiane, declară senilă acesta contrariu dreptului gințiloru și dice că guvernamêntule francese nu­ lü va acoperi în nici imn mode cu consimpț­mân­­tulu sec. Dacă guvernământul Regelui crede eft va pute ascepta tacita nóstru adesiune își face as trusiune d e nu trebue se esitămii a o risipi. (Serviciulu privatu alu Mouitoriulm.) STUTGARD, 31 Octobre. — Camera Deputa­țiloro a adoptat­ tratatule vamale cu Prussia MUNICH, 81 Octobre. Prima Cameră a a­­­­doptat și același tractată, VIENA, 31 Oct. — Imperatorul­ se va în­­torce la 7 Noembre. Regele și Regina Greciei suntu asceptați la 6 Noembre, PARIS, 2 Noembre. — Se astem­ă că Francia ar fi deschisă deja negociațiuni cu cele­l­alte pu­teri pentru conferințele privitore la cestiunea ro­mană. Curtea nu va merge tomna asta la Com­­­piègne. Ambii Imperatori vor­ merge de sicură Sâmbătă și Duminică se vâneze la Compiâgne, WIENE, 2 Nov. — Nuvelele din Italia spună că una regimentă francese a intrată astă­zi în Roma. ADMINISTRAȚIUN­EA, PASAGHULU ROMAtÎU No­i. - REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. *SE*»­V«Si MAIBȚI, 28—24 OCTOBRE 1967 LUmINEZA-TE ȘT VIeî I Abonamentele în Bucuresci Pasagiulu Romanü No. 1. — In districte la cores­­pondinții pariului și prin posta. La Pa­ris la D. Caras-Halfegrain, rue de l’an­­cienne commedie, No. 5. A se adresa pentru administra dane la d.T.Paleologu IDCBC 108IU Linia de 30 litere.........................l led. Inserțiuni și reclame, linia......., 5­­ Bucuresci 21 in ședința Adunării de la 7 Făurarii 1864, d. Dumitru Ghica, vorbindu de armarea țârei și de garda naționale id­eea poporului: „Venime a ve da mi^’locele d’a nu mai fi trata­t ca vite ale ostîriloră de învarjiune, d’a nu mai vede socrele și fiicele batjocorite; d’a ve asicurag res­­pectulű familielor­ ș’apârarea cămine­­lori­ vóstre.“ D. Alphonse Esquiros, în însemnata sea scriere, „Boglitera și vieța englese,“ —­ a cărei publicare o sfârșim și ar fi și care o recomandame din nou și cu dinadinsule cititoriloru Românului,­­­­vorbindu de instituțiunile liberale dlice: „Recunoscu o’uă asemene politică cere devotamente de mai multe feluri, și că libertatea este pânea celoră­tarî.” Cu câta Vodă Cuza a respinsu și libertatea și garda Nationale, și ar­marea țării, cu atâta Alteța­ Sea Prin­cipele Carol I le-a susținută ș’a datu și da pe totă ,iua dovedi că seie și simpte „că libertatea este pânea ce­­lorii tari.“ Asta­fele nu numai c’a susținuții și susține, cumü nici una alta principe, libertatea, daru a voiții și voiesce a pune câtO mai purceda în lucrare acea vechiă și necurmată do­rință a națiunii, „armarea iei după sistema Prusiană și Elvețiană,“ ș’a sus­­ținut­ și susține patriotica și liberala instituțiune a gardei naționale, care, cumö a $isu­d. Dumitru Ghica, „asi­­gură respectuiü familielor­ ș’apararea cǎminelor­.“ Guvernulű Alteței-Sor, Principele Carol I, întinde treptata în tóte jude­țele, acastă instituțiune și eri primi­­rămii de la Măgurele următoria depeștă telegrafica,supscrisâ de d. Mihailo Csena. „Astă-ți (3 Nov.) s’aă distribuită armele gardiștilor”. Bucuria era ge­nerale și mare entusiasmulu, căci este vorba de apărarea Patriei și a institu­­țiunilor d iei. Se pregătesce unQ bsn­­e chietű. Bătrânii, retrăiescu cu mulță­­mire prin copii loru; musica întonă cântările cele mai patriotice, și strigă­rile de urările cele mai patriotice re­­sună în totu orașu­ul”.“ A doua cerere, voință și trebuință mare a națiunii este instrucțiunea. Te­melia iei este învâțământul­ poporului, scólele sătesce, și toți seie că ne-au lipsitu și ne lipsesc­ învățătorii. Gu­­vernul­ Măriei-Sale, urmândfl aspiră— nlore Capului Statului, a și numitu ua comisiune, Ilioe Monitorulu de éri, „pentru pregătirea lucrăriloru necesarie la IMEDIATA organisare în Bucuresci a unei scule preparatorie pentru în­­vețătorî sătescî.“ Reproducênde mai la voia acelu decretu faceme cunoscută aci că ni Va afirmata, că d. Galen­­derolu tatălu, a oferită casa sea (casa Filip Lensch), gratis, pentru șase luni, și că Maria-Sea Principele Carol I alu Romăniloru, a puso, în acesta ea ’n tóte, în serviciule binelui publice, să sună însemnată din lista sea civile, ce are se vede darulu celorű cinci păni din Evangeliă care se ’mpărțeau mereu la cinci mii de flămăndi și totu nu se sfârșiau, totu româneau 12 co­­sturi de fărimîturi. Dară pentru ce se ne mirămu cându sciu toți, și noî amu plătită acastă cunoscință prin cele mai dureróse sacrificie, că cu câtă vi­­cioiu este eterna cu atâta virtutaa este producatorie și nesecabîle. Fondare de școli și institution!, reparări și zidiri de biserice, ajutore de tote feluile, sti­pendii la mai multi luni, lista civile a Principelui Carol I le îmbrăcișiază pe tóte și ea nu se sfârșiasee căci are un sorginte puterică în virtutea tradi­ționale a familiei Hohenzollern. Și cu tóte aceste organule străini— lorü in iromănia, Independința Română, de suptă redactiunea d-lui Wechsler, a avută cutezarea a scrie, ori chiar și, că seara acesta se va face cu „sub­­vențiunea Teatrului română,“ ș’a a­­daosă:­­*= „Hei, domoiloră, pin­ acum­u sermanii învățietori comunali nu ce­­au dată modele de cătă de im­oran­­țiă. Formați mai ânsăiă invățiători de acóle sătescî, ș’apoi gândiți-vă se va dați salarii; dară guvernulu nostru, în parință se a sca prevedere, voiesce se chieltuiască mai ântâiu banii publici și apoi se organiseze; se va organisa 800 m­, acesta nu este cessiunea, ba­nii voră fi chieltuițî.“ — Independința scia, căci s’a publicitu, că guvernulu nu numai că nu voiesce a priva teatrulu română de subven­­tiunea s­a, dară ca lucreză spre ală organisa ș’ală face ast­­fel, încătă A­­dunarea se voiască a da, a îndoui acea subvențiune, spre a se putea ră­dica la înălțimea iei acea mare scală naționale, ce se numesce Teatru; prin urmare atacura ce face guvernului se ’ntorce de sine-șî asupră-î. Independința spune ăosa-șî-că ,,pîn’ acumă învățătorii sătesc­ n’au dată modele de câtă de insoranțiâ, și că trebue mai ânte să se se formeze in­­vățătorî de scóle sătescî.1" Monitorulu constată că acesta a și făcută guvernulu ș’astu­felu atacurile Independinței, suntu laude pentru fap* teza guvernului. Independința spune că guvernulfi cheltuiesce mai dintêiu banii publici ș’apoi, cei posa de se va org­ganisa sau nu, destulă ca banii se fiu cheltuiți. Faptulă este că guvernulű a organisată și făr’ a cheltui banii pu­­blici, ș’astfl­fel, fora strainitorii, în a­­ceata ca ’n iote, voindu a ataca gu­vernata, pune, fără spirea iei, în evi­­dință cea­ a ce face bine, și-î face astă­ feră cele mai mari laude. Independința Vechilor, supărată că D. Ion Bratianu n’are obiceiu a plăti pentru a fi susținută, caută a ataca guvernulű ; însă, pasiunea orbindu, face precumö ved­uramu, că atacurile In­­dependinței se fiă cele mai mari laude pentru guvernă. In No. de Duminică țce c’a vio­lată legile constituționale, fiindfi c’a țsă că sesiunea Adunăriloră, de la 25 Octom­bre pînă la 15 Noembre este straordinariă, ore nu ordinariă, și prin acesta atacă nu face asemene de câtă a dovedi ci guvernulű respectă regulile constituționale și efi Independința ne avândŭ nimică reale spre a ataca le­vescé mimai în fapte legala. Toți ținu minte aci cume Camera nóstra a protestată la 1863, că gu­­vernuta lui Voda-Cuza, convocându Gamera nainte de termenulfl legale a­flă c’o convócá în sesiune ordinarie; toți soiii cumü sta demonstrate atunci acelui guvernul care urmărea­uă lo­vire de Stată, ca prin acea învîrtitură scurta timpulă în care avea se fiu în facia Camerei, căci Camera avendu de dreptu ală iei numai trei lune, și gu­­vernulö prefacîndö sesiunea straordi­­naria in ordinariă, îl răpea asta-felu c’un mână cea­» ce-i dese cu cei­­l—altă. Constituțiunea actuală, (art. 95) tip­­sază sesiunea ordinariă la 15 Novem­bre, și durata ie­ obligatorie de trei luni. Totu acest articlu în alineatul a patru trfice: „Elu are dreptul ă d’s con­voca Adunările în sesiune estraordi­­nariă." Astu­fele dare, "nainte de 15 No­vembre și după 15 Februariu, ori ce convocare sub prelungire a Camere­­loru este sesiune straordinariă. Astu­­felul a fosta și 'n anulă acestu­a se­siunea Camereloru după data de 15 Fevruarie, și prin urmare guvernulu ar fi fostă alăturea cu legea dacă ar fi numita ordinariă sesiunea straordi­­naria. — Dară, de ce Independința, gu­­vernula a procesa asta-felil pentru ca „se nu de sema Camerei de fapte ar­bitrarii, violind­, votamotóre, sol. — Chiara fiindű ssia, eu me­die ® Indepen­­dința, ce ar eăspiga ore guvernulu ? De la 25 Octobre până la 15 Nov., sun­tă numai vr’uă 20 de de ta, și toți seta c’atunci este datora a da, prin­­tr’unu mesagiu, semă de tote actele guvernului ș’a areta totu ce crede ela că trebue se se facă în anula urmă­­toriă, și toți sciü că de la 15 Nov., camerele &Ö de dreptu a funcționa trei luni ș’a face respunse la discursulö T tronului, și prin urmare că sciguiu ce Independința presupune căar fi urmă­rită guvernulu este nule, căci eta n’ar fi de cătu de 20 de țita e­independința dup’ acesta, cere, ca Camerele se facă „uă doleanță“ către Domnu. Daru de ce se nu facă mai bine uă adresă, și care se fie tare ca și faptele cele rele ale guver­nului? De ce Independința pre­feră, doleanțele, miorlăitură, în iocula unei cuvîntări nobile și pate­rice, prin care se afle și Capul­ Sta­tului și Națiunea, viciele guvernului și darurile deputaților? Independința Wechsler ne spune, în numele majorității camerei, și negre­șita și în numele majoritățîi națiunii că doleanța va demonstra tezei în pri­vința guvernului aciunta că în șase luni eră­a dovedită „incapacitate, lipsă „de energie, lipsă de cunoștințele cele „mai elem­entarie, de legile și institu­­­țiunile țezei, că în șase luni ela a „compromisă situațiunea, a ’ntrodusă „destremarea, desordinea, anarh­ia în „administrațiune­­a lingușită pasiunile „maselor” , n’a stabilite instituțiuni sa­­u lutarii utile, n’a aplicată cele votate „de adunări, sancționate și promul­­­gate; n’a aplicată legile județiane și „comunale; instituțiunile ce’ncepuseră „a se pune în lucrare sunt„ abando­­­nate, încurcate, întortochiate; securi­­­tatea publică mai compromisă de­câtă „ori­cându; salubritatea publică iderrca; „instrucțiunea publică asemene; nici un „progresă în derit; umilirea religiunii, „amesteculă instituțîunii laice cu cele „religióse; în finanoie desordice, ru;­­„nu; în armata desorganisare; in so­­­cietate persecuțiune, anarh­iă; în a­­„fără, compromiterea drepturilor fi, in­­„terveniri străine, protestări și lețiuni „severe.“ Aceste suntu actele și crimele ce a isbutită a face acesta guvernă în șapte Ioni numai ș’acasta într’uă țară bine organisată și unde tóte aceste rele erau necunoscute, ș’aceste tóte tre­­buesefl îndată ascernute intr’uă doleanță către Domnii, către țară, și de ce nu și către Caiseruta? Ei bine; écá că dămu noî satisfacere Independinței, nainte dta i-o da Camera; écá oâ punemu noi suplu ochii națiunii acastă doleanță chiaru de a-ifi și n’o 'nsoțimu de nici uă apărare; și adică mergemă și mai departe cu a­­mabilitatea nóstrá pentru Independința și pentru partita alű cărea­a organulă este ea. „E ca,­­;ce Independința ce a făcută guvernulu roșiloru.“ Ca se-î com­­pletămu doleanța vomö sfîrși revista de an î cu urmâtoriu ta tablei! ce-lfi publică confratele Independinței, Isia­­riulu din Iași „Drepturu Moldovei“ luptă redactiunea aparinte a d-lui Stamatopulo. „ROȘII. Uă bandă de tâlhari, unu „cuibe de bandiți, uă societate de tră­dători, uă adunătură de călcători de „lege, uă întrunire de lași, uă turmă „de infami, unii tarata de ermiérul, „uă companie care storce averea te­­„reî, vă clică ca desprețuiesce totu ce „e dreptu și patrioticii, uă cheia care „va’ncuia pentru vecie tóte fruntașele „speranți ale Națiunei Române; unu „pumnalu care va da lovitura unor­­„tale Unire!; unu isvore de unde cur­­„ge­licórea cea otravitóre care va u­­­cide pe Români; unii cârdul de ne­­„legiuițî carii au stinsu siguranța ave­­­rei, onorei și a vieței fiă­căruia; von­­„țletoriî carii dau drepturile frațiloru „sorü celorű isgoniți de prin țerile „străine; nerușinați, cari­ ne-am înjo­sită în fada tutori! popóreloru; vi­­„cleni, carii inventeza metode spre a „scurge pungile; câni, cari mușcă pe „furișii,“ mistuitorii crimelor și ș’a câl­­„cărilor” de legi; și ori câte de a­­­ceste ară­mai de 00 cine­va, totu­și „n’ar fi de ajunau pentru a le face „definirea exactă.“ Acumu națiunea este luminata și prin urmare, amicii d-lorü Wechsler, Stamatopulo, Boldur, n’au de câta a vota doleacția și­­ era va redobândi trecuta­ ordine, dreptate, libertate, fe­ricire, avere și splendare. nei scule preparatóre de învățători să­­tesci. Art. 2. D-nii doctori Davila, Esarcu, Alexandrescu Ureche, licențîatulu Gr. Stefanescu și A. Treb. Laurian, deca­­nulu facultății de litere, suntu numiți membrii onorifici In­sulü țUsa comisi­une, supta președinta ministrului nos­tru secretară de Stată la departamen­tului instrucțiunei publice și ală Cul­­teloră, Art. 3 și celei din urma, Ministruiu nostru secretară de Stată la departa­mentală instrucțiune! publice și ală cui­­telor, este însărcinata cu esecutarea decretata­ de faclă. Data în Bucuresci, la 20 Octobre 1867, CAROI.U Ministru secretară de Stată la departamentalii instrucți­unei publice ți aici cultei arii, B. GUȘTI No. 1.610. CAROLY I, Din grația lui Dumnezeu­ și prin voința naționale, domnii ale Româniloru. La toți de faciă și vigorii sănătate. Asupra raportului ministrului nostru secretară de Stătu la departamentului in­strucțiunei publice și ale cuUelorâ, No. 10,978. Amu decretată șî decretăm« ce for­­moza 1 Art. 1. Se institue uä comisiune pen­tru pregătirea lucrăriloru necesarii la imediata organisare In Bucuresci a­n­ VARIETATE. Cu privire fugitiva peste literature romana, si lipsa unei Istorie eritice a literaturei romane. (Discursu rostită de Iustin Popfiu profes­orchigimn. și vice-rectori semin. în Oradea-mare la aduna­­­rea generale a asociațiunii transilvane, ținutS la Clusiu în 1%6-”1%8 Aug. a. e.%) I. In facie adunării generali a unei a­­sociațiuni, ca a nóstra, carea ’și are mă­­rețita scopu de a răspândi cultura, și a nainta literatura poporului română,­­mi-aduc și aminte de cuvintele, ce le inspirase marelui Cichindeală, înainte ca vre 53 de ani íntr’une locă alu fa­­bulelorfi séta, amarea și zelule seu na­ționale: „Mintea­ mărită nația romă­­­néscu .... mintea! când fi te vei lu­­­mina ea învețăturile .... mai atașa „nau­ă nu va fi pe pămînta înaintea ta.“ Prea bine, prea frumoșii ! Nici vă dată uă țară, nici uă dată unu popor și nu a fostă, și nu va fi mare, daca nu a ocrotita soiințele, daca nu a culti­vată ariile, daca nu și-a avută litera­tura sa naționale! Ferice dată de acelă poporă, la care sa desvoltată și se nutresc si trebuin­țele înțelesulli; acela va deveni, tre­bue se devină mare; acela are drepții la viâțji, la rola istorică; are drepta la laururi nerespeditori si ale nemuririi. Ferice de acela poporă, carele are Sha­­kespeari și Corneilli, Schileri și Pe­trarca, cari și atunci, cându trupurile loru putreziră de multă în sînală ge­rose­ală mormîntului, vestescă cu limbă neperifórie mărirea națiunii loru, cari și atunci, cându îns’ași națiunea loru ’și termină rola activă pe scena lumii, — o perenazâ în sferele loru nemu­­ritorie ! După atâtea secta, ne închinăm» și 8<­l cu reverința suvenirii vechiloru ro­mani , nu pentru că a fi guvernată lu­mea de pe 7 coline, ci pentru că au avută Ornt­ și Ciceron5. Incununămu ca nimbulă gloriei pre anticii ©lini; nu pentru că au setat a reporta triumfuri pe câ­mpuiu lapteloru sângeróse, ci pen­tru că au creată și cultivatu selințele și artea, și au ridicată monumante e­­terne geniului. Și daca acésta e asta, apoi d­lorit!­e chiaru le tacă întrebarea: cumu stămu ore noi cu selințele, cumu stămu cu li­teratura națională?! Oare acea viță, ce portă cu măndriă numele de „română,“ viță latină, plantată de Provedință ca uă insulă îi mi4’loculu oceanului ele­­menteloru străine, are ea dreptu, are *j La adunarea generală, fiind și timpulö camfi înaintată, lăsată afară unele puseciuni. Aci Insă se află dicouraulii întregi. Aut,

Next