Romanulu, iunie 1868 (Anul 12)

1868-06-03

172 D-nu G. Brătianu ne trămite spre publicare mnă respinsă la epistola adresată d-sele de d. N. Gherman, îi ceremă ertare dacă cu totă dorința ce avemă d’a o publica, spațiulă nu ne permite al da locă aflî in diabiulă nostru. Asemene ceremă ertare suteloră de cetățianî cari ne-aă trimisă de pește în cestiunea ministeriale și pe ceri spațială nu ne permite a le publica. Ne vomă împlini mărie astă datoria. ROMÂNULUI IUNIU 1868 traliaseu la San-Domingo, unii ministeril atâtii de negru, precumu ne depinge pe cabinetulu actualii alü României? și chiar dacă aici esiste undeva unü guvernu măcarii în a patra parte atât și de monstruoșii ar fi őre posibile ca națiunea și omenirea întregii se tacă, se sufere, se nu simtă nemică, în așteptare de a resuna revelatricea voce a d-lui Panaită Radu? Precum, vedeți, noi nu combatemîi nici de câinii pe teribilulü adversarii, nu analizămii una singură din incriminațiunile sale, nu demonstrămii de locii neesactitatea și falsitatea aserțiunilor, deși acesta ar fi totu ce se pate mai lesne, de vreme ce, bună ore, pe cândă dumnelui declamă contra discreditului financiarii,, acelașî numerii de Duminică alu Romănului, în care se reproduce faimosa Moțiune, publică pintre auunciuri, cumti că dd. Poumay și Vlastos compteză cupenele imprumutului Offenheim „în napoleoni de aurii, fără nici ud chieltuielii fard nici ud reducțiune,fiird nici unii comisionii, noi nemulțămimii aci de a constata numai absurditatea generale de a grămădi asupra ministeriului actualii atâtea grozăvii pe câte nu s’a imputații nici uă dată nici chiară reposatului Suluca! Așa dată, capii d’opera d-lui Panaitii Radu este uă producțiune comică în totă puterea cuvântului, și anume oă încercare de felului acelei poeme a lui Lefranc de Pompignan, în care autorele, avendu în vedere nu ideia sau adeverulu, ci numai încăpeținarea de a face ca tote versurile se se finescă cu rima si, întocmai precumu venerabilului nostru senatorii voes ce a grupa cu orice preță toți termenii anti-ministeriali, a scrisă de exemplu: „Nous fumes done au château d’If, . „C’est un lieu peu récréatit, „Défendu par le fer oisif „De plus d’un soldat maladif, „Oui, de guerrier jadis actif, „Est devenii guerrier pass ii „Sur ce roc taillé dans le vlf, „Par bon ordre on rclient captif, „Dans l’eneeinte d’un mur massif „Esprit libertin, coeur rétif, e,tc. etc. etc. Asemănarea între procedura d-lui Panaitu Radu și a lui Lefranc de Pompignan este perfectă; amenduoi sunt preocupați egalmente de dorința de a realiza uă colecțiune de vorbe, fără a’șî bate capulii câtușî de pucină de legile realității; toță deosebirea consistă numai în aceia că polisoneria poetului francesu își putu găsi uă umbră de nesuneta celu multă în clone trei calmele din epoca cea sburdalnică a Reginței pe candu gluma senatorului română a fostă ascultată, aplaudată și votată cu seriositatea cea mai pomposă de către ună înaltă corpă legislativă , B.P. Ildideu, pe baza unei teorii cama arbitrării conținută în următorele pasagiuri: „Intr’uă Cameră, candu vorbesce una oratore și ceîlalțî tăcu și votbză după cpmű „a formulată votulucelu care a vorbită, acei cari aă votată tăcendă au aderată la cele disc de către oratore este sciută că, căndă oratorele a vorbită intrua cesțiune, toți cățî aă tăcută ș’aă votată cu dênsula în acea cesțiune, aă dechiarată, prin acésta chiară, cam acelă momenta oratorele a fostă organulă soră etc.“ Dar întruă Cameră, asupra uneia și aceleiași cestiuni, mai mulți oratori vorbescă pentru și mai mulți contra lineare cu argumente deosebite, cumă dar istoricul veridicii spre care oratorii a fostă organulă celoră ce, tăcendă, aă votată în frecare sensă ? Saă mai bine, cumă scie fiecare oratoră, a cărei fracțiuni din acestea a fostă organulă ? Este mai sciută, mi se pare, că unul din obiectele ce are în vedere istoricul este de a evita, pe cătă se pate, erorile, și pate fi totă atătă de sclută că istoriculă care, din chiară senină, s’ară apuca pe ghicite sedică: „cutare numeră de represintanți se înțelege că vorbescă de represintanțî neasociațîi aă avută de organă pe cutare oratoră,“ s’ar espune gratuită a comite erori. Totă atătă de gratuită ve espuneți a greși căndă — totă pe ghicite, crezț — narați că „am vedută reprobarea generale.“ Ași protesta în contra acestei aserțiuni, dacă nu ași fi ajunsă a afla ce pucină credită merită protestările. Totă vă dată mai dicețî: „Vorbit’a D. G. Crețulescu? Dechiarat’a etc.?“ Pină acumă amă scrută că membrii Adunărilor vorbescă numai ca se înduplece pe alții a vota ca denșit; óra nu case de chiare care le suntă motivele pentru cari voteză în sensulă cumă dă a vota. Căndă ar fi permisă fiecăruia membru așî desvolta motivele votului, își pote figura cineva ce perdere de limpă ar urma, nu numai in adunări de căte 500 sau 600 de represintanțî cumă este, de exemplu, Camera de josă în Anglia, dar chiară într’uă Adunare de 40 sau 50 represintanțî cumă este Senatulă nostru. In acelașă articolă me mai întrebi, de ce nu am protestată în contra insultelor aduse de frate-meă ete.? Vedă ce departe suntă de a fi înțelesu de domnia-ta. Am Devoiă a începe prin a’țî spune că vă nu redă insultă în verîce alegațiune, că națiunea are cutare vină, cutare defectă. Eu ași vedea insultă, pată, numai în realitatea esistențeî acelui viuă sei! defectă, căndă ar esista in realitate; și, în acestă casă, nu veclă ce eficacitate ar putea avea protestările unor campioni. Singura protestare eficace ar fi silința, fiecăruia cetățănă de a desminți prin purtarea seu șlegărele oratorului. Ași augura tristă de viitorulă omenescă, dacă ași crede că filosofia d-tale este aceea a tutoră națiunoloră. Dar am mănghîerea a vedea că nu este astă-felă. Nu am îndemănă desbaterile urmate in parlamentul Angliei asupra bilului de reformă electorală, presintată în anulă trecută de D. Gladstone, că sc-lî puiă luptă achî pasagiurî din cuvintele oratoriloră care aă combătută bilula, și so vedeți cum ve libertate se esprimaă ei în privința stărei morale și intelectuale a ■ claselor, căroră se propunea a se acorda dreptură electorală. Suntă line încredințată că tată arătă de pucină plăpânde suntă și națiunea germană și cea francesă și cea elvețiană și cea belgiană, și mi se pare că așa este mai bine. Me miră, domnulă meă, că am nevoie a’țî aminti ce funestă lucru este pentru uă națiune de a permite a i se spune numai lucruri plăcute și de a proscrie capete aruncate, ca insulte enunciarea lucrurilor neplăcute, fie chiară neadeverurî. Atunci discuțiunea mi mai póte avea locă; și s’am fi putea întîmpla ca adulațiunea nerușinată, remasă astăfelă fară frîă, se poate fruntea in susă, și vocea care ar avea a dice ună adeverit neplăcută, dar salutarii, se fiă nebușită. Binervoiți, domniile redactori, a primi încredințarea prea distinsei mele considerațiuni. Corist. A. Crețulescu. ADUNAREA DEPUTAȚILOR.. . ) Ședința de la 1 lumii 1868. (Discursul d-lui Ion Brătianu). D. ministru de interne. D-loră, negreșitii că na să fi luată, cuventulă de n’ar fi fostă da cătă se primescă uă consolațiune din partea majorității acestei Camere, cumă adisă onor. d. Vernescu. D-sea adisă : „Voiți se dați vă consolațiune ministeriului? nu aveți trebuința s’o faceți în modulă acesta.“ In adeveră dac’ară fi fostă cestiunea d’a ni se da consolațiune, negreșită că, mai repetă, mașini luată cuvânturu. Imi pare visăreă ca onor. d. Vernescu, care ne dă spusă, nouă ce sloră aici, din acesta Cameră cătă suntemă de mici, de nepricepuți, cătă suntemă fară de speriință, fără elocință fără de Înaltă solință constituțională, pe lingă ceî-l-alțî din altă locă și negreșită că se simțea adîncă mâhnită căndă ne adresa aceste cuvinte; îmi păF8 reăijicu, și ancă me și miră, ca d-luî care și-a dată tóte aceste titluri ce nu mă ne lipsescă, nu a simpliă gravitatea cestiunea ș’a credută, căci nu este altă ceva de cătă a ne da nouă uă consolațiune; adecă, pentru că onor. Sonată ne atrămisă, cumă dice francesulă, „Sesădhiă varză acasă,“ majoritatea camerei se ne deamă votă de consolațiune, ca și cumă cestiunea de faclă nu ar fi fostă de cătă uă simplă cesțiune ministerială. Nu înțelegă cum onor. d. Vernescu, de la înălțimea unde S’a pasă, nu S’a petrunsü cacésta este să cestiune multă mai naltă de cătă aceia, în care ară fi un jocă numai ministerială. D. Vernescu. Geră curentulă. D. ministru. D-loră,este cestiune de viitorulă nostru, este cestiunea d’a asigura libertatea nostră. S dă d-loră că astă d’ suntă alți aperătorî mai înfocați, ai libertăților publice, aceea pe cari i-a citată onor. d. Vernescu, sună încă domniloru că Sf. Pavel, întruă li S’a luminată, d’uă dată S’a convertită ș’a devenită prin acésta îndată chiară, colă d’ănteiă apostolă, colă d’ănteiă propoveduitoriă ală religiunei creștine Și că am credută, căndă eramă mai tânără mai cu sémn în speriință, căndă am vedjulă omeni cari aă venită și am făcută profesiunea de credință, cu totulă contraria trecutului loră; se mărturisescă că atunci m’amă umplută de bucurie și de încredere în libertatea și viitorul terei mele; căci amă țisă, că daci și aceștia se facă servitorii acestoră principii, atunci nu mai póte fi îndoială pentru împlinirea marelui viitoriă ală României. Dară d-loră, ce voiți? din nenorocire, speriință a venită și ’mi a dovedită că nu toți suntă apostolulă Pavel; nu clcă că astăziî nu se potă întempla asemine minuni; se potu, însă nu așia de desă, prin urmara se ni se permță a ne îndouiancă de ceea ce dice anor. d. Vernescu, că astă dî apărătorii cei mai înfocați ai libertatei, suntă alții, de cătă cei ce am fostă și suntă astăzii în majoritatea din acesta Cameră. Póte d-loră, se fiă așia dară se ne pormiță onor. d.Vernescu, sene așe se crede că, ca și noi, care amă luptată, care amă versată sudore cari am făcută sacrificii chiară pentru acésta libertate pentru aceste instituțiune tinemă la dînsele, celă pucină totă arătă cătă și ceia cari le am combătută versândă asemine sudore de sânge (aplause). Dară d-loră! este cestiunea de libertatea nostră (aplause în Camera și n tribuna publică. D-loră, am rugată pe aceea care am fostă în curte să se ducă pe la casele lor, fiindcă curiositatea loră, ar putea să fiă de mare vătămare, totă așia rogă și pe onorabilii spectatori din tribună, sc numai de semne de aprobare sau desaprobare, si se asculte conformă regulamentului, pentru că și reguamentulă este uă lege, și trebue se ve învețațî mai interă a resprcta legea care este în facia d-vostru. Clară de ce este cestiunea ? Este cestiunea de funcționare a mecanismului nostru constituțională. Nu este destulă se fiă lucrulă scrisă pe hărtiă și se ne mulțămimă cu alătă, ca sluga care duseseră scrisore, și pe care căndă acela care o primise o întrebă unde suntăracii despre care era vorba în scrisore, ea respunde, bine că simtă acolo, că în traistă nu mai suntă. Nu este d’ajuns ca lucrulă scrisă se remănă scrisă, trebue a face se funcționeze se se aplice acele lucruri cari sunt înscrise în legile nostre. Ei bine, d-loră, acesta este astăze la ordinea bilei. Se vedemă cum trebue se funcționeze mecanismulă nostru constituționale; și de la ceea ce vațî hotărî, atîrna asigurările libertățiloră nóstre constituționale sau pesteasoră. Eî, d-loră, ori cătă va face onor. d. Vernescu și acei care’să aplaudă, sau acei cari nu laudă Camera și ne acuză pe noi, eî înșiî nu potă crede, cumă a țjis’o chiară onor. d. Vernescu, că noi vomă fi usurpătorii libertățiloră publice din România. D-loră, sciți și amădlis’oânră uă dată, că atunci mai cu deosebire se compromită libertățile publice și instituțiunile țereî căndă suntă de accea cari iasă se se ivescá conflicte între densele, și acele lupte vină de multe ori, din nruă simplă tentațiune fără precugetare, și din ele profită numai acei caii in totă dăuna au fostă inamicii aceloră înstituțiunî și libertăți. D-loră, cestiunea este se vedemă viaîănleiă cumă funcționeza guvernulu constituționale, cumă trebue se funcționeze după constituțiunea nóstru. D-loră, chiară dacă ar fi curatijice onor. d. Vernescu, chiară dacă în constituțiunea nostră, în pactură nostru fundamentală, puterile Statului organisate ar fi definite astfelă încătă funcționarea loră se fiă împiedecată și in totă minutulă se fiă conflictă între dânsele, în cată guvernulă se fiă imposibilă, chiară așa se fiă, națiunea in înțelepciunea sea a dată, dă și va da tuturor ü puterilor Statului totă concursulă care trebuie se le dea pentru ca ele se vedi și se îndrepteze acelă reă. Altmintrele s’ar aduce vătămare chiară aceloră instituțiuni. S’aru aduce conflicte în Stată, s’ară aduce perturbare. Dlară, dacă, Englezii ar fi voită sa aplice constituțiunea loră în toți timpii, în toți seculiî; și dacă fiecare corpă, fiecare individă ar fi cerut se’șî exerciteze tóte drepturile și tóte atribuțiunile care resultă din fiecare articolă ală constituțiunei, atunci Engliteră ară fi fostă de multă nu numai ștărea ca stată liberă, dară pate scrrsă ca stată independinte éra cu ca sa deosebită Englitera, și de aceea s’ajuită abta de multă în opiniunea publică a omeniri întregi. Ea a avută ună simțimentă practică, prin care asclută se evite tóte conflictele, tóte greutățile cari ară fi resultată din legiuirile loră, și a lăsată de multe ori ca se cadă în desuetudine fără se le modifice in disposițiunile cari pentru timpulă presiute erau vătămătore fereî loră dă voce. Așa este. D. ministru de interne. C-lară, dacă Gamera, dacă Senatulă, dacă puterea esecutivă ar fi avută totă aceleșî atribuțiuni, totă acelăși drepturi și datorii puntă cu plntă ceea ce nu înțelegă se fi trebuită, s’ară fi neutralisată una pe altă, ca se indlcă, că ară fi fostă trebuință se se omere una ca se potă se trăiască celelalte, fiindăcă în asemenea casă câte treb nu potă se trăiască. Dară d-loră se vedemă ce este în constituțiunea nostră. Dacă în constituțiune suntă imperfecțiuni multe, și pentru că dice cineva acesta, se nu se cjică că este contra constituțiunii, sa nu fiă bănuită și taciată acela ce dice că suntă imperfecțiuni, că conspiră contra constituțiunii, că conspiră pentru uă lovitură de stată, căci acei cari se pronunță înainte, cari combată ceea ce găsescă reă întruă constituțiune, nu aceea o dărîmă, ci obicinuită aceea cari facă cele mai mari protestări că n’am găsită în ea nici uă imperfecțiune, dicându că este sfântă, ca nu cumva se se găsescă și se se îndrepte în ea ceva rea, spu se se descopere gândurile ascunse ce ară putea avea. (Aplause). Dacă, dică, Constituțiunea nostra are imperfecțiuni este înțelepciunea națiunei Române, a corpurilor legiuitóre, ș’a tuturoră puterilor Statului ca se evite aceste imperfecțiuni, se le índulcescu, și cându va veni timpulă se le îndrepteze; de acésta opiniune este d. Vernescu. D. Vernescu este âncă multă mai pripită de câtă noi toți. Căci altfelă, séü Dsea nu a disă nimicö, soüa pledată de la începută pînă la sfîrșită ca se se modifice constituțiunea prin micjlace legali. Apoi dacă onor. d. Vernescu va veni și va face uă moțiune, atunci vomă discuta și vomă vedea ce este de făcută. D-lară, dică că suntă imperfecțiunî în constituțiune, suntă disposițiuni cari daca noi nu vomă fi intelegințî, voră da nascere la conflicte, și éca deja că s’a și ivtă conflictă, și din nefericire s’a iscată tocmai de către aceea despre cari onor. d. Vernescu dice că aă tóte acele mari calități, de cali dice d-sacă eești-l-alțî din Cameră suntă lipsiți. Eî d-loră, era din nenorocire că conflictul ă s’a născut tocmai din capul celoră mai învățați, celoră mai cu soiință, celoră mai esperimentațî, celoră mai elocințî și mai cunoscători de constituționalismă. Constituțiunea nu este ună codă care se aibă și ună altă codă de procedură. Constituțiunea d oră conține numai principii generale, și este lăsată la înțelepciunea acelor cari o practică se supleeze și se interprete acele principii. D-loru, vc aduceți aminte că ideia d’a da punga țerei Camerei deputation! numai, s’a născută tocmai pe la sfirșită căndă se vota constituțiunea, a venită unu amendamentă care a făcută se se înscrie acesta ideia in constituțiune. Eî bine d-loră, prin acesta chiară, gândindu-se la Englitera legiuitorulă a pusă în aceteșî condițiuni Camera deputation nostris cu acea din Englitera, pentru ca nici uă dată se nu se întimple conflictele cari astăzî s’aă ivită în țcra nostră; pentru ca Senatulă nici uă dată se nu vră se resterne ministerulu, se ia resterne de la el însuși; pentru ca nu atunci când Camera ară acorda budgeturu, cela altă corpă se lă pata refusa, și vice versa. Cu sistema acesta n’ară mai fi fostă posibile ună guvernă, căci ară fi trebuită, ca toți deputații se zic aleși după un calibru cum se meseră soldații, adică nu numai moralicesce, ci și materialicesce, adică ca ceea ce dice Camera sedică și Senatul. Eî bine, aluna ce ar mai trebui Senată ? Dară, d-lor, cumă adică și onor. d. Chițu, in tóte părțile Senatul nu s’a înființat de câtă ca cârpă moderatoră, ca cârpă ponderatoră; pretutindeni Senatulă nu esiste de câtă ca la împrejurări grele, căndă va fi ună conflictă intre Cameră și puterea esecutivă, se aducă moderațiunea (aplause). Nicăerî nu s’a dată Senatulă acelă rolă ce și lă-a luată astă dî la noi, nicăirî na adusă conflictă între puterea esecutivă și dînsulă, intre Camera deputațiloră și dînsulă, căci atunci cândă ș’aru lua uă asemenea misiune, prin acésta chiar, nu numai că n’aru mai avea rațiune d’a fi, dară ar da și lovitura cea mai mare..........(din causa aplauseloru nu s’a mai auzită.) La ceea ce a vorbită d. Vernescu cându adisă „umiliți Senatulă“ ii respundu, precum o amă respinsă și în altă parte, că nimeni nu pote umili ună individă cu câtă mai pucină că instituțiune a țeriî decâtă ea pe ea însăși, pentru că este cunoscută că numai faptele mele mă potă umili ora nu faptele altuia, nici intrigile, nici loviturile nici calomniile nu potă umili pe uă oină (aplause)1, (sgomptură aplauselor, se prelungesce neîntreruptă). D. ministru de interne. Mĕ iertați, d-loră, se me adreseză la d-vostră, (la partea stingă). Vedeți că adi este uă cestiune seriosă, uă cestiune de constituționalismă care de cândă s’a votată constituțiunea, se pune înaintea d-vóstră și a țeriî și ve rogă se lăsați pe cri cari vorbescă în liniște, ca se nu ’și întrerupă șirulă ideiloră. Cloră, aceaa ce spună acumă, că amă spus’o necontenită, și pare că de multe ori amă lipsită la precari proceduri ce suntă impuse ómenilor cari sunt la guvern, arătă numai am greșită că am fostă préfrancă, mi-am spusă ideia mea totdeuna curat românesce cum am învețată de la tată-meă, am spusă totădeauna că amă fostă contra Senatului, amă declarat-o pe falsă și amă luptată contra lui de la divanulă ad-hoc și pînă la constituantă. Dară în constituantă, unde aveamă a dobândi nu numai instituțiuni, ci chiară esistența nostră naționale, voindă ca se unescu tóte partitele și vedeadă că partida conservatrice găsesce în Senată uă garanță, că voiesce Senatulă tocmai pentru ca se fiă moderatoră, ponderatoră, ca se fiă garanția stabilității, a ordinei, a linișcei, sigură că póte se ne asigure libertățile nóstre; vedenda,dică, că partita conservatrice face acésta declarațiune, uram făcută unul din instrumentele ideieloră adversare și am luptată alăturea cu d-loră ca se dobîndescă voturile stingem în favorea Senatului. Eî bine, din diua ce am votată prin constituțiune mnă senată, și a remasă ca instituțiune, ham respectată și ham privită ca uă instituțiune binefăcătore țerii mele. Și, d-loră, iată ce am făcută în Senată, ori de căte ori am luată cuvânturü, a fostă ca după mica mea pricepere, se me silescă se nu alunece de pe terărulă pe care trebue se miargă, fiindăcă ’mi era tema ca relăcindu-se astă-felă se nu cadiă in prăpastiă, și de aceaa am luptată na contenite ca se nu facă greșeli de acelea cari se compromită acea instituțiune care a dată la începută mari folese. D-loră, din diua căndă Senatulă ar veni— și din nenorocirea și intrată pe drumul ă acela — și s’ar lăsa se se antreneze de tinerii cari se credă că suntă maturi, că suntă betrăniî țeriî f dară pentru că aă titlul de Senatori n’aă nici vérsta nici speranță, ară face reă. Asemenea dacă unii din acei membri ai Senatului n’au putută reuși a fi aleși în Camera deputaților, unde temperamentulă d-loră are letorî și totădeauna gata pentru luptă îi făcea se dorească a 1i, eî aă intrată în Senată, și găsesce că și acolo trebue se șî exercite facultățile d-loră și se satisfacă simptiminte de pasiune, repetă că făcureă. Mai bine este, credă, se’și dea demisiunea și se care se intre In Camera deputaților, de cătă se se da acolo, și astăfelă n’ar mai face ca și ceî-l’alțî se se dectriseze de cuvintele d-loră și se uite că suntă corpă ponderatoră. Eă credă, d-loră, că Senatulă pe cătă vreme va merge pe acestă pantă de conflicte, va pune institutiunile nóstre în primejdie. D-loră, se zice că dacă in constituțiunea nóstrá suntă pricari articole cari precedă articlulă care a delimitată atribuțiunile Cameră deputaților, adică că tóte cheltuielile suntă de atribuțiunea Camerei legiuitore, este și altă articolă care dă alte atribuțiuni Senatului. Eî bine, Senatulă care este matură trebue se-șî aducă aminte cumă s’a făcută acesta constituțiune, se-șî aducă aminte că atribuțiunea particulară a Camerei deputaților d’a vota singură cheltuielile a fostă pusă după ce s’a votată articolele titlului I, . . . și că dacă articlele din titlul I, suntă contrario articlelor din urmă, acestea sunt numai nișce anomalie ale unor împrejurări speciale, — și că, în sfârșitu, nu trebue se se agațe cineva de acele articole, ci de articlele principale, prin care a venit ă constituanta naționale de a limitată atribuțiunile puterilor statului și a arătat cine determină căderea ministeriului. — Dora onor. d. Vernescu țlice: „dacă Senatulă are dreptulă se trâmbă pe ministeriă ’naintea curții de casațiune, ce’să acuse de înaltă trădare, de crime, de călcări de lege, de dilapidărî de bani, cumă n’ar avea elă dreptul ă se’î dea și votă de blam?“ — Ei bine, d-loră, nu ieste în totă d’auna asta. Senatului ’în dată I constituțiunea dreptulă ca atunci căndădă 1 va găsi ună faptă criminale în actele miniștriloră, se-î trimită înaintea justiției; fiindă că uă minută de zăbavă pune în periclu liniștea țereî. . . I Ună ministru călcătoră de legi ... nu póte sta, d-loră, nici uă minută la putere, Bucurescî, 2 iunie 1868. D-le Redactare căiipariului ROMANIDU. Domnule. In numbrulă diariului domniei-tale de iertredă că persistî a’mî da — mie unuia celu pucină — unu organă care nu este ală meă.