Romanulu, august 1868 (Anul 12)
1868-08-02
656 ROMANOLU 2 AUGUSTU 1868 imm.» Junimea Româno in scalele nóstre, a remisă ministeriului instrucțiunii publice, oă sumă de 1.000 de franci, spre a lua parte la subscrierea deschisă in folosulu bibliotecelor școlare. Acastă sumă va servi pentru cumpărarea a ziece loturi de cărți, cari vor fi trimise la trei comune arătate de societatea bibliotecelor populare ale Sartei de către societatea pentru desvoltarea instrucțiunii primare în Dordogne, și de către societatea formată la Havre pentru progresul învățământului populară, la biblioteca societății, de cursuri pentru adulți din Mulhouse (Rinde-Susă), la bibliotecele școlare din Dournazac (Viena-de-Susă), din Réchicourt le Chateau Meurthe, din Horte (Marna-de-Susă) din Estrasel (Pirinei Orientalî) din Alonna (Maine et Loire) și la biblioteca populară dinală 11 arondismentă din Paris. Junii Români din Paris, doritori d’a se asocia personală la generasa cugetare a guvernământului lorii,nă adresată toții cu acelașî scopü, ministrului productiilö unei colecte făcută între dânșii. Acesta dată ce se suia la 250 fr. va fi dată bibliotecei școlare din comuna Oueriqut (Aricie), care merită acastă favore prin zelulü seu pentru progresulu Învățământului și care mare nici ună recrută care nu scie carte. Epistola ce m Însoțea trimiterea productului acestei colecte făcută de junii Români cuprinde pasagială următoră: „Fii ai unei țerî multă timpă uitată, și pe care distinc crude au despărțitu-o în timpu d’atâtia secii de comercială cu frați sei mai mari din Occidente, primiți cu atâta bunăvoință de națiunea ai căreaa suntemă ospețî, nu putem ă sta indiferintî la ceaa ce interesază educațiunea și instrucțiunea acestui poporă eroică. In scólele sale, care ne suntă deschise ca la proprii sei fii, culesctemă pe fiece oji luminele civilisațiunii ș’ale progresului. Ascultândă pe iluștrii ici învățători Innobilămă spiritele nóstre, înălțămă sufletele nóstre, avândă neîncetată suptă ochiî noștri, nobilile esemple ce ne daă ne punemă în stare d’a fi inlrității folositori scumpei nóstre patrie și d'a restrânge și mai multă legămintele ce o unescu cu Francia.“ Discurs a rostitű de D. P. S. Aurelian cu ocasiunea împărțirea premiilorű la scala de agricultură de la Panteleimon. Măria Ta Institutul națională de agricultură are marea fericire și onore de a fi visitată pe totă anulă de către Măria Vostră. Ziua acesta este atătă pentru corpulă învețetoră cătă și pentru studioul uă serbătore din cele mai mari. Neobicînuitî, Măria Ta, cu asemenea Înalte visite, lăsați ani întregi în deplină uitare, simtimă mai multă de cătă orî cine onórea ce se face agriculturei naționale visitându-se acestă institute de către augusta personă a Măriei Vostre. Interpretă ală colegilor mei și ale junilor elevi, bine-voiti, Măria Ta, aurii permite se aducă înaintea Măriei Vostre cu celă mai profundă respectă, omagile de cea mai deplină recunoștință. Măria Vostrá cunosce mai bine de cătă orîcine, că agricultura este muma care nutresce națiunile, că acolo unde înfloresce ea, totul ă înfloresce, că acolo unde suferă plugăria totală suferă. Pătrunși de acestă adeveră, suveranii cărora posteritatea păstrază și va păstra eternă recunoscintă, au ridicată agricultura la înălţimea ce i se cuvine. Noi Românii, Măria Ta, agricultori prin tradițiunile nóstre strămoșesc , descending ai celui mai mare poporă agricolă și militară din vechime; strănepoți ai lui Caton, Columela, Paladius, Varon și Cincinatus, vomă păstra noi cei de astățiî, și urmașii noștri, cea mai profundă recunoscință pentru înaltele simpatii ale Măriei Vostre către agricultura națională. Țara vntrigă cunosce, Măria Ta, că nici uă ocasiune nu se presinte fără ca înaltulă patronagiă ală Inălțimei Vóstre se nu fiă acordată la tară ce póte contribui la progresul agriculturei nóstre. Institutul de agricultură de la Panteleimon, este celă d’ântâiă care are fericirea de a se bucura de înalta bună-voință a Măriei Vostre. Chemată pentru prima oră a inspira Românilor, gustulă agriculturei, a înlesni producerea și răspăndirea instrumentelor perfecționate, a sistemelor de cultură înaintate, șî-a îndeplinită pină astă țiî misiunea sea pre cătă în stată in putință. Ca institutiune noue, a luptată contra auă mulțime de prejudițî pe care grațiă perseverinteî le a învinsă. Doctrinele sale nesocotite la începută suntă urmate astă țiî. Unde acumă căti-va ani nu se găsea în țară maî nici uă machină perfecționată, nici uă cultură progresivă, astăzi, câmpiile nostre sunt despicate de pluguri nouî, grenele nostre sunt secerate și treierate cu cele mai perfecționate machine din Europa. Cultura buljiloră și creșterea găndaciloră de mătase din semință milanesă au fostă opera scelei de la Panteleimon; ea este care a introdusă și împrăștiată acastă semință care mai pe urmă a adusă milione în țară. Imprăstiarea machinelor perfecționate, întinderea culturei și sporirea relatiunilor comerciale reclamă și în mulțimea speciilor de plante cultivate. Institutul de la Panteleimon a înțelesă acestă necesitate, și de acumă patru ani urmăresce cultura și esperimentarea cu mai multă de 200 soiuri de plante, alimentare, testile, oleifere și altele. Esperiințele făcute vor profita agricultorilor români căci ei voră cunosce tote plantele cari potă reuși in țara nostră. In economia viteloră scala mastată pe locă, de trei ani urmăresce corcirea merinosului cu tigaie, și deja posedă corciuri cu două părți de sânge merinosă. Vădată rasa acansată, ea va deveni ună nucă is voră de producere pentru agricultura română. Lucrările scalei de agricultură aprețuite în țară au avută, Măria Ta, onerea de a fi recunoscute și recompensate în măruța esposițiune de la Paris din anul trecută, scala a avută fericirea ca in concurență cu tote producțiunile globului, se potă dobândi două medalii de argintă: una pentru bogata sea colecțiune de producte agricole, și alta pentru instrumentele sale. Pe acestă teriă, ca și pe altele, România a avută onorea să ftă in linie cu cele mai înaintate Staturi din Europa. Acastă înaltă răsplătire, amă simțit’o toți, Măria Ta, căci ea a fostă una din cele mai deosebite justificațiuni ale stăruințeloră nóstre. Influința bine-facetare esercitată de acastă scala asupra junimei făcându-o se iubască agricultura, nu este mai puțină însemnată. — La noi ca nu tóte țetele tinere junimea care trece prin scule seotărasce anevoie ca se îmbrăcișeze profesiunea de agricultură, comerciantă sau industriași. Tendința de a ajunge ca se ocupe mă locă in administrațiunile publice, a fostă și este încă din nenorocire, prea multă pronunțată. Scala acesta chiămăndă junimea ca se studieze agricultura, a aretată că omenii pot ă trăi forte onorabile și sî potă deschide ună viitură frumosă, nu numai prin funcțiunile publice. Junimea acesta care stă înaintea Măriei Vostre, lucrază cu ardere, bravură cu curagiă intemperiile și dificultățile profesiunii sale. Acesta ne bucură pe toți, Măria Tea, căci înainte de tate suntemă adâncă convinși ca viitorulă politică ală României atârnă de desvoltarea sea economică; și pe cătă timpă inteligința nu se va întinde pe la țară, progresul economică va merge prea încetă. Nudóra, Măria Tea, că cele-lalte profesiuni nu’șî aă utilitatea loră; însă ca orice obiectă produsă nu ar trebui se tracă peste limitele trebuinței. — Afară de acesta tradițiunile nóstre, istoria nostră, ne arată la fiăcare liniă, că daca astă-țiî avemă vă patriă, o datorimă acelora viguroși plugari cari poporază și frământa pământală cu sudorile loră de la țermuriî Dunării pînă pe vârfurile cele mai inacesibile ale Carpațiloră. Sentinele fidele, Măria Tea, plugarii și păstorii Romănî, au abandonată în totă dauna cornele plugului și gluga căndă vocea patriei în chrămată. Uă poporațiune care a dată dovedii de atătă patriotismă, care de seoli întregi in luptă cu popórele năvălitore nu a lăsătă se-î scape din mănă pămentală pe care ne-au așezată strămoșii noștriî, și care chiară astăzi, ea este care produce avuțiile țereî nóstre și speranța fuiorului nostru, acastă poporațiune dovedesceă Măria Tea, că profesiunea sea pe lengă folosele celei mari cari le aduce ca producătore, are și imensulă avantagiă de a întări caracterele, de a le face se ță la ale Patriei cu nă stăruință în adeveră admirabile. Se vede, Măria Tea, că plugariulă simte mai multă de cătă oricine că sorta lui este strînsă legată cu acelă pământă pe care’să frământă, că orice brazcă care o despică elă, lasă se asă din întru suvenirile generațiunilor trecute ale căroră őse suntă amestecate cu acestă pământă. Din acestă punctă de vedere ca și din celă economică, este neaperată ca junimea inteligintă și ocultă se viă la țară, și se se asocieze cu acel robusti și neinvinșî țerani ca se ajute a se pune în nuvelă cu progresurile vocului. Și singurulă mijlocă de a dobândi acestă resultată este mai multă aplecare a junimea la studiul agriculturei. Astăzi, șcala de la Panteleimon are ună corpă de profesori eminințî. După noua sea organisațiune ea este destinată a produce agricultori cu stiință și practică ca se cultiveze domeniile soră proprii sau pe ale altora; totă două date in divisiunea de Ferma-scala va produce lucrători agricoli dibaci Fabrica de machinî va produce ca și pînă acumă fabricanți de machinî dibaci. În curând , ea va posede tóte elementele pentru predarea unui invățământă superioră care se pute satisface și pe aceea cari se dau astăziî la alte specialități. — In asemenea condițiunî și cu impulsiunea dată de guvernul tereî, sperămă Măria Ta că peste cățîva ani scala de Agricultură va oferi cele mai bune condițiuni de învățământă specială. Ca se ajungemă însă la aceste resultate vomă avea nevoie mai multă de cătă ori căndă de înaltulă patronagiă ală Măriei Vostre, și de acela ală guvernului țereî. Suntem convinși mai dinainte, Măria Ta, că ca și pînă acumă scala va avea simpatiile Măriei Vostre, ca d-sea d-nulă Ministru de Agricultură, Comerciă și Lucrări publice care a dată nenumerate dovedi de interesulă ce porta acestei scale, va termina cu sucesă opera începută de cătră d-sea, și pentru care scala este fericită a aduce înaintea Măriei Vostre cele mai adânci mulțămiri. In cătă pentru anulă acesta învățăturele urmate aă fostă pentru scala de Agricultură Și silvicultură urmatórele: Agricultura, zootehnia, botanica, fisica, arpentagială, desemnulă și grădinăria. Ferma-scola a avută catedrele de agricultură practică, economia viteloră, botanica practică, grădinăria și arpantagiu. Eră fabrica de machinî a avută: Geometria, elemente de algebră, aritmetică, desemnă și studiulă machiniloră. In anulă viitoră, conformă cu noua organisațiune, scala va primi elevi multă mai bine pregătiți pentru invetămentul ce se predă. Vădată scala de Agricultură adusă la înălțimea ce merită, ea va deveni uă pepinieră de agricultori instruiți, pătrunși de adeveratele interese ale țerei. — Poporațiunile vecine din țările romăne de peste Garpațî, juni din Serbia și Bulgaria voră veni aci ca se dobândască instrucțiunea agricolă; și atunci Măria Ta, Romănia va avea măndria de a respăndi luminele și peste otarele sale de astăziî. — atunci acea junime romană de peste Carpațî, lipsită de mijjloce se va uni cu acea de dincoce ca se înalțe cătră ceră rugăciuni pentru îndelungarea vieței Măriei Vostre pînă la acele mai adânci bâtrănețe; atunci ca și astăziî Măria Ta, ne vomă uni cu toții ca se strigămă: Le trăiți Maria Vostru ani mulți și îndelungați! Joi la 18 ale lunei Iuliu, 7 V2 ore sera, in sala Bossele, s'a dată țnă banchetă între medici pentru inaugurarea concursurilor medicali in serviciurile spitalelor, dependințe de eforie. O mare parte din notorietățile medicale din capitală atătă civile câtă și militare asistaă la acestă banchetă. S’a remarcată însă, cu mare părere de reă, absența d-loră D-r. Capșa, Turnescu și Grunau, care, in aceste timpuri de reconciliare, a fostă puterea interpretată de unii. Cu tote acestea, prânduială în totă timpul ă câtă o durată nua fostă lipsită de veselie și de ună farmecă particulară propriă numai mediciloră. Pe la finele mâncării mai multe toasta au fostă ridicate, între care: Dr. Măldărescu, unul dintre concurenții ultimului concursă pentru medici primari s’a esprimată astă-felă! „Domniloră, permiteți’mî maî ântâiă a arăta via nóstră recunoscință tuturoră aceloră domni cari, primindă invitațiunî la acestă banchetă ne aă onorată cu presința d-loră, probându-ne astăfelă că împărtășescă sentimentele și veselia nóstra. Acestă banchetă, d-loră, nu vă este oferită numai de mndicii primari sau secundari aî spitaleloră cari aă reușită la concursă, elă este încă, d-loră, productură asociațiuni mai multoră medici cari aă văzută in acestă concursă inaugurându-se progresulă în instituțiunile nóstre medicali. Oă eră este deschisă pentru totădeauna mediciloră în țara nostra, era de luptă in capulă seiinței, nobila emulațiune care nu va contribui pucină la desvoltarea șelințeloră în scumpa nostră patrie. „Salută clară și ridică acestă toastă in sănătatea acelora care au concepută și luptată pentru acestă ideiă. Salută asemenea și ridică acestă toastă în sănătatea guvernului care, urmărindă calea progresului, a luată de basa concursală pentru numirea in funcțiunile medicale ale spitaleloră.“ D. Dr. Marcovici, cu dibăcia sea ordinară, a arătată cumă în Francia concursulă este basa înaintăriloru în tóte ramurile șciințifice atătă ale instrucțiunei, cătă și ale asistenței publice, și dacă Germania singură n’a admisă acestă principă, acesta nu pate fi atribuită de cătă la un disposițiune particulară a rasei saă la marele numeră de omeni învățați cari se distingă in diferitele ramuri ale șciințelor. In țară la noi, unde pînă acumă mavernă omeni de reputațiune Europeană, căndă concursulă se face în condițiune de nepărtinire cumă s’a petrecută în acestă din urmă, este singurulă mijjlocă ca instituțiunile șciințifice se fiă ferite de influențele politice. D. Marcovici termină redticăndă mătoastă pentru concurenți. D. Dr. Fabricius, intruă comparațiune din cele mai frumóse, atâta câtă de veselă trebue se fiă acela care după atâta dificultăți și osteneli, vede astăzi, în fine, realisânduse intrmă modă eclatantă una din speranțaesele cele mai ardinte; și întocmai ca grădinarulă care prindă semânța și inconjurând-o de tóte îngrijirile ce sunt necesarii elă nu este nici vădată mai fericit decâtă atunci cândă vede că acestă semânță a dată rude bune, totă asemenea, d-loră, și d. Davila care a pusă semânța scólei de medicină și idea concursului aci la noî, asista astăz la unul din cele mai mari triumfuri ale sale; rudele grădinei sele potă fi comparate cu acelea din tote grădinile Europei. Ridică dară acestă toastă in sănătatea D-luî Davila. D. Dr. Davila, mulțămindă d-luî Fabricius țjice, că nu d-sale i se cuvine acestă merită ci guvernului actuală care a primită ideia concursului și a luat’o de basă in înaintările medicale, și augustului nostru suverană care a pusă ore care interesă la acestă concursă.— Noi n’am făcută de cătă datoria nostră, și, daca din elevii scalei a eșită unul triumfătură in acestă concursă, acesta este meritulă scă și alătuturoră profesorilor scólei de medicină. Fiecare din noî amă lucrată in același scopă, în tocmai — Ce aci esti ? îî țjiseră. Trebue se fii obosită de călătoriă ? Aurundă vocea mea elă se sculă. Insemnară că era d’uă pălire spăimântătore. — Ce ți s’a ’ntâmplatu ? Strigaiă. Elă îmi făcu ună semnă aretândă cu privirea pe Toby. Concediaiă pe văietă. Reniaserămă singuri. — Acumă vorbesce, reluină, ce este?.... — Este că ’mî vine uă lovitură neașteptată, comandante ! Te asceptamă tocmai pentru ca se’mî spui ce este, căci poți se me lămurescî de ’ndală. — Asupra ce? E că ce, reluă elă. Astă dimineță, despărțindu-ne, neam dusă la Severin pentru a vesti întorcerea mea...............cuîva care 'mî ține tare inima de la cele patru luni pe cari le-am petrecută aci suntă douî anî. Nu ți-am spusă nici uă dată acesta, pentru că desicuru arai fi retrimisă aci, și nu te putemă lăsa cu totulă singură in China. Se me nseră măană stă douî mai lări fiu, nu era lucru mare. A e vorba d’uă căsătorie ? — Da. Pe atunci aveamă cuventură iubitei mele și i’lu dodesemu p’ală meă, aramă fórte liniștită, dară acă că acumă, sosindă la casa iei, nu maî găsită pe nimeni .... Cerceteză, mi se zice că mama iei a murită, că fata a devenită vă domnișoră, și că locuiesce la castelul de la Morniâre. — Viergia! . . . E Viergia ! . . . strigată încremenită. — Da. . . . Te găndesc, ce frică era coprinsă căndă am aflată că ea trăiesce la castelă ca în casa iei.— Că merge călare cu vara dumitale, și încă că este ună lordă englesă care o cere . . . . Credură că câții din piciore auțjundă acesta, parcă aramă lovită d’uă bombă. Din acelă momentă nu maî trăiescă .... încercă a ’mîniec că mi s’a spusă minciune și că nu nu ma uitată.... ș’apoi cugetă că, dacă e bogată, nu mĕ maî potă gândi la dinsa ... In fine tâ-am așteptată pentru a afla de la dumniata adeverută, și suntă fórte nenorocită! Ascultăndu’lă, me simptiamă devenindă totă atătă de pălită ca și dînsu, și totă sângele ’mi năvăli la inimă.— Viergia! repcei'! • ... se ingagiase către tine ? — Cumă nu aveam jurământulă seu, și complomă pe elă ca pe mântuirea mea ! Vedendu-me arătă de mișcată Miroghici că este uă nenorocire. — Este dară adeverată totă ce mi s’a țisă? mă intrebă elă c’uă voce alterată. Din fericire durerea lui me făcu se uită pucină p’a mea, ideiele mele fugenă parc’a să fi fostă coprinsă d’uă nălucă. Viergia ! . . . Eramă năucită de acestă trăsnetă. Elă ma privea speriată. — E adeverată atunci ? reluă elă. — Da, e adeverată, ca e la castelă caiselă nesclindă ce se respundă. — Soiî, comandante, suntă mă cină, spune’mî totă pe faclă . . . . E adeverată și de englesă ? Nu cutezamă ai elice adeverulă. Proiectele nóstre remăseseră pină atunci destulă de tainice pentru a nu se fi vorbită încă pe acolo despre dinsele. Cugetată că maî nainte d’a o zări nimică pentru dînsu saă pentru mine trebuia se ’mblindescă lovitura care erase’să dobore. — Ascultă, ii diseră, sciî bine că n’am stătută nici uă dată la ’ndouială d’a me ]ncrede în tine. Am se’țî desveluiescă uă taină de care atîrnă onorea mea, fericirea Viergicî și repausulă nostru ală tutuloră. — Vorbesce, strigă elă. — Viergina venită se locuiască la castelul ă de la Morniâre pentru că era ală iei după lege, pentru că e fata marchisei de Senetan. — A marchiseî ? ... A marchisului, vrai se zfici; asta se scie, li spuseră atunci destăinuirea Mariasei cu tóte gravele iei consecințe. Elă remasc încremenită. — Trebue se mi-o spui d-ta acesta pentru ca s’o credă, reluă elă îndouindu-șî capulă suptă greutatea nenorocire! lui ... Ei bine! suntă perdută ! Câ am se mc facă acumă ? adaugă elă. N’avută curagială d’a respunde; mii de cugetări contrarie se ’ncrucișină în capulă meă, bănuiala, mila, măria. Viergia mă ’nșelase făcându-me se credă că aramă celă d’ânteiă ală iei amară. Ce se petrecuse ore între ea și Miro ? Nu cutezamă ală întreba Elă înțelesese că fatalitatea evenimenteloră nu lăsa nici uă speranțiă, cugetările de nópte araă se ’mprăștie îndoaialele ce mai avea, și că aveamă nevoie d’a fi singură maî nainte d’a me oțărî se incredințeză totă. Elă credu, vedându-me că tacă, că spuseseră totă, și v«tiendu-me arătă de turburată se amăgi asupra emoțiunei mele. — Elă c’am venită se’țî făcu supărări și ’ncurcături, dîscelă. Ei bine, comandante, nu trebue se te prâmăhnescî de sartea mea. S’a sfârșită, nu e asta ? Nu se mai póte face nimică ? E durerosă, dară superându-te nu se folosesc cu nimică. Nici nu potă s’o urescu .... Dormi, și nu te mai gândi, adaugă elă sculându-se. Nu cutezaiuaî 4ice ună cuvântă de mângăiare. Elă era năucită de durere și se ’mpiedeca în vorbă ca ună omu bâtă. Ilă conduseră pină la camera lui; ilă ajutată se se desbrace, ceia ce nu vei judecătă după ună momentă. — Ei bine! âtă că mo canți par’că suntă atunci căndă îmi rupseseră piciorulă, țime elă. Nu priuiescă comandante. — Aide cui că-te, escî sfărimasă. Elă se supuse, și strîngendu’șî vesta cu băgarea de sâmă a unui matelotă.— A? sermanele mele galene de cari aramă arătă de mândru, țiise elă, reă ațî mai venită. (Va urma). Mario Uchard,