Romanulu, ianuarie 1869 (Anul 13)

1869-01-26

AVUSfI AMI TRM-SPRE­ OEGILEA ADMINISTRAȚÎUNEA IN PASAGIIÎLU ROMANII, No. 1 .­REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. VOIESCE ȘI VEÎ PUTEA. Lein. Lem­n. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șăse­ani! « « 24 « 29 Pe trei luni« « 12 « 15 Pe­nă lună « « 5 « 6 Anii exemplari 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 10 val. aust. .mr t-Tna Articlele trimise și nepublicate se voră arde. —• Redactorii respundetorii EUGENIU CARADA. ADUNAREA GENERALĂ A societății TRANSILVANIA. DD. membrii cu onore sunt­ convocați la adunare pentru ziua de 2­6 Ianuarie curentă (Duminică), în sala Tirului Națională (casa Cornescu), unde este și gimnasială Mihai­ Vitezula, cu voia d-lul președinte alu ti­rului. De la 12 ore din­ții, până la 1 oră va fi conferință privată între membrii adunării societății. La 1 oră precisă ședința va fi publică. In acesta primă ședință ordinea țjiler va fi următorea: Darea de sumă a comitatului rostită de președintele societății. Proclama­rea noilor­ membrii ai adunării. Alegerea comisiunei verificătorie socoteliloră. Diverse propuneri. In fina­nță discursă de d. Mi­­sailă, membru al­ comitatului și ală adunării. DEPEȘE TELEGRAFICE. (Cerculu Elenkcu.) ATENA, 6 Februară. Printouă epistolă a­­utografă Imperatorele Napoleone și Alesandru invită pe regele Greciei a primi otărirea con­ferințelor­­. Regele se află in neputință de a forma noulă cabinetă, căci nimeni nu pri­­mesce a adera la protocolă. Poporulă cere cu mari strigări pe Bulgarii. Regele trateza pentru reintrarea la putere a miniștrilor­ demisionați. ADEVERAȚII SUSPECȚI. Credemü de trebuință a chiama atenția nea publică și a tronului asupra unui faptă a cărui importanță nu va scăpa nimului , vremu a vorbi de iefiența puțină degussată a guvernului în cea ce privesc­ oficierii și omenii ce au luată parte la mișcarea din 11 Fevruarie și de tendința manifestă de a’î e­­limina puțină cote puțină din armată și din consiliile cureine, spre a’î înlocui cu omenii ai regimului trecută, care jubileza deja la ideia că voră avé póte­a secunda o a doua lovitură de stată, destinată a face a se uita cea d anteia. Ast­­fel, colonelulu Crețulescu pe care se încercaseră Antenü ală esila, sau mai pe aci a fostă pusă la modulă celă mai brutală in­dispon­bilitate și astă­zi, esa e înlocuită în comanda garnigonei cu d. generală la­ DOMINECA 26 IANUARIU 1869 LUMINEZA-TEJI VEI FI. Pentru abonamente, anunciur­ si reclame a se adresa in Bucuresci, la administra­­țiunea­­ Jianului. In districte la corespondinții­­ Jianului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle­­grain rue de l’ancienne comedie No. 5. AN­TM­IXO IÎIX.E Linia de 30 litere............... 40 bani. Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei noul. linie ministerială actuală conține personificaț­unea lovitureî de stată, ce­a motivată pa 11 Fevruarie. (Terra de la 23 Ianuarie). Bucuresci M SSSST" Avurăm durerea de a aui și ieri, în acea­a­și sală In care acumă fiece ani s’aă pronunciată cuvinte de unire și înfrățire Intre tóte par­titele, pronunciându-se cuvinte de desbinare de noue lupte și pronunciAndu-se de unulă din acea­a­șî bărbați carii acumă­­ zece ani pro­nunțaseră cuvintele de ’nfrății’e. Amă publicată ieri In Intregulă sară cu­vintele prin care ministeriulă a anunciată demisiunea sea; espunerea de motive, cu care a isocatit-o, a justifica­i-o. Acesta es­­punere este fórte gravă și fórte m­isteriasá și d. ministru a dechiarată că, numai cândă va trece pe băncele de deputată, va râdica pe deplină velulă. Nu putemă dori se scimă de ce amenințărî de ce catastrofe a voit dum­­nelui a vorbi și chiară déc’ama sei, noi n’amă pute vorbi nainte de fi cuvântată domnii sea. Buna cuviință și interesul ă ge­nerale celui ca dumnelui se vorbes­ o celă d’Anteiă și dupe dumnelui se ne modulămă vocea. Furămă acusațî, și încă in modulă celă mai gravă, trebuie dară se se rostesca mai Anteia acusatorele, dup’acea­a se respund­ă acusatură ș’apoî,—auifindă acusarea și’ntem­­pinarea și cercelândă piesele îngreunitare, aduse de acusatore și cele de ușturare, pre­­sintate de acusată, — publiculă, națiunea se judece, se otărască și se pronuncie sentința. Acesta fundă datoria nóstru, se ne ’mplinimă îndată pe cea de­­ fi, care este d’a urma pe d. ministru In cele ce a­cjisă ș’a espune și noi opiniunea nostra, pe câtă permite situa­­țiunea. D. primă ministru Începu mai Anteia prin a dec­lara că „sa fălesce pentru succesulă ce bea avută în Gestiunile internaționale.“ Amă fi cu toții fericiți d’asem­ene sucese, și fórte recunoscători miniștrilor, carii le ară fi putută dobéndi. Pene cândă casa nu se voră areta acele succese, se ne pernnță do. miniștrii a crede că nu le aă avută și nu le voră avea. Se nu cr­iră că prin aceste cuvinte se face mă uă acusare. Ei nu se aă dobendită, și nu le voră dobéndi, nu pentru că nu sintă capabili d’a le dobéndi, ci fiindă că situațiunea politică de astă­z­i este în con­tra aceloră succese. Ei d­inî miniștrii seră fórte bine ce valore au acuzările ce ni s’aă făcută în privința bandeloru bulgare, in pri­vința transportării armeloru din Prusia și Rusia peste Dunărea și peste Carpațî, în pri­vința renumitului și spăimentătorului arsenal, și ’n privința alianței cu Prusia, cu Rusia, cu Grecia, s. c. 1. DES miniștrii sciă fórte bine că dd. de Reusy și Moustier erau fórte bine informați, c’aă sciută că tóte acele acusărî erau pe deplină neadevărate. Cumă deră cugetă d. primă ministru că va putea face pe unii din miniștrii din Viena și din Paris a nu mai crede astă-­jî cea-a ce n’aă crezută ieri, cea-a ce totă dăuna aă­sclută, atâtă de bine câtă și noi, că n’a esistată? D. primă mi­nistru scie fórte bine că calomniile n’aă în­cetată din nenorocire nici suptă a domniei séle administrare și sole pentru ce n’aă În­cetată și nu potă înceta, pene ce cu pace séu prin resbelă nu se va schimba politica dilei. Da, miniștrii so­ă, cumă scie tótu lu­mea acumă, care este scopulă și ținta ini­­miciloră Statului română, so­ă prin urmare că ei nu se potă liniști de câtă atunci, cândă voră vede că scădemă in locă d’a do urca, că slăbimă In locă d’a ne organisa și arm­a, și prin urmare n’aă pututu ave adevărate succese In afară și ca RomAnî li solicitămă că nu ie-aă avută, căci, în condițiunile po­­itice generali de astăzi­, asemeni succese nu se potu dobAndi lângă străini de cotă cu scăderea României. D. Primă-Ministru a­frisă că a avută cre­dința că va curma luptele nóstre interiore, atâta de periculose la ori ce timpă și fa­tale acumă. Acesta a fostă credința domni­ei sale, acesta a fostă programa­rea, și ne aducemă aminte cu ce înfocată asecurare­a afirmată că va sdrobi calomnia. N’acusămă pe dol. Min­striî ca a avut asemene credință. Ea este nobile și frumosä. Am pute ânsă astă# se­­ zh­ema acestoră bărbați de Stată „în vârstă“: — ne servirămă aci cu cuventură d-luî prim- Ministru — că trebuia se scie c’acea dorință pe cătă este de frumosă, p­atătă este și ilusorie. DD. Miniștrii însá­mă vedută, precumă a vedută tótu țăra, cacésta foia nu s’a ames­tecată intru nimică la adm­inistrațiunea dum­­nelor­, nua criticată nici uă numire în func­țiuni din căte­mă făcută în țară și afară din țără. Pentru ce derű afi disă că partita ală cărei­a organă este acesta fóie „nu o lasă sa facă nici uă mișcare?“ Noî amă crezută din contra, că nici una ministeriă ma avută în camere uă m­ajoritate mai compactă, și stăruimă a susțină că ea nu i-a cerută „se fia orbesce supuși la a­cei voință.“ Déru cea-a ce nu le-a cerută majoritatea, pe ce temeiă ară cere-o Miniștrii de la majori­­tate ! Și pretențiune pentru pretențiune, apoi, negreșită că numai acea­a a majorității ca­­mereloru pate fi înțelesă, pate fi chiară le­gitimă. Postulă Ministeriă a­dusă Camerei dră prin ânsu­și Meșagial­ Tronului că repre­­sintanții națiunii potă, căndă cred de trebuință, „se desemne miniștrilor și calea pe care ei voră se­ lă ved á mergândă.“ Bine este dorit și constituționale ca Miniștrii se dică că majo­ritatea Camerei voiesce ca eî sa’i fii orbesce supuși? și cu cătă aceste cuvinte suntă mai puțină constituționale căndă d. prim-Ministru scie c’atuncî, căndă este divergință In ideiele cele mari între Cameră și denși’, eî n’aă de cătă se facă apelă la națiune, ca ea se se pronunțe. D. prim-Ministru a disp­ună curentă forte gravă. „Acesta situațiune, dice domnia-sea, devine atâta mai grea căndu suntu­ opiniunî diametralmente opuse A! Au do. miniștri opiniunî diam­etralmente opuse d'acelea ale majorității? Căci nu se pate ca d. prim-Ministru se fi vorbită de opiniunile minorități­loră și mai puțină încă d*ale unoră indivizi, carii afi remasu totu dăuna isolatî In unele opiniunî individuale ale loră. Dără atunci pentru ce d-niî Miniștrii nuau spusă nici uădată acele opiniunî? pentru ce nu le-am spusă din diua d’ânteiă și mai disă Camerei, se le voteze bugetele, căci apoi aü a face apelă la națiune ca dânsa se se pro­nunțe între „opiniuni diametralmente o­­puse ?“ D. Prim-Ministru este forte secură că majo­ritatea Adunării n’a voită și nu voiesce re­tragerea sea de la putere. Pentru ce doru li impută interpelarea anunciată de d Bues­­cu? Ce felă? Voiescă dd. Miniștrii ca Adu­narea se se supuie orbesce chiară la fapte ce ea le crede periculose, fiă din punctură de vedere constituționale - cumă a fostă spre exemplu retragerea de la Senatu a proiec­­tului emanată din inițiativa Camerei, — fiă in punctul­ de vedere politică, cumă crede ! -uescu’ Pate chiară majoritatea Adu­nării, ca este numirea d-lui Macedonski? Anca undata, voiescă dumnelor, ca majori­­tatea Camerelorü se-i urmeze orbesce, chiară candu ea crede c’aă făcută uă greșială ? έ­n casuță actuala este pe deplină dovedită, greșala comisă de dd. Miniștrii și spulbe­rată acuzarea ce­a făcută ieri d. Ministru partitei nóstre. Spre a dovedi acesta, s’adu­­cemă aci aminte cuvintele proprii ale d-lui prim-Ministru. „Astă­feră nici uă mișcare nu putemă face; căci, daca nu este de deplină după placulă unora sau altora, se nască de ’odată cestiunî de interpelări, de discusiunî. De e­­semplu ați avută adincure uă interpelare care s’a anunciată în privirea rechiâmării unui vechiă și bună ostașă, a generarelui Macedonski.“ Eî bine, c-iar miniștrii... se fia őre acest actă uă simplă mișcare legale și nevăte­­mătore? Și interpelarea anunciată de d. Bu­­escu se fiă are unu simplu capriciă sau inte­resă de partită alu unui deputată șoc­ală unei partite? Da,­­jicerî d­vóstrá, nu,­­Jicemă noî. Cine dérá se ne judece? Dumnévóstrá ânși­re căci avemă fericirea a ve pute pune îndată sub od­i­­nă actă, dupe care veți recunosce ânși­re că cu voî este greșăla ș’a faptei, ș’a acusăriî ce ne ațî adusă. Acelă actă este intréga revistă interiora a ț­iaru­­lui Terra de astă­dî, sub titlul „Adevărații suspecți.“ Déca numirea d-lui generală Ma­cedonski fu combătută de d. Buescu In spi­­rită de partită, de ce are ea este combă­tută și de partita opusă? Citiți, d-na miniș­trii, articlul­ din Terra, și lumina se va face pentru d-vóstru. Cititorii Românului asemenea sé­ la citesca și pare că voră în­țelege că bună parte din cea-a ce­a voită a ’nțelege d. prim-ministru, cândă a­disă: „amă fostă amenințați d'acésta catastrofă.“ Credemu că pentru astă­­zî este bine se ne oprimă aci și se ’nchiărămă acéstă des­­batere, puindă sub ochii d-loră miniștrii ș’aî publicului următorulu anunc­ă, fórte instruc­tivă pentru toți, publicată astă­ eji cu lite­re mari, fórte mari, în capul ă ^jitariului Terra: „Astă-dî Cabinetulu, prin organulu șefului seă a venită se anunțe în Cameră demisiu­­nea lui. Pr. D. Ghica a motivat’o iJb­ândă că s’a încredințată că sarcina ce­a asumată asupră șî de a ajunge la împăcarea partide­­lor­ era mai presusă de puterile sale. A­­cesta nu era noă pentru noi, amă prețiis’o și nu Cameră și prin organulu nostru. Ase­menea încercări neraționale, făcute de minis­­terii bastarde și de nici una partidă, au a­­junsă pururea sa uă cădere cu declarațiunî de neputință. Pr. D. Ghica a mai adăugată că retragerea sa conjură uă primejdie, nu scimă de e așa, dar a scimnü că ea nu va scala din uă situațiune constituționalmente anormale.“ Ca se ’nchiăiămă bine și revista nostră politică, recomandămă și d­leră miniștrii și publicului ună articlu forte instructivă, din punctul­ de vedere politică, ce­ să publicăm mai la vale sub titlu Bandele Bulgare; și uă poesie ce are tóte calitățile unei ade­­verate poesii și care ne va face pe toți, fiă măcară pentru ună momentă, se simțimă mai romănesce. cedonski, care este una numai demisionară, dorn Ancă și pensionară ală statului de mai mulți ani. Deci in virtutea unei legi militare, pe care nici o disposițiune mai recentă n’a a­­brogat’o, orî-ce oficieră demisionată nu pate, orî­ care ar fi fostă gradulă seă, reintra în serviciu de casă ca simplă soldată. Numi­rea dera a domnului Macedonski constitue o călcare flagrantă a legei. In zadarű cine­va se întrebi cumă o a­­s­­menea mesură s’ară pute­aiplica, cumă s’ară puté justifica acésta ilegalitate fără compensațiune. d. Macedonski, în care gu­­vernulă crede a fi găsită ună mântuitoră, este elo­are, iară a’î contesta onorabilitatea și ore­care merite, una din acele ilustra­­țiunî militare, destinate a regenera o armată sau a o conduce la victorie? și impregni­­rările suntă dre ele așa de critice în câtă Intervențiunea sea se ftă pâne acolo de nea­părată, în­câtă se explice, daca nu se justi­­fica, recursulă la nișce mesurî escepționale și estralogate? Erea are așa de anevoe de a găsi celă puțină equivalentură domnului Macedonski între oficierii superiori ai arma­tei nostre, în câtă cine­va se se cred­á da­toră a prefere o numire ilicită unei alegeri legale?— Acesta nu e admisibilă. Deja odată ce avemă fericirea a ave în capulă trebiloră pe d. Kogălnicenu, aceste ilegalități isbitore nu ne mai miră nici de cumă, departe de acolo. Suntemă chiară dispuși a crede, fiindă sema de aplecarea mea nebiruită pentru totă ce e arbitrară, că e tocmai partea ilegală a mesurei în cestiu­­ne care i-a scrisă. Deca­t. Macedonski ar fi putută fi numită fără ca legea se se cal­ce câtă de puțină, este mai sigurat că nu s’ar fi numită de­felă. Nimeni nu s’ar fi gândită la generalur­ demisionară. Cér­erea vorba de o călcare cutezatare și complectă a legei și cine­va nu resistă la lucruri de acestea, căndă are ore­care antecedente care dovedesc­ o vocațîune antrenantă. Impunitatea din trecută și exemplulă d-lui Brătianu, care făcea același casă de legi in aplausele unei majorități devotate, suntă a­­tâtea încurajări. Sub protestă de a îngriji de securitatea tronului și a statului, d. Gogâlnicenu satis­face randurole sc­e și d­ereită micile sale resbunări private, lovindă răndă de pe răndă omenii ce au distrusă opera lui. Déca insistăm­ă asupra faptelor, ce pre­cedă, nu este atătă din causa aceloră fapte particulare la ele înșile, ci fiindă că ni se pare că ele tindă a se generalisa intr’ună modă deplorabilă, o mai repetămă, chiară in armată și fiindă ca ele dovedescu o suspi­ciune totă atâta de injuriosă, câtă și de ne­­drepta în privința unor­ omeni. A Asemenea procederî sun­tu nedibace și pri­me­jdióse. Bănuelile nedrepte iiiteza în ge­­nerală pe acei ce suntă obiectulă sară și deșteptă întrânșiî hotăriri la care ei nici că se gândescă și nici că s’ară fi gândită. In­­tr’ună cuvântă cine­va ajunge a găsi ună m­imică adevărată acolo unde elű a crețjutu pe nedreptă a mirosi uiii susceptă. Mesien­ța opereză asemenea metamorfose; și cine­va nu trebue se vé­ia ad­ ună miracolă: a­­cesta este resultatulu unei reacțiuni firesce Esperiența o dovedeșce. Pe de altă parte cine­va este adesea espusă a fi victimă a ilustunei, care îî face a căuta fórte departe v­irusculă ce dă are alături cu dânsulu­­i în adeveră a urmări ca adversari ai stării actuale de lucruri pe aceia tocmai ce o au întemeiată, este do uă logică camă glu­­mață; cu tote acestea, acesta este logica ce pare a predomni la sferile Înalte judecăndă după eliminațiunile la care se procede­­ Jilnicu. Celă mai bună ființă ar indica procedeul­ contrariu, înfățișândă ca amici ai stării ac­tuale de lucruri indivizii in contra cărora și fără voia cărora, ea a fost și inaugurată. EÎ BANDELE BULGARE. Puține cestiuni au­ avutu privile­­giul­ d’a împle arhivele diploma­ției moderne, ca cestiunea bande­lor­ bulgare. Tóte Cabinetele s’au­­­ cutremurată și presa din Statele civilisate, dis­­prețuindu­ justiția și causa naționa­lităților­­, trăsesc spada spre a în­junghia nenorocitulu poporu, care geme pe marginile Dunării. Acesta pentru că uriașa cestiune s’a resol­­vatu în cele din urmă într’ună pro­cesă corecțională, care s’a tratată înaintea Tribunalului de Vlașca în România. Sub­semnatura, onorată cu încre­derea acuzaților­, a primită apărarea, și astă­felă, fiindă în posițiune d’a cunosce adevărulă, a credută că în­­deplinesce uă datorie de consciință și face m­ă servin­ă justiției, e spu­­nândă aci ceea ce este în posițiune d’a cunosce. Mai ântesă­ensă trebue se declară că personele traduse în­­naintea Tribunalelor­ Române nu sunt­ acuzate ca autori principali ai incidintelui de la Petroșani, ci numai ca simplii complici ai unor­ autori necunoscuți. Acestă declara­­țiune făcută, se espunem informațiu­­nile culese. Din raporturile publicate oficială ale comandanților­ trupelor­ Otomane, cari au luată parte în luptă cu acele bande în luna Iunie și Iulie anulă 1868, se constată într’ună modă irecusabile că: 1) In luna Martie anulă trecută cetățenii Bulgari, reduși la disperare prin abusură și cruciimele esercitate de musulmani în contra națiunii lor­, pună mâna pe arme, formeză ună­­ guvernă provisorră compusă de 7 persane și se așed­ă în munții Balcani, d’acolo se face apelă la națiune pentru a se rescula în con­tra tiranilor, căci după dânșii tim­­pul ă sosise. 2) In luna lui Aprilie, 2000 de resbelici patrioți se adună în vîr­­furile munților­, guvernul­ provi­soriă îi înarmeză și’i supune mai multă timpă la esercițială de res­­belă, se formeză mai multe divi­­siuni din cari uă divisiune de 500 remâne în Balcani, formândă ast­­­felă garda guvernului și reserva mnicei armate, eră cei­l­lalți 1500, împărțiți în patru detașamente, co­mandate de câte ună căpitană ale căror­ nume erau de multă cunos­cute guvernului otomană prin po­­pularitatea loră, scoboră munții mergă, conformă planului guver­și­nului provisoriu, se atragă­ și se bată în locuri strivite oștirile Sul­tanului, ferindu-se de ele în câmpii deschise, și astă­felă atacându-le în modă neregulată se le puie în im­posibilitate de a cunosce mica loră forță și, înaintândă astă­feră în centrală Bulgariei, se se mărescă prin recrutare nouă, înflăcărândă rescularea generale. 3) In adeveră oștirile imperiale, in lunele Masă, Iunie și Iuliă a­­nulă trecută, în mai multe locuri au suferita crîncene iubiri de la a­­ceste detașamente, și la­­ finele lui Iuntă una din aceste bande fu în­tâmpinată de numerósele oștiri im­periale; atacută se dede, ea se luptă

Next