Romanulu, noiembrie 1867 (Anul 11)

1867-11-08

956 Domnule Redactare. In filele trecute au publicată vr’o doue proiecte de legiea lucrate de comisiunea numită prin decretă domnescă spre acesta scopă. Comisiunea avându-și acuma lucrarea terminată, amânore de a ve comunica adeverutulă testă alu proiecteloră lucrate de densa. D-vóstra, d-le redactor«, diceaț! între altele, sau celu poemă lăsați a se înțelege că, proiectulă nostru relativă la responsabilitatea agenților« putere publice, ar fi camă reacționariu, anume din causă că, dupe acesta proiectă, miniștrii nu potă fi urmăriți pentru delicte comune, de cătă cu încuviințarea Camerei, că acestei abatere de la legea comune ar fi una regresă în legi— slațiunea nóstra. Noi credem« din contra, d-le redactară, că e mai conformă principielor liberale a fi urmărită ministrulă dupe încuviințarea Camerei legislative, independinte de puterea esecutivă, decâtă dupe apreciarea procurorului, agentă elă guvernului. Preș. comisiunei, A. Papiu Ilarianu. Responsabilitatea penale si civile a agentiloru puterei publice. ROMANII.Ü 8 NOEMBRE. CESTIUNEA PRIINTELUI Și iectulu, precomu Z‘ce și Gazetta de asi, „tinde a stabili neresponsabilitatea funcționarilor“.“ Sperămă că omen! ma! competing de catü no! voru veni a desbate și lămuri acestă importante cestiune, și că, folosindu-se de luminile tuturor, comisiunea va reface, va completa și va așeza pe basile egalității și dreptății proiectulu sen. In ori ce casă sperămă, suntemă și cum că ministeriulu actuale nu va prestata Adunări proiectulu astăzele precumu este astăzii. RESPONSABILITATEA PENALE. Art. 1. Funcționarii de verîce ramă, pentru crime și delicte comise de dânșii afară din funcțiunile foră, se vor urmări și judeca dupe legea comună, dându-se mai ântâiu In cunoscința ministrului respectivă. Art. 2. Miniștrii nu vom pute fi urmăriți de cătă cu încuviințarea Camerei, sau a Domnitoriului căndă Camera nu e in sesiune. Art. 3. Funcționarii administrativi, afară de miniștri, potă fi urmăriți fără de nici uă autorisațiune prealabile pentru crime și delicte comise în esercițiulă funcțiune, dupe formele și regulele mai josâ stabilite. Art. 4. Căndăună funcțională va fi inculpată deuă crimă sau deliciu comisă în esercițiulă funcțiune!, procurrorul generale alu curții apelative va I cere de la primul președinte numirea unui membru de la camera de acusațiune a jisei curți pentru a precede la II instrucțiunea afacere!. Art. 5. Magistratulu instructors va II face informațiunea preliminariă Art. 6. Căndă voră fi martor! de I ascultată, sau acte de instrucțiune de I făcută, afară din orașiulii unda este re* I șiedința curții apelative, primul I pre- II ședințe va face delegațiunile necesarie. Art. 7. Magistratura însărcinată cu I acestă instrucțiune preliminariă nu vei pute decerne contra funcționarului in- sculpatu nici ună mandata, elă nu lu vt I I pute cita înaintea sa sub nici unu titlu Art. 8. Informațiunea preliminariă fiind terminată, se va comunica procurorului generală care-și va face raportul! II către camera de acusațiune. Art. 9. Camera de acusațiune va declara sau că nu e casă de urmărire I sau că instrucțiunea se continue conformă legi. I Art. 10. In acesta ala douilea casă 1 procurorulă generală va înainta înșeli diată ministrului respectivă copia plan 9gerei, și a informațiunei preliminarie , precum și copia de decisianea camerei de acusațiune. Art. 11. Instrucțiunea se va suspinde în cursă deuă luită de la priimirea dectaminei camerei de acuzațiune din partea ministrului. Art. 12. Dacă ministrului nu respunde nimicii, instrucțiunea va continua de dreptu conformă lege!. Eră deca ministrulă va declara că rea asupră și fapta imputată funcționarului, el devine personal minte responsabilă. Prin urmare, ministrulă și funcționarulă vor putea fi împreună trimiși în judecata curții de casațiune conformă cererii stabilite prin constituțiune. ACȚIUNEA CIVILE. Art. 13. Vezi cine va pretinde a fi vetămat fi prin uă faptă a vreunui funcționariu, comisă în esercițială funcțiune, dată prin cerere gravă, va putea intenta contra funcționarului acțiune civile de despăgubire. Art. 14. Acțiunea nu va putea fi exercitată încătu timp și adtulă de administrațiune e încă susceptibile de a fi anulată de către un autoritate competente. Art. 1ö. Cererea de urmărire civile contra functionariului admin. se va adresa către primul președinte al Curții Apelative, carele o va supune fără întârziere uneia din secțiunile Curții. Art. 16. Secțiunea Curții, dupe memoriulü dată de partea vetămată și dupe ascultarea proc. gen. , și fără nici uă altă formă de procedură, se va pronuncia înainte de tote dacă cererea e admisibile sau nu. Art. 17. In cererea ce partea vetămată va face, sau în memoriulă ce va da, nu va întrebuința nicuă espresiune injuriósa în contra funcționarului ce voiesce a urmări, sub pedepsă de a i se înapoia cererea și memoriulu. Art. 18. Dacă cererea de urmărire esta respinsă, partea cea urmărită va fi condamnată la uă amendă de la clone suta la cinci sute lei și alte daune interese către partea urmărită. Art. 19. Dacă cererea de urmărire este admisă, funcționariulă sau funcționarii urmăriți, voru fi citați înaintea secțiunilor Unite ale Curții în audiență solemnă. Art. 20. Citațiunea va fi notificată în copii și agentului superiorii sub a cărui autoritate se află autorul faptei ce a datălocă acțiunea civile. Dacă actorul« faptei depinde directă de ministrul», sau dacă, vericare ar fi rangul« lui, declară că a lucrată din ordinul« ministrului, acțiunea intentată va fi adusă la cunoșcința ministrului respectivă. Art. 21. Intr’uă lună de la priimirea notificațiunei, agentul« superiorii sau ministrulă va putea declara că ia asupră și fapta ce se urmăresc». Art. 22. Căndă agentulă superioră ia asupră șî respunderea faptei imputate subordinatului sen, elă singură va fi umoritul) căndă ministrulă face ademenea declarațiune, elă singură va fi urmărită. " Art. 23. Dacă în termene două lună 1 de la notificațiune, nici agentură ale cărui sub ordinate e urmărită , nici ministrulă, nu declară că ia asupră-ler respunderea faptei urmărite. Curtea in 1 secțiuni Unite va procede asupra funcționariului urmărită conformă lege! cor > • nume. Art. 24. Căndă Curtea de la sine în • cursulu cercetărea causei se va încredința că funcționarul, urmărită a lucrată din ordinul ministrului, își va declina competința. Art. 25. Dacă dupe înfățișare , urmărirea nu se găsesce fondată, partei 1 cea urmărită se va condamna la uă amendă de la trei sute la șase sutf leî? și la alte daune-interese către 9 urmărită. . 1) In proiectura primitivă mai stă următoarele ji „sub-ordinatură remăindă liberă de verî ce ur ’ . „mărire. Eră cândă ministrulă face asemenea defelarațiune, eră singură va fi urmărită, însă nu îi mai dupe autorisațiunea prealabile a Camerei „legislative.“ Acesta nestingere ce se luase din "•legea belgiană de la 1865, n’a fost priimită din majoritatea comisiunei nóstre. NAȚIUNEA ROMANA. Luptă acestu titlu a apărută 4‘^0 de acestea la Paris uă broștură, care are importanță pentru noi. Autorele espune într’însa în scurtă istoria lupteloră ce a avută România de mai mulți ani tacita, speranțele și desilusiunile iei, progresură ce a făcută în contra tutoră pediceloră și despotismurilor ă ce au cercată a o opri în cale. Informațiunile autorelui suntu pe alocarea precumă confuse, suntă cestiuni pe cari judecăndu-le de departe, nu póte aprecia totui de una bine împregiurările ce le încongióra, dară spiritulă generale elă scrierii este bună și datele sale asupra părții istorice și politice suntă exacte. De aceea credem că facem ană servițiu dându principalile pasagie din broșiură în cestiune. E că acele pasagie. Suntu mai multă de șese-țieci ani, începe autorele, de căndă cestiunea Oriintelui s’a născută și de căndă comandă atențiunea omenilor de Stată. Ea s’a pusă de sine prin forța lucrurilor, ea reclamă imperiosülă so~luțiune, și dacă, după espresiunea unui publiciștiemininte, a degenerată în cestiune rusescă, greșală este fără îndouieli a Europei civilisate. In adevere căndă se vede că parte intréga a Europei orientale locuită mai esclusive de poporațiuni creștine ce se țină d’aceste familii indo-europiană ale cării facultăți suntö atătu de puterice și aspirațiuni atătu de înalte, în câtu pe oriunde s’a instalată o dată naștere la națiuni și a împlântată libertatea, cum a péte cineva a și închipui că în facia progreselor și prosperității Ocidintelui, aceste nobilifere, ce-și aducă cu măndriă aminte c’au fostă legănură civilisațiunii europiane, aă putută consimpția remăne suptă dominațiunea unei rase asiatice, suptă jugulă unui despotismă tartară, suptă apesarea islamismului, făr’ a se agita în ferele lor, făr’ a ridica vocea, făr’ a apuca armele, făr’ a provoca crisi periodice pînă la deplina loră tiberare. Morea, Serbia și Principatale Române fuseseră cele din urmă cari căzură suptă loviturele Turciloru, de aceea fură și cele d’auteiü ce cercară a se emancipa. Zgomotulu gloriei Apusului și reflectulu libertățiloră sé le înflăcăraseră imaginațiunea și la Dunăre și ’n Archipelagă. Privirile popórelor suferind erau íntórse spre apusă, in așteptarea mântuirii, daru multă tinpă Apusulă nu voi nici se vézi nici se înțelagă. Rusia sciu a probta cu dibăcia d’acésta neatențiune. E și da lesniciosulu merită d’a fi cel dautéie a mângâia speranțele poporițiuniloră orivitaui și a susțină silințele loră. Rusia avea apoi, în acesta cestime, ună întreită avantagră, că a primit botezulă Bisericei grecesci, ceea ce stabilesce comunitatea sea dediră cu tóte popórele, asupra cărora are de lucrată, c’adesea, decăndă cu luptele lor, comuni contra iovasunilor, tartare, țarii și principii romăn au contractată alianțe matrimoniale; și că Serbii și Rușii vorbesc două dialecte ale unei aceleași limbe mame. După ce Rusia resturnă bariera polonesi, ea se aplică fără repaosă a trage aloșii din situațiunea sa escepționate. Țarii alungaseră pe Tartari din Moscva, de ce se n’alunge și pe Tuci din Țarigrad ? GhiarQ căndă Rusia iar fi avută inteligința cestiunii Omiitelui și dorința d’a juca unurolă Intensa, intervenirea sea ar fi fost oliestata de poporațiunile stătute de uferințe. De ce se opirame că, în miZ’loculă părăsirii generale, ele dă avocată pe Rușii în numele ginții soră, în numele religiunii, în numele reipătății? Ajutoriulű putea fi interesat, și în orice casă era periculosă; dară are spre a eși din abisă esită cineva d’a apuca prima taraure ce întâlnesce, cu risiculă d’a se răni? Din soclu în seclu, Apusulă este coprinsă de entusiasmulî sublimi, din nefericire trecătorie. Așia dup’acelă măreță aventă ală cruciațiloră, cândă nesce numeróse mase creștine, atrase d’nă comiserare nemărginită pentru nesce dureri depărtate, se duceau a combate pînă în Asia pe inemicii credinței lor. Europa apusiană recăzu în curândă în apatiă, lăsă poporațiunile în luptă cu Turcii cari, coprinzendă și supunenda una câte una țerele de cari se compunea imperială bizantină, sfîrșită atacând însuși scaunul Imperiului. Europa nu făcu nimică spre a scăpa Constantinopole, și pe când Santa-Safia era transformată în moschee, Europa se asorbia în certe intestine sö își concentra activitatea în descoperirea și sploatarea Lumii Noue; în timpă de trei sute de ani Apusulă distrusă nu se ocupă decât puțină seu nici de somă de Europa orivntale. De mai multe ori se repură puterile apusiane sbătându-se din îndatoririle loră europeane spre a-și crea interese noue în America sau în Indtele Mari, și neglijindă Orivntele europiană pentru estremulă Orivite, în mica loculă intermitenților politicei occidentali, acțiunea Russiei este continuă, în Europa și în Asia d’uă dată. Ea scie ce voieșce și unde merge, ea grabesce seu alină mersul- seu după împregiurări, dară nici uă dată nu se trage înapoi și la fiecare douezeci și cinci de ani se potă măsura pașii cei mari cea făcută. La începutul resbelului din Criinie, Lord Aberdeen, atunci ministru, aducea aminte că Englitera, favorisândă creațiunea regatului Greciei, avusese cugetarea c’asemeni state mice ară pute fi sâmburele în giurul căruia s’aru grupa într’ună modă folositoriă poporațiunile creștine. Acesta arată că omenii de Stază ai Englitezei întrevedeaă în ce modă practică se pute reconstitui Oriintele, iarZ’la cele întrebuințate nu respunseră la mărimea scopului însemnată. Lord Byron sigilă cu viața sea libertatea unui popor, care renascea în eroismă, și care pentru a scăpa cu totulă n’avea nevoie decâtă d’unăraZimă, nu fórte mare ci constante, ală națiunilor occidentali. Ajutară pe Grecia, dară într’ună modă meschină, îi croiră unu teritoriu strinită, așia încâtă principele Leopold de Saxe-Coburg, chiămată la tronul ăiei, refusă găsindu-lă pró mică spre a șede pe dénsule. Engliteza n’avu prudința principelui: ea nu se temu d’a-și compromite prestigiulă legândă numele seu d’uă opere fórte mică destinată a vegeta care fără energia patriotică a locuitorilor, ar fi fostă efemeră, și care nu luă orecare desvoltare decâtă nn contra prevederilor diplomatice. Grecii, cari, vegenda pucinulă ce dobîndise prin ei Apusulă, șicăseră din înălțimea speranțeloră soră, și fură fatalicesce aruncați tutore ispita— soră Nordului. împeratură Napoleone III, la a cărui inițiativă este datorită formarea noului Stată Română, înțelesese nu numai trebuința d’a ridica uă barieră tare la Dunăre, dară încă importanța d’a consacra emanciparea diverselor poporațiuni ale Orientelui. Cu tóte acestea încrezu Sultanului grijea d’a îmbunătăți sartea cheștinilor, de unde resultă că nu se făcu mai nimică și că, renta persistândă, cestiunea Oriintelui rămase totu deschisă; în loc d’a constitui răpede ună Stată Română în condițiuni de forță durabile și de resisimță solidă care se facă din elă bulevardulu dorită, se ținură de amânări și, din eșitare în eșitare, se perdu unu timpă prețiosă. Principatele Române schimbaseră protectoratulă rusescu pe protectoratură colectivă ală puterilor mari europiane: acesta nu era destulă, cu tóte aste acesta le permise d’a sfirși ele însele operea reorganisării loră. Adesea s’acusă Românii că n’aÜsolută profita de posițiunea ce le făceaă tractatele. Dacă vremă se simă drepți cătră ună poporă care suferise asia îndelungă timpă și pentru care atâte cause de slăbire se adunaseră, este din contra de constatată rara energiă ce posedea și a admira spiritulă practică ce a tretatü în situațiunile cele mai delicate. Cele doue Principate erau separatei fiăcare avea guvernul- seu, domnule seu, miniștrii sei, adunările rele, legile și judecătorii sei; îndouită administrațiune și îndoite chieltuiele. Era vi clase privilegiată care nu făcea nimică, care nu plutia nimică, și care consuma tóte resursele țerei. Și tronul, efectivii lăsa fiecare principală compețimi căroră~ra familie rivali, intrigeseră țeră nesfirșite în întru și’n afară, cari slăbiau și avuiau uă țeră nobile prin inima și avută prin pământulă seă. Domnii aleși de adunarea boieriloră suptă presiunea străiniloră, séu uneorî directă de străină, erau neputincioși a realisa orice bine, ei erau jucăria de flăcare zi a celora ce-i numiseră și a celoră ce-i puteau destitui. Legile făcute de privilegiați n’aveau de scopă de câtă interesele lor d esclusive, codicile erau legalisarea privilegielor și. Pămîntulă era mai totu în mâna clasii domnitorie, și țeranură era mai multă séci mai puțină legată de pâmîntă și corveabile: își póte cineva lesne închipui ce era agricultura suptămuă așia regiune. Industria era nulă, deprisata de familiele guvernanți cari puneau vanitatea loră în a trăi boiăresce fără a lucra. comercială umilită, ținută în dependința administrațiunii, și cu care prin urmare nu se putea ocupa oricine se îngrijia de demnitatea sea, nu era esercitată de cătă de străinii proiectați de juridicțiunea consularii, în paguba țerei. Nici uă cale de comunicații ne, afară de căte-va poște de drumuri în Valaehia. Și instrucțiunea, sorginte primă a desvoltării unui popor, era patrimoniulă unei singure clase, compusă de uă mănă de familie. (Urmarea la No. viitorQ.) Circularea domnului ministru secretară de Stat la departamentală financelor și către șefii biurourilor si vamali. Domnule, Drepturile de vamă la importațiune una fiindă a se percepe asupra prețului de cumparatare ală mărfii ta locală de producțiune, regulamentarii vamale a dispusă ca pentru constatarea acestui preț, agenți! însărcinați cu aplicarea taxeloră se ia de normă facturele emanate de la fabricanți! sau comercianți! de la car! importatori! au cumpărate mărfurile ce presinta în vamă. Acesta a fostă îndestulă ca se dealocă la cele mai mari abusuri, lăsăndu-se înlesnire importatoriloră de rea credință de a aduce facturi de complesință, facturi false, cu prețuri cele mai adese ridicole. Asemenea abusuri pe cari chiară autorii reglementului vamale le-au prevedutu și in contra cărora aă luată disposițiunile de la art. 52 alu acestui reglementă, trebue vădată pentru totu deauna se înceteze, atâtă în interesulă fiscului, cătă și în interesului onescilor, comercianți cari , presintândă facturi sincere și plătindu drepturile vamali pe uă sumă mai mare de câtă ace! cari se înfăcișiază cu facturi false române. intr’uă posițiune inferióra vis-a-vis de acesta din urmă la vendarea mărfurilor« soră in țară, și suntu espuși astu foru de a fi sfărâmați de cei fără scrupulă. Adaosele ce, după unu usu stabilită ilegalmente, se facă de către agenții prețuitori la facturile a cărora sinceritate