Romanulu, noiembrie 1867 (Anul 11)
1867-11-08
ANULU T ALU UNSPRE ț>EOELE VOTESCE ȘI VEI PUTE Gap. Di3t. Pe ană...............................lei 128 — 152 Pesése luni..................... » 64 — 76 Pe trei luni...................... » 32 — 3S Pe uă lună....................... » 11 — — Unu esemplarü 24 par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. (Serviciul privată ală Monitoriului.) PARIS, 16 Noembre. — „Monitorulă“ publică decretulă prin care se numesce mareșialulă Bazaine, comandante ale corpului ală treilea din armata de la Nancy. FLORENZA, 16 Noembre. — Tribunalul de la Rieti menține arestarea lui Garibaldi. g* ADMINISTRAȚIUNEA PARAMULU AfiliAtiV No. 1.~ REDACȚIUNEA. 3TRADA ACADEMIEI 22 Articíele trimise și nepublicate se voră arde. — Redactorii respundetorii Eugeniu Carada. MERCURT, 8 NOEMBRE 1807. LUmilIEZATE ȘT VEITI Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Români No. 1. — In districte la corespondinții triariului și prin posta. La Paris la D. Caras-Hallegrain, rue de rancienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologii ANONCICfuLE Linia de 30 litere........................ 1 leii. Inserțiunî și reclame, linia....... 5 Din causa sórbatoriei de auî, tipografia fiind închisă, Și abulu nu va apare Jouî SERVITIU TELEGRAFICUATIA ROMANIULUI. PARIS 18 Noembre. Imperatorele Napoleone în discursulu seu pronunciată la deschiderea Camerelor lu a Șișu: Cu tote declarările pacinice ale guvernului meu, se respăndise credința că orice schimbare interiare în Germania ar fi uă causă de conflicte. Acesta incertitudine trebue se ’nceteze. — Trebue se primima curată și cu sinceritate schimbările ce s’aă făcută în Alemania, și se proclamămă că nu ne vomă mesteca în transformările ce se voră face prin voința poporațîunilor, pe câtă timpă nu voră fi amenințate interesele și demnitatea nostră. Imperatorele zice apoi că esposițiunea universale a dată chiezește necontestabile de concordie, însă nu putemu se ne dispensămă de a îmbunătăți instituțiunile militare ale Planeiei. In aceată scop se vor supune Camerelor, unor disposițiune bazându-se pe principii reducerii serviciului militar în timpur de pace și crescerea armatei în timp de resbelă. Venindă apoi la cele de pe urmă eveneminte ale Italiei decilară că biniscea este mai pe deplină stabilită în Statele Papei și că se póte accepta curândă repatriarea oscililoră. Convențiunea de la Septembre, adaogă: care esistă pentru noi pe cătă nu va fi înlocuită cu ună noă actă internaționale, nefiindă oservată, și pentru a preveni noul complică amă fostă silită se trimită din nooă trupe la Roma pentru a prospera puterea papale și ordinea Europei contra căreia se făceau demonstrări revoluționare. Acumă ordinea fiindă restabilită am propusă a se regula, printr’uă conferință raporturile Italiei cu săntulă scaună. Cestiunea Oriintelui a preocupată spiritele, dar se speră că consiliările puteriloră i-au ridicată orice caracteră de iritațiune. Dacă, cu tóte acesteaă fostă ore care diverginte s supra modud"a aduce împăciurea, suntă fericită a constata, întrunirea lor asupra două punturi de căpetenie: menținerea integrității imperiului otomană și îmbunătățirea fortei creștiniloră. Discursul trecendă apoi la afacerile din întrunire că sesiunea se va întrebuința la cercetarea legilor, a căroră inițiativă a luatu-o Imperatorel încă de la Ianuarie trecută și cam pe calea progresului ș'a civilisațiunea voră face mărirea și avuția țerei; apoi sfîrșiasce asi curândă că va mănțini susă și cu fermitate puterea ce ’î a fostă încredințată; căci nici pedicele nici resistențele cele nedrepte nu-î voră slăbi coragială și credința sa in viitoră. Disolvarea Camerelor Romăne, în genere aprobată. Se susține cu tăriă retragerea de la Ministeril a d-lui Moustier. Bucuresci tl Brumaru. A apăruții ar fi, vă fete sburătore, supun titlulu „Apelu la alegători,“ și 8upscristi de do. Genev. Tall, Dumitru Ghica, Manolachi Costachi, Petru Mavrogheni, V. Boerescu, A. Plaiano, N. Blaremberg, Aristid Pascal.“ Duranta soră declară că suntü pentre: ..sprijinirea, cu devotamentu nemărginită, a Dinastiei iubitului nostru Domnitoru: întărirea Unirii romăne, sprijinirea și adeverata aplicațiune a libertăților, înscrise în pactur nostru constituționale. Respectű nemărginiții pentru ordine și legalitate, și combaterea licenței, anarhiei și demagogiei Aceste mari principie trebue se formeze profesiunea de credință, religiunea aceloră ce represinta cele mari elemente sociale: Proprietatea, inteligința, comercială și industria.“ Și dup’acestă declarare de principie «ilicQ: „După disolvarea Adunărilor, ómenii carii s’au simțită SPONTANEU miscați d’aceste SIMȚIMINTE, omenii carii cer d’ânteiű și su comunicatu ideiele și temerile lor asupra situațiunii, s’aă adunată, și ’n numele acestora elemente ale țerei, au alesă ș’aă delegată pe luptă«semnații spre a împărtăși acestă credință, alegotorilor de deputați și Senatori, spre a face apelă.“ ș. c. l. îndată ce citesce cineva acestă apelă, înțelege că trebue se fiă supscrisu și de d. Manolachi Costachi; căci în siereră numai suflarea doraniei se le putu se facă pe membrii comitatului se spue că principii, enumerați mai susă, suntă pentru domnialoră nișce simțimente numai, și cari și acele le aă venită SPONTANEI, numai după disolverea Adunărilor și a- șidica, în modul ă acelu a ală acțiunii omenesci care precede reflesiunea. Și cumă putea d. Manolachi Costachi, se vorbescă de unire, de ordine, de legalitate și de libertate, fostul prim- Ministru, Ministru de Financie, de nu cu spontaneitate, fără reflecțiune, și âncâ c’uă spontaneitate venită după disolverea Adunării și după cuvintele prin care a fost atacată în Cameră și unirea și drepturile cele mai mari ale Tronului? Astăfelă dată multă faimă comitatului d’acesta sinceră dechlarare și trecemă la altă parte a apelului seă’ „Corpurile legiuitóre s’aă dizolvată ! Guvernulă face apelă la țară! spele spre a se pronunța Națiunea, după noui alegeri, dacă ea aprobă, dacă ea confirmă sistemul de guvernă inaugurată de partidul ce se află astă gli la Putere. „U singură interpelațiune făcută Ministeriului în Camera Deputaților”, care nu avută altă resultată de cătă trecerea la ordinea salei, apărută Ministerului unu motivă destulă de legitimă pentru a disolva și Camera și Senatulă. „Ministeriulă scia că nu putea comp*ta pe oă majoritate care se ratifice actele sale. Ele face apelă la țeră ,pentru ca țara se vie se spue că bine a lucrată, că legală a administrată. „Nouăre alegeri voră oțărî daca sistemulă guvernului de astă fa este sistemulă ce ea crede că trebue susținută pentru a iei fericire.“ Asta este: nouile alegeri voră otârî sistema după care țara crede că póte ajunge la fericire, și încă și la mărirea și tăria naționale, fără de care nu póte fi fericire. Dară, pentru ce Comitatul, care s’adreseză la țâră n’a voită a consulta și Capitala țerei pentru alegerea și constituirea sea ? Pentru cea preferată se fie numită și ’nvestită cu dreptul ă d’a vorbi către totá țara, în numele „proprietății, inteliginței, comerciului și industriei,“ de câțiva omeni întruniți într’uă cameră particulară, eră nu printr’ua alegere în publică la care se ia parte proprietarii, inteligința, comerțul și industria ? Pentru ce la ideie mari, naționale și mor pentru unii din membrii comitatului, totă sistema veciiă ? Pentru ce cei cari spună că vor susține libertatea începu prin a fugi de dânsa ? Și pentru ce pare c’ară voi se de un blamă guvernului c’a făcută apelă la țară? Fiindă însă că fiăcare procede conformă sințiminteloră ș’obiceiurilesele, nu vomă supăra pe comitată cu aceste Întrebări și vomă trece la darea de semă, cu testulă greșită, ce face națiunii. Se fiă are adevărată că numai pentru uă singură interpelațiune s’a disolvată Adunarea ? Nu, ci fiindă că prin acea interpelațiune s’a fostă atacată, și forte netedă, unirea, și una din prerogativele Tronului. Fiindăcă d. Manolachi Costachi aflică, națiunii și Europei, că Primul ministru a fostă declarată însuși că „Unirea și Tronulă au nevoie d’a fi salvate.“ Cum ă face dară comitatulă de nu ’nțelege c’a trece la ordinea țilei, fără ca camera se protesteze contra unei aserțiuni arătă de periculosa cătă este de și neadevărată este a o confirma, ai da tămiă, în întru și ’n afară, ș’astă-felă a pune în adeveră în periclă esistența naționale ? Și 'n sfirșită dacă nu voiesce a înțelege, de ce celă puțină nu spune alegătoriloru cumă aă fostă lucrurile, cumă suntă, ca astă-felă el se pótu oțărî pe terâmula cela adeverată oră nu prin amăgire. De ce nu spune alegătoriloră că după ce camera a trecută la ordinea grilei, firm a protesta contra aceloră cuvinte, le arată că nouă adesiune învederată prin numirea d-lui Manolachi Costachi, în comisiunea alesă de Cameră, precumă se dă ații încă una și mai puterică, și mai semnificatóve prin numirea d-l ui Manochi Costachi, în comitatulă oare are se dirigența în dezbaterile iei electorale și s’o ajute cu sfaturile sale la pronunciarea verdictului? „Ministeriulă, fice Comitatulă, soia că nu putea conta p’uă majoritate.“ Dară care ministeriă ar fi putută conta p'uă majoritate în Camera trecută? Nici unulă, ș’acesta este una din cause care a făcută că toți aă aplaudată disolvarea Camerei. Intru ce dară se supără d. Manolachi Costachi și cu colegii sei că s’a făcută apelă la națiune ca se trimită uă Cameră în care voința iei, ori cari ar fi, se aibă uă majoritate temeinica? Ne pare reu ca comitatulă s’a lăsată a fi condusă de D. Manolache Costachi pîn’a adopta în acestă opelă, ideiele séle și chiară acusările ce le a fostă făcută dumnelui, cu D. V. Boerescu, Camerei disolvate de dumnelor, la 31 ianuariă 1861. S’aducemă aminte publicului acestă faptă căci trecutul ă furaineză totă deuna viitorială, faptele de eri arată -te cele de măne. Adunarea atenei a pusă în adresa iei către aronă următoriulă pasagiu, cu 42 de voturi contra 20. „Nenorocitele turburări ce s’aă întâmplată le Ploiesci și mai cu samă la Craiova, le plăo gemă și le condannămă. Grație ceriului, lumina s’a făcută despre cele ce s’aă întâmplată la Craiova și suntemă mândrii a vede că spiritulă de revolta na esistată. Remăne acumă la înțelepciunea Măriei Sele ca se ordont raesurele ce înalta dreptate dicteză, ca acei carii aă atinsă mă rainută măcară bănuiela turnei c’ar fi esistati mă asemene spiritu, se’și iecuventa pedepsă.“ Dnii Manolachi Costache și V. Boe <rescu, facă mă sporté către Domnă , prin care Șică: Era ma otârîți, a ne depune demisia, nsă în cea dupe urimă ședință, s’a primită ună amendamentă în coprinderea urmatoresei. ’ Acela votă, în mijIoculű impregiură rilră in care s’a produsă, și’n facial principielor fondmentale ale Convențional, constituind din partea Aduinării un ’nvederat călcare peste atriibuțiunile sale, în prejudiciule preroigativelor, recunocute puterii esecutive, s. c. I.“ Iașia dară, a tree uă Adunare că 1 .nu este în éri revoltă și nici chiară spirită de revoltă, era, pentru D. Epurenu și V. Boerecu uă fără de lege, I era a se călca progativele Tronului * și Constituțiunea. Este dară naturale 1 ca dumnelorü se lică și ar fi că mini- i steriulă care neg „că unirea și Tronulă aă trebuinți d’a fi scăpați d’unu omă,“ ome,“ că ministeriulă care nu priimesce ca Camera se nâbușiască asemene neadeverate și criminale aserțiuni cu trecerea la ordinea țilei, și se le dea apoi tăiiă investindă pe I. Epureau cu voturile iei in Cameră, precum ă la decorată acumă în urmă prin numirea sea în comitatulă supremă, este ună ministeriă ce trebue respinsă de țară. Comitatulă dreptei, în capulă căreaa este seamă dd. Manolachi-Costachi și V. Botărescu, țiceanca, în apelulă seă pătră alegători. „Alegeri libere ne-aă dată Adunările ce s’aă disolvată. Vitórele alegeri fi-voră totă atâtă de libere încâtă ele se ne dea Adunări cari se fiă adeverata espresiune a majoritățiî țării? Speramă că da, căci acumă avemă și asperiența trecutului; sperămă că da, căci nu putemă presupune că aceia cari necontenită ș'au făcută față de sentimentele loră pentru libertățile publice, se vină tocmai astă sa, cândă suntă la putere, se înăbușiscă espresiunea voturilară prin amenințări, presiuni, și violențe directe sau indirecte.“ Cătă aă fostă de libere alegerile trecute este uă cestiune cunoscută de națiune și pe care nu vomă desbate o aci. Vomă zice numai că ne unimă cu Comitatul, cândă zice că speră ca nu cei cari ne contenită să susținută libertățile publice, se înăbușiască, cândă suntă la putere, espresiunea voturilor, prin amenințări, presiuni și violențe directe sau indirecte. Cumă însă, cândă âușii duminatară recunoscu, chiară în acestă apelă că trebue se ceremă de la ómeni se stă în viitoriă ceaa ce aă fostă în trecută, ș’asociază cu d. Manolachi- Costachi, cu d. V. Boerescu și cu d. Tell, spre a promite națiunii că de le va da puterea ca va avă libertatea și regimele constituționale în tótu întinderea loră? Nu suntă pre domnia loră cei cari aă negată Cameri dreptulă d’a face anchetă parlamentarii și chiară d’a respunde la discursul Tronului? Nu este d. Iepurianu care a susținută tot a-douea în Cameră, în financie și’n totă, „sistema patriarcale," astă-felă încâtO d-nu Vernescu în țiisă: „Se ferescă Dumnezeu reia acesta de obiceiurile patriarhale de care ne vorbesce d. lepurianu. Nu este d. Iepurianu și V. Botărescu cari aă făcută învoială cu contractării postelor, spre a le da Statulă 378 de mii lei, ș’acesta pe ună adă dovedită în Cameră de ilegale și plastografă? Nu este dumnialui care a ’nceputu regularea financieloră nóstre? Nu este dumnialui celă cu Patentele, cu revolta de la Craiova și Ploiesci, cu restrîngerea și călcarea drepturilor comunale, cu procesele de Presă și cu legea iei cea draconiană, cu sărăcia arendașilor,rafusându-le scădementulă votată de Cameră, cu amestecură în justițiă pîn’a desbate cu judecătorii acasă la domnialoră, procesulă lui Al. Sturdza, cu resusulă d’a da țerei Constituțiunea votată de Centrala, și cu ilegalitățile cele mai mari, comise în alegeri? Cumă dară vină acumă și vorbescă de libertate și ceru ca națiunea se-i asculte, cândă ânșii recunoscu că trecutulă unui omă trebuie se fiă chiezeșia lui pentru viitoriă ? Nu scriaă, nu ’nțelegemă și d’aceaa lăsămă ea națiunea se judice și se otărască în deplină cunoscință de causă, în deplină libertate „și cu speraința trecutului." Resprinderea funcționarilor. Comisiunea consultativă, instituită pe lângă naicisteriulu justiției, ne rugă a publica din nou proiectul de responsabilitatea agențiioru publici, căci, aceea, cele publicate acuzu căteva zlile de noi nu era exacte. Satisfacemű cererea ce ni se face, deși nu gâsiavă nici uă deosebire esențiale între cele două proiecte. Afară de care cari schimbăți de redacțiune și două impudoare a garanțelor, date părțiloră vătemate, adică da suprimarea și a recursului în casațiune, nu găsim« în lucrarea exactă ce ni se trimite nici uă disposițiune nouă care se ne facă a vede uă adeverată responsabilitate pentru crimație și vătemările ce se făcu de funcționarii publici. Mănținemri daru întru tóte cele ce amăjisii în acestă privință acumii căteva §11 e. Nu înțelegemu pentru ce ministerulu, care a comisu, ca individă, uă crima sau deliciu, se dă scutită de urmărire dacă camera n’o va încuviința. Nu înțelegemu acestă privilegiu pentru crima celui tare, celui care are puturea, cândă simplulu particulariu, omulă celă slabă, funcție • nariulă celă mică, pentru unu deliciu cătă de neînsemnată este și trebue se fiă urmărită pe căile comune. Ni se zice că acestă și disposițiune este liberale. Nu înțelegemu cumu. Este ore liberale, dreptă a scuti pe celă puternică de efectele imediate și egali ale legii ? Este ore liberale a face pe poporul sa crăiță, se că puterea apera chiară de consecințele unei crime, și se se întărăscă asia în rătăcită opiniune că legile sunt ca pănsele de păiagenă în cari se prindă numai muscele cele mice, daru pe cari le străbată muscele cele mari ? — In ce privesce suncționarii cel mici, nu înțelegemu asemene scutirea loră, de urmărire, pe simpla declarare a superiorului lorăscu a ministrului că iéu ei respunderea faptului. Căcî, cumuamă 4>s fi mai alesă In cestiunile politice, ministrulu va asuma Iată de ani respunderea, se iându bine că suntu rare cazurile în cari că Adunare seotărasce a da în judecată unu ministeriu. Nu admitemu scutirea interiorului de cătu atunci căndă va pute proba, precumă prescrie codicele penale, că a lucrată în virtutea unei ordini formale, scrise, și la care nu putea refusa supunere. Oservările nóstre se aplică la acțiunea penale ca și la cea civile. Adăugim și că, dacă pentru cea d’ănfăiu, în ce s’atinge de faptele sevîrșite de miniștri In funcțiunea loră, Constituțiunea cere încuviințarea Camereloră, pentru acțiunea civile însă dorimü menținerea legislațiunii actuale care lasă fiecărui particulari dreptul de urmărire. Dacă nu putemü face mă pasă înainte, o repetimă, se nu face nici mulă înapoi. Ancă căteva cuvinte și vomă termina. Art. 401, alineata 3, din Constituțiune citea: „Vă lege, presintată la cea d’ánteie sesiune, va determina cozurile de responsabilitate, pedepsite aplcate miniștrilor și modulu de urmărire, etc, etc.“ Nu vedem în proiectulu făcaiu de comisiune nici uă disposițiune care se satisfacă acestei prescrieri a Constituțiunei. — Ne întrebămă dară care este scopulu și care va fi resultatulă ce va produce acestă proiectă? Fi va ore d’a stabili respunderea sau d’a limita și pe ceaesi aflate? — După noi, amădist-c și o repetimă, resultatulă va fi numai acestă din urmă, căci în loc d’a atinge scopulo desemnată de Constituțiane, pro-