Romanulu, aprilie 1868 (Anul 12)
1868-04-20
* ANÜLO ÁLD DOUE-SPRE-DECILE VOIGSCE ȘT. VEI PUTE ——-«»*----CAF1T. DIST. PE aNU . . . . . . . , LEI NOUÎ 48 ---- 58 PH sjSse luni.............. n n 24 — 29 PEȚapÎLCNl.............. „ „ 12—15 PEUR LUKA «í t I aJJ j1 5 *•” 5 UND ESEMPLARU 24 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU PR. 20. PENTRU AUSTRIA.......................FIOR. 10 VAL. AUST. DEPEȘSE TELEGRAFICE (Servițiului privații alu MONITORULUI). FLORENZA, 28 Apriliu. — Principele regale de Prussia a sositü asta-séra. VIENA, 28 Apriliu.— Comitetulu de justiția alu Reichsratului acceptă proiectulu ministerială relativă la introducerea jurațiloră. ADMINISTRATIUNEA PASAGIULU ROMANI No. 1. REDACTIUNEA STRADA ACADEMIEI 22. Bucuresci 19 PriSmű. Fieraril. Anunci arămări, publicarea în diariuba austriacă, „Noua Presa libera“ în No. de la 24 Aprile, a unei epistole a Alteței sale regale, Principele Anton de Hohenzollern, adresată renumitului literată, Berthold Auerbach. Atăt ș pentru respectului ce datorim Augustei persone care a scrisu--o, câtă și pentru însemnetatea politică, și pentru noi și naționale, a acestei epistole, și pentru învățămintele ce putemă culege dintr’însa, credemui de datoria nostră, a o reproduce chiar în acestă parte a diartului: „Onorate amice! De mult îi ași fi respinsă la epistolile dumitale d’uă însemnătate gravă, dacă în intervalu nu m’ași fi ocupată de cercetări menite a-mi procura uă convingere despre zgomotele forte alarmante în privința persecuțiunii Evreilor din Moldova. Acumă posedă acestă convingere pe deplină. Ființă mea este adîncă rănită că i s’a putută atribui asemene fapte arbitrarie. Elă și guvernul ă se negă positivă c’ar fi esistată, ori unde va fi, ună asemene adusă rușinosă a puterei autorității în contra Evreilor, și reducă ivirea și împrăștiarea unor asemene sgomote urîciose, cari batjocorescă orice civilisațiune, la nișce intrigi isvorîte în afară din România și țesute cu uă animositate ostilă și perfidă. „Dară, fiindă că tată ar putea esiste posibilitatea, ca unii funcționari se fi luată precare măsuri teroristice, ființă meă s’a decișii a cerceta în personă și la fac ia locului întâmplările eventuale ș’a supune pe culpabili, fără considerațiune de persone, cari pute aă lucrată într’ună interesă de partită, penalității meritate după totă rigarea legei. Prin acestă faptă se identifică cu ideiele de umanitate și dovedesce în publică că se silesce a combate și a stîrpi ticăloșia oriunde o va găsi. Cultura spiritului ș’a animei sale. și totă cursul educațiunii sale îmi suntă despre acesta garanții sigure. „România nu trebue astădi ancă a fi măsurată cu măsura culturei europiane. Tóte părțile din cari se compune poporațiunea d’acolo, inclusivă Israeliții, se află într’uă stare socială, care naturalmente se resimte de aceaa a țerilor vecine. Pe d’uă parte bulevardul Carpaților— care desparte acea țară de elementele Transilvaniei — și pe d’altă parte contactul, inevitabile cu starea solftii adîncă căzută a poporațiuni Le Ruse și turce, sunt opstaclii, cari s Hșipotrivescă unei regenerațiuni morale după ideile nóstre. Uă viață de omă nu va fi d’ajunsă a face îmbunătățirea posibile, dară tată póte fi reservată fiului meu d’a contribui la desvoltarea unui viitor și plină de speranță. „Acestă reflesiune mă conduce dreptă la continuarea unei întrevorbiri că am avută cu domniata, în trecuta nostră întâlnire, ș’ală căreia efectă asupra spiritului ș’anime, l’am simplitu ca uă rouă recoritare. Am vorbită și despre renascerea Austriei și într’altele de „Neue freie Presse.11 M’am bucurată de concordanța ideieloră nóstre în privința cuprinderii, spiritului și tendinței acestui dramă........... Dară este ună mare grabă de obiectivitate d’a lăuda uă foiă, care mai în tóte dilele mărânesce personală, înțelegi cu acesta modulă discuțiunii în afacerile romane, cari sunt nedespărțibile de lucrările și faptele fiiului meu. „Adese suntă lovită adîncă în inimă, căndă citescă aprebări, opiniuni și sentințe, cari suntă basate pe nisce presupuneri false și dovedescă uă animositate neî mpăcată. „Cea mai eronată din tote presupunerile este admiterea, că avenemântură la guvernul principatelor Dunărene a fiiului meu s’ar afla în conesitate cu înarmarea Prussiei în contra Austriei. Sosirea fiiului meu pe teritoriul romănă a avută locă, nu fiindă ca începerea ostilităților în contra Austriei se sevîrșise, ci cu tote că era începută. Călătoria lui inconito, atătă de mult discutată și ridiculisată prin Austria, era în natura lucrului și faptulă c’a isbutită dovedesce c’a fost d esecutată cu dibaciă, îndemnarea nu trebue căutată în Austria ci în România, fiindcă se simțea trebuința d’a se face ună fapt împlinită. In acesta privință fîă care este însuși apropere scă. Confesiunea credinței politice a fiiului meu nu este delocă opusă Austriei, de la care singură — dată nici vădată din partea Rusiei sau Turciei — se potă aștepta înrîurirî civilisătore. Daca însă i se impută tendința Romănilor austriacî lasă unire naționale de semințiă, acesta nu dovedesce altă nimică, decătă uă recunoscere voluntariă. Fiul meă are destulă a face cu ordinea internă și întărirea iei — de figură nu-șî va crea cu ușurință complicări esterne: „împrejurarea, că „Neue freie Presse“ póte pleda în favorea boiarismului este uă contradicțiune învederată cu tendințele sale politice; dară căndă dice că nu găsesce nimică bună în Prussia, în acesta redă uă sistemă că o ’nțelegă și n’o condamnă. „E că, onorate amice, uă epistolă forte lungă — ună atentată asupra timpului d-tele atăt de preciosă. Cea mai frumósă resbunare că ai putea lua ar fi • a’mi scrie o scrisore îndouită de lungă. „Despre simptimintele provocate de sărbătorile Pascelară și de primăvară voiă tăcea; voiă spune numai arătă, că ele mă împingă afară și mai ântâiă, din causa piciorului meă șchiopă, la uă bată. Cu tote Prussiophagia Suaviloră inima mă trage la Wildbad în pădurea négra (torêt noire). Acumă cu Dumnedeă! „ Cu vechiă amidă și adevărată stimă totă-da nsa credinciosulă dumitale amică. „Hohenzollern. „Düsseldorf, 19 Aprilie 1868. „P. S.— Apropos de „Neue freie Presse“ mi-aducă tocmai acumă aminte: Făcutu-a cine-va în arna 1866 guvernului austriacă vr’uă imputare în privinția persecuțiuniloră arătă de escesive și arătă de atroce a Evreilor în Boemia? Nimeni.— Dacă aceste escese sălbatice erau că măsură despre gradul de cultură ală poporațiunii credhice. A trebuită multă tâmpă pînă căndă guvernulă ce dă adeverulă, „în tote aceaa sî mesură și suntă mulțămită.“ Și cei de la Terra strigă: doue mesuri și vomă fi mulțămiți: una pentru guvernulă austriacă, căndă acumă doi ani se comite să fapte atroce în Bohemia, alta pentru guvernul ă romănă chiară „pentru că n’a prevenităespesele.“ Principele de Hohenzollern denundă „intrigile ce se țesă în străinătate contra României,“ cei de la Terra au susținută că tote câte a clisă Presa austro-maghiare, și de arme, și de bande, și de înecarea israelițiloră de la Galatzî, și de multele persecutări și atrocitățî comise în contrafară, și de isgonirea Poloniloră, tote suntă adeverate și, nu numai că nu suntă intrige și calomnie clară încă totă ce aă spusă acele diame suntă fapte adeverate ce dânșii, (cei de la Terra) le împrumută ele la organele străine. Principele eie Hohenzollern, cere ca Presa austriacă se aibă aceaași măsură pentru cele ce se petrecă în România ca și pentru cele petrecute în Bohemia. Cei de la Terra acoperă pecatele Austriei din Bohemia, și luăndă faptele din întru după foile străine strigă cu dînsele că guvernul României este cel pecătos, celei culpabile, și încă culpabile chiară fiindă că „n’a prevenită reală.“ Principele eie Hohenzollern, se dechiară adîncă rănită la inimă de cele ce scriă foile austro-maghiare; cei de la Terra repetă cu inima și cu gura atacurile acelora diarne. Principele de Hohenzollern arătă calomniele presei austriace în privința politicei care a condusă pe principele Carol I pe Tronul României, și dovedesce că preotimă a venită condusă de interesele Romănilor, totă astăfelă politica sea este și va fi română și va tinde spre națiunile civilisate, dară nici vădată spre Rusia. Cei de la Terra susțină cu presa austo-maghiară că guvernul Principelui Carol I, lucrază cu Rusia în contra Franciei și Austriei, ba încă că chiară prin căile ferate voiesce a da țara Prusiei și Rusiei. Judice dară publiculă lealitatea și simțimântele romănesci ale diariului Terra, căci noi ne înărginimă în a espime faptele, ș’a le e spune astă-felă precumă le vedă cu ochii loră toți Românii, ară nu precumă le relatoză foile străine. După că depeșia primita de la d. ministru ală casteloră. Măria Sea Domnitorulă a plecată din Iași era la 9 și jumătate ore spre Petra. La pornire, întocmai ca și la sosire, Iașenii au făcută Măriei Sale uă manifestațiune entusiastă petrecândusă pînă in depărtare, manifestațiune care lăsândă a se vedea regresurile ce încercau pentru plecarea Măriei Sele, dovedea și de astă-dată cu tărie amarea și devotamentul ce pastreza cetățenii din Iași pentru augusta personă a Măriei Sele. La 2 ore iară 10 minute, Măria Sea plecată din Târgu-Frumosu, La podul Ileei s’a făcută Măriei Seleuă primire spendidă. La Târgu-Frumosu primirea a fostă și mai deosebită; aci s’a presintată Măriei Selejăne și sare. La Petra, Măria Sea a trasă in cuartiră la d. Panait Brădescu. (Monitoriulu). ----------—^>oo8§<x]';o--------— SAMBATA, 20 APRILIE 1868. LUMINEZA TE ȘI VEI FI -----—JOJJ------PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚ?1URI ȘI RECLAME* SE ADRESA IN BUCURESCT, - LA ADMINISTRATIUNEA ZIAR 11 LUIIN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS- 1I ALLEGRAIN RUE DE t ANCIENNE COMEDIE NO. 5. Anunțurile LINIA DE 30 LITERE........................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOCI Bucurescu, 18 Aprilie 1868. D-lui Redactare alu diariului, ROMANULU, Domnule, Onorabilului d. Buescu, deputată și membra ală comisiuneî financiare s’a socotită datoră a respunde în diariulă d-stra din 13 ale curentei, la precedenta mea epistolă, atingătore de votul Camerei deputaților, în cestiunea creditului de 601.247 franci, credită pe care Camera l-a respinsă. Onorabilul d. Buescu își impune datoria de a combate argumentele mele în privirea acelui votă și a conchide din nooă la condemiiarea ministeriului de atuncea. Cuvintele ce am întrebuințată în acea epistolă: „înverșiunarea unei majorități „prevenită și pasionată,“ i s’aă părută d-lui Buescu două asprime care nu putea fi lăsată fără respunsă, și acesta mai alesă: „pentru ca cumintele mele se nu lase influința „ce să potă inspira publicului prin „importanța cunostințelor mele fî„nanciare“ Ințelegă că d. Buescu, ca membru din majoritatea comisiunii financiare, care a decisă pe Cameră în voinlu scă, se se simte datoră a replica la acea a mea epistolă, și a se sili a demonstra publicului că conclusiunile comisiunii financiare au fostă drepte, și că votul ă ce l’a aprobată n’a putută fi decâtă rațională. De acea nici că vină a mă încerca de a preface opiniunea d-sale, opiniune pe care o crede în adeveră „neclintită“ precumă d-sa o declară. Totulă era se se probeze că omenii din ministeriul I. Ghica aăcășunată Statului că pagubă colosală, ca aseminea omeni merită blamă și reprobațiune! Comă e dară cu putință că acei ce s’aă silită a da țereî că aseminea probă se potă reveni astă fli asupra neclintitei loră convicțiune. De aceea, o repet, nici că am pretențiunea de a modifica opiniunea onorabilului d-nu Buescu. Datoria ce că am însă către colegii mei din ministerie, mă obligă a releva doue puncte, din articlul d-lui Buescu, cari suntă punctele esențiale ale argumentațiimnii d-sale și în temeiulă cărora d. Buescu pronunță din noă irevocabila nostră condemnațiune. I. D. Buescu recunoste că jurnalul consiliului miniștrilor, de atuncea n’a aprobată decâtă prefacerea termenilor plații procenteloră, iară că plățile amortismentului le-a menținută în marginile contractului. Constat mai ântâiă acesta declarațiune. Cu tote acestea însă, d-na Buescu vine și adaugă din nuoă. „Că d-sa susține că, chiară dacă „terminulă plății amortismentului s’ar „fi păstrată la I-iă Octobre, după „cumă se prevede în convențiune, „totuși liberarea aceloră 601.247 „franci ar fi fostă pagubă pentru „Stată. “ Fără îndouială, numai „persistența neclintită“ ce d. Buescu pune în opiniunea sa, l’a împiedecată a se convinge de ună argumentă, care deși forte simplu, nu pote lăsa pe nimenea în îndouială, că dacă ar fi remasă plățile amortismentului ]a terminele de 1 Octobre, resultatulă trebuia se fiă diametralmente opusă opiniunei d-sele, și în adevără, dacă amortismentul ă se opera un termenele prescrise de convențiune și menținute de jurnalul consiliului, apoi nu încape îndouială. că