Romanulu, iulie 1868 (Anul 12)

1868-07-01

ANULU AțiU DO VOIESOE ȘI VEI PUTE CAPIT. DIST. PE ...........................................LEI NOOÎ 48 -------- 58 PESÉSELÜNÍ. . . . „ »24 ----- 29 PE TREI LUNI.................... ,, „ 12 15 PE UA LUNA.............................. ,, 5 6 UNU BSEMPLARU 2 4 BANI PENTRU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA....................FIOR. 10 VAL. AUST. ADMINISRTATIUNEA PASAGIULU ROMANU No. 1. — R­EDACTIUNEA STR­ COLȚIA NO. 42. Articlele trimise și nepublicate se voru arde! —Redactorii respundetorii Eugeniei Car­mia. LUNI—MARȚI, 1­2 IULIU 1868. LUM­INEZA-TE ȘI VEI FI ------------­PENTRU ABONAMENTE, ANUNț­URI ȘI RECLAME A­RE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLESBAIN RUE DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 5. ANUNȚIURILE LINIA DE 30 LITERE..........................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU MARȚI 2, M­ERCURI 3 și JOUI 4 IULIU CONCURSU INTRE MEDICI pentru trei posturi de medici pri­mari la spitalele civile. La 12 ore, argumenta­țiune în șe­dință publică la Spitalul­ Goicea. Credemu că profesorii, omenii de stiințe și literații se voru­ interesa de acestă concursa. SERVITIU TELEGRAFICA AMI BOnMIJLIII. PARIS, 11 Iuliu. In Corpulă legislativii d. Ollivier a atrașii atențiunea Camerei și a guvernului asupra consiliului ecumenicii, con­vocată de Papa. Statula, a­dică domnia-sea, nu trebue se-î aducă nici uă pedică dară trebue se pregatesca legi în privința despăr­țirii bisericei de Stată. D. Barach­e respun­­gândv a­disă că guvernul ă urmeza indouita regulă ce-î este impusă, una de Concordată și alta de principiile de la 1789. Presa asigură că se vor­ deschide în cu­­rândű și oficiale negocieri asupra uniunii diam­ante între Francia, Belgia și Olanda. Sorii particulario din Madrid consideră con­­spirațiunea ca forte gravă din causă că tóte fracțiunile oposițiunii s’aă unită cu Carlistiî. ALTĂ DEPEȘSĂ. PARIS, 11 Iulie. La Patrie spune că guvernul­ Spaniolă a trimis u uă corvetă cu vapore pe costele Andalusiei spre a supra­­vegh­ia gurele fluviului Quedalquevir. Epoca asigură că este un mare agitare în Portugalia. Ea adaugă, că regele ar fi ofe­rită președinția Cabinetului Marchizului Pencho și că armata ar fi aclamată pe Saldanha. MADRID, 11 iulie. Ducele și ducesa Montpensier au plecată la 9 iulie de la Cadix pentru London, semnată din tóte ponturile de pri­vire, a procesului ce s’a făcută la Belgrad ucigașilor­ prinși și măr­­turiți. Publică mă dară mai la vale acea dare de semă și o recomandămă cititorilor­ noștrii. Peste 6 clile începă la noi alegerile pentru Senată. Aceste alegeri avândă cea mai mare însemnătate politică, toți Românii sunt­ datori a avea și mintea și ochii întorși spre colegiile electorali și d’acea­a suntemă datori a curma aci revista nostră, spre a vorbi în articlulă speciale de mai jos, cu colegiele electorali, spre a le spu­ne opiniunea nostră despre Senată în genere și despre ală nostru în particulariă. Bucuresci Cuptoru. Depeștele despre cele ce se pe­treci­ în Spania și ’n Portugalia, de se vorü adeveri, simtă de cea mai mare gravitate. A primi soiri de res­ettle și ancă de felurite resettle din Spania, suntemă de multă deprinși; nu totă astă­ felă însă este și cu Por­tugalia și de acea­ a dacă, încă vădată, soirile aceste se voră adeveri, atunci cestiunea este gravă și póte lua­ pro­­porțiuni forte mari. A aresta, a în­chide și a eșila personele cele mai ilustre, este ună ce obicinuită în aris­tocratica și catolică Spaniă. Este ase­mene naturale se bănuiască și se isgo­­nescă pe Ducele de Montpensier; este însă cu totul­ nouă și forte seriosă temerea ce, după soriile telegrafice, se pare a avea guvernul­ Spaniolă de Portugalia, și uă temere atătă de mare în­câtă a ordinată suprave­­ghiarea fruntarielor­ sele din acea parte. Acestă ordină ală guvernu­lui Spaniole devine multă mai gravă dacă va fi adeverată că rescula a devenită atătă de mare în Portu­galia, încătă însa-și armata aclamă ună președinte ală Ministeriului. Spe­rămă însă c aceste scrii voră fi în curenda de minu­te, căci întral­ă­ feră ori­cine vede c’aceste rigate suntă în ajunulă unei mari catastrofe. Asasinatulă principelui Mihailă ală Serbiei, de­și d’uă camdată po­­porală Serbă a­sclută a trece cu isbendă prin ițele acestei infame conspirațiuni, totu­șî ori­cine înțe­lege c’a adusă nesce complicări cu cari Serbia n’a sfîrșită ancă, era în­vinsă ancă pe deplină conspirațiunea. Astă­felă dată avemii celă mai mare interesă a urmări cu atențiune totă ce se petrece în Serbia și a cunosce pe deplină amenunțele conspirațiunii. Diar­ulă Debats ne vine în ajutoră, publicăndă­uă dare de somn, în­sn anulă trecuta s’a iscată între medicii capitalei să vină polemică. Unii susțineau că înaintările la spitale și numirea profeso­­rilor­ se se facă prin concursü, alții doreau mai bine ca aceste posturi se se dea după vechime ... și se ințelege­ favore. De câte­va timpű, se admisese deja concursulu pentru posturile de medici secondari și de medici verificatori de decese. Acumă, însă pentru prima­ oră se face concursu pentru numirea medicilor­ primari. In alte locuri, nu numai medicii, dar și omenii de litere, omenii de stiință în genere și profesori ascultă cu mare interesul desbaterile concursului, și mai a­­les­ argumentațiunea. Vomii spune în două cuvinte în ce consiste argumentațiunea. Unu medicii face unu memoriu, unu opus­­culi­ asupra unui punctă de medicină stu­diații de densuli, imprimă acelă memoriu și’lii distribue. Doi alți competitorî sau as­piranți vină se’lü combată. Blü cată a se a­­pĕra. Se înțelege, că fie­care avendu de in­teresă ca cei­l­alți aspiranți se rumănă maî pe roșii de cată densulț, face totă posibilulu ca se atace pe cătă­rete pe celă desemnatü de sorți pentru a fi atacată. Fie­care can­didată este atacată de douî competitori, și atacă și elu pe alți douî. Gumă se vede, este uă adeverată luptă de sciiițe și argu­mente, ș’uă luptă, în care presința de spiritfl juca ună mare rolă. Aci se vede care din medici este mai bună avocată. Judecătorii staă cu gura închisă, nu facă de cătă a as­culta, și în urmă voteza pentru cei cari ’î­nă găsită mai tari. Unii candidați publică istoria bolnavilor, ce au aflată mai interesanți, și adaogă ob­­servațiunile fără personali, remarcele lor­, în scurții. Alții nu publică de cătă istoria unui singură bolnavă, și pe urmă împle pa­­gine și pagine cu compilațiuni din alți autori. Credemă că corpură profesorală și ama­torii de discuțiune ș­iințifică vor­ merge cu plăcere se asiste la argumentațiune. Ședințele se vor­ ținea Marți, Miercuri și Joițî, la 2, 3 și 4 lun­ă, la 12 ore precise, în localul­ Spitalului Golcea. Marți D. doctoră Nica va fi atacată de d-nii Măldărescu și Negură. D. Măldărescu va fi atacată de d-nii Ne­gură și Trandafirescu. Miercuri D. Negură va fi atacată de d-nu Trandafirescu și de D. doctoră Obedenaru. D. Trandafirescu va fi atacată de domnu Obedenaru și de D. Suțu. Nouî domnu Obedenaru va fi atacată de d-nii Suțu și Nica. D-nu Suțu va fi atacată de d-nii Nica și Măldărescu, ța sorű. Deși cestiunea este clară prin ea însă­șî,­ și lămurită prin des­baterile ambelor­ Cameri, prin cir­­cularia Ministrului și prin faptele flă­cărui din aceste mari corpuri ale Statului, totu­șî ne vomă împlini datoria d’a pune supu­­ ochii alegă­torilor­u, acumu că ne aflămu în a­­junulu închiderii desbateriloru, uă ră­­pede espunere a Gestiunii, uă sim­plă însumare, pentru a servi flă­căruî alegetorii­ spre aducere aminte, ma î nainte d’a-șî da votulu, ma î nainte d’a deslega grava cestiune ce este adi pusă naintea lui. Nici vădată la noi n’a fostă ună Senată. Unitatea Adunării naționale a fostă în tradițiunile și în moravu­rile nóstre. Naintea lovirii de Stată, cățî-va individ­ începură a propaga în România instituirea unui Senată. Unii, din partită cea vechiă, voiai! ună Senată ca se potă readuce suptă uă formă nouă, vechia boiărie, s’a împiedică printrînsulă spiritulă de­mocratică și liberală ce se redes­­cepta pe totă dina și cuă putere atătă de mare, în cătă începuse a ’mpinge nainte însa­șî Camera res­­trînsă a Convențiuniî. Alții, partita fostului domnu și boiarii cei nouî, cei parveniți, carii suntă totă doli­na și în tote fețele mai reî de cătă boiarii cei vechi, voiau ună jenată ca se aibă mai multe funcțiuni nouî și mari, și ca se potă ave prin elu unu instrumentă mai tare în servi­­ciulu despotismului. Presa liberale a desbătută atunci acestă instituțiu­­ne, a adusă aminte faptele tutoru Senaturiloru, a demunstratu cu­m­u acestă cârpă a fostă mai totu­deu­­na ună instrumentă ală reacțiunii ș’alu despotismului, și cumu, în mo­mentele cele critice, elu celă d’ân­­tâiu a mușcată măna ce pin aci o linsese, elu celu d’ântâiă a datu lo­virea ucigașă celui cărui­a slugă­rise cu lașitate pe cătă fusese tare, toți s’aducă încă aminte că marea majoritate a Romăniloru era cu­ pre­sa liberale, în contra Senatului. Lovirea de Statu, luăndu resufla­­rea libertății, permise lui Vodă Cu­za, a-și pune în lucrare voința sea, ș’a­­tuncî pentru prima oră apăru și la noi pe scena politică Senatulu. Con­trariu tradițiunii și moravuriloru nós­­tre și născută prin pecată, elă n’ar fi putută se se rescumpere de cătă prin minuni de desinteresare, de pa­­triotismu și de amore pentru libere­tate, dară nu era creată pentru a­­cesta. După 11 Fevruarie, națiunea în mare majoritate s’a manifestată în contra acestei instituțiuni și cele mai multe din colegiile electorali aă ce­rută de la aleșii loru a respinge a­­cestă instituțiune străină și întrodu­să la noi printruă crimă. Și cum­ă putea fi altă­ felă căndu Senatulu este uă instituțiune cu to­tulă străină națiunii romăne, căndu istoria a dovedită că elu n’a adusă mai nici unu bine, chiaru în acele Sfaturi unde nascerea seu întrodu­­cerea sea a fostă conformă cu mo­ravurile și cu instituțiunile publice, căndă din felurite împregiurări, ne lipsesce chiaru capitalulă ceruții de omeni pentru a putea ave done Ca­mere, bine constituite și căndu, în sfîrșită, noua lege electorale a fostă făcută astu-felu în­cătă Camera de­­putațiloru se constă în sînul ă iei, și acelă elementă, care singurii ar pute se compune la noi m­ă Senată? Colegiulă f-iu, și chiară colegiulu ală douilea, cari alegă pe deputați, represintă proprietatea fondiar­ă în tote interesele iei, astă­felă precumă represintă aceste interese și ambele colegiurî cari alegă pe Senatori. Căndu­dară proprietatea este pe de­plină represintată în Cameră, și căndă are aci doue colegiele din patru, pentru ce densa, și numai dânsa se aibă și că a doua Cameră? Acestă îndouită represintațiune ne avându nici ună cuvântă de a fi, acestă mare privilegiă fiindă cu totulă ne­­dreptă, națiunea se pronunță, pre­cumă diserămă și precumă toți soiă, în contra Senatului. Boierii cei nou’ însă, uniți cu cei vechi reveniră la ținta lorii cea vechiă, și profitându de gravitatea situațiunii în care eramu la 1866, centră cu stăruințiă Senatulu și ame­­nințară că de nu li se va da, voru pleca și voră face astă­ felă ca Ca­mera se nu maî filă completă și se nu mai potă lucra. Asta­felu dară eramu amenințați pe d’uă parte se remânemu cu Statutul, ș’acesta dup’uă revoluțiune, la ’nceputulu unei dom­nie care nu era încă recunoscută de puterile amice, care era combătută de Austria, de Rusia și de Turcia și cându acestă din urmă ne ame­­ninția forte clară c’uă invasiune; pe d’altă parte putemu fi amenin­țați, după cererea acestora trei pu­teri din urmă, d’a se cere Constitu­­țiunea cea nouă la Constantinopole spre a se lua cunoscințiă despre dânsa, astă­felă precumă s’a fostă făcută cu Statutulă, și pe lêng’ace­­ste eram­ancă siliți a nu ne pune prin Constituțiunea nóstră în mare di­­vergințiă cu obiceiurile europeane. In asemene situațiune partita naționale, acumu ca totu daima, făcu sacrifi­­ciulu și primi Senatulu ca se potă scăpa restulu, îlă primi mai cu semă ca uă nouă încercare reale dară de­cisive. Acestă încercare asolvitu-a in­­stituțiunea de cele ce i se imputau, scă din contra confirmatu­a, și încă cu prisosu tóte temerile ce amórea patriei și a libertății desceptase con­tra acestei instituțiuni? Unu Senatu se póte înțelege a­­colo unde esistinția legale a caste­­loru sau a claselor, cere uă îndoui­tă represintare pentru interese ose­bite. Astu­felu a fost b­ună Senată în Roma și este încă uă Cameră de lordi în Enghiera. Patricianii, carii surpaseră uă regalitate, se ve­­dură mai în urmă siliți a ține semă de popor, a crea magistraturele plebeiane. Luptele acestora done e­­lemente în cetatea Romei însemnă stațiunile civilisațiunii romane. Era rivalitate de ’nrmurire daru era emu­­lațiune pentru mărirea Romei. Se­natul a păstra depositulu tradițiuni­­loru, unitatea planului, secretură bi­­ruințeloră; comiciele poporalie îi dau Consulii ș’uă noue impulsiune; și Romanulu, magnetisânulu, astu­felu amândouî polii sei deveni domnulă lumei, poporală rege. In Englitera, lordii parvenindă a subalternisa regalitatea, și fiindu ei inșii adevărați regi teritoriali, fură siliți cu timpul ă s’admiră a ’mpăr­­ți autoritatea legislativă cu comu­nele, adecă cu represintanții intere­­selor­ industriale și comerciale ale țereî. Astă­felă Camerei lordiloril privilegială d’a păstra și urmări pro­­iectele secularie, pe cari le urmări c’uă stăruințță demnă d’acea-a a Ro­mei. Camerei comuneloru îngrijirea d’a le face a fi înțelese de glote ș’a le ’nlesni esecutarea. Pe cândă u­­na s’aplica a ’ntinde acțiunea En­­glitereî peste totă lumea cea­l­altă se silea a o arăta ca pământulu li­bertății. Ș’acestă acțiune, îndouită dar una, produse marea înrîurire ce En­glitera avu asupra imaginațiunii o­­menirii. Imitațiunea servile este celu mai rea lucru din lume. Se găsiră po­­pore cari printr’u­ admirațiune ne­cugetată și prin slăbiciune și ne­­solinită începură a copia instituțiu­nile Englitezeî, far’a vedea osebirile ce făceau­ ca acele importațiunî se f­ă mai multă nă­pedică. Astă­feră cându Francia, după isbândire cele mai mărețe că nu luptă cele mai mari nenorociri, și regele, adusă în jurgónele armatei de invasiune, dicea că după Dumnedeu regintelor En­glitereî datoria tronulu­ fi naturale ca emigrații se imite pe Englitera în Constituțiunea cea promulgată de regele Franciei. Astă­felă dată ei făcură două Camere, ca și ’n En­glitera, fără se se fi întrebată dacă era în Francia, după revoluțiune, două elemente osebite și amendoue legitime, cărora trebuia se li se dea câte uă represintațiune, pentru ca ast­­felă, ca printr’uă îndouită bătaie a inimei naționale, viața publică se se manifeste, regele restabilindu la tre­­buinț­ă ecilibrulu dacă ar fi tulbu­rată prin vr’uă causă întâmplătorie. A doua­ zi după marea nivelare so­ciale a Republicei nu mai erau clase privilegiate. Pentru ce daru uă Ca­meră de pairi cându nu mai erau marchisî și duci, cându titlurile ono­rifice ale mareșialiloru eclipseu prin lucirea biruințeloru, prin cari­le și dobândiseră, cele mai mari suve­nire ale numeloru vechiei nobilime, cându toți cetățianii erau egali îna­intea legii și cându, după cumu a mărturită înc­ă­ șî regele Ludovik ală XVIII, n­ă­ru­­i soldată purta în giberna­rea bastonulu de mareșială ? Pairii Franciei erau ținuți de a fi cei mai iluștrii și cei mai avuți ai na­țiunii, daru în faptă erau omeni mai avuți și mai iluștrii în Camera de­­putaților­, și nu era între ambele Camere altă osebire de câtă depen­ding de coronă a Camerei de susu, fiindă­că regele numia pe cine voia, ca răsplătire a servicii­lor­­ făcute, a­­decă a unui devotamentu asolutu, ș’a unui legământu de supunere fără reservă. Camera Pairiloru dară nu represintă în ochii poporului de câtă uă amenințare contra egalității; uă dorințiă instinctivă d’a reveni la ré­gimele din nainte de 89, uă petră de asceptare pentru restaurarea ve­chiului edificiu feudale și regale. A­­ceasta era causa nepoporarității sale dară și singura rațiune a esistin­­ței sale. Poporală gonesce regalitatea ce fusese adusă de cătră străini. Ce mai pute dară însemna că Cameră a pairiloru într’uă monarchia eșită din baricade! Pe căndu însă popo­rală, îmbătată de vederea drapelului tricoloră, cugeta la gloria și la li­bertate, dibacii, cari în timpul­ lup­tei se daseră afundă, eșiră, profitară de uimirea, de mărinimia și de în­crederea lui, și începură îndată ai­ciunti biruința și scamptară Camera pairiloru; cu tote aceste totă fură siliți a-î șterge ereditatea, și prin a­­cesta îî redicară ori­ce semnificare, lăsăndu-o se supsiste numai ca uă SENATULU. La 7 Iuliu, alegatorii colegiului al­ 2-lea, și la 9 ai colegiului 1, vor pre­cede fie­care la alegerea unui Sena­­tore. La 7 pentru unii, și la 9 Iuliu pentru cei­l­alți desbaterile se în­chidă și alegătorii pronunciă sentin­

Next