Romanulu, februarie 1869 (Anul 13)
1869-02-14
ANUI LU ALU TREISPRE-ZECILEA VOESCE ȘI VEI PUTEA. Lein. Lein. Pe ani?,...vp. capitală 48 p. distr. 58 Pe șoisii luni « « 24 « 29 pe trei luni « « 12 « 15 fiii im Imn o ..ar» Unu esemplaru 24 bani. Pntru Paris, pe trimestru fr. 20. Tentru Austria « fior. 10 val. aust. SțRVICțU TAIJSGRAFICU AM HO.Hi.M M I. PARIS, 24 Februarie. Guvernul francese a trimis o agințiloriS din străinătate să circulare, prin care le espune în scurtă resultatele Conferinței. VIENA, 24 Februarie. yiarulă Presse conține un analiză a unei note grece către Rangabe, în care se esprimă părerea dorea că Conferința n’a cunoscută crsziunea Cretei și se facă urări ca puterile se se intereseze acuma de poporul creștină din Creta în loc de Grecia. (Servițiule prtvatîi alti MONITORULUI). MADRID, 23 Februarie. Rivere a declarată Cortesii constituiți definitivamente. Cortesii au decisă primirea provisorie a regulamentului din 1854, până la numirea comisiuneî prvisorie pentru elaborarea noului regulamentu. Cortesii au adoptată propunerea pentru suprimerea jurământului. După acestea guvernul a declinată puterea. Fiecare din membrii guvernului au rostită câteva verbe. Serrano a făcută apelă la conciliațiune, îndemnândă pe cameră a grăbi lucrările, pentru că întâmplarea ar putea aduce crisă. (Aplause.) Prima iisă că a fost tatadeauna de acordă cu Serano pentru resturnarea dinastiei, a cărei cădere a pregătit-o împreună și care nu va mai reveni niciă dată. Prim protesteza contra alegațiunea că Iucreza în favorea principelui Asturiilor, spre a deveni regentă în timpul minorității lui. Elă doresce numai triumful libertasei și angajeza pe deputați a merge cu curagiă pe calea revoluționară. După discursul lui Topete, care explică conduita din 17 Octombre, Rius Rossas a propusă se se voteze mulțumiri guvernului provisoriu și se se însărcineze Serrano d’a forma noulă ministeră. Castelul a propusă se se declare că nu este locul și de a delibera asupra acestei propuneri. Ședința urmeza. PARIS, 24 Februarie. Președintele Senatului Treplong este greu bolnavă. BRUXELES, 24 Februarie. Monitorul belgian a publicată astăzi legea Railwayurilor, care se va pune în lucrare de mâne. BERLIN, 24 Februarie. Reichstagul este convocată occiderile pentru 4 Martie. Camera prusiana a deputaților se va închide pâte la 6 Martie. Se desminte noutatea că reducțiunî in armata prusiană ar fi eminințî. TELEGRAMA. Focșani, 24 Februarie 1869. Redactorului juariului ROMANTLU. Consiliul comunei Focșani a fost disolvată uă comisiune de patru candidați cu mai multe voturi, între care și sub-scrișii, viindă de dreptă dupe art. 66 din legea Comunală numită până la noile alegeri, astăzi, prin adresa d-lui Prefecții, insușindu-și dreptură tuturoră legiloră, destituindu-ne, înlocuindu-ne cu alții, violăndŭ legea, amu protestată contra acestei arbitraritățî înălțime séle Domnitorului. Rogă înserați acésta protestațiune în colónele ^iariului dr. Dimitrie Receanu, Constandin Săndulescu, Bucurescî Faurarii. S’apropie trei luni de cându Ministerială actuale spuse în programarea națiunii că va respecta legile și va infrăți partitele. Pare multă d'atunci, căci ómenii sunt supuși slăbiciune! d’a uita. Nu suntu énse nici 4 zile deplină de cândă do. miniștrii spuseră națiunii prin Monitoru că neadeveră a grăită riomânului, cândă adisă națiunii că „periada sugrumării libertății a sosită.“— „Guvernulă, ijiseră do. miniștrii printruna comunicată, nu va refuza acesta aserțiune a Românului decâtă prin faptele séle, prin respectarea tutorii libertățiloru garantate prin Constituțiune.“ Sl ăbiciunea domniloră miniștri! fu atâtă de mare, în câtă în patru dile uitară ceaa ce promiseseră din moă, și e cu legea violată la Focșani In modulă celă mai învederată și mai categorică. AdMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIALUI ROMANI, No.!■- REDACIȚIUNEA ÎN STRADA COLȚEA No. 42. VINERI, 14 FEBRUARIU 1869.LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea Jianului. In districte la corespondenții Jianului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain rue de l’ancienne comedie No. 5. .A. îi TJ ISrI IJ lî T IJ3 Linia de 30 litere................. 40 banî Inserțiu nîși reclame, linia.. 2 lei Kitip Articulü 66 ală legii comunale dice: „Deci consiliulu comunale ar urma a se depărta de atributiunile séle séc, deca actele sale ar fi de natură a tulbura ordinea publică, DomnulQoate pronunța disolverea consiliului comunale și anularea deliberațiunilor sale. Două luni colți mulți după disolvere, se facü unor alegeri; în acesta interra in afacerile comunei se administreză două comisiune numită de guvernă și COMPUSĂ DE PERSONELE CE AU ÎNTRUNITU MAI MULTE VOTURI LA CEA DIN URMĂ ALEGERE.“ Admitemü că consiliulu comunale din Focșani a eși din atribuțiunile sale și a urmații a se depărta de ele. Guvernulu, vodjendu că consiliulu comunale din Focșani, nu voiesce a reintra în cerculu ce i-a desemnații legea, Pa disolvamű. Pre bine. Pe ce drepții însă guvernulu destitue și comisiunea interimară și numesce alțî omeni de câtu aceia „carii au întrunitu mai multe „voturi la cea din urmă alegere?“ Legea aci este lămurită și de la 1 Apriliii 1864, cându ea s’a promulgații, și pene astă-țiî, nimene n’a esplicataontrabatele acestă articlu, nimene nu Pa violata. Déca déja aretarea cetățenilora din Focșianî este Întemeiată — și nu póte fi neadeverată, când si ei reclamă chiar la Domnitorii, — intrebămu pe miniștri:,pentru ce au violata legea intrun mod atat si de nvederata? Intrebămu mai cu sema pe d. Dumitru Ghica, cumü domnia-sea, apărătorele drepturiloru comunale și alu respectării legiloru, a permis a uă asemene flagrantă și patentă violare a legii? In luna trecută, întruna din ședințele Senatului, d. Dumitru Ghica, vorbindă ca ministru, (ficea d-lui Costa-Foru: „D. Costa-Foru, (cându era ministru împreună cu d-nu Dumitru Ghica), sicuru de „domnia-sea și forte asolutii, lua nesce de„cisiunî de Rali-Pașia. M’am încercat a se-la „convingă că domnia lui, ca ministru, nu se „cuvine se dea ordine d’a se sparge dulapurile comunei ca se-îie dosariele. Déca „aceste lucruri nu-î păru grave, domnule „Costa-Foru, se vede că cunoscî c’dî făcuta „altele și mai grave. D-luî uită că eu, cându „am vedutü că se purta ca unu Paștă, mî-am „data demisiunea, care era cama în coprinderea următore: „Pré înălțate Dómne! Vedéndy că, cu totul stăruința, nu potü opri pe colegulu meu, „doramu Foru, de urmările séle periculóse, „ve roga se bine-voițî a primi demisiunea „mea.“ Și d. Dumitru Ghica mai adause: „Domni Senatori. Védéndy imposibilitatea „d’a pute opri apucăturile despotice ale d-lui „Costa-Foru, care a mersă pen’ a da ordine „tișliloră de la ministeriu se spargă dulapurile comunei și se ié des,iiele, am fostă „silită a me retrage, căci mă temeama ca „prin asemene urmare se nu se provoce să „revolutiune și nu capitală, contândă pote ca „se potoléscu lucruru pe devotamentulu sol„dațilora noștriî, carii ș’aă îndeplinita totu ldé-una datoriele, dérü pe carii nu trebue „se-î punemü în trista posițiune d’a trage „frate în frate.“ (Aplause). Eî bine, domnule Dumitre Ghica și primiinistre, cumu dumneta, care aî dată în judecată pe d. Costa-Foru pentru ca sparta dulapurile Comunei spre a lua nisce dosarie, permitî asumă d-luî Cogalnicenu d’a sparge legea comunale și Constituțiunea (Art. 107) spre a lua......................astă dî dosariele și mâne urna eleptorale ? Dumu dumneta, care te temeai atunci d’uă revoluțiune pentru spargerea unui dulapă, nu te mai temi aflî de nimica pentru spargerea cea mai flagrantă a legii ? Ce felă ? Voiești acuma cea a ce nu voiai atunci ? Voieșcî acuma se provoci lumea la veseala pentru aperarea legii, dumneta care atunci voiai cu dreptă cuventu se eviți ori ce acîțare? Se na ’ntelegeme, domnule prim-ministre, și se judeci dumneta ensuțî. Ce voieșcî se facă cetățenii din Focșianî și cetățenii din totu România, căci pentru respectarea legilor a suntu toți solidari? Se tacă! Déru atunci ce se voru alege de legile nóstre, maî cu samă căndu sciî că celu d’ânteia pasă este grea și căndă sciî ce este priporulu. Și ce se va cjice, ce veî jrce énsumi dumnéta d’uă națiune, care ’și plecă capulă și 'ngenuchiă în facia violării legiloru ? Se nu tacă? Déru atunci unde începemu, unde sfârșimă și maî cu semă unde mergemű ? Lumea începe a bănui, — maĭ cu séma dupe cele ce se pregătiseră la întrunirea din Bucurescî din sera de 3 Februarie, și dupe cele petrecute la întrunirea din Ploescî, — că ministeriulu aptuale voiesce cu ori ce preța a provoca turburărî, ca se gaséscu protestu d’a suspinde tóte libertățile, fiă prin faptă, de nu prin decrete, și se puta astafel a precede în pace la alegeri. Terra, ce acuma lucreza în înțelegere cu ministeriul, a spusü curată că doreste a se face turburări ca se se sfărșiescă dintru o singură lovitură cu noi aceștia anti-constitutionali, anti-liberalî, antidinasticî și cele-i-lalte. Cându déri națiunea vede că, neisbutindu a provoca rescula nici în Bucurescî nici în Ploieșci, ministeriula provoca pe cetățeni chiarü prin violarea legiloru, bănuiala nu va deveni cre uă convingere ? Facéndu din nou apela la înțelepciunea și la patriotismulu domniloru miniștrii, nu ne maî remăne de câtu a constata faptele ș’a lăsa apoi ca Dumnedeă se î lumineze și pe dumneloru și mai cu semn pe națiunea romănă! S’așteptăndu acea săntă lumină pentru noi toți, s’aducemu aminte d-lui Dumitru Ghica, — căci d. Cogalnicenu scie și are bună memoria — că serimü ațiî în aniversarea -jileî în care, la anula 1530, „Moise, domnuia țerei Romănescî, fu detronate, dupe uă pâră a unoră boiărî la Turci, „carii boiărî voiau fia care în parte a ocupa tronulu. Moise fugi în adeverii in fa„cia trădării, dérii fugi dupe ce tăia capetele trădătorilor.“ Și totü în acesta țji, se mai aducemn aminte domniloră miniștrii următorele linii dintruă epistolă a lui Washington către amicalu sei J. Jay. 15 Augustă 1786: „Ce triumfa pentru advocații despotismului se potă zjice că nu suntu în stare d’a ne guverna enșine și că sistemele întemeiate pe egalitate și libertate sunt aventuratice ș’amăgitare! Dacă cerule se se ié la timpii mesurî înțelepte spre a mlătura consecințele de care avemă mari cuvinte d’a ne teme.“ D. primu-ministru a trisit in Cameră c’a isbutitü în politica sea din afară, démüna isbutitü in cea din întru. Mărturirea acesta este celu mai puțină ciudată; se nu disputamainse despre gusturi și opiniunî, ci se vedemü ce felii a isbutita do. miniștrii in politica lora cu străinii. Acesta o reț jurămă după relațiunea dată de Pester Lloyd despre cele <zise de d. de Beust d-lu- Steege in privința juridicțiunii consulare și pe care o publicaramü ieri in a patra colonă a ănteiei pagine. Vei jurămă că d. de Beust țise d-luî Steege că nu pote acorda României nici ceea ce acordă Serbiei, fiindu că România nu se bucură de opiniunea publică austromaghiară. In corespondința nostră din Viena, pe care o publicăm mai la vale, se va vede asemene că manifesto d-lui Macedonski este forte gustata de opiniunea publică austromaghiară și că mai lete jüanok din Viena și din Pesta spună că tabloul, ce face d- Macedonski despre Românî, este cea mai adeverată fotografia. Se va vedea încă că foile din Vieaia și cele din Pesta spună despre România vedea-șî calomnii,ce spuneau și ma înainte și că dica cu d. Macedonski și ca d. Makdonski că „oficarii și soldații români nici uo dată nu vor ab fi in. stare a’și apăra Patia lorü pentru că n’au sânge intr’strișii.“ Acésta este pre triumfală în străinetate, cu care se fălesce ministerială? Negreșită c’acesta, de vreme ce eră a pusă, chiară cu violarea legii, în capulă armatei pe d. Macedonski, îndată ce a insultată armata și națiunea română. Unde mergemă, domni miniștrii, p’acésta cale? Orisonte de politică în Occidente și morminte éra începe a se ’ntuneca. Garta începută între Belgia și Francia, deși mică, încă s’anunțță cu semne rele. Pentru ca cititorii noștriî se cunoscu bine începutulă acestei certe, éca faptulu astăfelă cumă îl relata diabiulu francese VA venir National. „Acumă câtăva timpă compania belgiană a liniei ferate celei mari de la Bruxelles la Luxemburg a fostă cedată sploatarea acestei linie companiei francese a căilor ferate de la resărită (Est). Minsterial din Bruxelles nu voiesce ca ’n împrejurările actuale uă liniă însemnată și care are, séc póteave, una carapteră strategică, se trece în mâni francese. Nu voiesce, — spra a ne servi cu termini de bună fimță, cu carii s’aă servită într’u d espunere de motive — „ca mișcările ostililoră în timpă de pace sau în „timpu de resbele, ca pășirea legiloră de „vămi și de siguranță publică se puta de„pinde „numai de interesele private, și póte străine “ Ministeriulăderă a propusă Parlamentului proieptulu de lege cunoscută deja cititoriloru nostriî, prin care societățile ce posedă liniele ferate nu potă cede acele linie altern companii, fără aprobarea guvernului. Camerele améndoue, puindű mai presusă de tote apararea naționalității și a independinței naționale, au votată acesta lege și organele oficióse ale guvernului francesc s’au supărată forte. Supărarea guvernului francese este un adeverit în acestă casă forte seriósa. Acesta supărare casa devine multă mai seriósa, mai gravă chiară prin cuvintele (siarteler) oficióse, carii aă disă că „nu vom suferi ca intrigile prusiane se se ’ntindă pene la orarele Franciei.“ Asia doru éca și ministeriulu Belgiei acusată de aginte ale Prusiei, cumă fu acusată și fostula ministeriă ală României, ministrule Orbán, acusată de Bismarkist, cumu a fostă acusată și ministrulă Brătianu. Ancă ceva de mare însemnetate și gravitate: mariele oficióse afică că națiunea franceze voiesce resbelulu și că guvernulu abia o póte ține în treu. Totă acele diarie, intre cari Le Peuple, dice că „ poporul voiesce anesarea Belgiei“ și Le Pays dlise adese „c’a sosită momentul ă d’a trece fruntarele ș’a intra în Belgia.“ yiabulu Débats, Avenir National și altele, arăta că Presa nfieso să scrie tóte acestea și numaî densa, și susțină că temerea Belgiei este legitimă. Nu scimă negreșiui care va fi resultatulă acestoriî îmboldirî, dérű ceaa ce vede ori cine este că presa oficia să atacă nu numai pe Belgia, derü ancă și pa Prusia, acuzându-o că face în Belgia ceea ce era acuzată că făcea in România Venindă acumă la cestiunea multă nenorocitei Elade, vedemă că rolul tatială dobândită de Conferințe este uă simplă amânare și nimică mai multă. Grecia s’a supusă, a aderată la prinupiese proclamate de către puterile întrunite în jurul unei mese la ministeriul din afară ală Franciei, cnsă cumă?! Ministrul Greciei, îndată ce a subsrisu protocolulu cu pricina a pubicată să proclamațiune in care dice: „Refusulu d’a adera la decisiunile conferinței ar avea dreptă insecință neapărată ună resbelă, pentru care nici armata nici marina nostră nu suntu gata. Eramö déra siliți în acest momentu a primi, dérü acéstá priimire nu legámn nimică viitorulă Greciei“ Telegrama nóstra de astă-iiî ne dă nă scrie și maî 3 lipsă. Ea ne spune că ministrulă Greciei a z isit puteriloră străine că n’a cunoscută cestiunea Cretei și numai d’aceea a subscrisă acelă protocolă, și termină acestă însemnată avertismentă, dicenda puteriloră coloră mari, și maî cu sema Franciei. Luați loculu Greciei, împliniți datoria iei și dovediți că ve interesați de sorta creștinilorü Creteanî. Băgați însă de semn. Datoria Greciei este sacră ! V’ațî pusă în locul ă iei ca s’o împliniți și ea s’a supusă. Déca énsa veți arăta că nu voiți a face nimicö, apoi Elada nu-șî va uita datoria iei și s’o va Împlini. Și, cândă vorbesce astă-felă uă poporă de eroi , cândă vorbescă astă-felă acei carii cu 300 de omeni învingă armate întregi, acei cari cu 2, 3, mii de luptători țină in locă armata unui imperiă în timpă de trei anî, acei cari, cândă nu pot învinge—ca la monastirea Arcadion— prin focul ierbăriei și se daă jertfă cu bătrânii, cu socrele și copii soră pentru libertate și naționalitate. Regi și popoare fiți cu luarea aminte, căci acea soră face înmiită mai multă de câtă dicu fiți cu luare aminte, căci aveți a face In acelă poporă de semireî și de eroi, înaintea căruia de sedii omenirea se înclină, trebue se se încline cu respectă și admirare! ANNIBAL AD PORTAL. Cum că suferințele și încercările acestei nefericite țeri nu s’au sfârșita, nu remăne nici uă îndoială. Cum că Provedința ne-a mai reservatü încă uăare încercare, uă nouă probă de focu, este evidinte astă-^i mai multu decâtü ori căndu. Cum ,ă circumstările suntu mai supreme decâtü ori cându, cine nu vede? Cum că Annibal e ad portas, acesta o spunîi chiar și acei despre carii unii autorii francesti cricea în timpul ü resbelului Crimeiel: „Rușii se întorca din Principate, déra avangarda loru remăne subü nume de................“ Nu mai spunemü numele acei avangarde, căci asta-și îo vedemil la lucru. Picema déja că, déca a foștii vre unu timpu în care Românii se trebuiescu a se íntr’arma de totfi curagiulu loru, de totă virtutea sufletescă și trupesca spre a susține uă luptă crâncenă în năuntru și ’i afară, uă luptă fisică și morale, apoacela timpu este acesta de astășiî De aceea strigama: Sursum Corda! Silsu se avemă animele! In fundulü marei programe naționale române stă și va sta ând multu timpu acesta versu din tăimoșulü monologu alu unuia din eroii lui Shakespeare : To be or not to be, that is tin question. . . . A fi, ori a nu fii, — acolo esti pusă astă ii cestiunea pentru Români. In 1821, în 1848, în 1859, în 1866 România a luptatü pe vieți și morte, pentru revindecațiunea independinței séle, a unității sale naționale, a libertății séle. ■— Mai multt sau mai puțină, aceste sacre dogme au triumfată. Dĕjà cu atătfi mai aprigi s’a fi redesceptată inernicii seculari aî acestui inteliginte și întrepridű poporu. Ei au putut constata că Românii, în cățiva ani de pace și stabilitate, voru sei repara tote daunele seculare și curenți sau maî târziiu voru deveni Pie-