Romanulu, octombrie 1868 (Anul 12)

1868-10-10

ANULU ALU DOUE­ SPRE­ DECILE VOISSOE ȘI VEI PUTEA LEI­N LEI­N. PR­ISn __ CAPITALE 48 DISTRICTE 58 pe sése luni o 24 » 29 pe treí lüní >? »2 ii 15 PE ÜA LUNA II 5 ,, 6 ONUBSEMPLARU 24bAN1 dkNTRU PAUIS PE TRIMESTRU FR. 20. PENTRU AUSTRIA .... FIOR. 10 VAL. AUST. ADMINISTRATUUNEA PASAGIULU ROMANO NO. 1. —REDACȚIUNEA STRADA COSTIA NO. 42. Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. —Redactorii respungetorii Eu­geniu Carada. JUOI, 10 OCTOBRE 1868. LUMINEZA­ TE ȘI VEI FI PENTRU ABONAMENTE, ANUAțURIRI ȘI RECLAME A 6E ADRESA ÎN BUCURESCI, LA ADMINISTRATIUNEA ZIARULUI IN DISTRICTE LA CORESPONDINȚII DIARIULUI ȘI PRIN POSTA. - LA PARIS LA D. DARRAS-HALLEORAIN RUE DF. J’ANCIENNE COMEDIE NO. 6. A NUN­ȚIU BILE LINIA DE 30 LITERE.........................40 BANI INSERTIUNI ȘI RECLAME, LINIA . . 2 LEI NOU DE PEȘTE TELEGRAFICE (Servițiulu privată alu MONITORULUI). MADRID, 17 Octombre. — Guvernulă a de­cretații că ori­ce arestări arbitrarie sau vic­iare de domiciliu vor fi fi supuse tribunale­­lor­. — Delictele de presă sunt­ amnistiate.— Junta propune admisiunea a patru deputat­i pentru colonie, piarele discută imprumutul a de 700 milióne reali tractată cu casele en­­glese. PARIS, 17 Octombre. — piar­ulu Patria desminte­scomolulu despre schimbările di­plomatice. CONSTANTINOPOLE, 17 Octombre— Noulu împrumutu de 5 milióne va fi rembursată în 5 ani cu 13 și jumătate la sută și acope­riții din importațiunile în Anatolia. Bucurosul 2i Brumărelu Nu este adeverata, strigă oposi­țiunea, că’n Francia fie­care din pia­nele oficiose urmeză politica unui ministru. Nu este adeveratü că une­ori miniștrii imperatului Napoleone au alte dorințe, alte tendințe­ poli­tice de cătă acelea ale Capului Sta­tului. In deșertă le are tarama con­­trariulți, rezemați pe fapte și încă pe multe și forte vecinți fapte. In deșiertă le aduserama aminte fap­tele din 1866, când­ imperatorele susținea alegerea Românilor­ și de­­peștele d-lui Știrbei și însuși minis­­trul­ din afară afirma, și afirma chiar­ în diua cândü principele Carol pu­sese piciorulü pe pământul­ Româ­niei, că nici uâ­dată Elă nu va primi coróna ce i se oferise; oposițiunea nu voiesce se scie de nici unele ca aceste și cântă cu buciumulu cfiariului Le Constituti­onnel că imperatorele Na­poleone a părăsită România și susține invarsiunea. Spre confirmarea celora ce­­ diserămă în privința pianului Le Constitutionnel ș-a politicei d-lui de Moustier se reproducemü la rândul­ nostru căte-va pasagie din unele din diam­ele francese. E că spre exemplu ce elice Le Sié­­cle de la 12 Octobre, suptă semnă­tura d-lui Edmond Texier: „Care se’nșială, din l’Etendard care dice da, séu din Le Constitutionnel care dice nu? Celă d’ântesă diariă o­­ficiosă afirmă că cabinetul­ francese este favorabile guvernului română, celă d­ală douilea afirmă contrariulă. Adeverul­ este că nu trebue se vedă cine­va, în articlulă­pariului Con­stitutionnel, ce lamă reprodusă, de cătă cugetarea d-lui de Moustier, forte favorabile Turcilor­, forte de­favorabile Româniloră; nu se scie de ce d. de Moustier are un ideiă preconcepută; elă este convinsă, cu totă de mințirea faptelor­, că Româ­nia jocă joculă Rusiei. In deșiertă îi va spune cine­va că România s’ar perde, și că densa o soie forte bine; tóte suntă de prisasă, asediarea d-lui de Moustier este tăcută. „Noi avemă ună singură sfată de dată Româniloră, acela dă și totă­deuna ună guvernemente nationale. Va veni ună timpă în care toți membrii cabinetului francese voră fi forte siliți a recunosce că elă­năre nici un amestecă în intrigele Rusiei.“ Dară, va cjice oposițiunea nostră, Le Siecle nu este ună drarnă ofi­­ciosă; Le Siecle în genere, și d-nu Texier în parte, suntă 20 de ani de căndă susțină România și par­tita ce este a<fi la guvernă și prin urmare fisese loră năă nici ua va­­lore pentru noi. Ei bine, vomă re­curge la alta sjiab­ă care nu numai că este și ela dintre cele oficiose, dară place âncă multă oposițiunil, și mai cu sema celora de la Terra, ună drariă ai cărui articoii i-a re­produsă necontenită Terra, în care unii din redactorii sei­nă și publi­cată căți­va articlii și a cărui auto­ritate pentru cei de la Terra, pre­­cum­ și buna-voință ce aă pentru dînșii, nu tocmai d-lară o voră pu­tea nega. Deci éea ce (jice I­nter­­national de la 13 Octobre: „Emoțiunea causată în lumea di­plomatică de nota pucină diploma­tică a diariului Le Constitutionnel în privința României, s’a potolită. Se crede că chiar u în cercul ă din ju­­rul­ Imperatorului și’n cele mai în­­nalte regiuni ale puterii, a fostă u­­nanim­itate d’a găsi acea notă forte regretabile în ambele puncturi de vedere și’n flonda și’n formă. Se pare încă că diferiții represintanți din Paris ai puterilor­ garanți­aă gă­sită toți, afară din m­ulți numai :1) că limba giulă diariului Le Constitution­nel îngagia forte multă politica loră in favorea Porței, și că nu-șî dă ascunsă simțimintele loră în acestă privință. In sfârșită, din tóte păr­țile acea nenorocită notă este pri­vită ca ună escesă de zelă regre­tabile și cu atătă mai nedibace că astă­zi pare sicurit că știrea dată de V Étendard era adeverată căndă a apărută; numai în urma obicinui­­telor­ fluctuări ale politicei d-lui de Moustier ea a devenită neadeverată. In ori­ ce casă, incidintele este în­­chiriată, însuși ministrul­ afaceri­­lor­ străine a esprimată, se z­ ice, părerea sca­de­reă, despre forma cominatorie ce s’a dată notei Con­stitutional edu .u » Dară pate că cei de la Terra nu voră fi pe deplină mulțămiți d’a­­ceste afirmări ale însemnatului și multă iubitului soră diarnă L’Inter­­national. Spre a le da dară uă sa­tisfacere și mai deplină, cea ce spu­ne totă acelă diarnă, întruna din corespondințele sale din Paris: „Diplomații în reședințiă aci, au zisă multă de naivitatea Constitutio­­nalelui, care a­crisă că de mai mul­te luni agintele României nu re­­duse pe ministrul­ afacerilor­ străine. Negreșită că le Constitutionnel nu scie că n culisele lumei diploma­tice d. de Moustier are ună sur­­nnme (poreclă) trasă dintruna din comediile nóstre cele mai în renu­me:— „e totă deuna eșită,“ și că este totă atâtă de rară d’a-lă găsi la ministeriă câtă este de greă d’a-lă vedea cândă este. Cu acesta oca­­siune ambasadorele unei­a din pu­terile cele mari făcu următorea înțe­­pătorie oservare a celui ce-î elicea că dd. Dumitru Brătianu și Cretzulescu erau siliți se mergu de dece ori la quai d’Orsay, pina se parvie a vedé pe ministru:—„Cumă vrei ca tră­sniși! unui Stată mică ca Româ­­­nia se parvie a vedea pe d. de „Moustier, cândă noi, carii repre­­­sintă că puterile cele mari, nu par­­„ veni mă de­câtă cu cele mai mari „greutăți?“ Acei domni, după mine, suntă pre­esiginți. D. de Moustier tran­sportată de amarea păcii, are pre multe ocupațiuni pe Rhin spre a se mai găndi și la țărmurile Du­nării, ministerial­ afacerilor­ străine, <)licea glumindă, ună diplomată din 1) Voi­va Terra so ne apue oare se fiu acela singurii ambasadore care s’a bucurată ca și dânsa? (Nota Red Românului.) cei mai serioși, trebue se nu mai fiă la quai d'Orsay ci se se stră­mute la calea păcii. „Ș’apoi se póte pre bine întâm­pla, de va fi adevărată cea­a ce mi s’a spusă,­­ia d. de Moustier totă eșindă se sfîrșiască prin a nu mai reintra. Se z­ice că o curendă d. de La Valette îi va lua loculă. După întrevederea ce acestă bărbată de Stată avu cu Imperatură la Biarritz, a fost b­ună momentă vorba se fie trimisă la Berlin, acestă proiectăa remasă josă, și fu cestiunea d’a se ’ncredinția acestă postă d-lui de Ga­doré ca­re se loculă d-lui Benedetti, și d. de La Valette se ocupe la quai d’Orsay, loculă lăsată atâtă de desă vacante de către actualele mi­nistru.“ Sperămă că d’astă dată oposițiu­nea în genere și cei de la Terra în particular să voră fi pe deplină satisfăcuți. Dacă însă nesațiulă dum­­neloru va fi și mai mare, apoi se bine­voiască a citi articlulă ce ur­­meza, articlu de fondă, articlu cu titlu România și totă ală diariului d-loră de predilepțiune. Acesă ar­ticlu suntemă și cum­ că-i va sătura pe deplină, mai cu semn­ că ve­­chiulu dumnelorü amică le dice: „Te cunoscă măsculin­ă.“ Cunoscemu acumă le­­ zice, și vio­­lențele și ilegalitățile de cari a­ ți a­­cusată pe actualii miniștrii, căci v’amă prinsă cu mâna așac­ă; cu­noscemü și persecutările Israelițiloră și bandele armate și chi­ară alianeța ruso-română și prin urmare calom­­niele vostre făcură, aci ca­­n tóte cestiunile, cee­a ce facă totă dauna calomniele, adică a da mai în urmă mai multă tărie celorü calomniați. L’International merge încă și mai departe, căci puindu-se la înălțimea Gestiuniloră, elice că chiară dac’ar fi cu putințță ca guvernulă Româ­niei se-și întorcă ochii spre Rusia culpa ar fi a ministrului lucrărilor­ din afară ală Franciei care, în mai multe ocasiuni, n’a sciută se ț­ă sosü și bine drapelulu Franciei. Se se compare limba giulă Presei străine cu acelu-a ală Presei nóstre; se se Vadă cumă cea d­anteie a dechiarată că nota Constituționalelui o’ngrijasce, și cea d’a doua a glisă că o farmecă de bucuriă, cum în sfîrșit, diariele străine după ce dovedescă că este peste pu­tințiă ca guvernul ă actuale se trădea interesele României ori­cărei puteri străine, apoi arată greșialele ce face în Oriinte politica ministrului din afară al­ Franciei și se silescă a opri acele greșiale, atâtă în intere­­sulu Franciei câtă și a acelu­a alu României și ală întregului Oriinte; cei carii vor­ face aceste comparări se vom­ convinge pe deplină că opo­sițiunea la noi nu combate ministe­riul, ci națiunea, nu cere căderea ministeriului prin națiune ci prin intervenirea străinilor­ și chiar­ prin invaciune; pe de alta, elă desocotesce consiliele Franciei și î mpinge cu tote puterile spre nesce complicări contrarie in­­teresurilor­ politicei nóstre, în spe­­ranția că independința asolută a Ro­mâniei ar putea ieși din alte com­plicări. Se adaugă că d. Brătianu, sufle­­tul­ și corpul­ acestei politice, nu se menține la putere decâtă prin violențe și prin ilegalități cari mergă ne­î ncetată crescândă și cari compro­mită din ce în ce pr­osperitatea atâtă câtă și securitatea României. Aceste imputări, atâtă de vine și atâtă de desă repetite, suntă ele pre întemeiate? In cee­a ce privesce violențele și ilegalitățile guvernului Română, este evidinte că ele nu potă fi luate la seriosă. Pentru a nu cita decâtă ună e­­semplu, scimă acumă ce erau a­­cele ramese persecutări contra Israeli­ților­ din România, despre cari s’a vorbită atâtă de multă ș’asupra că­­rora­a, mulțămită unoră manopere dibăcie, opiniunea publică s’a amă­gită multă timpă. Astă­zi Israeliții dă la Bucuresci ună diam­ă publi­cată în limba română și francese, care susține cu tótă influința­rea ministerială Brătianu, și singurele dl­am­e cari atacă încă acesta popo­­rațiune facă parte din oposițiune. Acestă singură faptă dă măsura e­­xagerărilor­ și a relei voințe cu cari actele d-lui Brătianu șale amicilor ă sei politici au fostă reprezintate în Occidente. Câtă despre relațiunile ce se pre­supune că există între cabinetulă Română și cele de la St. Petersburg, ele ne pară asemene forte anevoiă de admisă. Omenii cari conducă a­­facerile la Bucuresci cunoscă pe Rusia de multă timpă; ei o cunoscă prin spera­nță, sunt­ omeni de la 48. Ei sciă că ambițiunea Rusiei este atâtă de mare câtă și perfidia mea și că chiar­ umbra protecțiunei sale este funestă libertăței. Dară chiar­ atunci cândă partita liberale, ustăndă tóte subiectele de plângere (griefs) ce are contra Ru­siei, tóte rațiunile ce are d’a se teme de densa, s’ar fi atorsă contra Ru­siei și i-ar da uă ascultare favora­bile, amă fi are noi cu totulă în­dreptă d’a’lă blama? Amă putea are noi se’î împutămă că caută aiurea nesce simpatii pe cari guvernul­ francese i le refusa? Nu s’a făcută óre la Paris totă ce era cu putință d’a se face pentru a s’aliena iubirea Româniloră? Nu s’a pusă óre silința, printr’uă politică îngustă, de’mpun­­săture de ace și de sbuciumărî, ai irita, aș răni, a le face suspecte tóte intențiunile guvernului francesc? Pină la retragerea d-lui Drouyn de Luys relațiunile Franciei cu Ro­mânia au fostă forțe cordiale și a­­micale, mai bine decătă arătă încă, căci totă lumea scie că alegerea principelui Carol I n’a fostă făcută decătă cu consimpțimântală lui Na­poleone III. De la data întrărei d-lui de Moustier la afacerile străine lu­crurile se schimbară într’ună modă subiții. D. de Moustier, care avu­sese la Constantinopole lungi rela­­iiinî cu amicii principelui Cuza, și care sosia la afaceri cu prevențiunî personali contra partitei liberale, și mai cu semă contra d-lui Bră­­tanu, puse totă în lucrare pentru a distruge influența acestei partite. Se se examine în adeveră, politica urmată de d. de Moustier în Ro­mânia și ori­cine se va convin­ge lesne că ea n’a avută nici uă dată altă scapă de cătă a oțărî pe Principele Carol I, a se des­părți de d. Brătianu și de amicii săi politici, pentru a se sprijini pe par­tita boierilor­. Agitațiunea bulga­ră, incidintele" Israeliților", uneltiri­le Rusiei și pînă la Gestiunile cu totul­ interiore de schimbare de mi­nisteriă și de disolvare de Camere, a­ fostă pentru guvernul­ francese atăte ocasiuni d’a interveni întrună modă desplăcută în afacerile româ­ne, în scopul ă d’a nemulțămi pe Principele Carol I contra consilieri­­lor­ sei. Acesta rea politică produse ru­dele sale. Rusia, totă deuna gata a face paradă de simptimintele sale de afecțiune pentru poporațiunile creștine din Oriinte, s’aplică d’atunci n areta Româniloră atăta simpatie pe câtă răcelă îi areta cabinetulă francese, și guvernul ă română se află fără voie’i, împinsă tocmai spre acea putere care’i inspira cele mai mari temeri. Cumă o fji cea acumă de curăndă Avenir national, d-na Brătianu nu este rusă, Românii nu sunt­ slavi; ei sunt­ Latini din a­­celu­așă sânge ca și Francesii, și, dacă adi ei până ore­care speranță în Rusia, facă acesta fiindă că nu­mai Rusia singură le promite a­­jutoru. Slăbirea influinței franceze în Ro­mânia arătă câtă a­­l­tele, și creșterea influinței ruseșci, e că resultatele palpabile ale politi­cei urmate de ministeriul­ afaceri­­loră străine ală Franciei în singu­ra cestiune ce se aplice că la ocu­pată seriosă. Aceste resultate nu sunt­ demne de invidie; numai nesce resultate contrarie ar putea singure merita laude. (1‘International, 13 Oct.) —— ———— ------——* ROMANI­A. De câtu­va timp, situațiunea po­litică a României pare a descepta temerile celora cari pună ună mare preb­ă pe neisbucnirea Gestiunii O­­riuntelui în acestă momentă. Se plice că guvernul­ Principelui Carol nutresce nesce proiecte ambi­­țioose cari turbură spiritele în Oriinte, și că unită în taină cu Rusia, pe do uă parte, și cu agitatorii revoluționari, REUNIUNEA FEMEIELORU ROMANE PENTRU Bine­facere copileloru orfane, instituită în Ploescu. Spre a se putea proceda la alegerea de­finitivă a comitetului, cea­a ce este a se face în viitórea lună Noembre, conformü sta­­tuteloru, sub-scrisa vogă pe tóte domnele și domnii ce au bine-voitu a primi apeluri și liste spre a înscrie într’însele membre ale Reuniunei, se bine-voiască a le înapoia ne­­greșitu pînă la finele lui Octobre curentă, ori lumii se voru afla, ca nu dintracésta Înțărcare se se împiedice realisarea acestui s­opit filantropică : îngrijirea despre viitorulu copileloru orfane. Președintă: E. Costiescu. Ploescu, 1868 Octobre 2. Ploiescu, 2­4 Septembre 1868. D-luî Redactare ală diariuluĭ ROMANULU. Domnule, Ve rugamu domnule redactore, se bine­­voi­ î a da publicitarei prin stimabilele d-vós­­tre­­ jiariu, alăturata mulțimire prea onora­­rabileloru Donatorie și Donatori, pentru pa­­trioticele ofrande, cu cari ne au venită în­tru ajutoră la realisarea loteriei in folosulă internatului și alei scalei pedagogice din Ploesca. Primiți, ne rugămă, d-le redactare, asi­­gurarea prea distinsei nóstre considerațiuni Vice-președinte, I. /. Romanescu,

Next