Romanulu, august 1868 (Anul 12)

1868-08-04

ANULU ALU DOUE-SPRE­ DECILE VOIESCE ȘI VEZI PUTEA LEI­N LEI­N. PE iND----CAPITALE 48 DISTRICTE 58 PE 8ÉSE I.UNÍ „ 24 „ 29 PE TBEÍ LDNÍ „ 12 „ 15 PE T7A LUNA „ 5 ,, fi UNUH8KMPLARU 24uANÍ PENTRU PA US PK TRIMESTRU FR- 20. PENTRU AUSTRIA....................r­oR. 10 VAL. AUST. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundetorii Eu­genit­i Carada. ADMINISTRAȚIUNEA PASAGIULU ROMANO No. 1. - REDACTIUNEA STRADA COLȚIA NO. 42. DUMINICA, 4 AUGUSTU 1868. LU­MINÉZA­TE ȘI VEI PI PENTRU ABONAMENTE, ANONIMURÎ ȘI RECLAME A SE ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRAȚIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȘTÎ DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEORAIN RUE DE L’ANCIENNE COMEDIE NO. 5. ANONUMURILE LINIA DE 30 LITERE..........................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOC SAVITIÜ TEIJfNGRAFICU A Ii­­ ROM,­ IVIIIUI. PARIS, 14 Augustă. Revista armatei s’a terminată, n’a fostă nici unu acidinte. Maie­­s­atea Sea a fostă aclamată forte. Genera­­liulă engleză Napier a sosită astă dimineta ș­a asistată la revistă, d­ă va merge mâne la tabăra de la Chalons. Patria crede că împrumutul­ va fi acoperită mai multă de cită de trei­zeci de ori. Pressa și Epoca adică că, pentru câtâia dată în 15 August­, va fi recepțiune diplomatică la Tuillerie. După scirile din Bresiliă, m­ă nuuă mini­­steriă conservatoriă s-a compusă. (Servițiuli privații ală MONITORULUI). WASHINGTON, 1 î Augustă.— Thedeus Ste­vens a murită. COPENHAGA, 13 Augustă. — Familia re­gale a plecată ieri sora la Petersburg. — In absenta regelui, principele regale este re­gin­­e. MUNICH, 13 Augustă. — Imperatorele Aus­triei s’a asteptată Vineri la Starnberg, unde regele Bavariei îl­ va primi. Administrațiunea «Românului» face cunoscuții abonaților si că la 15 Au­gust ii se sfârșescu uiu mare numeric de abonamente. Acei darii carii nu voră se’ncerce întrerupere, suntii ru­gați a renoui la timpu abonamentului dumnelorű. A s’adresa pentru reabo­­nar­e la administrațiunea diariului «Ro­­mănului» trimitendu prin poștă și cos­tulii abonamentului după cumii este însemnată în capulTi foiei. Ori ce ce­rere de abonare și reabonare, ne­fîindu insoțită și de costulu i ei, se consideră ca nulă. Bu­curescu Augustu. Astă­zi s’a serbată la biserica catolică clina onomastică a Maiestății Sale imperatorele Na­poleone. In facia bisericei era armata in li­nie și garda naționale, și’n biserică miniștrii, funcționarii publici ș’ună mare numeră de cetățianî. După ser­viet­ă S’a­ făcută la A­­gentia Franciei visitele obicinuite și guver­­nulă prin organulă, d-lui ministru al­ jus­tiției, în lipsa președintelui cabinetului, în feli­citările ce a adresat a d-luî Aginte ală Franciei a adusă aminte din nooă că România dato­­resce Franciei și imporatorului Napoleon« puți­rea prin care s’a redesceptată și s’a pu­tută reconstitui, și l’a rugată a transmite im­­păratului Napoleon, simptimintele de recunos­cută ale României întrege. Revin des deux Mondes, in revista po­litică de la 1 Augustă, vorbindă despre Fran­cia (jiie „c’acumă mai multă de cătă ori ,,căndă acțiunea iei politică are trebuință d’a „se degagia de ori­ ce întunecimi, d’a s’areta „în curățenia și bărbăția so”, d’a scutura a­­„morțirea adormiților”, d’a se precisa întruiă „sensă liberale în întru spre a regăsi în a­­„fară înrîurirea iei și celă mai pucină ună „rolă demnă de dénsa. Dară acestă rolă, „ș’acestă înrîurire găsimc-va Francia în pace „sed în resbele? Forte dibactă ar fi celă „care va putea spune cea­a ce se va petrece „peste trei luni, și nu starea in care se „află Europa va ajuta la, descifrarea „acestei, enigme.“ Suntă deplină două sute de ani de căndă Europa trăiesc­ pe basca a trei aliand­e mai celebre și mai statorice. S’a numită întreita alianc­ă cea făcută la 1668 între Marea­ Britanie, Statele­ Germane și Suedia pentru aperarea Țerestră de­­ Tosă contra lui Ludo­­vich XIV. Asemene cea făcută la 169­7, (marea alianc­ă a Nordului) între Regele Da­nemarcei, Petru celă mare ale Rusiei și re­gele Poloniei August II, contra regelui Sucoui Carol XII. Aria făcută între Englitera, Sfa­turile Generale și regintele Franciei contra Spaniei care voia a rupe tratatele și a reda Spaniei tóte posesiunile sale cele vechie. Dup’acesta veni pătrata aliand­ă, (1718) între Englitera, Francia, Holanda și Imperiă, spre a mănține tratatele de la Utrecht și Bade s’a împăciui, adică a împărți unele părți ale Italiei. Asemene s’a numită pătrată Alian­d­ă cea de la 1834, între Englitera, Fran­cia, Spania și Belgia spre a asigura inde­­pendința acestei din urmă și a menține drep­turile reginei Isabela la tronul­ Spaniei. Veni apoi renumita Sânta Aliand­ă, în­tre Rusia, Austria și Prusia și tratatul­ de la 1815, care avea de scopă a susține pe regi în contra poporelor­. Pe acestă tratată a trăită în sfârșită omenirea pînă ce pe răndă fie­care din aceste puteri a ruptă căte uă parte și Napoleon­ III la 1859 și regele Prusiei la 1866 rupseră cu sabia ce mai ră­­măsese neruptă. Cu ruperea acestoră tratate se spulberă și principiulă ce ele conțineau și care era dreptulă regiloră asupra poporelor, și se proclamă celă­m­uă, dreptulă fie­cărei națiuni asupra iei însă­șî, votulă universale, plebis­­citură în loculă dreptului divină. Aliand­ele cele vechi, spulberăndu-se îm­preună cu principiile ce erau temelia loră, s’a putută forma încă altele, a căroră te­­meliă se fiă principiei« cele nou». Resbo­ulă Orivitclui n’a fostă de câtă ună preludiu ală acestoră principie și ca totă și resultatură n’a fostă, precum­ă scimă, de cătă reconstituirea României și chiară acea­a totă numai ca ună preludiu. Și cu tóte aceste Francia n’avu altă aliată de cătă pe Englitera și micuță Piemonte. Austria a stată mai multă în pîndă de cătă în acțiune, séG maî bine-fiă-ne­ertată a ne servi c’uă espresiune a poporului romănu forte espresivă, — a scăldat­-o, și s’a măr­ginită în a ocupa România, de unde după fasele cari ar fi luată resbelulă era în po­­sițiune a se pronuncia pentru biruitoriu. Principiulă celă­m­uă ascunsă, pitulată în resbelulă de la 1853, s’arelă pe taclă și ’n tótá splendórea sea în resbelulă de la 1859. Aci numai fu diplomațiă și cuvinte d’acele cari pară a spune multă și ’n reali­tate nu spună nimicu. Aci, Imperatorele Napoleone scoțând« din tacă sabia Franciei strigă : „Italia liberă de la Alpi pînă la A­­driatica.“ Naționalitățile pentru prima oră »’afirmară în modă oficiale prin vocea Imperatorelui Napoleone. Regimele celă vechiă, simțindă prin instinctă puterea cea nebiruită și fără de marte a nuoului principiu, remaseră îmăr­­murită. Nici unul­ din monarhia clilei nu cutesc nici se combată principiul a celă nuuă pentru restabilirea celui vecin­ă, nici se S’a­­socieze cu Francia spre proclamarea și de- i plina lui întronare. Poporele la răndululoră­ neluminate âncă pe deplină, sé­ maî dreptă1 ne deprinse ăncă d’așî pune in lucrare drep­turile loră prin ele visele, remaseră și ele cu ochii țintiți spre drapelulă Franciei ce fîlfîia pentru densele ș’astă-feră Napo­leone III, și Vittore Emanuele se găsiră sin­guri pe cămpurii tip­năiaic. In acesta situațiune, pe dută parte ne­mișcarea toporeloru din Imperială Austriei și pe d’alta ore­care mișcări și încercări d’a­­liand­e ce începuseră a se face între regi, făcură pe Imperatorele Francesiloră a-șî pă­răsi programa la jumătatea calea și a lăsa ca Italia să mergă singură nainte pe calea ce-o era deschisă. Austria scăpa astă-față de destrugerea ce o amenința, precumă totă prin asemene cause scăpase și Rusia la 1854 de pericle­­]o ce o ’nconjuraă; totu­șî principiulă celă mare, vădată ce fu consacrată prin sânge, crescu și se întări prin acestă botelă și ast­­felă nu numai Italia merse nainte și se re­constitui de la Alpi pînă la Adriatica, dară însa­șî Prusia, ce fusese pîm­nci unulă din căminele cele mai puterice ală pricipiului celui vechiă, luă drapelulă celă­m­uă și prin ce incepe, principiulă a fostă forte înveluitu­­ne’nvinsa lui putere reconstitui în flpte țiile unitatea Germaniei. Scimă că mulți voră dice că nu S’a fă­cută âncă pe deplină acesta unitate; scimă că mulți, din cei mai eminințî bărbați poli­tici, aă sperată și speră că se va redeștepta vechiulă spirită federalistă ală Germanilor« și c’atuncî .... atunci omenirea va reveni la matca rea cea vechiă. Asta credu tóte partitele învinse. Omulă cătă de be­­trănă, de­și scie că este peste putință se nu­mera, totă speră că-șî va prelungi fi­lele indefinită și luptă contra morții pînă la cea mai de pe urmă resuflare. Cumă dată se pretinde că ca partitele cele vechi se véde că i s’aă sfârșită filele și se primesc a s’a­­funda ș’a renasce apoi în principiele cele nouă? Pentru cei însă carii potă raționa, este lesne de vedută că nu este cu putință ca Germa­nia se se re’ntorcă la vechia ies­truReluare. Negreșită că’n starea de transițiune in care ne aflămă suntă încă și ovăirî, deprinderile cele ve­chi aă totă-deuna ore­care înrîurire asupra óme­­nilor­, și este învederată că Germanii do­­rindă, voindă a-șî asigura libertatea asolută aă lăsată , ca ună felă de amenințare sau prevestire pentru Prusia, se rădice ici și ca­lea capulă­­ spiritulă federalismului. Dovadă însă că acestea nu suntă, cumă diserămă,­de­­ală în parte remășițe ale vechilor­ deprin­deri și mparte ună simplu instrumentă prin care ei voră s-' înpingă guvernulă centrale pe calea cea mare a libertății, avemă fap­tele petrecute de cereadă în Wurtemberg. Toți am putută vedea că ’n alegerile d’acumă câte­va luni, pentru Parlamentul« duaniariă cabinetulă de la Stuttgart a fostă isbutita a opri alegerea c­adidațiloră favorabila­ po­liticei prusiane; și ’ndată spiritulă celă ve­chiă începu a crede în triumfulă seu, pre­­cumă negreșită au crezută unii la noi In re’nviuarea vechiului regime căndă aă ve­­ijură că s’aă găsită în Bucurescî 31 de ó­­menî din clasele a doua ș’a treia de boiarî carii aă votată pentru represintanțele acelui regi­me. Pucină trecu însă și a alegerile ce se făt­ură acumă pentru Camerele din Wurtem­berg , partita unitarii și naționale germană dobândi ună bună triumfă. Se veru că în­­su­șî guvernulă fu silită, spre a-șî popora­­lisa candidații a declara că „politica sea Un de a restrînge legămintele Germaniei Sudului cu conederațiunea Nordului.“ Și cu tó­te aceste, fiindă cm șiovăilă, „partita poporului,“ trecu în contra lui și partita federalistă se nu­­m­esc, acumă în Wurtemberg, „partita strai­­nului.“ Cumă dată d. de Beust speră cu partita dualistă, cu sugrumarea tutoră na­ționalitățil­ou, se învingă unitatea Germa­niei, cândă vede că însă­șî partita federa­listă se numesce acumă „partita străinului“ și cândă scie că prin străini­ se desemna Austria dualistă? In ori ce casă lupta între Austria și Prusia n’a incetată, și nu cere­­moniele și discursurile de la Tirulă din Viena va contribui a aduce unire și aliand­ă între aceste bune puteri. Italia este acumă liberă și unită. Se nu uitamă însă că împregiurărileau venită astă­­felă încătă a redobândită Venezzia prin a­­liand­ă cu Prusia. Scimă bine că ș’aci Fran­cia n’a remasă neaptivă; scimă că in tim­­pulă resbelului Austria a cedată Venezzia Franciei s’acésta a datu-o Italiei; dacă acesta ș’a făcută atunci căndă Austria avea în cas­­tele iei baioneta Germaniei, căndă Italia era aliată cu Prusia, s’acésta are, mai cu sumă însemnătate în politică. Pe de altă parte și din nenorocire, Italia mare încă capitala iei na­turale și Roma este ocupată pentru a doua oră de oștirele francese. Se însemnă mă âncă câ Italia se află forte strimptorată în financiele reî și că reacțiunea redică capulă profităndă și de starea financiarie și de tóte acele neajun­suri politice ce suntă multe Intr’un na­­țiune ce de curăndă ș’a ruptă lanțurile și are trebuință d’a reorganisa totă. Cu­­gelândă la tóte aste, vomă vedea cu­lesnire că Italia are mare trebuință de pace și cu mare anevoință ar putea fi atrasă într’uă a­­liand­ă pentr’ună nuoă resbelu. Șapoî pulea­­va ea se între intrună resbelă în contra na­­ionalitățiloră ? Nu, negreșită, și prin urmare nu pe aliand­a iei póte conta Austria spre a reveni la vechia ieî domnire. Aci este loculă se facemă cunoscută citi­­toriloră noștrii țnă incidinte de mare însem­nătate politică. Prusia a publicată­uă dare de sum­á des­pre resbelulă de la 1­866. In acea dare de samă strategisiră prusiană arela că armata taliei n’a făcută atunci cea­ a ce se cerea de la dânsa. Geniralele La Marmora, minis­tru în timpul­ resbelului, a adusă cestiunea printr’uă interpelare ’naintea Camerei. Insă generalele nu s’a mărginită In cestiunî ge­nerale, ci a citită să depeștă a amb­sado­­relu­î prusiană prin care Statulă majoră ală Prusiei curea ca armata Italiană, se ’alăture cadrilata rulă și se s’arunce asupra Viunei, pe căndă Garibaldi cu ai sei, operăndă pe castele Dalmației, va redica pe Slavi și’n unire cu Maghiarii resculați la venirea lui, se ștergá d’uă dată și pentru totă d’auna Imperială Austriei de pe carta Europei, și fie­care naționalitate din care elă se compune se se grupeze după^a Unitățile și interesele sale. FOIȚA ROMANULUI ION DE GHAZOL. ) PARTEA A PATRA. XX. Cândă mă reîntorseră la Chazol, regăsid pe Miro care mă aștepta. El­ își făcuse­ră mască de nepăsare cu energia lui bărbătescă. — Dormitu-ra? îi dl­se­ă. Hell nu pré, comandante, însă nu’tî mai bate rapu cu mine. Se va usca buba, cumă se țfice... Te asceptă pentru a te liniști in privința mea. — Mergi la sată V . .. — Da, mé ducă se me ’ntâlnescu cu ta­­ta’lă mcă la liturgic. Mi-aduseiu d’uă dată aminte că chiară în acea­­ ji ora să se publice în biserică căsă­toria mea cu Viergia. — La liturgici strigată speriată. Nu, nu te duce în astă dimineța. Mirel — Este neapărată, respins- olă, tocmai mâne este anulă de la mortea mamei mele, nu potă să lipsescă. 1) A vudea iN-se de Ir 25—31 Iuniu, de la 4—13, de la 15-23, de la 26 -31 fulls, de la 1 și 2­3 Augustă — Nu, nu te duce! repetită cu viz­lune­a să ne privi cu mirare. — Bine, comandante, dacă acesta este că ordine trebue de sigură se me supună, dară tată ori­cumă mi-ară părea reă . . . . In sfir sită dacă am nevoie de mine.......... — Da, am nevoie de tine, se înșciințeze pe tatălă teă. Voiă trimite Mâne voiă pune pe preotu se facă uă liturgic anume și voiă merge cu tine.. . . — Cu sicură că acésta ar fi cu multă mai folositoru sermancî femeie, și cunoscă în a­­césta bunetatea dumitale. Cu tóte aste dacă nu te-aî pre grăbi voiă ieși uă jumetale oră. Vețiura că elă vrea se merga la biserică pentru uă altă causă și că trebue sc ’î dau alte rațiuni. Viorgia te așteptă astă dimineță, di­sci­u. Mé aștaptă! strigă d­ă­­t-ai vorbită ore despre mine? Astă întrebare mă încurcă. — Da, amu vorbită despre mine, respin­­seiu ș’am promisă că te voi­ aduce. — Dară nu mi-am spusă ni­mică aspra des­pre acesta? — Am vc<Jut-o chiară acuma, reluaiu. — După aerul ă cu care ’ibî spui acesta, adaugă elă cu timiditate, mare nevoie de mare silință pentru a ghici că știrea nu este bună. Oro se neliniștesce ca demiarcerea mea pentru căsătoria mei cu Englosulă ?. . . . — Nu , nu ! Ea are încredere în rațiunea și ’n amicia la ... . Mi-a vorbită despre tine ca de ună amică scumpă .... — Adevĕratu! ijise elă ațintind­ui asupră­­’mî ochii lui urmedî de veselia. Dară acesta nu fude câ luună fulgeră, căci de molală recăljți în tristeță. — Suntă ómeni cari nu suntă născuți pentru norocit, reluă eră suspimândă. Ser­­mana fată! Cine scie dacă nu ’î pare reă c’a devenită bogată? Era uă lume întrega în acesta radă de speranță, nic sim­pită mișcată de milă. Renaserămu înainte de prândă la Chazol, și pentru acesta damă de protestă­nescc scrisori ce aveamă de scrisă. Spre amedi plecarămă la Mornière. Cândă sosirămă la castelă, gă­­siți in anti­­ameră pe bătrânulă Martin, care ne spuse că mătușia mea era în salonă cu Viergia. Ințeleseră că Genevieva fusese înlă­turată și că eram­ așteptați. Trecându prin budoriu Miro era pălită, elă tremura, și ini­ma mea batea să se rupă. Martin rechea portiță și ne anunc­ă. Intrândă, dăună pe Viorgia aședată pe divană lângă mătușa mea La vederea lui Miro ea se sculă cu m­ă stri­­gătu de veselie ca pentru a alerga înaintea lui; insă emisi­unea o năbuși ea recădu pe divană. Miro remase încremenită pe pragu, necutozândă a face m­ă pasă, și admirând-o cu privirea mai ratécita.— Dară vine! ii disc­­ a înlin^indu-șî brac­ide spre dînsulu. La acéstă cuvîntă elă se răperji, îi luă m­ânele și că­ iu în genuchie la piciorele iei. Viergio­ strigă dă: apoi, rușinosă d’acésta mișcare, dă remase încurcată. Ea ’la privi cu fragedime, și, atrágen u’lă d’uă dală, îî strise capulă pe șină și­­ lă serulă pe frunte — Sermanc, germane Miro­­­dise ea c’uă voce întreruptă. In acestă aventu, in acésta scrutare, era uă frăgedime atâtă de castă ș’atâtă de fră­­țiască în­câtă înțeleseiu fosorirea golosiei mele, bănuililoră mele. Pe r­ându î­ă ți­nea altă­ fdiu îmbrăcișiată, ea ’șî întorse o­­chii spre mine, afundândă privirea iei intra mea c’uă spre slufl« liniștită și d’uă mândrie stranie, parc’ar fi voită se me desfidă d’a cuteza sc ’î pună în suspiciune acésta re­vărsare a anime-­iei. Rene, suntă în spontaneitățile sufletului, în acele intusiasmuri neașteptate, nesce elo­­cințe pe cari rațiunea nostră deși artă nu le va putea atinge săă prevedea nici uă dată. Cândă se otărî astă întrevedere, Îmi Indii puisemă c­ă va fi un scenă rece, încurcată plină de turburare și de roșiață pentru dinsa Ve^éadu-o atătu de fragedă ș’atâtă de cum­tezatare, mĕ simpliă că confusă. Ea ghici de si­ ură cugetarea mea; m­ă zîmbetă a­­mară îî trecu pe buze. Nici uă dată vă mpulare mai amară nu mĕ mișcase maî tare. Fără voie’mî Intorsciu o li­î. Miro nu scia ce se ’î dl­ă, nici cumă se­­ vorbeseu. Cândă îî liniști emoțiunea ea îlă făcu so șadă lân­gă dinsa. — Bunulă­mcă Miro, reluă ca clătinăn­­du-șî capulă cu melancolie, ocă-te intorsă. — Da, domnișoră, îngână c­ă cu naive­­tate. — Și... te găsiscă senatósa?... — Domnișoră? respinse ea cu mirare. Pen­tru ce se nu’mî maî Viergie,­ și se nu ’m­i cjici tu? — Nu cuteză, îngână elă uităndu-se la dinsa parcă n’o putea recunosce. Comandan­­tele meu mi-o spună că m­aî chiămală, a­­daugă elă. — Suntă forte fericită da te revedea, Me lomcamă se nu­me li uitată. — Se te uită? respunse elă cu tristeță, n’așă fi putută, de vreme ce’țî scriamă a­­desea. — îmi serial! strigă ca, dată de doui ani n-am primită nici uă scrisore de la tine. — De douî ani?­­lise elă cu mirare. Iți trimite mă totă deuna câte una in scrisorile tatălui meu... — Nu mi le-a dată nici uă dată. A

Next