Romanulu, noiembrie 1867 (Anul 11)

1867-11-08

ANULU T ALU UN­SPRE­ ț>EOELE VOTESCE ȘI VEI PUTE Gap. Di3t. Pe ană...............................lei 128 — 152 Pe­sése luni..................... » 64 — 76 Pe trei luni...................... » 32 — 3S Pe uă lună....................... » 11 — — Unu esemplarü 24 par. Pentru Paris pe trimestru nr. 20 Pentru Austria..................fior. 10 v. a. (Serviciul­ privată ală Monitoriului.) PARIS, 16 Noembre. — „Monitorulă“ publică decretulă prin care se numesce mareșialulă Ba­­zaine, comandante ale corpului ală treilea din armata de la Nancy. FLORENZ­A, 16 Noembre. — Tribunalul­ de­ la Rieti menține arestarea lui Garibaldi.­ ­g* ADMINISTRAȚIUNEA PARAMULU AfiliAtiV No. 1.~ RED­ACȚIUNE­A. 3TR­ADA ACADEMIEI 22 Articíele trimise și nepublicate se voră arde. — Redactorii respundetorii Eugeniu Carada. MERCURT, 8 NOEMBRE 1807. LUmilIEZA­TE ȘT VEI­TI Abonamentele în Bucuresci Pasagiu lu Români No. 1. — In districte la cores­­pondinții triariul­ui și prin posta. La Pa­ris la D. Caras-Hallegrain, rue de ran­­cienne Commedie, No. 5. A se adresa pentru administrațiune la d.T.Paleologii ANONCICfu­LE Linia de 30 litere........................ 1 leii. Inserțiunî și reclame, linia....... 5­­ Din causa sórbatoriei de auî, tipografia fiind­ închisă, Și ab­ulu nu va apare Jouî SERVITIU TELEGRAFICU­ATIA ROMANIULUI. PARIS 18 Noembre. Imperatorele Napoleone în discursulu seu pronunciată la deschiderea Ca­me­relor lu a Șișu: Cu tote declarările pacinice ale guvernului meu, se respăndise credința că ori­ce schimbare interiare în Germania ar fi uă causă de conflicte. Acesta incertitudine trebue se ’nce­­teze. — Trebue se primima curată și cu sin­ceritate schimbările ce s’aă făcută în Alema­­nia, și se proclamămă că nu ne vomă mes­teca în transformările ce se voră face prin vo­ința poporațîunilor, pe câtă timpă nu voră fi amenințate interesele și demnitatea nostră. Imperatorele zice apoi că esposițiunea univer­sale a dată chiezește necontestabile de concordie, însă nu putemu se ne dispensămă de a îmbunătăți instituțiunile militare ale Planeiei. In aceată scop se vor­ supune Camerelor, unor disposițiune ba­­zându-se pe principii reducerii serviciului militar în timpur­ de pace și crescerea armatei în timp de resbelă. Venindă apoi la cele de pe urmă eveneminte ale Italiei decilară că biniscea este mai pe de­plină stabilită în Statele Papei și că se póte ac­­cepta curândă repatriarea oscililoră. Convențiu­­nea de la Septembre, adaogă: care esistă pentru noi pe cătă nu va fi înlocuită cu ună noă actă internaționale, nefiindă oservată, și pentru a pre­veni noul complică amă fostă silită se trimită din nooă trupe la Roma pentru a prospera puterea papale și ordinea Europei contra cărei­a se fă­­ceau demonstrări revoluționar­e. Acumă ordinea fiindă restabilită am propusă a se regula, prin­­tr’uă conferință raporturile Italiei cu săntulă scaună. Cestiunea Oriintelui a preocupată spiritele, dar se speră că consiliările puteriloră i-au ridicată ori­ce caracteră de iritațiune. Dacă, cu tóte a­­ceste­aă fostă ore care diverginte s supra modu­­d"a aduce împăciurea, suntă fericită a constata, întrunirea lor­ asupra două punturi de căpetenie: menținerea integrității imperiului otomană și îm­bunătățirea fortei creștiniloră. Discursul­ trecendă apoi la afacerile din întru­nire că sesiunea se va întrebuința la cercetarea legilor, a căroră inițiativă a luatu-o Imperatorel încă de la Ianuarie trecută și cam­ pe calea pro­gresului ș'a civilisațiunea voră face mărirea și a­­vuția țerei; apoi sfîrșiasce asi curândă că va măn­­țini susă și cu fermitate puterea ce ’î a fostă încredințată; căci nici pedicele nici resistențele cele nedrepte nu-î voră slăbi coragială și credința s­a in viitoră. Disolvarea Camerelor­ Romăne, în genere a­­probată. Se susține cu tăriă retragerea de la Ministeril a d-lui Moustier. Bucuresci tl Brumaru. A apăruții ar fi, vă fete sburătore, supun­ titlulu „Apelu la alegători,“ și 8upscristi de do. Genev. Tall, Dumi­tru Ghica, Manolachi Costachi, Petru Mavrogheni, V. Boerescu, A. Plaiano, N. Blaremberg, Aristid Pascal.“ Duranta soră dec­lară că suntü pen­­tre: ..sprijinirea, cu devotamentu ne­mărginită, a Dinastiei iubitului nos­tru Domnitoru: întărirea Unirii ro­măne, sprijinirea și adeverata aplica­­țiune a libertăților, înscrise în pactur­ nostru constituționale. Respectű ne­mărginiții pentru ordine și legalitate, și combaterea licenței, anarh­iei și de­magogiei Aceste mari principie tre­bue se formeze profesiunea de cre­dință, religiunea aceloră ce represinta cele mari elemente sociale: Proprie­tatea, inteligința, comercială și in­dustria.“ Și dup’acestă dec­larare de prin­cipie «ilicQ: „După disolvarea Adunărilor, óme­­nii carii s’au simțită SPONTANEU mis­cați d’aceste SIMȚIMINTE, omenii carii cer d’ânteiű și­ su comunicatu ideiele și temerile lor­ asupra situațiunii, s’aă adunată, și ’n numele acestora ele­mente ale țerei, au alesă ș’aă dele­gată pe luptă«semnații spre a îm­părtăși acestă credință, alegotorilor­ de deputați și Senatori, spre a face apelă.“ ș. c. l. îndată ce citesce cineva acestă a­­pelă, înțelege că trebue se fiă sup­­scrisu și de d. Manolachi Costachi; căci în siereră numai suflarea dora­­niei­ se le putu se facă pe membrii comitatului se spue că principii, e­­numerați mai susă, suntă pentru dom­­nialoră nișce simțimente numai, și cari și acele le aă venită SPONTANEI, numai după disolverea Adunărilor și a- și­dica, în modul ă acelu­ a ală acțiunii omenesci care precede reflesiunea. Și cumă putea d. Manolachi Costachi, se vorbescă de unire, de ordine, de le­galitate și de libertate, fostul­ prim- Ministru, Ministru de Financie, de nu cu spontaneitate, fără reflecțiune, și âncâ c’uă spontaneitate venită după di­solverea Adunării și după cuvintele prin care a fost­ atacată în Cameră și u­­nirea și drepturile cele mai mari ale Tronului? Astă­felă dată multă faimă comitatului d’acesta sinceră dechlarare și trecemă la altă parte a apelului seă’ „Corpurile legiuitóre s’aă dizolvată ! Guvernulă face apelă la țară! spele spre a se pronunța Națiunea, după noui alegeri, dacă ea aprobă, dacă ea confirmă sistemul­ de guvernă inau­gurată de partidul­ ce se află astă­ gli la Putere. „U­ singură interpelațiune făcută Mi­­nisteriului în Camera Deputaților”, care nu avută altă resultată de cătă trece­­rea la ordinea salei, a­părută Ministe­rului unu motivă destulă de legitimă pentru a disolva și Camera și Senatulă. „Ministeriulă scia că nu putea comp*­ta pe oă majoritate care se ratifice ac­tele sale. Ele face apelă la țeră ,pen­­tru ca țara se vie se spue că bine a lucrată, că legală a administrată. „Nouăre alegeri voră oțărî daca sis­temulă guvernului de astă fa este sis­temulă ce ea crede că trebue susținută pentru a iei fericire.“ Asta este: nouile alegeri voră o­­­târî sistema după care țara crede că póte ajunge la fericire, și încă și la mărirea și tăria naționale, fără de care nu póte fi fericire. Dară, pentru ce Comitatul­, care s’adreseză la țâră n’a voită a consulta și Capitala țerei pen­tru alegerea și constituirea sea ? Pentru cea preferată se fie numită și ’nves­­tită cu dreptul ă d’a vorbi către totá țara, în numele „proprietății, inteli­­ginței, comerciului și industriei,“ de câți­va omeni întruniți într’uă cameră par­ticulară, eră nu printr’ua alegere în publică la care se ia parte proprietarii, inteligința, com­erțul­ și industria ? Pen­tru ce la ideie mari, naționale și m­or pentru unii din membrii comitatului, totă sistema veciiă ? Pentru ce cei cari spună că vor­ susține libertatea începu prin a fugi de dânsa ? Și pen­tru ce pare c’ară voi se de un blamă guvernului c’a făcută apelă la țară? Fi­indă însă că fiă­care procede conformă sințiminteloră ș’obiceiurilesele, nu vomă supăra pe comitată cu aceste Întrebări și vomă trece la darea de semă, cu testulă greșită, ce face națiunii. Se fiă are adevărată că numai pen­tru uă singură interpelațiune s’a di­­solvată Adunarea ? Nu, ci fiindă că prin acea interpela­țiune s’a fostă atacată, și forte netedă, unirea, și una din prerogativele Tro­nului. Fiindă­că d. Manolachi Costachi a­flică, națiunii și Europei, că Pri­­mul­ ministru a fostă dec­larată în­­su­și că „Unirea și Tronulă au ne­voie d’a fi salvate.“ Cum ă face dară comitatulă de nu ’nțelege c’a trece la ordinea ț­ilei, fără ca camera se pro­testeze contra unei aserțiuni arătă de periculosa cătă este de și neadevărată este a o confirma, ai da tămiă, în întru și ’n afară, ș’astă-felă a pune în adeveră în periclă esistența naționale ? Și 'n sfirșită dacă nu voiesce a în­țelege, de ce celă puțină nu spune alegătoriloru cumă aă fostă lucrurile, cumă suntă, ca astă-felă el se pótu oțărî pe terâmula cela adeverată oră nu prin amăgire. De ce nu spune alegătoriloră că după ce camera a trecută la ordinea grilei, firm a pro­testa contra aceloră cuvinte, le a­rată că nouă adesiune învederată prin numirea d-lui Manolachi Costachi, în comisiu­nea alesă de Cameră, precumă se dă ații încă una și mai puterică, și mai semnificatóve prin numirea d-l ui Ma­­nochi Costachi, în comitatulă oare are se dirige­­nța în dezbaterile iei elec­­torale și s’o ajute cu sfaturile sale la pronunciarea verdictului? „Ministeriulă, fi­ce Comitatulă, soia că nu putea conta p’uă majoritate.“ Dară care ministeriă ar fi putută conta p'uă majoritate în Camera tre­cută? Nici unulă, ș’acesta este una din cause care a făcută că toți aă apla­udată disolvarea Camerei. Intru ce dară se supără d. Manolachi Costachi și cu colegii sei că s’a făcută apelă la națiune ca se trimită uă Cameră în care voința iei, ori cari ar fi, se aibă uă majoritate temeinica? Ne pare reu ca comitatulă s’a lă­sată a fi condusă de D. Manolache Costachi pîn’a adopta în acestă opelă, ideiele séle și chiară acusările ce le a fostă făcută dumnelui, cu D. V. Boerescu, Camerei disolvate de dum­­nelor, la 31 ianuariă 1861. S’adu­­cemă aminte publicului acestă faptă căci trecutul ă furaineză totă deuna vii­­torială, faptele de eri arată -te cele de măne. Adunarea atenei a pusă în adresa iei către aronă urm­ătoriulă pasagiu, cu 42 de voturi contra 20. „Nenorocitele turburări ce s’aă în­tâmplată le Ploiesci și mai cu samă la Craiova, le plăo gemă și le condan­­­nămă. Grație ceriului, lumina s’a fă­cută despre cele ce s’aă întâmplată la Craiova și suntemă mândrii a vede că spiritulă de revolta na esistată. Re­­măne acumă la înțelepciunea Măriei Sele ca se ordont raesurele ce înalta dreptate dicteză, ca acei carii aă a­­tinsă m­ă rainută măcară bănuiela tu­rnei c’ar fi esistati m­ă asemene spi­­­­ritu, se’și ie­cuven­ta pedepsă.“ D­nii Manolachi Costache și V. Boe­ <­rescu, facă m­ă sporté către Domnă , prin care Șică: Era ma otârîți, a ne­­ depune demisia, nsă în cea dupe ur­­i­mă ședință, s’a primită ună amen­­­­damentă în coprinderea urmatore­sei. ’ Acela votă, în mij­Ioculű impregiură­­­ ril­ră in care s’a produsă, și’n facia­l principielor­ fondmentale ale Conven­­­­țional, constituind din partea Adu­­i­nării un ’nvederat călcare peste atri­­i­buțiunile sale, în prejudiciule prero­­­i­gativelor, recunocute puterii esecu­­­­tive, s. c. I.“ I­așia dară, a tree uă Adunare că 1 .­nu este în­­ éri revoltă și nici chiară­­ spirită de revoltă, era, pentru D. Epu­­­­renu și V. Boerecu uă fără de lege, I era a se călca p­rogativele Tronului * și Constituțiunea. Este dară naturale 1 ca dumnelorü se lică și ar fi că mini- i steriulă care neg „că unirea și Tro­nulă aă trebuinți d’a fi scăpați d’unu o­mă,“ ome,“ că ministeriulă care nu priime­­sce ca Camera se nâbușiască asemene neadeverate și criminale aserțiuni cu trecerea la ordinea ț­ilei, și se le dea apoi tăiiă investindă pe I­. Epureau cu voturile iei in Cameră, precum ă la decorată acumă în urmă prin numirea sea în comitatulă supremă, este ună ministeriă ce trebue respinsă de țară. Comitatulă dreptei, în capulă cărea­a este seamă dd. Manolachi-Costachi și V. Botărescu, ți­ce­anca, în apelulă seă pătră alegători. „Alegeri libere ne-aă dată Adună­­rile ce s’aă disolvată. Vitórele alegeri fi-voră totă atâtă de libere în­câtă ele se ne dea Adunări cari se fiă a­­deverata espresiune a majoritățiî țării? Speramă că da, căci acumă avemă și asperiența trecutului; sperămă că da, căci nu putemă presupune că aceia cari necontenită ș'au făcută față de sentimen­tele loră pentru libertățile publice, se vină tocmai astă­ sa, cândă suntă la putere, se înăbușiscă espresiunea voturilară prin amenințări, presiuni, și violențe directe sau indirecte.“ Cătă aă fostă de libere alegerile trecute este uă cestiune cunoscută de națiune și pe care nu vomă desbate o aci. Vomă zice numai că ne unimă cu Comitatul, cândă zi­ce că speră ca nu cei cari ne contenită să susținută libertățile publice, se înăbușiască, cândă suntă la putere, espresiunea voturilor, prin a­­meninț­ări, presiuni și violențe directe sau indirecte. Cumă însă, cândă âușii duminatară recunoscu, chiară în acestă apelă că trebue se ceremă de la ómeni se stă în viitoriă cea­a ce aă fostă în trecută, ș’asociază cu d. Manolachi- Costachi, cu d. V. Boerescu și cu d. Tell, spre a promite națiunii că de le va da puterea ca va avă libertatea și regimele constituționale în tótu întin­derea loră? Nu suntă pre domnia loră cei cari aă negată Cameri dreptulă d’a face an­chetă parlamentarii și chiară d’a res­­punde la discursul­ Tronului? Nu este d. Iepurianu care a susținută tot a-douea în Cameră, în financie și’n totă, „sis­tema patriarcale," astă-felă încâtO d-nu Vernescu î­n țiisă: „Se ferescă Dum­nezeu reia acesta de obiceiurile pa­triarhale de care ne vorbesce d. lepu­­rianu.­ Nu este d. Iepurianu și V. Botărescu­ cari aă făcută învoială cu con­tractării postelor, spre a le da Statulă 378 de mii lei, ș’acesta pe ună ad­ă dovedită în Cameră de ilegale și plas­tografă? Nu este dumnialui care a ’n­­ceputu regularea financieloră nóstre? Nu este dumnialui celă cu Patentele, cu revolta de la Craiova și Ploiesci, cu restrîngerea și călcarea drepturilor­ comunale, cu procesele de Presă și­ cu legea iei cea draconiană, cu sărăcia arendașilor,­rafusându-le scăd­ementulă votată de Cameră, cu amestecură în justițiă pîn’a desbate cu judecătorii a­­casă la domnialoră, procesulă lui Al. Sturdza, cu resusulă d’a da țerei Con­­stituțiunea votată de Centrala, și cu ilegalitățile cele mai mari, comise în alegeri? Cumă dară vină acumă și vorbescă de libertate și ceru ca na­țiunea se-i asculte, cândă ânșii recu­noscu că trecutulă unui omă trebuie se fiă chiezeșia lui pentru viitoriă ? Nu scriaă, nu ’nțelegemă și d’acea­a lăsămă ea națiunea se judice și se o­­tărască în deplină cunoscință de causă, în deplină libertate „și cu speraința trecutului." Resprinderea funcționarilor­. Comisiunea consultativă, instituită pe l­ângă naicisteriulu justiției, ne rugă a­­ publica din n­ou proiectul­ de respon­sabilitatea agențiioru publici, căci, a­ce­ea, cele publicate acuz­u căte­va zlile de noi nu era exacte. Satisfacemű ce­rerea ce ni se face, deși nu gâsiavă nici uă deosebire esențiale între cele două proiecte. Afară de care cari schim­­băți de redacțiune și do­uă impudoare a garanțelor, date părțiloră vătemate, adică da suprimarea și a recursului în casațiune, nu găsim« în lucrarea exactă ce ni se trimite nici uă disposițiune nouă care se ne facă a vede uă ade­­verată responsabilitate pentru crimație și vătemările ce se făcu de funcțio­narii publici. Mănținemri daru întru tóte cele ce am­ă­­jisii în acestă privință acumii căte­va §11 e. Nu înțelegemu pen­tru ce ministerulu, care a comisu, ca individă, uă crima sau deliciu, se d­ă scutită de urmărire dacă camera n’o va încuviința. Nu înțelegemu acestă privilegiu pentru crima celui tare, ce­­lui care are puturea, cândă simplulu particulariu, omulă celă slabă, funcție • nariulă celă mică, pentru unu deliciu cătă de neînsemnată este și trebue se fiă urmărită pe căile comune. Ni se­­ zice că acestă și disposițiune este liberale. Nu înțelegemu cumu. Este ore liberale, dreptă a scuti pe celă puternică de efectele imediate și egali ale legii ? Este ore liberale a face pe poporul sa crăiță, se că puterea apera chiară de consecințele unei crime, și se se întărăscă asia în rătăcită opiniune că legile sunt­ ca pănsele de păiagenă în cari se prindă numai muscele cele mice, daru pe cari le străbată muscele cele mari ? — In ce privesce suncționarii cel mici, nu înțelegemu asemene scutirea loră, de urmărire, pe simpla declarare a su­periorului loră­scu a ministrului că iéu ei respunderea faptului. Căcî, cumu­amă 4>s fi mai alesă In cestiunile poli­tice, ministrulu va asuma Iată de ani respunderea, se iându bine că suntu­ rare cazurile în cari că Adunare se­otărasce a da în judecată unu minis­­teriu. Nu admitemu scutirea interioru­­lui de cătu atunci căndă va pute proba, precumă prescrie codicele penale, că a lucrată în virtutea unei ordini for­male, scrise, și la care nu putea refusa supunere. Oservările nóstre se aplică la ac­­țiunea penale ca și la cea civile. Adău­­gim și că, dacă pentru cea d’ănfăiu, în ce s’atinge de faptele sevîrșite de mi­niștri In funcțiunea loră, Constituțiunea cere încuviințarea Camereloră, pentru acțiunea civile însă dorimü menținerea legislațiunii actuale care lasă fie­că­rui particulari dreptul­ de urmărire. Dacă nu putemü face m­ă pasă înainte, o repetimă, se nu fa­ce nici m­ulă înapoi. Ancă căte­va cuvinte și vomă ter­mina. Art. 401, alineata 3, din Con­­stituțiune citea: „Vă lege, presintată la cea d’ánteie sesiune, va determina co­zurile de responsabilitate, pedepsite a­­plcate miniștrilor­ și modulu de urmă­­rire, etc, etc.“ Nu vedem­­ în proiectulu făcaiu de comisiune nici uă disposițiune care se satisfacă acestei prescrieri a Constitu­­țiunei. — Ne întrebămă dară care este scopulu și care va fi resultatulă ce va produce acestă proiectă? Fi va ore d’a stabili respunderea sau d’a limita și pe cea­esi aflate? — După noi, amădist-c și o repetimă, resultatulă va fi numai acestă din urmă, căci în loc­ d’a atinge scopulo desemnată de Constituțiane, pro-

Next