Romanulu, august 1868 (Anul 12)

1868-08-02

m ADMINISTRAȚIUNEA PASAGIULU ROMANI NO. 1.- REDACTIUNEA STRADA COLI­A NO. 42. ANULU ALU DOUE-SPRE-DECILE VOICSOE ȘI VE­ZI PU­TE A LEI­N LEI N. Atüi — CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PE 8ESE LONI „ 24 „ 29 pe tb«T loni „ 12 „ 15 PE N­A LUNA N­ 5 „ 6 UNCK SEMPLARU 24iSANI PEtírBU PARIS PE TRIMESTRU FR. 20. raai BD AUstRia....................Lor. 10 val. aust. VINERI, 2 AUGUSTU 1868. LUMIKEZA­TE ȘI VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANUNȚ­URÎ ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BUCUREȘCI, LA ADMINISTRAȚIUNEA ZIARTILEI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚ­A OLABIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEGRAIN SUE DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 5. ANUNȘIURILE LINIA DE 30 LITERE..........................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU SERVITIU TELEGRAFICU ALU 1UMJAMMI. PARIS, 12 AugustQ. Imperatul­ va trece în revistă Guarda nationale de Paris, Vineri sau Sâmbătă. EMS, 12 Augusto. Astă­­zi a fost u­nă întrevedere între regele Prusiei și Imperatura Rusiei la Schwalbach. BERLIN, 12 Augusto. „Corespondinț­a Pro­vinciale“ aprobă for­te discursulO d-lui de Beust rostită cu ocasiunea banchetului din urmă al­ dătătoriloru de semnă, acestu dis­­curs­ va avea una resunet” în Prusia. PARIS, 10 Augusto. Cu ocasiunea distri­buirii premieloru la Sorbona, suptu preșe­dinta principelui imperiale ș’a ministrului Cul­­teloră s’a făcută demonstrări ostile guvernu­lui din partea studinților­. ChiarQ la numele Imperatoreluî S’au audită mari flucrărî. Fii lui Eugene Pelletan și Cavaignac laureați fură aplauda, cu mare m­inciune. Fiul­ lui Cavaignac a deb­laratO în ședință că ro­­fusă d’a primi preciulu din mânele minis­trului. In­facta Sorbonei s’au făcută mai multe arestări. Poporul­ era ferie iritata.­­Servițiulu privații alu MONITORULUI). COPENHAGA, 11 Augustă. — Familia râ­gâie va merge în curândă la PetresburgO. Bucurescî J Augustu. Astă­zi (1 Augustă) Măria-sea Domnulu Romăniloră, însoțit de doi. Miniștrii, afară de celă din întru care s’a dusu la Pitești și la Slatina, a pusă petra fundamentale a școlei de Agri­cultură, ce se înființeză pe moșia Ferăstrău, în partea stângă a șio­­selei Mogoșoia. Suntemii deprinși acuma a vede pe celű care, născuții la sorgintea marelui fluviu românii se pote numi fiulu Dunării, pe celii care a fun­dată uă dinastiă la gurile acestui fluviu imperatü, puindu pe totă «jit­a pétra fundamentale a edificiiloră în adevĕri naționale și nimeni acuma nu se mai póte îndoui, că celii care născută la sorgintea Dunării, deveni Domnitorele guriloră iei, și pune petra fundamentale a edificiilor­­ na­ționale, este de sicuru menită a le și încorona. Cu cătă bucurie însă salutarăm pu­nerea petrei fundamentale a scolei de Agricultură, cu atăta­ întristare redu­­rămă că d. ministru competinte a alesă pentru acestă scolă bariera Capitalei. Scrmă că s’a­disă că le vimii greă profesoriloră a merge pînă la Panteleimonă; dară scimă că era în interesulă publică ca pro­­fesorii se ndure acestă greutate mai bine de­cătă a apropia scala de feluritele infecțiunî ale unei Capitale. Scimă că suntă profesori carii dică și, din nenorocire carii credă, că zidulu cu care voră îngrădi scala și ve­­gh­iarea d’aprópe și necurmată a e­­levilor, va fi apărătorulă acestora contra infecțiunilor­. Amă clisă din nenorocire, căci stăruimă a crede că sistema zidurilor­ ș’a necontenitei veghiări este una mare reă. Edu­­cațiunea cea bună, acea­a care face din copii bărbați liberi, nu se face prin gendarmi, ci prin libertate, prin deprinderea ce­ea sc­e a da omu­lui de copilă ancă, d’a iubi liber­tatea, d’a sei s’a pratice ș’a se de­prinde d’a fi respingetoriu de fap­tele sale, și pentru acesta educațiu­­nea cea bună nu mai îngrădesce copii cu ziduri, nu­î­m­i păzesce cu profesori gendarmi, ci, lăsându-i liberi și respundetori, pună viciulă și chiară tentațiunele sale în nepu­tință d’a ajunge pînă la denșii. Dom­nulu ministru dlară era datoră nu numai se n’aducă scula de agricul­tură la bariera capitalei, dară încă s’o pue mai departe chiară de cătă Panteleimonulă, ș’a da apoi profesori­­loră mijjloce de transportă și despă­gubire de timpulu ce­ lu perdu. A­­semene cheltueli, ministrulă scie, trebue se scie că suntă folositóre, producătóre, și din contra econo­­mieie în acestă privință suntă vă­­tămătore. Acestă datoriă este cu atâtă mai mare acuma, cu câtă mi­­nistrulu scie că mai ’nainte d’a se sfîrși zidirea începută a<fi, se va deschide calea ferată de la Bucurescî la Giur­giu. Așa dară nu la grădina Ch­i­­seleff, la bariera unei capitale, ci la Comana spre exemplu, trebuia se se pue scula și internatulă pentru agricultură. La uă poște, și chiară la două poște de Bucurescu trebue se se zidescă tóte internatele pentru băiațî și pentru fete. La uă poștă și doue de Iași trebue se se pue internatulă seminariștiloru. Cu ca­lea ferată distanțiele sunt­ suprimate pentru profesori și credemă că d’a­­cumă nainte în România, viciulă, și numai viciulă va remânea pe josă. Mulțum­indă dară âncă vădată celui care a stăruită a se face uă zidire proprie pentru scala de agricultură, ne facem datoria d’a protesta din nuoă contra locului alesă care este reă, forte reă, din mai multe punturi de vedere, și care ne aretă că deși re­gimele cela vecin­ă s’a schimbată, totuși deprinderile aceloră regimne se perdă mai cu anevoie. Intre a­­ceste deprinderi, pentru ce are se­meț, pentru a areta că pielea lum e a mea, cumü dice. — A! comandante, comandantele meu!­­Zicea ela c’uă voce pe care mo putea li­­nișci. Pre legea mea o prostü lucru, darü plângu! Și’n adeverit că ochii lui erau plini de lacrimi. — Am sosită chiaru acuma? — D’uă oră suntu aci... Am ve<]ută nu­mai pe tatalu mea și éca­ mé... Dară ias b­­ine se te privescü... Pare că porți sarele Provanseî in anima dumitale! E că­ne! Nu m­é asceptam! — Nu. — Comandantele Rene te-a vestită de -n­­torcerea mea printruă scrisore. Se vede că valorea de scrisori s’a preumblată. — Dară cum ți se face... și ce’ntemplare bună te aduce? — Am fost­ rănită, ș’asta s’a complicată... Am fostu pusă pe cea d’ânléie corabie care plic», cea-a ce mĕ vindecă, și é­i­ mĕ lingă d-néta. Cunosc­ prea bine iubirea care mĕ legá uitămă ș’acea­ a d’a nu ne ’ngriji ca materialulă zidiriloră celoră noui se nu maî fiă reă c’acelu-a alu zidi­riloră din anii de decadință? Astă­­felă dară, cu părere de reă vădu­­rămă că cărămida cu care s’a ’nce­­pută temelia acestui edificiu este rea ca și loculă care s’a alesă pentru fondarea scolei. Se sperămă celă puțină că d. ministru ală instruc­țiunii publice nu va imita, pe colegulă seă de la lucrările publice, încependă zidiri pentru internate, și că nu­să va imita nici în alegerea lo­cului nici în alegerea cărămidei. In momentulă căndă sfîrșîsemu da scrie cele de mai sus­, ni se comunică cuvintele adresate M. Sele de către d. ministru ală agricultu­ra și lucruri­lor­­ publice. Publicămii mai la vale c’uă vin plăcere a­­ceste cuvinte, inspirate d’acele sim­ți­mente ce facă se bată inima ori­cărui Rom­ănă adevărată. Am pus supt ochii cititorilor noștrii într’un­­­ trecut, câteva din discursuri­le rostite la­tină banchetă ală dătători­loru la semnă întruniți la Viena, în cari bravadele cele mai nejusti­ficate și nepotrivite erau aruncate mai cu semă la adresa Prussiei și tindeau la uă nouă aci țare a spiri­telor­­ în Germania. Ministrul Giskra cântă și el­ în coră și pe acela­ași tonă cu cei mai desfidători dintre pușcași. Acestă zonă, cu totulă ma­ghiară, ce resuna și’n Viena pen­tru marea satisfacere a Maghiarilor­, nu putea lipsi de a provoca protestări severe din partea Prussiei și a altor­ părți ale Germaniei. Ministeriul­ Austriei vedjn atunci ce efecte de­sastre se putea avea resunetul­ aces­tui tonă de bravadă; inteligintele prim­-ministru, d. de Beust, se vedu nevoită a do­uă reparațiune sus­­ceptibilitățiloră jicnite prin desfiderea ce se arunca din Viena și d’acea­ a la serbarea din urmă a dătătoriloră la semnă, rosti ună cuvântă prin care, aruncândă apă rece pe entu­­siasmulă provocată la dătători de discursul­ d-lui ministru Giskra a­­rată că guvernul­ austriacă declină ori­ce responsabilitate cu cele ce s’au clisă pînă atunci și că Austria nu s’amestecă în afacerile germane ci lucreză numai pentru sine. Cum o remăne dară cu cuvântulu d-lui Giskra? Este în adevera straniu ca ună ministru se atingă nesce cestiuni cari potă compromite pacea Statului, fără a se fi înțelesă celă mai puțină cu colegii săi. Ce sgomotă ar mai fi făcută ciabiulu Terra și companie căndă unulă din miniștrii noștrii ar fi fostă silită a face în publică un asemene reparare, după nișce cuvinte compromițetore ale u­­nui altă membru ală guvernului! Ce ar mai fi strigată fosorire și de­gradare naționale! Cu tóte astea în Europa cuvintele d-lui de Beust nu sunt ă privite asta­fel­, și 0că ce dice asupră-le Le Journal des Débats: „Se dă ore care importanță dis­cursului rostită de d. de Beust la banchetulu de mehidere a serbăto­­rilor­ tirului germană. Ună mare numeru de diarie c­­omenteză acestu discursă, în care are căte-va vo­­iescu a vedé unu felu de protestare contra tutoră manifestăriloră ce se făcuseră la bancheturile preceding. D. de Beust a beută în adevéra „pentru pace, și ’mpăcare, aceste mari promotori aî progresului, aces­te regale ș’acești păsitori aî sântei libertăți, acești stîlpî aî ordinea.“ El­ a adăugată că Austria nu se mes­tecă în afacerile germane și nu cu­­nosce politica de pismă. Acesta din urmă declarațiune, de-amü lua-o întrună sensă asolută, este de si­­gură forte de lăudată. In adevĕr, nimica nu e mai primejdiosă și ade­­sea mai funestă decâtă uă politică care pune pasiunea în loculă ra­ționamentului.E Fiindă că vorbimă de ce se pe­trece afară din țeră, credemă că nu este de prisos a semnala aci că slăbiciu­nea, demoralisarea și barbaria aginți­­lor a guvernului Turcescă, precumă au esasperată pe bravii Candiați, pre­cum­ au fostă cauzi turburărilor­­săngerose din Liban, precum au adus la desperare chiar uă parte din blăn­­dulă și mult răbdătorul popor bulgar, nu i­u iară­șî mesuje pentru a se preveni none și amenințătore tulbu­­rărî în Albania, lăsăndă cursă li­beră fanatismului musulmană. Eea ce găsim­ă în L‘independance belge de la 9 Augustă în astă privință: „Ună incidinte iscată în Albania de cătră fanatismul­ musulmană a­­trage atențiunea asupra acestui colifă ale țermului Adriaticei. Principele Mirdiților­, poporă creștină, care lo­­cuiesce unat munte albaneză și care și-a păstrată oă stare de indepen­­dință analogă cu acea a Muntene­­grului, a murită și remășițele luî mi-a spusă spndițiunea ta din urmă pe us­cată... și pre­legea­ mea, dacă nu escî­­ncă amicală, causa este că Miro n’are decretulu în buzunară... Arăta’țî maî lipsescc! Insă ora d’a pleca la Miniére venise. Mĕ pregătiamă se iasă. — Mergemă la vénatu? mé întrebă elă. — Nu, respinseră, mĕ ducă la mătușia mea Senezan. Te iéü, dacă vraî. — A!... reluă elă scărpinandu-șî urechia. Pre legea mea, dac’aî bine voi, comandan­te, voiu merge altă dată, și voiă pro­­fita artî de ocasiune pentru a ocoli pe la Severon. — Cumu vraî. Plecarămu împreună. Totă m să încânta, și regăsiantă intrînsură acea bună și sântă e­­moțiune a re’ntorcereî în țara nascerei pe care o resimpțisemă. — Atunci ieșimă din serviciu? îmi­­ zise elă, revenindă la ună curentă pe care ’să lăsasemă se iesá. — Te-aî supăra tare de acesta? — Ba nu­ respunse elă. — Aî óre și tu proiecte politice? [mortale au fostă profanate de alba­­nesii musulmani, forte cunoscuți pen­tru fanatismul ă­lară și sălbătăcia soră ne­îmblând­ită. Meridiții se pre­­gătescă la uă resbunare sângerantă. Aceste conflicte potă da semnalul ă unei mișcări musulmane asemene cu acele cari aă însângerată țer­­muri Arabiei și ai Syriei. Se în­­țelege că isbucnirea unoră asemene lupte pe țermurii Adriaticei lîngă provinciele austriace nu potă fi Ve­dute fără îngrijire.“ Diariul­ nostru era deja făcută cândă primirămă de la domnula primară ală Capitalei, una respinsă la cele <Jise de noi în revista de ieri în privința stărei în care se află locuitorii din suburbia Sf. Constan­tin și Livedea Gospod. Aretândă d-lui primară părerea noistră de reă că spațială nu ne permite a pu­blica ații respunsulă d-sele, pro­­mitemă ală publica mâne. Cuvântă rostită de d. Ministru Donic! Ia ceremonia punerei ânteieî aetre la temelia scólei de Agricultură. Prea Imitate Dómne! •» Poporulă română după secli de suferință renasce suptă augusta dinastiă a M. V. in­­stituțiunile sale se reconstitue, fontamentele clădirilor­ sale puse de augusta mână a M. V. vor­ atesta generațiunilor­ viitóre, epoca crcatrice a regnului M. V. Ospiciuri, scule, drumuri de fierți, poduri, instituțiuni indus­triale inte­resară pretutindene și atestă lu­­mea, care ne priveșee, că a sosit ă­­ fiua in­­vieie a poporului română, anulă celă bine­cu­vântată de domnulü. Astă­zi, M. V. puneți l­andamentele scolei secondare de agriculturi, țăra întragă va tre­sări de bucurie, reriendă solicitudinea Dom­nitorului ei pentru respândirea luminelor­ și pentru desvoltarea acestei mari industrii acestui nesecată isvoră a bogăției și a pros­perități nóstre. Se trăiți. M. Voslră! Cit­mă în Monitorele Francese de la 6 Augustă: Alteța­rea Ler, principele Carol I, prin­cipe Domnitoriă ală principatelor­ unite, vo­­indă se manifestese In acela­șî timpă simpatia sea pentru progresul­ instrucțiunei poporare In Francia și se dea și ună semnă de satisfacerea ce-i dă primirea ce se face FOITA ROMANULUI ION DE CHAZ03L. PARTEA A PATRA. XVIII. Asta­felü s­tam căndă deșteptăndu-me intrită diminâța audiiu d’uă dată unu sgomoto în anticamera mea, apoi pe Toby care se incer­­ca a su­m­păra­tă voce sonoră și veselă pe care o recunoscuse îndată. Era Miro, sosindu ca uă bombă, procedându cu dove ț­ile scri­­sórea ta, care me vestea de intarcerea lui și pe care mî-o adresase­ la Paris. — Cumu, tu escî­ strigaiu, intra! păzindu-me și vörjendu că’î inlindeama brad­ele, Miro se repari, Toby maî­că fu resturnații de repediciune. Poți se te­gân­desc! la îmbrăcișările acestui leafă și bravă băiată, care, necutezândă a se numi ami­­culă mcă, se numesce elă însu­șî cănele !)A vedé Eomănulu de la 25—31 Iuniă, de la 4—13, de la 15—23, de la 26—31 Iuliă și de la 1 Augustă. de acestă umilită sociă ală copilăriei mele pentru ca se mai am nevoie a’țî spune ve­selia adevărată ce resimpțiiu d'ală vedea. Este între noî póte ce­va mai multă decâtă ami­­cia. L’am ved­ută aruncăndu-se înaintea lo­­vituriloră în amestecarea luptei pentru a mĕ acoperi cu corpul­ lui. Fanatismul ă lui pen­tru mine s’apropie de eroismă. — E că-ne în tine! repeția elă. E că par­­culu! — și castelulă!.... și clopotnița!.... și d-ta!... Acumă nu mai plutescă pe ună altă vasă de călă ală dumitale!... Uităte la acestea! Și’mi aretă galenele(lui cu totulă noue de anteiă măestru și medaliile lui înșirate pe peptă. — Pre legea mea, sermanulă facă Mira, disc­ă regendă, credă că nu vomă maî pluti, — Ce spui!... E adevărată dată c’nî se faci politică?... — Iți voi­ spune acesta, respinseră sfîr­­șindă d’a mé ’mbrăca. Vei locui aci... — Se ințelege! am spusă deja lui Toby se’mî pregătăscă vechia mea cameră. Este de prisosă se’țî spună dac’am­ vor­bită despre tine. In timpul­ dejunului elă — Ol da, famese proiecte. Iți voiă dice acésta mâne comandante. Elă plecă plină de veselia, și­­ 1& auțjiiu dândă Dindă m­ă cântecă In limba provansală, parc’ar fi avută nevoie d’a spune tare vese­lia pe care n’o putea conține. Sosia mă târcisă la Morulére. Era cea d’ân­léie dată după logodna nóstra, și găsită pe Viergia Ingrijeta. Imi fu lesne d’a mé Spuza anunciăndă sosirea lui Miro. Cu tóte aste o versură cu ea făcu­tă silință pentru­ a’mî ierta insar^iarca; însă In ori­care certa a­­morosă este m­ă farmecă atătă de dulce în cătă nu me prea spoliat de supărarea iei. — Fricoso! Ii­­jiseră. Am primită aséra­tă scrisóre de la preotă care’mî spune că mâne se va publica pentru ântâia dată că­sătoria nóstra. Pregătesce-te a’ți asculta o­­sânda. Cu tóte aceste­a jiua fa tristă, Genevieva era mai suferință, și mi se părea că Vier­­gia este coprinsă d’uă neliniște stranie. Re­­venită mai curăndă decătă de obicinuită la Chazol. Intrăndă In camera mea tjăniiă pe Miro care mă ascepta. El­ ședea cu cotele pe mésa și cu capulă răf­imată pe mâne.

Next