Romanulu, iunie 1868 (Anul 12)

1868-06-03

jLNULU ALU DOUE-SPRE­ DECILE VOIESCE ȘI VEI PUTE CAPIT. PI­AND........................LEI NOU1 48 -PB SESE LUNI* * * * „ )? 24 PE TREI LUNÎ. . ... 1­­K­ 42 -PE­UA LUNA............ 1­ )) -UNU KSEMPLARU 24K­ANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU PH. 20. PENTRU AUSTRIA....................PIQH. 10 VAL. DIRT.­­ 58 - 29 - 15­­) ADMINISTRATIUNEA PA8AGIULU ROMANI Ro. 1.- HEDAGTIUNEA STRADA COLȚIA KO. 42. LUNI—MARȚI, 3—4 IUNIU 1868. LUMENIfIZATE ȘT VI.1 VI ----------ICj.— PENTRU ABONAMENTE, ANNNL?10»1 ț­ TECI.ĂM* A •« adbera În Bucu aiBct, la administratiunea ZIAHIU­RI IN DISTRICTE LA CORESPONENfE­ DIABLULUI țI PRINPORTA. - LA PARIS LAI). DARKAS-HALLÉOL­ATN hui­­du l'ancienî i. r .'u­liu­i no. 5. A ÎI UN ț­I U­H­M. î" I.1NIA UE 30 HTlJUB......................... 40 8ANÎ 1N8E8TIUNI Șl BECLAAUi, LINIA . . 2 LEI NOCI SSS^i, SERVIȚII? TEL­EGR­AFICU AM ROtlAMMI. BELGRAD, 14 iuniu. Gazetta Officiale și ciariulă Vidovdan declară in m­odă au­tenticii că autorele asasinatului este princi­pele detronată Alesandru Karagheorgh­ievici. Principesa Iulia Obrenowicî a sosită. S’au o­­perată noile arestări. Toți membrii Comita­tului revoluționară Omladina de Neusatz, trei rude de ale principelui Karagheorghievicî, profesorale Stanojevicî, Senatorii Emerite, St­er­­natowicî, Mastrowici sunt­ arestați. Tó­ta­tóra trimite adrese de aprobare pentru alegerea lui Milan Obrenowicî ca principe. Principele Napoleone nu va mai veni. Artd­ele trimise și Republicate se vor­ arde. — Redactorii respund­eleră flngenia €»rada. Bucu­­rosei ! CireșiarQ­­ adi Se­ne fiă ertatii a crede că s’aă convinsă toți, și chiară don Senatori din majoritate, că noi numai noi cestia de la Rom­­­ania dată Senatorilor!! consiliere cele mai bune, cele mai salutarie. Nu face­ți astă­ felă, le am fi clisă în mai multe rânduri, iu cătă se va pune­ți în conflictu cu Camera; nu faceți se se ciocnască instituțiunile țerei, căci acesta va fi unit rea pentru Senat, și uă jicnire pentru interesele gene­rale ale națiunii. Dacă, le amu ijisă, nu vă place Ministeriumu actuale, lucrați asta­felü în cătă se dați satisfacere națiunii și s’atragețî cu voi și pe națiune și pe represintanții iei. Căndă vă opiniune, fiă chiară a unui singură omă, este dreptă, care decătă se se propage, se se desbatâ, se se demonstre și lumea s’adună în jurul ă iei. Majoritatea Senatului esice, în mo­țiunea sea, că acesta ministeriu „în­treține anarh­ia în țară; c’a disol­­vată Corpurile Leghűtőre fără nici una motivă și pe alegări neeșapte; că o alegeri a htrebuințată influința cea mai neiertată ; c’a^îță ura între locuitori; că provfică turburărî pe cari nu le atimpină ca se șe dea nascere și altora; că compromite în tóte libertatea și chiară naționalitatea; c’a ruinată financiele țerei ș. c. l.“ Dacă ’n adeverit Ministeriumu a făcută tóte aceste crime, cumü eredit ore­do. Senatori ouă națiune, care se bucură de cea mai asolută liber­tate a presei ș’a mtruoiriloru, póte se ’ndure tote aceste rele? Cumu credă car fi cu putință unui mi­nisteriu, acolo unde este cea mai a­­solută libertate a htraniriloră ș’a pre­sei, se orbască uă națiune întregă pîn’ a o face se n’andă vocea ade­vărului, pîrn a o face âncă se nu vei­ă nici unula din acele multe rele ce eh! comite pe tota diua, pin’ a o face se nu redă nici măcar! rui­narea financieloră și nici chiară an­arh­ia și necontenitele rescule, des­pre cari vorbescă doi. Senatori în a loră moțiune? Și dacă s’ar putea admite uă asemene orbire, uă ase­mene farmecare, cuină, omenii cei maturi, cei învățiați, cei mai iluștrii și mai sperimentați din toată România, după climă . Șisu­d. Vernescu că suntă d-nii Senatori nu redă că nu prin loviri se descaptă omenirea ci prin cuvântă și prin fapte bune? Se elice că doctorele Drașă, spre a sparge una apcesű ce avea Unulă în urechiă, i-a trasă uă palmă crân­cenă; cumü dară, iluștrii Senatori nu sc­ă, c’uă națiune, căndă este liberă nu suferă tratamente c’acele ale doctorelui Drașă? Lucrați dară, amü dist d-soră Senatori, lucrați spre a lumina na­țiunea ș’a­r atrage încrederea iei; vo­tați legile cele mari ce le acceptă cu nerăbdare națiunea ș’apoi, dacă voiți negreșitu, dați u­ă votă de ne-’ ri­cred­ere Ministeriului, căci atunci veți avea cele puțină se-i opuneți faptele voastre cele bune, satisfacerile ce ați dată intereseloră celoră mari ale țerei. Lucrați, furațî multă și bine, te­amă clisă, și fiți și cum­ că dacă ’n adevăru ministeriumu este reă, națiunea ve va audi­, va ’nțelege, va vedea și va trece cu voi ș’astă-feră veți avea cu voi și majoritatea Ca­merei: și dacă ea ar fi atătă de în­­derătnică și de ’ncăpăținată în cătă se nu vedă acele rele mari ce zi­ceți că comite pe totă diua guver­­nală actuale, veți putea face apelă la națiune și densa sve va ’nțelege și ve va urma. Senatulă înțelese unu momenta adevĕrulu, situațiunea sea ș’a țerei, și se opri la timpă pe pripoailă pe care-lă împinsese d. N. Ionescu. Acumă însă d’uodată se puse din nucă pe dânsulă și îmbrâncirea d-lui P. Rudii se pare a fi fostă multă mai puterică decătă.a d-lui Nicolae Ionescu, căci dd. Senatori nu se mai putură opri și se rostogoliră piuă n vale! Dară cine se fiă pre, clică unii, acelă P. Radu arătă de uriașii și despre care frimene n’a auzită încă? Nu scimă și nu putemă respunde; totă ce putem face, este se punemă aci și cea­l­altă versiune. Nu este d-nu Radu, Șică alții, cară a înpinsă pe Senatori a curma lucrările loră șa se pune în conflict!! cu Camera, tocmai în momentele! căndă națiunea ascupta cu nerăbdare lucrările, cele mari și naționali ce suntă la ordinea dilel; uriașială nu este d. Radu ci óre­ care șiopte, óre­ eari scrisori par­ticulare și următorele linie din dia­biula Le Consti­tuti­onnel, reproduse acumă căte-va zile în șiram­ulă Terra: „Alaltă­ eri sa depusă documen­tele diplomatice relative la cestiunea Israelițiloră și reclamate în Senatură Romănă de cătră d. Ionescu.— D. Brătianu după ce mai ánterü­a re­tușată acastă comunicațiune, nu s’a­otărîtă a face acesta decătă cu in­­tențiunea ce o avea mai dinainte de a disalve acestă Adunare daca ea ar da ună votă de blamă ministe­rului pentru actele ce au motivată censurele guvernelor­ străine și re­­probațiunea opiniunei publice eu­ropene. „Cu totă aserțiunea corespondin­­telui nostru, refusămă a­ admite ca d. Brătianu se potă ava în adeveri­ proiectulă ce i se stribue, este în­vederată că în circonstanțele actuale uă măsură de ună caracter ă așta de revoluționară ar fi de natură a atrage din num și într’unu modă forte se­ri­os­u atențiunea Puterilor, cari se intereseză de viitorulu României.“ Se cercetămă, se cugetămă și se desbatemă căte­va minute. Senatulă scie că nu potte da din senulu seu unu ministeriu care se aibă majoritatea în Cameră, și cu tóte aceste, face unu actă de acu­­zare contra guvernului, îl­ voteză și apoi dec­lară că nu va mai lu­cra cu acești­ ministeriu. Curmăndă lucrările sale, legile importanți ce sunt la ordinea idilei, și mai cu semă acea­a a căilor­­ ferate, remănă ne­votate. Dacă ministerială actuale ar remă­­nea la putere, ar fi silită se disol­­ve Senatulă, dacă ar veni la putere una ministeriu ală Senatului elă ar fi silită se disolve Adunarea, și Se­­natulă ne putândü lucra fără ca Ca­mera se fiă deschisă, cca­eră legile cele mari remase în nelucrare, deci în ori­ce casă, Senatulă a pusă, in cunoscință de causa, națiunea în pa­­ralisiă. Este ceva și mai frumosă. Ministeriulü depune demisiunea sea în mătiele Capului Statului și Mă­ria Sea, conformă asului constitu­ționale­ chiam­ă pe vice-președinții Senatului și-i însărcineză a forma cabinetulă. Ce facă însă domnia­­loră? In locu d’a compune u­ă cabinetă care se pută avea autori­tate în țară, și care, făcendu abs­­tracțiune de opiniunile politice, se fiă însă stimată și respectată, dd. Costa-Foru și Plagino, edi­ițeză u­ă ministeriu asta-feră în­cătă se si­­lescă pe onorabilele d. Dumitru Ghica se­dică la Adunare că dom­­nia-sea nu va primi țnă momentă ună asemenea Ministeriu. DD, Costa- Foru și Plagino, în loc­ d’a com­pune ună cabinetă care se potă fi respectată și se potă apoi, în nu­mele intereseloră celoră mari se ceră de la Cameră ală primi, ah! încer­ca, ce­lü plicim! pînă se von! sfîrși lucrările cele mari cari suntă la ordinea dilei. domnialoră pună ca condițiune prealabile desființarea Ca­merei. Dară credă dre dd. Costa-Foru Plagino că voră putea avea pen­tru domnialoră, în asemenea oca­­siune și prin asemenea procedere, majoritatea națiunii? Negreșită că nu, și prin urmare a trebuită ne­­greșitii se ceră disolverea a mai mul­tor­ Camere. Este scrtită că disol­verea unei Camere aduce totă deu­­­a uă mare frământare, curun­dară, dd. Costa-Foru, Plagino, cu tovarăși ca dd. Carp și negreșită și d. P. Radu, nă putută crede ună singură momentă că națiunea Romănă va merge liniscită în alegeri su­ptă­m­ă asemenea Ministeriu? Dacă vădată, cu totă iubirea de sine, înnăscută în totă omidă, nu putemă admite că dom­nii mai susți citați, nu sciă că n’au autoritate în țară; și dacă s’ar mai fi putută îndoai cine­va, ună sin­gură momentă, cuvintele dise în Cameră de d. Dumitru Ghica — care fu organulă opiniunii publice din tota România — a putută se să convingă și p’acelu-a c’ună aseme­nea Ministeriu nu póte aduce de cătă uă strigate generale de repro­­bațiune; și se vedu în adeveri­ c’a­­bia se respăndi seirea că se com­pune ună asemenea Cabinetă și co­­mercială Bucuresciloră închise pră­­văliele și tóte orașiele depuseră prin telegrame strigarea loră de spaimă și de durere la piciorele tronului. Senatulă scia forte bine, — pre­­cumă a demonstratu-o alartă-ierî în Cameră dd. Chiți­, Stolojanu și Mi­nistru din întru — ală cărui dis­­cursă îlă reproducemă mai la vale — că nu pate se dea ună votă de blamă unui Ministeriu căndă acestuia este susținută cu tăriă de cătră ma­joritatea Camerei. Senatulă scia că printrună asemenea votă se pune în conflicte d’a dreptură cu Camera. Senatorii cei ilustrií dini tote pun­­turile de vedere, după cum­ afirmă d. Vernescu, sciau forte bine că di­­solvăndă acumă Adunarea voră pa­­ralisa lucrările cele mari și forte în­ghiți ce suntă la ordinea dilei. Senatorii scriu că m­ă Ministeriu ca celă ce voiai! se compue nu póte fi primită uă singură di de națiune. Pi l­tru ce dară aă călcată în pi­cviire tote regulele și interesele cele mai vitale ale națiunii? Neputâmdă nimene respunde într’ună modă lo­gică la aceste întrebări, sunt­ siliți VOTULU SENATULUI ȘI VOTULU CAMEREI. I. Marele Blaise Pascal observă în cugetările sale, că nemică nu póte fi mai frumosă, de cătă spectaco­­lul­ lui Dorin Cyru, Alecsandru, Pompeiu și Herodă, în crăndă cu toții, fără soirea loră, pentru gloria Evangeliului. La noi în România ună fenomenă analogă ne face de uă bucată de timpă se petrecemă mai în tóte fi­lele, privindă cu admirațiune, cumü partita boerescă, împinsă de nemi­­lostiva fatalitate, își varsă mereu su­dori de sânge, numai și numai pen­tru consolidarea democrației. Cine óre­ară fi în stare de a cal­cula imensele avantage, pe cari le datoresce causa liberale bolnăvicile seloru atacuri ale diariului Terra, înădușitu­lui spirită al!­róiei Pressa, repeti­telor­ interpelați­uni ale lugo­sului d. A. Lahovari, ale misticu­lui d. Niculescu-Câță, ale pururea victoriosului d. Cârpă? .V Ar crede cine­va, că acești o­­norabili domni nu se găndescă și nu-și frământă mintea, de cătă nu­mai asupra mirificelori­ de­ a pro­cura partitei democratice triumfuri peste trimfuri, a cităndin lupta curată și simplu pentru pasiva plăcere de a perde câmpul­ bătăliei. Nimine însă nu are, în acestă privință, ună dreptă arătă de legi­timă la recunoscința generați­uni­loră­initfice, ca, betrăna și înțelepta Ca­meră de susü a așa numițiloră­loriji de la Bărcănescu, care, de la în­­ceput olă legislature­ și pînă astă­z î, a făcută tată ce i-a stată în putin­ță spre a aduce cătă mai curăndă veștedulă boerismnă la ultimulă gradă de compromitere și de agoniă. In Roma antică, regimele liber­tății fusese produsă prin devergon­cei mai mulți a­dice că Senatorii au lucrată astă­felă fiindă că Le Comuitutionel le-a di­să că disol­văndu-se Senatulă „ar fină mesură „b­ună carapteră așia de revoluțio­­­narii! în­cătă ar fi de natură a „atrage din nucă și htr’uni! modă „forte seriosă atențiunea „Puteri­­„loră cari se interesază de viitoriul­ „României.“ Intruă asemenea situ­ațiu­ne, între aceste done amenințări, una din a­­fară ș’alta din întru. Camera depu­tation­ și cu dînsa națiunea întrâ­­gă a strigată vechia iei strigare, că mai bine se lupte și se afrunte ori ce pericle de cătă se deschidă ea însa­și porțile uneltirilor­ și uter venirilori­ străine. Senatulă a fostă a fi disol­vată. Aflămă cu părere de reă, că la e­­șirea Senatorilor­ s’ar fi făcută pre­cari manifestări în defagarea unora din domnialoră. Scimă c’asemenea manifestări s’aă făcută mai nainte de mai multe ori; scimă însă că p’atunci nu ne bucuramă de liber­tatea asolută a tiparului ș’a întru­­niriloră și că cu cătă­lină poporă este mai liberă cu atătă elă este datoră a fi mai demnă in purtarea mea. Noi amă combătută totă dan­na asemenea escese, și combătân­­du-le și desaprobându-le și acumă, nu facemă de cătă cea-a ce amă făcută totă delma; repeti­mă însă că le ve­dem ă cu îndecită întristare, acumă căndă avemi­ fericirea a ne bucura del cea mai deplină libertate, dagîulă decem­viriloră; în Germania din secolul­ XVI turpitudinile agin­­țiloră papali­nă provocată lumina Reformei; totă așa în Romania, câtă se mărturiniă, că Senatulă nostru, ju­că de minune, în facia democra­ției, rolulă lui Appia, Claudia și ală dominicanului Johann Tetzel! Fără a mai reaminti aii scenele deja de multă uitate ale cloșcii cu puii de aurii a d-lui Muntianu și ale curtii diplomatice fard colore, a d-lui Nicolae Ionescu, noi ne vomă opri astă dată esclu­siv­amente asu­pra faptului celui mai re­ jinte, și a­­nume asupra modestei pretensiuni a d-loră Plagino și Costaforu de a conduce dumnaloră barca Statului romănă cătră formulă de progresă și de mărire mai bine și mai sigură, de cătă nișce cârmaci arătă de vul­gari și anti-liberalî ca Golescui și ca Brătianu­. II. Moțiunea venerabilelui senatore Panait Radu, ală căruia nume noi avemă fericirea de ală­tui și acumă pentru anteia^și dată, dară] a căruia autoritate se pare a fi arătă de pon­­derfilă asupra colegilor­ sei, în cătă propunerea d-sale dobândise fără nici uă dificultate majoritatea voturilor­ și era cătă p’aci se resterne cabinetulă actuală, să putută citi în numeruli­ de Duminică ală Romanului. Acea moțiune cuprinde în sine cifra cabalistică de doué­spre­zece considerante, pe basca cărora se cere imediata retragere a unui ministeriu, compusă din agitatori, anarh­isti, disolvatori de Camere, viziatori de consciința publică, violatoră aî Cur­ții de casatiune, desconsideratori aii justiției, tulburători de ordine și de legalitate, mas­­e de liberalism și cu duplicitate și cu persecuțiuni as­cunse, cric Hori de neutralitate, pro­vocatori de intervențiune, autori de reparațiuni umilitore, derămători ai tuturora instituțiunilor­, creatori de posturi, promulgă­tori de legi anti­constituționale, ruinători de finan­ce, înstrăinători ai simpatiei pute­rilor, garanți, etc. Citindu acastä lungă listă, prima ideiă ce ne iubesce este de a recu­­nfisce că, d. Panaită Radu a vou­ă cu totă unadinsulă a semnala ostensi­­bila’i aparițiune în cariera politică prim­să gigantică opintire de a aduna la una locă tóte epitetele, de cari e ’ susceptibilă limba română, în câtă nimeni se m­lă ofită acasa, că și-a căstigată i­mortalitatea degiaba și fără muncă. Acastă învederată intențiune a ve­­nerabilelui senatore este cu atâtă mai lăudabile, cu câtă în seclulă nostru ne întîmpină la totă pasul ă uă mulțime de ființe problematice, demne de obscuritatea cea mai pro­fundă, fără capacitate, fără trecută, fără cunoscințe, fără nici uă posi­bilitate de a deveni vre uă dată u­­tili­terei loră­stă omenirii, și pe cari totu­și îi zăresci, âcă așa, de­uă dată furișându-se în aureola cele­brității prin ună simplu capricii­ ală azardului. Aprobândă însă, din acestă sin­gură punte de vedere, laboriasa scrupulositate a d-lui Panaită Radu, noi nu ne putemă stăpâni de a nu-î face totă d’uă dată uă mică obser­­vațiune practică, și anume: crede­­re drumului cu putință pe totă su­prafața globului pământescă, nu nu­mai în Europa, ci pînă și în Au**

Next