Romanulu, martie 1868 (Anul 12)

1868-03-28

ANITLU ALU DOUE-S PRE-DECILE. VOIESÖE ȘI VEI PUTE CAPIT, D18T. PK AND . . . . . . . Lg! NOUÍ 48 —- 58 PE DÉSE LUNI........................... „ „ 24 — 29 pe treT luni........................... ,, „ 12 —15 PE T7A LUNA........................... „ „ 5 6 UNU ESEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU PR. 20. PENTRU AUSTRIA......................FIOR. 10 VAL. AUST. Artierele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundetorii fi £u$eniu Cararîa. JOUI, 28 MARTIE 1­8­68. LUMINEZ­A-TE ȘI VEI­TI PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚSURI ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BUCURESCT, LA ADMINISTRATIONE4, ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIABIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEGRAIN BOK DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 5- A N DN 01 DRILE LINIA DE 30 LITERE.................................40 BANÎ INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOUI Senatorii la Cahulű d. Anusia. SERVITIC TELEGRAFICII AU­ BstîlIA AlIl­KI. PARIS, 7 Aprile. La Patrie desminte sc omptută despre o­ intervențiune diploma­tică a Franciei în negocierile despre Schlesvig. Călătoria ministrului de resbelă alu Dane­marcei la Paris și la London nuare caracteru politicii. Starea actuale a negocierilor­ nu face necesarje silințe diplomatice escepționale. Se pote dori ca negociările se se termine mai curândű. (Serviciu privații alu „Monitorului“). LONDRA, 4 Aprilie.— Camera comuneloru a refulat­, cu 330 contra 2­70 voturi, ad­miterea în deliberare în comitetu a amenda­mentului lui Stanley asupra Irlandei; a au­­torizatü însă deliberarea în comitetn asupra resoluțiunilor­ lui Gladstone cu 328 contra, 2­72 voturi. Acesta votű face se se preventa respingerea amendamentului lui Stanley ,și a­­doptarea resoluțiunilor­ hit Gladstone. Deli­berarea va Începe la 2­7. Camera s’a amă­­natü pînă la 2­0.— Camera Pairi­lor si a avu­t o discuțiune asupra Cretei. Russell a apărată politica guvernului, care a fost­ blamata pen­tru că ma dată ajutară poporatiunii care nu luase parte la luptă. PARIS, 7 Aprilie.— Patria place că Bud­berg a primită ordine de a transmite impe­­ratorului mulțămirî din partea Țarului pentru onorile date memoriei lui Nicolae Țarevici, și pentru primirea plină de curteniă ce­a fă­cută la cizza lui Alexandru Țarevici.— Iniatul. Situațiunea anunc­ă că va înceta de a a­­pare de la 9 Apriliü. BERLIN, 7 Apriliü. — Parlamentulă fede­rale s’a amănată pînă la 16 Aprilie. VIENA, 7 Apriliü. — Patru­spre­<zece e­­piscopî aă adresată vă scrisore ministrului președinte, esprimînda părerea de reă că le­gea fundamentale a lipsită eclesia de auto­nomia sea.— Camera-de-josu a adoptata le­gea relativă la afacerile interconfesionale. — Reichsrab­ulu s'a amănată pînă la 20 Aprilie. LONDRA, 7 Aprilie.— In Camera-de-josü, asupra unei interpelări a lui Stanley, guver­­nul­ a declarată că insurecțiunea în Creta nu S’a terminată încă, dar ii este multă re­dusă. — Engliteza își pune tote silințele in favorea poporațiunii creștine. CONSTANTINOPOLE. 7 Aprilie. — piar­ulă Turcia­­ zice că singurul­ obstaclu pentru pacificarea Cretei este transportulu familielor­ cretene de cătră escadra rusă. LISABONA. (Navele de la Rio cu data 8 Martie.) Brasilianii au luată Asemțiunea și uă redută la nordulu Humaitei. La Montevideo aă isbucnită tulburări. Președintele Flores a fostă asasinată. Ordinea e restabilită. Gene­­ralul­ Batle S’a alevit președinte. PARIS, 7 Aprilie.—Pressa dă ca sigură întrevederea represintantelui danes cu Moustier relativă la Schleswig, după care ar fi fost­ trimise instrucțiuni precise lui Becedetti spre a conferi cu Bismark și a se sili se resolve dificultățile negocierilor d­intre Prusia și Da­­nemarka. țiab­ulă Francia (jice că legea pentru întruniri va fi trimisă de cătră co­­misiune la Senate în a doua deliberare. Ma­­laret a sosit­ aci pentru afaceri personale și va ședea căte­va cjfre. Consulatul­ generale ale Franciei la Varșovia nu se va suprime. LONDRA, 7 Aprilie. — Cabinetul­ Disraeli nu se va retrage de la putere cu totă vo­­tulă din urmă ală Senatului. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANII No. 1REDACȚIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. București ” Liera" Lucrările Camerei superă forte pe foștii miniștrii de la d­iar iul ű Pressa, și superarea este atăta de mare în cătu nu se mai sfiescu de nimicit, nici chiară de periclu d’a li se de­monstra de către orî­cine și neade­­verulü ce susțină și contrazicerile în cari cadă ei inșii la fie­care linie. Aceste­­ lise se renimă îndată la dovedi • 26 Eca ce ^ice Pressa de azi (Marți, Martin) despre Cameră. „Nu scimă dacă a ținută s’a­rate că nu este mai puțină capabile de cătă­nă mașină d’a funcționa răpede, și dacă a găsită de trebuință d’a mai adăogi aceste nouî probe de necu­­getare la trecu­tulă scă, deja cu­noscută.“ Și’n altă parte: „Sprincena ministerială lucreză și a­­cumă ca ș’atunci (dupe 2 Masă) și budgetulă se voteză totă prin acla­­mațiune.“ Se fiă pre adeveratu că Camera actuale voteză ca uă mașină, dupe direcțiunea ce-o dă sprincena mini­sterială? Se ceremă deslușiri despre acestă adeverit totă la emininții pa­trioți și bărbați de Stată de la Pressa. „Are elă, (ministerială) în Ca­meră uă majoritate d’acele care vo­teză făr’a cerceta, totă ce i se pune nainte de către șefii sei poliției ? Din nefericire treime se respundemü chiar de pe acumă întrunii modă negativii, căci, abstracțiune făcendă d’acea frac­țiune care se numeșce libera și in­­dipendinte, și care a ’ncepută a face Zile amare pârlitului roșii, dar apoi chiară în sînulă roșiiloră ortodocși, nu este nici de cum­ acea disci­plină, acea supunere asolută la di­recțiunea ce le vine de la guvernă, care suntă indispensabile, căndă este vorba d’a ave acea unitate de ac­țiune care singur­i pote se duc la scopu­ri împregiurări ca cele ac­tuale. Considerațiunile de persone jocă încă ună mare rolă și’n par­­titură roșie pură, proiectele se dis­cuta prea mulții, și se amendesc prea mulții, în întrunirile pregăti­tore ale partitei, și’n fine inițiativa pornesce nu de la guvernă ci de la partită.“ 1) Asia dată într’ună numeră spu­ne că lucrurile mergă­reă fiindă că majoritatea Camerei nu este dis­ciplinată, fiindă­că proiectele se dis­cută prea multă în întrunirile par­­ticularie, se amend­eză prea multă și inițiativa loră pornesce adese de la majoritate și ’n celă­l ’altă spună că lucrurile mergă reă fiindă că majoritatea este disciplinată, ba încă până la sprîncenă și proiectele vină numai prin inițiativa miniștrilor­ și nu se discută ci numai se voteză. Care din aceste două relațiuni sunt­ adevărate și care procedură ar pu­tea face pe Pressa ca se zică că este cea bună? In No. de azi foca: „Budgetulă pe anul­ 1868 sa votată în căte­va ore.“ Toți soiă, primo: că comisiunea bugetarie a studiată 50 de zile bud­getulă și veniturile anului 1868; secundo: că Camera n’a votată în căte-va ore ună nou budgetu, ci a decisă că budgetulă anului 1867, se fiă budgetulă anului 1868 și la Masă­­ se voteze budgetulă anului 1869. Acestă adevăru­­lă recunoscu ea și­ cei de la Pressa, totă în a­­cela­și numeră­dică: „ Aă pusă căte­va ore pentru a primi budgetulă fostului minister (Strat) pe care sau combătută, ș’aă recunoscută, în adevără, singuri c’a­­celă budgetă s'a lucrată în condi­­țiuni mai bune, căci s’a discutată aprópe de doue lune și la desbatere au luată parte omenii cei mai lu­minați, cari au fostă din tote ce­rnerile dară cari nu găsescă locă în acesta de astă­fot.“ In care din aceste două relațiuni cei de la Pressa, aă fostă cu ade­­verată căndă în acela­și numeră se contrazică ei bușii? și pentru ce caută a ataca Camera pentru culpe ce nu le are? Se ftă pre fiindă că nu-î găsesce culpe seriose și fiindă că setea d’a ataca îi orbesce pân’aî face se se contrazică ei înșiî și ’n acela­șî numără? 1) Pressa, 18 Martie 1868. Se ’ntrebămă în trecătă, pe foștii miniștrii de la Presa, carii suntă acei ómeni, „cei mai luminați, mai cu semă în cestiunî bugetarie, carii au fostă din tote camerele și nu­mai acumă nu suntă deputați ?“ Mărturimă că noi nu eimo scemă pace, omeni „cei s’amă dori se ne-î mai luminați,“ facă cunoscuți Presa, ca se putemu și noi se ne ’ntorceau cu facia spre acei luceferi Tată în noi de azi Presa Zice: „Ună proiectă de armată se pune pe biuroulă Camerei. S’atinge d’a face din România oă țeră militară ș’a-i da ună regimă ostășiască. In ce locă asemene mesură nu preo­cupă multă vreme și publică și gu­vernă ? La noi, pe neașceptate, mi­nistru îlă scote din cartenele sale, îlă asvîrle în­că dimineță pe biu­roulă Adunării ș’a doua­ Zi ecă­ lă că ese votată în Cameră pentru a ne spune la toți că suntemă datori d’a lua pușca în mănă ș’a fi ostași suptă d. Adrian. Majoritatea nu se preo­cupă dacă veniturile sunt­ în stare d’a mănține uă mare armată per­­manente, nu se ntrebă de marii și mai bine d’a întrebuința averea Sta­tului la îmbunătățirea materiale, la r’espendirea instrucțiunii publice ș.c.l. Toți semn că ministrul­ Adrian — fiindă­că Presset, îi place numele proprie — a presintată proiectulă d’acumă doue luni care s’a dis­cutată necontenită în comisiunea Camerei și Ui iară în Presă. Toți sciă c’acestă proiectu n’a eșită din cartenele d-lui Adrian ci este, cu forte mici modificări, proieptulă vo­tată de Cameră la 1863 și celă de­cretată luptă regimulă lui 2 Mai, luptă care d. Strajă a fostă minis­tru. Toți sc­ă încă că tóte aceste proiecte nuaă introdusă în România nici un sistemă none, ci numai regulată cea-a ce a fostă în vechi­a me și mai cea-a ce este și azi. Prin urmare nu este exactă că „proiep­­tulă“ a fostă asvîrlită în­că dimi­neții pe biuroulă Adunării ș’a doua Zi a eșită votată din Cameră; nu este eșaptă că n’a fostă studiată și mai puțină încă c’a făcută din Ro­mânia cea,-a ce n’a fostă,­uă țară militară;“ și cătă pentru cea­ a ce s’atinge d’a se da banii pentru ins­trucțiunea publică, nu d. Strat, are dreptul ă a face asemenea oservări și imputări guvernului actuale. Ca se se­veră și mai bine sinceritatea acestoră critici se facemă cunoscut că totă în acestă No. Pressa în­­sa­și zice: „Am votată legea armatei care, bună scă rea, este opera d-lui Co­­gălnicianu și care nu i-am costată de cătă ostenela d’a o scoate din vechile cartoane ministeriale.“ Încă vădată eca­logica și sincesitatea cri­­ticelor, iluștrilor, învățați, patrioți și foști miniștrii de la Pressa. Și căndă ei inșii se combată în ase­mene modă credemă că maremă trebuință de cătă a propaga cele ce scriă spre a putea vedea flă­care ce suntă și ce voescă. S’a răspândită sgomotură că în Bacăă cinci sute de familii israelite ar fi espuse in cămpă, supuse persecuțiunii și isgonite din districtă. După informațiunile luate, aceste scriî au fostă răspăndite de cei ce voră a provoca agita puci în țără. Nici în Bacău, nici aiurea nu s’a întâm­plată nimică analogă. Se publică dară acesta spre cunoscuta generale. (Monitoriulă) (Comunicată.) CAMERA DEPUTAȚILORU. Ședința de la 24 Martiu. Luptă președinta d-lui N. Colescu. (Urmare.) D. I. Codrescu. Domniloru, luăndu cu­­văntulu astă­rji înaintea d-v. suntă adăncă mișcată mai cu sémn avendu a ve vorbi pe terămură pe care onor. d. Ministru de In­terne a pusă cestiunea. D-loru, mai nainte de tóte voi'u face uă mărturisire. Eu suntu unulu din acei ce au supscrisu proiectulu de lege in cestiunea e­­vreiloru (aplause), declara deci că, nici eu, și nici unulü dintre amicii mei căj­î au sup­scrisu in acelü proiectă, nu amu avutu nici cea mai mică înțelegere, nici directă, nici indirectă, cu onor. Minisleră; nn­casulii a­­cesta nu amă avută nici uă înțelegere, nu dorà că nu amă fi voită ca un asemenea, cestiune se fiă pusă în discipline după uă chibzuire óre care, fiă măcară indirectă, cu guvern­ulă terei, dară, d-loră, prețuitorii pro­iectului in cestiune, scraă bine, și âncă de mai nainte, intru cătă în acésta materie În­țelegere póte se fi ă. D-loru, căndă amu sup­scrisü proiectulă de lege în privința evrei­­loră, s iam­ă asemenea prea bine, și eramă dinainte cu toți pregătiți, la tóte insultele, la tóte calomniele, la tóte injustițiile ce aveaă se se arunce asupra nostru! Sciam­ă că o se simă tratat de barbari, sciamă că o se ne numesca jidano-fagî, dară, cu tóte aceste, era ună lucru, care, In inima nós­­tră, vorbea mai tare de cătă ori ce, era da­toria nóstra! D-loru, nimenea nu póte tăgădui că acesta cestiune a evreiloru a devenită in tara nós­tru uă cestiune de viéta nationale. Dacă și d-v. ar fi avută ocasiune a vechea poporulă Romănă, cumă este decimată, cumă este adusă la temnițele sărăciei prin lăcomia e­­vreiască, dacă ap privi fetele cele mai fru­­móse, florea satelor­ nóstre, corupte prin meșceșiugurile evreescî, și transportate cu sutele spre a fi speculate, pînă în lăuntru­­rile cele mei depărtate ale Asiei mici, și pînă în Egipetă­ (aplause). Daca ap­­oi se vedep pe junii noștriî săteni, chiară din copilărie ademinip și conduși din ticăloșie în ticăloșie pînă ce e cuprinsă trupul ă soră și îmbi­bată de băutură otraviciósa a evreului (aplause) ajungă astă­feră în stare de fantome (aplause). Dacă ap­­oi se vedeți târgurile nóstre pus­tiite de elementulă romănescă și na punea nóstru degenerăndă din pi în pi și pe acea frumósa popora pune care era uădată în munce Moldovei, devenindă pe fiă­ care pi mai multă că popor a pune gârbovă și mîciură, care nu póte inspira de cătă mila și desgustură (aplause). Eî bine, d-lorăl de sfidă pe ori­cine, care ve pendü tóte aceste ar pute se nu strige în­dată . Na punea acesta trebue scăpată de a­­cesta plagă! Cestiunea evreiloră în acesta torá trebue regulată! Acesta este d-soră, sentimentală care ne-am făcută și pe dos de a lua impativa în acesta cestiune. — Amă voită d-loră se chiamămă atenpunea representand loră napunea, și din cele-l­alte părp ale României, amă voită se le spunemă și soră, că­ Romănia, Patria nós­tra a tuturoră, dacă este fericită in unele părp ale ei, trebue se gândescá și la acele părp care suferă și suferă amară! Amă voită se chiamămă atenpunea representanploră din acele părp ale României care, din norocire și din m­ă hară Dumnezeescă, suntă scăpate de acestă reă pînă acuma, se le arezămă periclulă și se le spunemă că dacă lucrulu va remănea astă-felă cumu este astă­ pî, apoi In curendu, și prea curéndu póte, și acele părp ferite pînă acumă, voră ajunge și ele în starea în care uă parte din­­ eră este deja. (aplause). Amă voită se chiamămă aten punea loră, și se le ch­emă: fraploră, doue dato­rii aveți de Împlinită în acésta cestiune: se scăpați pe nisce frați care suferă acumă; și se ve asicurațî și pe d-vóstra pentru vii­­toră: (aplause) regulați dară cestiunea acesta! Eî bine, d-loră, unde este crima unui a­­semenea faptă ? Venit’amă noi se impune mă voința nóstru cuiva? Nu, d-loră, noi amă ve­nită cu umilință și respectă se espunemă înaintea d-v.­iă situa pune, se ceremă m­ă remediă. Dacă locuia pe care noil’amă pro­pusă nu place, daca se socotesce prea vio­­lente, barbară chiară: Eî bine, propuneți d-v. acea­a ce veți socoti mai nemerită, amen­dați propunerea nóstra, noi nu ne înprot­­­­­mă, dară pentru D-peă, d-loră, cestiunea acesta trebue se se trateze, căci lui rulă nu póte remănea asta! D-loru, după tóte insultele ce evreii și partisanîi loră ne aruncă prin presă indusă în retăcire, prin calomniile loră, după sta­rea de îndîrjire și­ revoltare la care aă a­­junsă evreii în­­ora din causa unoră ase­menea Incuragiărî, asta în călă­bu scimă ce se póte întâmpla: — Chiară astă-cu­ d-loră a venită la Adunare uă depeștă telegrafică de la Huși unde Gățî­va cetățianî arată în­ceputurile consecințelor­ acestei stări de dăruie a evreiloră: chiară astă­­]î­dică s’a citită acea depeștă, în care se areta cumă Românii suntă insultați în­­ ora soră, cumă deputații cari au cutezată de a supune înaintea Adunării acelă proiectă de lege, au fostă batjocoriți în totă modulă In piață publică, in fața autorități­­loră, de cătră evrei, și cumu­nă venită ce­­tățianiî cari in indignațiunea loră aă recla­mată la procurare aretăndu’i că­ este uă lo­vire a legei d’a­ se insulta astă-felă nisce ómeni cari nici măcară suntă presințî și domnia sea se’șî facă datoria; insă că acelă procurară a stată cu mănele încrucișiate; după tóte aceste, însă d-loră, noî, supscrii­­torîi propunereî, suntemă departe d’a ne plân­ge cătușî de pucină, și nu amă fi rădicată nici uă vorbă, nici u­ă murmură măcară, dacă ocasiunea nu ar fi fostă aduși astă­zi, fără se o fi provocată noi cătu­șî de­ pucină, fără se o fi dată ! Credeamă insă d-loră că, celă pucină, cele ce se­­ jică pe nedreptură in contra nostru, nu voră găsi nici uădată m­ă resunetă pe aceste bănci.............. D-loră, ni saă­­ fisă că simțimentele nós­tre nu suntă simțimente românesc!: așia a zisă onor. d. Ministru de Interne la înce­­putul­ discursului d-sale. D. Ministru de Interme. N’am afisă așia! D. I. Codrescu. La urmă cea dreptă a mai revenită. . . . Ințelegu că emoțiunea preocupațiunea în care d- sea era lă­ a îndem­nată a fi pote­­amă aspru pentru noi; amu fostă adâncă loviți d-loiu, dară pentru a­­césta nud voimă nici decumă d-luî Minis­tru. .... Credemă lu sentimentele d-séle romănescu, credemă că presiunea trebue se fiă prea mare, și d-sea voindu se arate că nu împărtășiasce ideiele pro­pui­tori­loră, aă pusă póte prea multă căldură întru a de­clara acesta. Ințelegemă prea bine că ideiele propuitoriloră acestui proiectă se nu fiă îm­părtășite de d-sea, dară se merge pînă a nega propuitoriloră și simțirile loră curate, și romănismulă loră, credă că acesta era prea multă, căci d-loră, dacă numai din a­­césta urmare a nóstru, s’ar conchide că noi nu mai avemă sentimente Romănescu, apoi d-loră, ar trebui se de­dică totă asta și pentru­­ era intrega care sufere și care as­­tă­z­î ve­dice scăpațime de posițiunea în care nuaă adusă evreii! Atunci trebue se se­dică că tótá acésta (éra nu mai e rom­ánés­ á! (aplause) că nu mai suntă Romani acei cari în suferințele lor, cuteza de a se plânge, cuteza de a le spune! Ei D-loră! dară ni s’aă pusă înainte că dilemă, și dilema este acésta: sau proiectul ă va fi respinsă de acesta onor. Cameră, și atunci vomă­ trece ăelași, — căci se va dice că proiectul ă s’aă respinsă în facia unoră amenințări, — sau vomă primi proiectulă și atunci va fi...............potopulă! D. ministru, de interne. Barbari. D. I. Codrescu Ai atunci vomă trece de barbari­i de ce d. ministru, dacă ară fi numai atăta nu ar fi pré de speriată,­dară amă cred’ată că are se fiă potopă de noi... Ei bine! credă ca dilema acesta nu ară putea fi pusă în cestiunea de facia. D-lară, vamă spus’o de mai nainte că, intențiunea propuitorilor, proiectului de lege în privința evreilor, aă fostă acea, de a a­­trage atențiunea d-vostră, asupra acestei can­grene a societății nóstre. Amă fostă aduși la acésta cu atâta mai multă, pre cătă de­­unădî cu ocasiunea present,arii unoră petițiuni ale locuitoriloru din mai multe sate din ju­­deciulu Nem­ți, care suferă forte multă din causa evreilor­, — și onorabilă d. Cogălni­­cianu ca unulă ce cunosce localitatea, d’ar ară vrea, ară putea se aducă mărturia sea, că nu adeveră aceste sate suferă multă di la evrei .... D. M. Cogălnicianu. Așa este. D. I. Codrescu. Eî bine! acele petițiuni venite la Adunare au fostă trimise la comi­siunea petițiuneloră și acea onorabilă comi­­siune prin conc­usiunele raportului scă aă opinată ca se se recomande guvernului, ca avându în vedere legile esistincte se scutescu comunale rurale de năvălirea evreiloră care le facă arăta­reă. Amă putută constata a­­taneu, cu mare bucuria, că aceste cond­u­­siunî seu adoptată de onor Adunare fără discuțiune. Adevărată așa este. Amă înțelesă pre bine ca adunarea se nu fi voită se facă

Next