Romanulu, iunie 1868 (Anul 12)
1868-06-03
jLNULU ALU DOUE-SPRE DECILE VOIESCE ȘI VEI PUTE CAPIT. PIAND........................LEI NOU1 48 -PB SESE LUNI* * * * „ )? 24 PE TREI LUNÎ. . ... 1K 42 -PEUA LUNA............ 1 )) -UNU KSEMPLARU 24KANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU PH. 20. PENTRU AUSTRIA....................PIQH. 10 VAL. DIRT. 58 - 29 - 15) ADMINISTRATIUNEA PA8AGIULU ROMANI Ro. 1.- HEDAGTIUNEA STRADA COLȚIA KO. 42. LUNI—MARȚI, 3—4 IUNIU 1868. LUMENIfIZATE ȘT VI.1 VI ----------ICj.— PENTRU ABONAMENTE, ANNNL?10»1 ț TECI.ĂM* A •« adbera În Bucu aiBct, la administratiunea ZIAHIURI IN DISTRICTE LA CORESPONENfE DIABLULUI țI PRINPORTA. - LA PARIS LAI). DARKAS-HALLÉOLATN huidu l'ancienî i. r .'uliui no. 5. A ÎI UN țI UHM. î" I.1NIA UE 30 HTlJUB......................... 40 8ANÎ 1N8E8TIUNI Șl BECLAAUi, LINIA . . 2 LEI NOCI SSS^i, SERVIȚII? TELEGRAFICU AM ROtlAMMI. BELGRAD, 14 iuniu. Gazetta Officiale și ciariulă Vidovdan declară in modă autenticii că autorele asasinatului este principele detronată Alesandru Karagheorghievici. Principesa Iulia Obrenowicî a sosită. S’au operată noile arestări. Toți membrii Comitatului revoluționară Omladina de Neusatz, trei rude de ale principelui Karagheorghievicî, profesorale Stanojevicî, Senatorii Emerite, Sternatowicî, Mastrowici sunt arestați. Tótatóra trimite adrese de aprobare pentru alegerea lui Milan Obrenowicî ca principe. Principele Napoleone nu va mai veni. Artdele trimise și Republicate se vor arde. — Redactorii respundeleră flngenia €»rada. Bucurosei ! CireșiarQ adi Sene fiă ertatii a crede că s’aă convinsă toți, și chiară don Senatori din majoritate, că noi numai noi cestia de la Romania dată Senatorilor!! consiliere cele mai bune, cele mai salutarie. Nu faceți astă felă, le am fi clisă în mai multe rânduri, iu cătă se va puneți în conflictu cu Camera; nu faceți se se ciocnască instituțiunile țerei, căci acesta va fi unit rea pentru Senat, și uă jicnire pentru interesele generale ale națiunii. Dacă, le amu ijisă, nu vă place Ministeriumu actuale, lucrați astafelü în cătă se dați satisfacere națiunii și s’atragețî cu voi și pe națiune și pe represintanții iei. Căndă vă opiniune, fiă chiară a unui singură omă, este dreptă, care decătă se se propage, se se desbatâ, se se demonstre și lumea s’adună în jurul ă iei. Majoritatea Senatului esice, în moțiunea sea, că acesta ministeriu „întreține anarhia în țară; c’a disolvată Corpurile Leghűtőre fără nici una motivă și pe alegări neeșapte; că o alegeri a htrebuințată influința cea mai neiertată ; c’a^îță ura între locuitori; că provfică turburărî pe cari nu le atimpină ca se șe dea nascere și altora; că compromite în tóte libertatea și chiară naționalitatea; c’a ruinată financiele țerei ș. c. l.“ Dacă ’n adeverit Ministeriumu a făcută tóte aceste crime, cumü eredit oredo. Senatori ouă națiune, care se bucură de cea mai asolută libertate a presei ș’a mtruoiriloru, póte se ’ndure tote aceste rele? Cumu credă car fi cu putință unui ministeriu, acolo unde este cea mai asolută libertate a htraniriloră ș’a presei, se orbască uă națiune întregă pîn’ a o face se n’andă vocea adevărului, pîrn a o face âncă se nu veiă nici unula din acele multe rele ce eh! comite pe tota diua, pin’ a o face se nu redă nici măcar! ruinarea financieloră și nici chiară anarhia și necontenitele rescule, despre cari vorbescă doi. Senatori în a loră moțiune? Și dacă s’ar putea admite uă asemene orbire, uă asemene farmecare, cuină, omenii cei maturi, cei învățiați, cei mai iluștrii și mai sperimentați din toată România, după climă . Șisud. Vernescu că suntă d-nii Senatori nu redă că nu prin loviri se descaptă omenirea ci prin cuvântă și prin fapte bune? Se elice că doctorele Drașă, spre a sparge una apcesű ce avea Unulă în urechiă, i-a trasă uă palmă crâncenă; cumü dară, iluștrii Senatori nu scă, c’uă națiune, căndă este liberă nu suferă tratamente c’acele ale doctorelui Drașă? Lucrați dară, amü dist d-soră Senatori, lucrați spre a lumina națiunea ș’ar atrage încrederea iei; votați legile cele mari ce le acceptă cu nerăbdare națiunea ș’apoi, dacă voiți negreșitu, dați uă votă de ne-’ ricredere Ministeriului, căci atunci veți avea cele puțină se-i opuneți faptele voastre cele bune, satisfacerile ce ați dată intereseloră celoră mari ale țerei. Lucrați, furațî multă și bine, teamă clisă, și fiți și cum că dacă ’n adevăru ministeriumu este reă, națiunea ve va audi, va ’nțelege, va vedea și va trece cu voi ș’astă-feră veți avea cu voi și majoritatea Camerei: și dacă ea ar fi atătă de înderătnică și de ’ncăpăținată în cătă se nu vedă acele rele mari ce ziceți că comite pe totă diua guvernală actuale, veți putea face apelă la națiune și densa sve va ’nțelege și ve va urma. Senatulă înțelese unu momenta adevĕrulu, situațiunea sea ș’a țerei, și se opri la timpă pe pripoailă pe care-lă împinsese d. N. Ionescu. Acumă însă d’uodată se puse din nucă pe dânsulă și îmbrâncirea d-lui P. Rudii se pare a fi fostă multă mai puterică decătă.a d-lui Nicolae Ionescu, căci dd. Senatori nu se mai putură opri și se rostogoliră piuă n vale! Dară cine se fiă pre, clică unii, acelă P. Radu arătă de uriașii și despre care frimene n’a auzită încă? Nu scimă și nu putemă respunde; totă ce putem face, este se punemă aci și cealaltă versiune. Nu este d-nu Radu, Șică alții, cară a înpinsă pe Senatori a curma lucrările loră șa se pune în conflict!! cu Camera, tocmai în momentele! căndă națiunea ascupta cu nerăbdare lucrările, cele mari și naționali ce suntă la ordinea dilel; uriașială nu este d. Radu ci óre care șiopte, óre eari scrisori particulare și următorele linie din diabiula Le Constitutionnel, reproduse acumă căte-va zile în șiramulă Terra: „Alaltă eri sa depusă documentele diplomatice relative la cestiunea Israelițiloră și reclamate în Senatură Romănă de cătră d. Ionescu.— D. Brătianu după ce mai ánterüa retușată acastă comunicațiune, nu s’aotărîtă a face acesta decătă cu intențiunea ce o avea mai dinainte de a disalve acestă Adunare daca ea ar da ună votă de blamă ministerului pentru actele ce au motivată censurele guvernelor străine și reprobațiunea opiniunei publice europene. „Cu totă aserțiunea corespondintelui nostru, refusămă a admite ca d. Brătianu se potă ava în adeveri proiectulă ce i se stribue, este învederată că în circonstanțele actuale uă măsură de ună caracter ă așta de revoluționară ar fi de natură a atrage din num și într’unu modă forte seriosu atențiunea Puterilor, cari se intereseză de viitorulu României.“ Se cercetămă, se cugetămă și se desbatemă căteva minute. Senatulă scie că nu potte da din senulu seu unu ministeriu care se aibă majoritatea în Cameră, și cu tóte aceste, face unu actă de acuzare contra guvernului, îl voteză și apoi declară că nu va mai lucra cu acești ministeriu. Curmăndă lucrările sale, legile importanți ce sunt la ordinea idilei, și mai cu semă aceaa a căilor ferate, remănă nevotate. Dacă ministerială actuale ar remănea la putere, ar fi silită se disolve Senatulă, dacă ar veni la putere una ministeriu ală Senatului elă ar fi silită se disolve Adunarea, și Senatulă ne putândü lucra fără ca Camera se fiă deschisă, ccaeră legile cele mari remase în nelucrare, deci în orice casă, Senatulă a pusă, in cunoscință de causa, națiunea în paralisiă. Este ceva și mai frumosă. Ministeriulü depune demisiunea sea în mătiele Capului Statului și Măria Sea, conformă asului constituționale chiamă pe vice-președinții Senatului și-i însărcineză a forma cabinetulă. Ce facă însă domnialoră? In locu d’a compune uă cabinetă care se pută avea autoritate în țară, și care, făcendu abstracțiune de opiniunile politice, se fiă însă stimată și respectată, dd. Costa-Foru și Plagino, ediițeză uă ministeriu asta-feră încătă se silescă pe onorabilele d. Dumitru Ghica sedică la Adunare că domnia-sea nu va primi țnă momentă ună asemenea Ministeriu. DD, Costa- Foru și Plagino, în loc d’a compune ună cabinetă care se potă fi respectată și se potă apoi, în numele intereseloră celoră mari se ceră de la Cameră ală primi, ah! încerca, celü plicim! pînă se von! sfîrși lucrările cele mari cari suntă la ordinea dilei. domnialoră pună ca condițiune prealabile desființarea Camerei. Dară credă dre dd. Costa-Foru Plagino că voră putea avea pentru domnialoră, în asemenea ocasiune și prin asemenea procedere, majoritatea națiunii? Negreșită că nu, și prin urmare a trebuită negreșitii se ceră disolverea a mai multor Camere. Este scrtită că disolverea unei Camere aduce totă deua uă mare frământare, curundară, dd. Costa-Foru, Plagino, cu tovarăși ca dd. Carp și negreșită și d. P. Radu, nă putută crede ună singură momentă că națiunea Romănă va merge liniscită în alegeri suptămă asemenea Ministeriu? Dacă vădată, cu totă iubirea de sine, înnăscută în totă omidă, nu putemă admite că domnii mai susți citați, nu sciă că n’au autoritate în țară; și dacă s’ar mai fi putută îndoai cineva, ună singură momentă, cuvintele dise în Cameră de d. Dumitru Ghica — care fu organulă opiniunii publice din tota România — a putută se să convingă și p’acelu-a c’ună asemenea Ministeriu nu póte aduce de cătă uă strigate generale de reprobațiune; și se vedu în adeveri c’abia se respăndi seirea că se compune ună asemenea Cabinetă și comercială Bucuresciloră închise prăvăliele și tóte orașiele depuseră prin telegrame strigarea loră de spaimă și de durere la piciorele tronului. Senatulă scia forte bine, — precumă a demonstratu-o alartă-ierî în Cameră dd. Chiți, Stolojanu și Ministru din întru — ală cărui discursă îlă reproducemă mai la vale — că nu pate se dea ună votă de blamă unui Ministeriu căndă acestuia este susținută cu tăriă de cătră majoritatea Camerei. Senatulă scia că printrună asemenea votă se pune în conflicte d’a dreptură cu Camera. Senatorii cei ilustrií dini tote punturile de vedere, după cum afirmă d. Vernescu, sciau forte bine că disolvăndă acumă Adunarea voră paralisa lucrările cele mari și forte înghiți ce suntă la ordinea dilei. Senatorii scriu că mă Ministeriu ca celă ce voiai! se compue nu póte fi primită uă singură di de națiune. Pi ltru ce dară aă călcată în picviire tote regulele și interesele cele mai vitale ale națiunii? Neputâmdă nimene respunde într’ună modă logică la aceste întrebări, sunt siliți VOTULU SENATULUI ȘI VOTULU CAMEREI. I. Marele Blaise Pascal observă în cugetările sale, că nemică nu póte fi mai frumosă, de cătă spectacolul lui Dorin Cyru, Alecsandru, Pompeiu și Herodă, în crăndă cu toții, fără soirea loră, pentru gloria Evangeliului. La noi în România ună fenomenă analogă ne face de uă bucată de timpă se petrecemă mai în tóte filele, privindă cu admirațiune, cumü partita boerescă, împinsă de nemilostiva fatalitate, își varsă mereu sudori de sânge, numai și numai pentru consolidarea democrației. Cine óreară fi în stare de a calcula imensele avantage, pe cari le datoresce causa liberale bolnăvicile seloru atacuri ale diariului Terra, înădușitului spirită al!róiei Pressa, repetitelor interpelațiuni ale lugosului d. A. Lahovari, ale misticului d. Niculescu-Câță, ale pururea victoriosului d. Cârpă? .V Ar crede cineva, că acești onorabili domni nu se găndescă și nu-și frământă mintea, de cătă numai asupra mirificelori de a procura partitei democratice triumfuri peste trimfuri, a cităndin lupta curată și simplu pentru pasiva plăcere de a perde câmpul bătăliei. Nimine însă nu are, în acestă privință, ună dreptă arătă de legitimă la recunoscința generațiunilorăinitfice, ca, betrăna și înțelepta Cameră de susü a așa numițilorăloriji de la Bărcănescu, care, de la început olă legislature și pînă astăz î, a făcută tată ce i-a stată în putință spre a aduce cătă mai curăndă veștedulă boerismnă la ultimulă gradă de compromitere și de agoniă. In Roma antică, regimele libertății fusese produsă prin devergoncei mai mulți adice că Senatorii au lucrată astăfelă fiindă că Le Comuitutionel le-a disă că disolvăndu-se Senatulă „ar fină mesură „bună carapteră așia de revoluționarii! încătă ar fi de natură a „atrage din nucă și htr’uni! modă „forte seriosă atențiunea „Puteri„loră cari se interesază de viitoriul „României.“ Intruă asemenea situațiune, între aceste done amenințări, una din afară ș’alta din întru. Camera deputation și cu dînsa națiunea întrâgă a strigată vechia iei strigare, că mai bine se lupte și se afrunte ori ce pericle de cătă se deschidă ea însași porțile uneltirilor și uter venirilori străine. Senatulă a fostă a fi disolvată. Aflămă cu părere de reă, că la eșirea Senatorilor s’ar fi făcută precari manifestări în defagarea unora din domnialoră. Scimă c’asemenea manifestări s’aă făcută mai nainte de mai multe ori; scimă însă că p’atunci nu ne bucuramă de libertatea asolută a tiparului ș’a întruniriloră și că cu cătălină poporă este mai liberă cu atătă elă este datoră a fi mai demnă in purtarea mea. Noi amă combătută totă danna asemenea escese, și combătându-le și desaprobându-le și acumă, nu facemă de cătă cea-a ce amă făcută totă delma; repetimă însă că le vedem ă cu îndecită întristare, acumă căndă avemi fericirea a ne bucura del cea mai deplină libertate, dagîulă decemviriloră; în Germania din secolul XVI turpitudinile agințiloră papalină provocată lumina Reformei; totă așa în Romania, câtă se mărturiniă, că Senatulă nostru, jucă de minune, în facia democrației, rolulă lui Appia, Claudia și ală dominicanului Johann Tetzel! Fără a mai reaminti aii scenele deja de multă uitate ale cloșcii cu puii de aurii a d-lui Muntianu și ale curtii diplomatice fard colore, a d-lui Nicolae Ionescu, noi ne vomă opri astă dată esclusivamente asupra faptului celui mai re jinte, și anume asupra modestei pretensiuni a d-loră Plagino și Costaforu de a conduce dumnaloră barca Statului romănă cătră formulă de progresă și de mărire mai bine și mai sigură, de cătă nișce cârmaci arătă de vulgari și anti-liberalî ca Golescui și ca Brătianu. II. Moțiunea venerabilelui senatore Panait Radu, ală căruia nume noi avemă fericirea de alătui și acumă pentru anteia^și dată, dară] a căruia autoritate se pare a fi arătă de ponderfilă asupra colegilor sei, în cătă propunerea d-sale dobândise fără nici uă dificultate majoritatea voturilor și era cătă p’aci se resterne cabinetulă actuală, să putută citi în numeruli de Duminică ală Romanului. Acea moțiune cuprinde în sine cifra cabalistică de douésprezece considerante, pe basca cărora se cere imediata retragere a unui ministeriu, compusă din agitatori, anarhisti, disolvatori de Camere, viziatori de consciința publică, violatoră aî Curții de casatiune, desconsideratori aii justiției, tulburători de ordine și de legalitate, mase de liberalism și cu duplicitate și cu persecuțiuni ascunse, cric Hori de neutralitate, provocatori de intervențiune, autori de reparațiuni umilitore, derămători ai tuturora instituțiunilor, creatori de posturi, promulgători de legi anticonstituționale, ruinători de finance, înstrăinători ai simpatiei puterilor, garanți, etc. Citindu acastä lungă listă, prima ideiă ce ne iubesce este de a recunfisce că, d. Panaită Radu a vouă cu totă unadinsulă a semnala ostensibila’i aparițiune în cariera politică primsă gigantică opintire de a aduna la una locă tóte epitetele, de cari e ’ susceptibilă limba română, în câtă nimeni se mlă ofită acasa, că și-a căstigată imortalitatea degiaba și fără muncă. Acastă învederată intențiune a venerabilelui senatore este cu atâtă mai lăudabile, cu câtă în seclulă nostru ne întîmpină la totă pasul ă uă mulțime de ființe problematice, demne de obscuritatea cea mai profundă, fără capacitate, fără trecută, fără cunoscințe, fără nici uă posibilitate de a deveni vre uă dată utiliterei lorăstă omenirii, și pe cari totuși îi zăresci, âcă așa, deuă dată furișându-se în aureola celebrității prin ună simplu capricii ală azardului. Aprobândă însă, din acestă singură punte de vedere, laboriasa scrupulositate a d-lui Panaită Radu, noi nu ne putemă stăpâni de a nu-î face totă d’uă dată uă mică observațiune practică, și anume: credere drumului cu putință pe totă suprafața globului pământescă, nu numai în Europa, ci pînă și în Au**