Romanulu, aprilie 1868 (Anul 12)

1868-04-20

* ANÜLO ÁLD DOUE-SPRE-DECILE VOIGSCE ȘT. VEI PUTE ——-«»*----­CAF1T. DIST. PE aNU . . . . . . . , LEI NOUÎ 48 ---- 58 PH sjSse luni.............. n n 24 — 29 PEȚapÎLCNl.............. „ „ 12—15 PE­UR LUKA «­­í t I a­JJ j1 5 *•” 5 UND ESEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU PR. 20. PENTRU AUSTRIA.......................FIOR. 10 VAL. AUST. DEPEȘSE TELEGRAFICE (Servițiului privații alu MONITORULUI). FLORENZA, 2­8 Apriliu. — Principele re­gale de Prussia a sositü asta-séra. VIENA, 28 Apriliu.— Comitetulu de jus­tiția alu Reichsratului acceptă proiectulu­ mi­nisterială relativă la introducerea jurațiloră. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANI No. 1.­ REDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Bucuresci 19 PriSmű. Fieraril. Anunci arămă­­ri, publicarea în diariuba­ austriacă, „Noua­ Presa­ li­­bera“ în No. de la 24 Aprile, a unei epistole a Alteței sale regale, Principele Anton de Hohenzollern, adresată renumitului literată, Berthold Auerbach. Atăt ș­ pentru respectului ce datorim­ Augustei persone care a scrisu--o, câtă și­ pentru însemne­­tatea politică, și pentru noi și na­ționale, a acestei epistole, și pentru învățămintele ce putemă culege din­tr’însa, credemui de datoria nostră, a o reproduce chiar­ în acestă parte a diartului: „Onorate amice! De mult îi ași fi respinsă la epistolile dumitale d’uă însemnătate gravă, dacă în intervalu nu m’ași fi ocupată de cercetări me­nite a-mi procura uă convingere despre zgomotele forte alarmante în privința persecuțiunii Evreilor d­in Moldova. Acumă posedă acestă con­vingere pe deplină. Ființă mea este adîncă rănită că i s’a putută atri­bui asemene fapte arbitrarie. Elă și guvernul ă se­ negă positivă c’ar fi esistată, ori unde va fi, ună ase­mene adusă rușinosă a puterei au­torității în contra Evreilor­, și re­ducă ivirea și împrăștiarea unor­ asemene sgomote urîciose, cari bat­­jocorescă ori­ce civilisațiune, la nișce intrigi isvorîte în afară din România și țesute cu uă animositate ostilă și perfidă. „Dară, fiindă­ că tată ar putea e­­siste posibilitatea, ca unii funcționari se fi luată pre­care măsuri teroris­­tice, ființă meă s’a decișii a cerceta în personă și la fac­ ia locului întâm­­plările eventuale ș’a supune pe cul­pabili, fără considerațiune de per­­sone, cari pute aă lucrată într’ună interesă de partită, penalității me­ritate după totă rigarea legei. Prin acestă faptă se identifică cu ideiele de umanitate și dovedesce în publică că se silesce a combate și a stîrpi ticăloșia ori­unde o va găsi. Cul­tura spiritului ș’a animei sale. și totă cursul­ educațiunii sale îmi suntă despre acesta garanții sigure. „România nu trebue astă­di ancă a fi măsurată cu măsura culturei europiane. Tóte părțile din cari se compune poporațiunea d’acolo, in­­clusivă Israeliții, se află într’uă stare socială, care naturalmente se resimte de acea­a a țerilor­ vecine. Pe d’uă parte bulevardul­ Carpaților­— care desparte acea țară de elementele Transilvaniei — și pe d’altă parte contactul, inevitabile cu starea so­­lfti­i adîncă căzută a poporațiuni­ Le­ Ruse și turce, sunt­ opstaclii, cari s Hșipotrivescă unei regenera­­țiuni morale după ideile nóstre. Uă viață de omă nu va fi d’ajunsă a face îmbunătățirea posibile, dară tată póte fi reservată fiului meu d’a con­tribui la desvoltarea unui viitor și­ plină de speranță. „Acestă reflesiune mă conduce dreptă la continuarea unei întrevor­­biri că am avută cu domniata, în trecuta nostră întâlnire, ș’ală căreia efectă asupra spiritului ș’a­­nime, l’am simplitu ca uă rouă recoritare. Am vorbită și despre renascerea Austriei și într’altele de „Neue freie Presse.11 M’am bucurată de concor­danța ideieloră nóstre în privința cu­prinderii, spiritului și tendinței a­cestui dram­ă........... Dară este ună mare grabă de obiectivitate d’a lăuda uă foiă, care mai în tóte di­lele mă­rânesce personală, înțelegi­ cu a­­cesta modulă discuțiunii în afacerile romane, cari sunt­ nedespărțibile de lucrările și faptele fiiului meu. „Adese suntă lovită adîncă în inimă, căndă citescă apreb­ări, opi­­niuni și sentințe, cari suntă basate pe nisce presupuneri false și dove­­descă uă animositate neî mpăcată. „Cea mai eronată din tote pre­supunerile este admiterea, că avene­­mântură la guvernul­ principatelor­ Dunărene a fiiului meu s’ar afla în conesitate cu înarmarea Prussiei în contra Austriei. Sosirea fiiului meu pe teritoriul­ romănă a avută locă, nu fiindă ca începerea ostilităților­ în contra Austriei se sevîrșise, ci cu tote că era începută. Călătoria lui inconito, atătă de mult discutată și ridiculisată prin Austria, era în natura lucrului și faptulă c’a isbutită dovedesce c’a fost d esecutată cu di­­baciă, îndemnarea nu trebue căutată în Austria ci în România, fiind­că se sim­țea trebuința d’a se face ună fapt împlinită. In acesta privință fîă­ care este însuși apropere scă. Confesiunea credinței politice a fiiului meu nu este de­locă opusă Austriei, de la care singură — dată nici vădată din partea Rusiei sau Turciei — se potă aștepta înrîurirî civilisătore. Daca însă i se impută tendința Romăni­­lor­ austriacî la­să unire națio­nale de semințiă, acesta nu dove­desce altă nimică, d­ecătă uă recu­­noscere voluntariă. Fiul­ meă are destulă a face cu ordinea internă și întărirea iei — de figură nu-șî va crea cu ușurință complicări ester­ne: „împrejurarea, că „Neue freie Presse“ póte pleda în favorea boia­­rismului este uă contradicțiune în­vederată cu tendințele sale politice; dară căndă dice că nu găsesce ni­mică bună în Prussia, în acesta redă uă sistemă că o ’nțelegă și n’o condamnă. „E că, onorate amice, uă epistolă forte lungă — ună atentată asupra timpului d-tele atăt de preciosă. Cea mai frumósă resbunare că ai putea lua ar fi • a’mi scrie o­ scrisore îndouită de lungă. „Despre simptimintele provocate de sărbătorile Pascelară și de primă­­vară voiă tăcea; voiă spune nu­mai arătă, că ele mă împingă afară și mai ântâiă, din causa piciorului meă șchiopă, la uă bată. Cu tote Prussiophagia Suaviloră inima mă trage la Wildbad în pădurea négra (torêt noire). Acumă cu Dumnedeă! „ Cu vechiă amid­ă și adevărată stimă totă-da­ nsa credinciosulă dumi­tale amică. „Hohenzollern. „Düsseldorf, 19 Aprilie 1868. „P. S.— Apropos de „Neue freie Presse“ mi-adu­că tocmai acumă a­­minte: Făcutu-a cine-va în arna 1866 guvernului austriacă vr’uă imputare în privinția persecuțiuniloră arătă de escesive și arătă de atroce a E­­vreilor­ în Boemia? Nimeni.— Dacă aceste escese sălbatice erau că mă­sură despre gradul­ de cultură ală poporațiunii credhice. A trebuită multă tâmpă pînă căndă guvernulă­­ ce dă adeverulă, „în tote acea­a­ sî mesură și suntă mulțămită.“ Și cei de la Terra strigă: doue mesu­ri și vomă fi mulțămiți: una pentru guvernulă austriacă, căndă acumă do­­i ani se comite să fapte atroce în Bohemia, alta pentru gu­vernul ă romănă chiară „pentru că n’a prevenită­espesele.“ Principele de Hohenzollern de­­nund­ă „intrigile ce se țesă în străi­nătate contra României,“ cei de la Terra au susținută că tote câte a clisă Presa austro-maghiare, și de arme, și de bande, și de înecarea israelițiloră de la Galatzî, și de mul­tele persecutări și atrocitățî comise în contra­fară, și de isgonirea Polo­­niloră, tote suntă adeverate și, nu numai că nu suntă intrige și ca­lomnie clară încă totă ce aă spusă acele diam­e suntă fapte adeverate ce dânșii, (cei de la Terra) le îm­prumută ele la organele străine. Principele eie Hohenzollern, cere ca Presa austriacă se aibă acea­a­și măsură pentru cele ce se petrecă în România ca și pentru cele petre­cute în Bohemia. Cei de la Terra acoperă peca­­tele Austriei di­n Bohemia, și luăndă faptele din întru după foile străine strigă cu dînsele că guvernul­ Ro­mâniei este cel­ pecătos, celei culpa­bile, și încă culpabile chiară fiindă că „n’a prevenită reală.“ Principele eie Hohenzollern, se dechiară adîncă rănită la inimă de cele ce scriă foile austro-maghiare; cei de la Terra repetă cu inima și cu gura atacurile acelora diarne. Principele de Hohenzollern arătă calomniele presei austriace în pri­vința politicei care a condusă pe principele Carol I pe Tronul­ Ro­mâniei, și dovedesce că preotimă a venită condusă de interesele Romă­­nilor, totă astă­felă politica sea este și va fi română și va tinde spre națiunile civilisate, dară nici vădată spre Rusia. Cei de la Terra sus­țină cu presa austo-maghiară că gu­vernul­ Principelui Carol I, lucrază cu Rusia în contra Franciei ș­i Aus­triei, ba încă că chiară prin căile ferate voiesce a da țara Prusiei și Rusiei. Judice dară publiculă lea­litatea și simțimântele romănesci ale diariului Terra, căci noi ne înărgi­­nimă în a espime faptele, ș’a le e s­­pune astă-felă precumă le vedă cu ochii loră toți Românii, ară nu pre­­cumă le relatoză foile străine. După că depeșia prim­ita de la d. minis­tru ală casteloră. Măria Sea Domnitorulă a plecată din Iași era la 9 și jumătate ore spre Petra. La pornire, întocmai ca și la sosire, Iașenii au făcută Măriei Sale uă ma­­nifestațiune entusiastă petrecândusă pînă in depărtare, manifestațiune care lăsândă a se vedea regresurile ce încercau pentru pleca­rea Măriei Sele, dovedea și de astă-dată cu tărie amarea și devotamentul­ ce pastreza cetățenii din Iași pentru augusta personă a Măriei Sele. La 2 ore iară 10 minute, Măria Sea plecată din Târgu-Frumosu, La podul­ Ileei s’a făcută Măriei Sele­uă primire spendidă. La Târgu-Frumosu primirea a fostă și mai deosebită; aci s’a presintată Măriei Sele­jăne și sare. La Petra, Măria Sea a trasă in cuartiră la d. Panait Brădescu.­­ (Monitoriulu). ----------—^>oo8§<x]';­o--------— SAMBATA, 20 APRILIE 1868. LUMINEZ­A TE ȘI VEI FI -----—JOJJ------­PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚ?1URI ȘI RECLAME* SE ADRESA IN BUCURESCT, - LA ADMINISTRATIUNEA ZIAR 11 LUI­IN DISTRICTE LA COR­ESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS- 1I ALLEGRAIN RUE DE t­ ANCIENNE COMEDIE NO. 5. Anunțurile LINIA DE 30 LITERE........................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOCI Bucurescu, 18 Aprilie 1868. D-lu­i Redactare alu diariului, ROMANULU, Domnule, Onorabilului d. Bu­escu­, deputată și membra ală comisiuneî financiare s’a socotită datoră a respunde în diariulă d-stra din 13 ale curentei, la precedenta mea epistolă, atingă­­tore de votul­ Camerei deputaților, în cestiunea creditului de 601.247 franci, credită pe care Camera l-a respinsă. Onorabilul­ d. Buescu își impune datoria de a combate argumentele mele în privirea acelui votă și a conchide din nooă la condemiiarea ministeriului de atuncea. Cuvintele ce am întrebuințată în acea episto­lă: „înverșiunarea unei m­ajorități „prevenită și pasionată,“ i s’aă pă­rută d-lui Buescu do­uă asprime care nu putea fi lăsată fără respunsă, și acesta mai alesă: „pentru ca cu­mintele mele se nu lase influința „ce să potă inspira publicului prin „importanța cunostințelor­ mele fî­­„nanciare­“ Ințelegă că d. Buescu, ca mem­bru din majoritatea comisiunii finan­ciare, care a decisă pe Cameră în voinlu scă, se se simte datoră a replica la acea a mea epistolă, și a se sili a demonstra publicului că conclusiunile comisiunii financiare au fostă drepte, și că votul ă ce l’a aprobată n’a putută fi de­câtă ra­țională. De acea nici că vină a mă încerca de a preface opiniunea d-sale, opiniune pe care o crede în ade­­veră „neclintită“ precumă d-sa o declară. Totulă era se se probeze că omenii din ministeriul­ I. Ghica aă­cășunată Statului că pagubă co­losală, ca aseminea omeni merită blamă și reprobațiune! Comă e dară cu putință că acei ce s’aă silită a da țereî că aseminea probă se potă reveni astă­ fli asupra neclintitei loră convicțiune. De acee­a, o repet, nici că am pretențiunea de a modifica opiniunea onorabilului d-nu Buescu. Datoria ce că am însă către co­legii mei din ministerie, mă obligă a releva doue puncte, din articlul­ d-lui Buescu, cari suntă punctele esențiale ale argumentațiimnii d-sale și în temeiulă cărora d. Buescu pro­nunță din n­oă irevocabila nostră condemnațiune. I. D. Buescu recunoste că jur­­nalul­ consiliului miniștrilor, de a­­tuncea n’a aprobată de­câtă prefa­cerea termenilor plații procenteloră, iară că plățile amortismentului le-a menținută în marginile contractului. Constat mai ântâiă acesta decla­­rațiune. Cu tote acestea însă, d-na Buescu vine și adaugă din nuoă. „Că d-sa susține că, chiară dacă „terminulă plății amortismentului s’ar „fi păstrată la I-iă Octobre, după „cum­ă se prevede în convențiune, „totu­și liberarea aceloră 601.247 „franci ar fi fostă pagubă pentru „Stată. “ Fără îndouială, numai „persisten­­ța neclintită“ ce d. Buescu pune în opiniunea sa, l’a împiedecată a se convinge de ună argumentă, care de­și forte simplu, nu pote lăsa pe nimenea în îndouială, că dacă ar fi remasă plățile amortismentului ]a terminele de 1 Octobre, resulta­­tulă trebuia se fiă diametralmente opusă opiniunei d-sele, și în ade­vără, dacă amortismentul ă se opera un termenele prescrise de conven­­țiune și menținute de jurnalul­ con­siliului, apoi nu încape îndouială. că

Next