Romanulu, februarie 1869 (Anul 13)

1869-02-14

ANUI­ LU ALU TREI­SPRE-Z­ECILEA VO­ESCE ȘI VEI PUTEA. Lei­n. Lei­n. Pe ani?,...vp. capitală 48 p. distr. 58 Pe șoisii luni « « 24 « 29 pe trei luni « « 12 « 15 fiii im Imn o ..­a­r» Unu esemplaru 24 bani. P­ntru Paris, pe trimestru fr. 20. Tentru Austria « fior. 10 val. aust. SțRVICțU TAIJSGRAFICU AM HO.Hi.M M I. PARIS, 24 Februarie. Guvernul­ francese a trimis o agințiloriS din străinătate să cir­culare, prin care le espune în scurtă resul­­tatele Conferinței. VIENA, 24 Februarie. yiar­ulă Presse conține un analiză a unei note grece către Rangabe, în care se esprimă părerea do­rea că Conferința n’a cunoscută crsziunea Cretei și se facă urări ca puterile se se intereseze acuma de poporul­ creștină din Creta în loc de Grecia. (Servițiule prt­vatîi alti MONITORULUI). MADRID, 23 Februarie. Rivere a decla­rată Cortesii constituiți definitivamente. Cor­­tesii au decisă primirea provisorie a regula­mentului din 1­854, până la numirea comi­­siuneî pr­visorie pentru elaborarea noului regulamentu. Cortesii au adoptată propune­rea pentru suprimerea jurământului. După acestea guvernul­ a declinată puterea. Fie­care din membrii guvernului au­ rostită câ­­te­va verbe. Serrano a făcută apelă la con­­ciliațiune, îndemnândă pe cameră a grăbi lucrările, pentru că întâm­plarea ar putea a­­duce crisă. (Aplause.) Prim­a i­isă că a fost tata­deauna de acordă cu Serano pentru re­­sturnarea dinastiei, a cărei cădere a pregă­­tit-o împreună și care nu va mai reveni ni­c­iă dată. Prim protesteza contra alegațiunea că Iucreza în favorea principelui Asturiilor, spre a deveni regentă în timpul­ minorită­ții lui. Elă doresce numai triumful­ liber­tasei și angajeza pe deputați a merge cu curagiă pe calea revoluționară. După discur­­sul­ lui Topete, care explică conduita din 17 Octombre, Rius­ Rossas a propusă se se voteze mulțumiri guvernului provisoriu și se se însărcineze Serrano d’a forma noulă ministeră. Castelul a propusă se se declare că nu este locul și de a delibera asupra a­­cestei propuneri. Ședința urmeza. PARIS, 24 Februarie. Președintele Sena­tului Treplong este greu bolnavă. BRUXELES, 2­4 Februarie. Monitorul bel­gian a publicată astăzi legea Railwayurilor, care se va pune în lucrare de mâne. BERLIN, 24 Februarie. Reichstagul­ este convocată occiderile pentru 4 Martie. Ca­mera prusiana a deputaților­ se va închide pâte la 6 Martie. Se desminte noutatea că reducțiunî in armata prusiană ar fi em­inințî. TELEGRAMA. Focșani, 24 Februarie 1869. Redactorului juariului ROMANTLU. Consiliul­ comunei Focșani a fost­ disol­­vată­ uă comisiune de patru candidați cu mai multe voturi, între care și sub-scrișii, viindă de dreptă dupe art. 66 din legea Comunală numită până la noile alegeri, as­tăzi, prin adresa d-lui Prefecții, insușindu-și dreptură tuturoră legiloră, destituindu-ne, înlocuindu-ne cu alții, violăndŭ legea, amu protestată contra acestei arbitraritățî înălți­me­ séle Domnitorului. Rogă înserați acésta protestațiune în colónele ^iariului d­r. Dimitrie Receanu, Constandin Săndulescu, Bucurescî­­­ Faurarii. S’apropie trei luni de cându Ministerială actuale spuse în programa­rea națiunii că va respecta legile și va infrăți partitele. Pare multă d'atunci, căci ómenii sunt­ supuși slă­biciune! d’a uita. Nu suntu énse nici 4 z­ile deplină de cândă do. miniștrii spuseră na­­țiunii prin Monitoru că neadeveră a grăită riomânului, cândă a­disă națiunii că „pe­riada sugrumării libertății a sosită.“— „Gu­­vernulă, ijiseră do. miniștrii printruna co­municată, nu va refuza acesta aserțiune a Românului de­câtă prin faptele séle, prin respectarea tutorii libertățiloru garantate prin Constituțiune.“ Sl ăbiciunea dom­niloră miniștri! fu atâtă de mare, în câtă în patru dile uitară cea­a ce promiseseră din m­oă, și e cu legea violată la Focșani In modulă celă mai învederată și mai categorică. AdMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIALUI ROMANI, No.­­!■- REDACIȚIUNEA ÎN STRADA COLȚEA No. 42. VINERI, 14 FEBRUARIU 1­869.­LUMINEZA-TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciurî și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­țiunea­­ Jianului. In districte la corespond­en­ții­­ Jianului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle­­grain rue de l’ancienne comedie No. 5. .A. îi TJ ISr­I IJ lî T IJ3 Linia de 30 litere................. 40 banî Inserțiu nîși reclame, linia.. 2 lei Kitip Artic­ulü 66 ală legii comunale dice: „Deci consiliulu comunale ar urma a se depărta de atribu­tiunile séle séc, deca ac­tele sale ar fi de natură a tulbura ordinea publică, DomnulQ­oate pronunța disolverea consiliului comunale și anularea deliberați­uni­­lor­ sale. Două luni colți mulți după disol­­vere, se facü unor alegeri; în acesta in­ter­ra in afacerile comunei se administreză două comisiune numită de guvernă și COMPUSĂ DE PERSONELE CE AU ÎNTRUNITU MAI MULTE VOTURI LA CEA DIN URMĂ ALEGERE.“ Admitemü că consiliulu comunale din Foc­șani a eși­­ din atribuțiunile sale și a ur­mații a se depărta de ele. Guvernulu, vo­­djendu că consiliulu comunale din Focșani, nu voiesce a reintra în cerculu ce i-a de­semnații legea, Pa disolvamű. Pre bine. Pe ce drepții însă guvernulu destitue și comi­­siunea interimară și numesce alț­î omeni de câtu acei­a „carii au întrunitu mai multe „voturi la cea din urmă alegere?“ Legea aci este lămurită și de la 1 A­­priliii 1864, cându ea s’a promulgații, și pene astă-țiî, nimene n’a esplicata­ontrab­atele a­­cestă articlu, nimene nu Pa violata. Déca déja aretarea cetățenilora din Focșianî este Întemeiată — și nu póte fi neadeverată, când si ei reclamă chiar la Domnitorii, — intrebămu pe miniștri:,pentru ce au violata legea intrun mod atat si de nvederata? Intrebămu mai cu sema pe d. Dumitru Ghica, cumü domnia-sea, a­­părătorele drepturiloru comunale și alu res­pectării legiloru, a permis a uă asemene fla­grantă și patentă violare a legii? In luna trecută, întruna din ședințele Se­natului, d. Dumitru Ghica, vorbindă ca mi­nistru, (ficea d-lui Costa-Foru: „D. Costa-Foru, (cându era ministru îm­preună cu d-nu Dumitru Ghica), sicuru de „domnia-sea și forte asolutii, lua nesce de­­„cisiunî de Rali-Pașia. M’am încercat a se-la „convingă că domnia lui, ca ministru, nu se „cuvine se dea ordine d’a se sparge dula­purile comunei ca se-î­ie dosariele. Déca „aceste lucruri nu-­î păru grave, domnule „Costa-Foru, se vede că cunoscî c’dî făcuta „altele și mai grave. D-luî uită că eu, cându „am vedutü că se purta ca unu Paștă, mî-am „data demisiunea, care era cama în coprin­­­derea următore: „Pré înălțate Dómne! Vedéndy că, cu totu­l stăruința, nu potü opri pe colegulu meu, „doramu Foru, de urmările séle periculóse, „ve roga se bine-voițî a primi demisiunea „mea.“ Și d. Dumitru Ghica mai adause: „Domni Senatori. Védéndy imposibilitatea „d’a pute opri apucăturile despotice ale d-lui „Costa-Foru, care a mersă pen’ a da ordine „tișliloră de la ministeriu se spargă dula­purile comunei și se ié des,i­iele, am fostă „silită a m­e retrage, căci mă temeama ca „prin asemene urmare se nu se pro­voce să „revolutiune și nu capitală, contândă pote ca „se potoléscu lucruru pe devotamentulu sol­­„dațilora noștriî, carii ș’aă îndeplinita totu­­­ ldé-una datoriele, dérü pe carii nu trebue „se-î punemü în trista posițiune d’a trage „frate în frate.“ (Aplause). Eî bine, domnule Dumitre Ghica și prim­­i­inistre, cumu dumneta, care aî dată în judecată pe d. Costa-Foru pentru ca sparta dulapurile Comunei spre a lua nisce dosarie, permitî asumă d-luî Cogalnicenu d’a sparge legea comunale și Constituțiunea (Art. 107) spre a lua......................astă­ dî dosariele și mâne urna eleptorale ? Dumu dumneta, care te temeai atunci d’uă revoluțiune pentru spargerea unui du­­lapă, nu te mai temi aflî de nimica pentru spargerea cea mai flagrantă a legii ? Ce felă ? Voiești acuma cea a ce nu voiai atunci ? Vo­­ieșcî acuma se provoci lumea la veseala pen­tru aperarea legii, dumneta care atunci vo­iai cu dreptă cuventu se eviți ori ce acîțare? Se na ’ntelegeme, domnule prim-ministre, și se judeci dumneta ensu­țî. Ce voieșcî se facă cetățenii din Focșianî și cetățenii din totu România, căci pentru respectarea legi­­lor a suntu toți solidari? Se tacă! Déru atunci ce se voru alege de­ legile nóstre, maî cu samă căndu sciî că celu d’ânteia pasă este grea și căndă sciî ce este priporulu. Și ce se va cjice, ce veî­­ jrce énsum­i dumnéta d’uă națiune, care ’și plecă capulă și 'ngenuchiă în facia violării legiloru ? Se nu tacă? Déru atunci unde începemu, unde sfârșimă și maî cu sem­ă unde mer­­gemű ? Lumea începe a bănui, — maĭ cu séma du­pe cele ce se pregătiseră la întrunirea din Bucurescî din sera de 3 Februarie, și dupe cele petrecute la întrunirea din Ploescî, — că ministeriulu aptuale voiesce cu ori ce preța a provoca turburărî, ca se gaséscu protestu d’a suspinde tóte libertățile, fiă prin faptă, de nu prin decrete, și se puta asta­fel a pre­cede în pace la alegeri. Terra, ce acuma lucreza în înțelegere cu ministeriul­, a spusü curată că doreste a se face turburări ca se se sfărșiescă dintru o singură lovitură cu noi aceștia anti-constitutionali, anti-liberalî, anti­­dinasticî și cele-i-lalte. Cându déri națiunea vede că, ne­isbutindu a provoca rescula nici în Bucurescî nici în Ploieșci, ministeriula provoca pe cetățeni chiarü prin violarea le­giloru, bănuiala nu va deveni cre uă con­vingere ? Facéndu din n­ou apela la înțelep­ciunea și la patriotismulu domniloru miniș­trii, nu ne maî remăne de câtu a constata faptele ș’a lăsa apoi ca Dumnedeă se­ î lu­mineze și pe dumneloru și mai cu semn pe națiunea romănă! S’așteptăndu acea săntă lu­mină pentru noi toți, s’aducemu aminte d-lui Dumitru Ghica, — căci d. Cogalnicenu scie și are bună memoria — că serimü ațiî în aniversarea -jileî în care, la anula 1530, „Moise, domnuia țerei Romănescî, fu detro­­­nate, dupe uă pâră a unoră boiărî la Turci, „carii boiărî voiau fia care în parte a ocu­­­pa tronulu. Moise fugi în adeverii in fa­­„cia trădării, dérii fugi dupe ce tăia cape­tele trădătorilor­.“ Și totü în acesta țji, se mai aducemn a­­mint­e domniloră miniștrii următorele linii dintruă epistolă a lui Washington către a­­micalu sei J. Jay. 15 Augustă 1786: „Ce triumfa pentru advocații despotismului se potă zjice că nu suntu în stare d’a ne guverna enși­ne și că sistemele întemeiate pe egalitate și libertate sunt a­venturatice ș’a­­măgitare! Dacă cerule se se ié la timpii me­­surî înțelepte spre a mlătura consecințele de care avem­ă mari cuvinte d’a ne teme.“ D. primu-ministru a trisit in Cameră c’a isbutitü în politica sea din afară, démü­na isbutitü in cea din întru. Mărturirea acesta este celu mai puțină ciudată; se nu dispu­­tama­inse despre gusturi și opiniunî, ci se vedemü ce felii a isbutita do. miniștrii in politica lora cu străinii. Acesta o reț jurămă după relațiunea dată de Pester­ Lloyd despre cele <zise de d. de Beust d-lu- Steege in privința juridicțiunii consulare și pe care o publica­­ramü ieri in a patra colonă a ănteiei pa­­gine. Vei jurămă că d. de Beust ț­ise d-luî Steege că nu pote acorda României nici cee­a ce acordă Serbie­i, fiindu că România nu se bucură de opiniunea publică austro­­maghiară. In corespondința nostră din Viena, pe care o publicăm­ mai la vale, se va vede asemene că manifesto d-lui Macedonski este forte gustata de opiniunea publică austro­­maghiară și că mai lete­­ jüanok din Viena și din Pesta spună că tabloul­, ce face d- Macedonski despre Românî, este cea mai a­­deverată fotografia. Se va vedea încă că foile din Vieaia și cele din Pesta spună despre România vedea-șî calomnii,­­ce spu­neau și ma î­nainte și că dica cu d. Mace­donski și ca d. Mak­donski că „oficarii și soldații români nici uo dată nu vor ab fi in. stare a’și apăra Pat­ia lorü pentru că n’au sânge intr’strișii.“ Acésta este pre triumfală în străinetate, cu care se f­ălesce ministerială? Negreșită c’acesta, de vreme ce eră a pusă, chiară cu violarea legii, în capulă armatei pe d. Ma­cedonski, îndată ce a insultată armata și na­țiunea română. Unde mergemă, domni mini­ștrii, p’acésta cale? Orisonte de politică în Occidente și m­ormin­­te éra începe a se ’ntuneca. Garta începută între Belgia și Francia, de­și mică, încă s’a­­nunțță cu semne rele. Pentru ca cititorii noștriî se cunoscu bine începutulă acestei certe, éca faptulu astă­­felă cumă îl­ relata diabiulu francese VA­ venir National. „Acumă câtă­va tim­pă compania belgiană a liniei ferate celei mari de la Bruxelles la Luxemburg a fostă cedată sploatarea acestei linie companiei francese a căilor­ ferate de la resărită (Est). Minsterial­ din Bruxelles nu voiesce ca ’n împrejurările actuale uă liniă însemnată și care are, séc póteave, una carapteră strategică, se trece în mâni francese. Nu voiesce, — spra a ne servi cu termini­ de bună fimță, cu carii s’aă ser­vită într’u d espunere de motive — „ca miș­cările ostililoră în timpă de pace sau în „timpu de resbele, ca pășirea legiloră de „vămi și de siguranță publică se puta de­­„pinde „numai de interesele private, și póte străine “ Ministeriulă­deră a propusă Parlamentului proieptulu de lege cunoscută deja cititori­­loru nostriî, prin care societățile ce posedă liniele ferate nu potă cede acele linie al­tern companii, fără aprobarea guvernului. Camerele améndoue, puindű mai presusă de tote apararea naționalității și a independinței naționale, au votată acesta lege și organele oficióse ale guvernului francesc s’au supărată forte. Supărarea guvernului francese este un a­­deverit în acestă casă forte seriósa. Acesta supărare casa devine multă mai seriósa, mai gravă chiară prin cuvintele (siarteler) ofi­cióse, carii aă disă că „nu vom­ suferi ca intrigile prusiane se se ’ntindă pene la o­­rarele Franciei.“ Asia doru éca și ministe­riulu Belgiei acusată de aginte ale Prusiei, cumă fu acusată și fostula ministeriă ală României, ministrule Orbán, acusată de Bis­­markist, cumu a fostă acusată și m­inistrulă Brătianu. Ancă ceva de mare însemnetate și gravi­tate: m­­ariele oficióse afică că națiunea fran­ceze voiesce resbelulu și că guvernulu abia o póte ține în treu. Totă acele diarie, intre cari Le Peuple, dice că „ poporul­ voiesce anesarea Belgiei“ și Le Pays dlise adese „c’a sosită momentul ă d’a trece fruntarele ș’a intra în Belgia.“ yiab­ulu Débats, Avenir National și altele, arăta că Presa nfieso să scrie tóte a­­cestea și numaî densa, și susțină că temerea Belgiei este legitimă. Nu scimă negreșiui care va fi resultatulă acestoriî îmboldirî, dérű cea­a ce vede ori cine este că presa oficia să atacă nu numai pe Belgia, derü ancă și pa Prusia, acuzându-o că face în Belgia cee­a ce era acuzată că făcea in România Venindă acumă la cestiunea multă nenorocitei Elade, vedemă că rolul tatială dobândită de Conferințe este uă sim­plă amânare și nimică mai multă. Grecia s’a supusă, a aderată la prinupiese proclamate de către puterile întrunite în jurul­ unei mese la ministeriul­ din afară ală Franciei, cnsă cumă?! Ministrul­ Greciei, îndată ce a subs­risu protocolulu cu pricina a pubic­ată să procla­­mațiune in care dice: „Refusulu d’a adera la decisiunile confe­rinței ar avea dreptă i­nsecință neapărată ună resbelă, pentru care nici armata nici ma­rina nostră nu suntu gata. Eramö déra si­liți în acest­ momentu a primi, dérü acéstá priimire nu legá­mn nimică viitorulă Gre­ciei“ Telegrama nóstra de astă-iiî ne dă nă scrie și maî 3 lipsă. Ea ne spune că mi­­nistrulă Greciei a z isit puteriloră străine că n’a cunoscută cestiunea Cretei și numai d’a­­ceea a subscrisă acelă protocolă, și termi­nă acestă însemnată avertismentă, dicenda puteriloră coloră mari, și maî cu sema Franciei. Luați loculu Greciei, împliniți da­toria iei și dovediți că ve interesați de sor­ta creștinilorü Creteanî. Băgați însă de semn. Datoria Greciei este sacră ! V’ațî pusă în locul ă iei ca s’o împliniți și ea s’a su­pusă. Déca énsa veți arăta că nu voiți a face nimicö, apoi Elada nu-șî va uita dato­ria iei și s’o va Împlini. Și, cândă vorbesce astă-felă u­ă poporă de eroi , cândă vor­­bescă astă-felă acei carii cu 3­00 de omeni învingă armate întregi, acei cari cu 2, 3, mii de luptători țină in locă armata unui imperiă în timpă de trei anî, acei cari­, cândă nu pot învinge—ca la monastirea Ar­­cadion— prin focul ierbăriei și se daă jertfă cu bătrânii, cu socrele și copii soră pentru libertate și naționalitate. Regi și popoa­re fiți cu luarea aminte, căci ace­­a soră face înmiită mai multă de câtă dicu­ fiți cu luare aminte, căci aveți a face In acelă po­poră de semireî și de eroi, înaintea cărui­a de sedii omenirea se înclină, trebue se se încline cu respectă și admirare! ANNIBAL AD PORTAL. Cum­ că suferințele și încercările acestei nefericite țeri nu s’au sfâr­șita, nu remăne nici uă îndoială. Cum­ că Provedința ne-a mai reser­­vatü încă uă­are încercare, uă nouă probă de focu, este evidinte astă-^i mai multu decâtü ori căndu­. Cum­ ,­ă circumstările suntu mai supreme decâtü ori cându, cine nu vede? Cum­ că Annibal e ad portas, acesta o spunîi chiar­ și acei despre carii unii autorii francesti cricea în tim­pul ü resbelului Crimeiel: „Rușii se întorca din Principate, déra avan­garda loru remăne subü nume de................“ Nu mai spunemü nu­mele acei avangarde, căci asta-și îo vedemil la lucru. Picema déja că, déca a foștii vre unu timpu în care Românii se trebuiescu a se íntr’arma de totfi curagiulu loru, de totă virtutea su­­fletescă și trupesca spre a susține uă luptă crâncenă în năuntru și ’i afară, uă luptă fisică și morale, apo­acela timpu este acesta de astă­șiî De aceea strigama: Sursum­ Cor­­da! Silsu se avemă animele! In fundulü marei programe na­ționale române stă și va sta ând­ multu timpu acesta versu din tăi­moșulü monologu alu unuia din e­­roii lui Sh­akespeare : To be or not to be, that is tin question. . . . A fi, ori a nu fii, — acolo esti pusă astă­ i­i cestiunea pentru Ro­mâni. In 1821, în 1848, în 1859, în 1866 România a luptatü pe vieți și morte, pentru revindecațiunea in­dependinței séle, a unității sale na­ționale, a libertății séle. ■— Mai multt sau mai puțină, aceste sacre dogme au triumfată. Dĕjà cu atătfi mai a­­prigi s’a fi redesceptată in­ernicii se­culari aî acestui inteliginte și între­­pridű poporu. Ei au putut­ cons­tata că Românii, în căți­va ani de pace și stabilitate, voru sei repara tote daunele seculare și curenți sau maî târziiu voru deveni Pie-

Next