Romanulu, februarie 1869 (Anul 13)

1869-02-23

I ANULU ALU TREI-SPRE-țIRCILEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lei­n. Lei­n. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 Pe uă lună « ■ « 5 « 6 Una exemplară 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 10 val. aust. SERVICIU TELEGRAFICU Al.i HiniAWM I. PARIS 4 Martin. U­ a rula la Liberté.­­Zice că Serbia a adresată Turciei uă notă amenințătore. BERLIN. 4 Martin. Regele a deschisă se­siunea dietei Germaniei de Nord c unn dis­­cursa forte pacinica, accentuându iubirea puterilor pentru pace și silințele făcute pentru a o menținea. Resultatul conferinței din urmă a netersită dificultățile dintre Grecia și Turcia. MADRID. 4 Martie. Costeziî au ales a uă com­isiune de cinci­spre­­zece membrii, pentru a redige­ră constituțiune. Salustiano și Olo­­zaga au fostu aleși In acesta comisiune. Costeziî au respinsü propunerea în pri­vința amnestiei politice. WASHINGTON, 4 Martiü. Masagiulü nou­ lui președinte al­ republicei, Grant, arata dorința d’a se măsină bune relațiuni cu tó­te națiunile și recunosce drepturile tutorii națiunilor­. Mesagiul­ cere asemenea res­­pecte pentru unire. (Servițiu iu pru­vata aht MONITORULUI). PARIS. 3 Martin. — a respins­ amendamentulű Corpulu legislativă Peyrousse, care cere ca orașul­ Paris să facă una Împru­mută directă. BERLIN, 4 Martin. — Reichstagulü s’a deschisă. Discursul­ regelui reamintește că credința sa despre menținerea păcii S’a con­firmată. Discursul­ are la diferitele proiecte de legi, ce au să se propună Reichstagului, dintre care cele mai principale este buge­­tulă îa 1870, și conchide că cea d’ânteia sarcină a Confederațiuneî va fi menținerea păcii cu tóte poparele. Acesta sarcină este înlesnită prin raporturile neetre unanime cu tote puterile, raporturi cari chiar acuma în urmă s’au întărită prin actele relative la diferentulü ris dovedesce turco-grecii. Conferința de la Pa­celamente a lua, că tote puterile dorescű sin­­gur­a loră pază comună, bine­cuvântările pacii. Că națiune, care are puterea și voința de a respecta independința celorl­alte națiuni și da a apăra propria sa independință, pate compta pe durata păcii, pe care sträinul­ nu doresce s-o tulbure și pe care inemicii­­ ordinei nu au putere de a o tulbura. ADMINISTRAȚIUNEA ÎN PASAGWLU ROMANU, NO. i REDA GIl­INEA ÎN STRADA GOLJEA NO. 42. •­­I -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­­ --------------------------------------— . ---------- -------­------­­ -------------------------------­Artielele trimise și nepublicate se vor­ arde. Redactorii respund­etorii EUGENIU CARADA. u.­­v#'A V LUMINECA, 23 FEBRUARIE 1869. LUMINEZA­TE ȘI VEÎ FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administra­­țiunea­­ Jianului. In districte la corespondinții diariului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle­­grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ■A N"0­î srg."x h­ît r.E Linia de 30 litere.............. 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei nno Bucurescî £££5,. Ce s’a mtemplatü la Ploiesd? Éca 48 de ore de cindu toțî facu acastă Întrebare, și nicaine nu póte da unu respunsu positivu. Și cu tóte acestea Ploiesciî suntu mai la ba­riera Capitalei. Adresăndă démü In publică plângerile nostre numeroșiloră noștrii amici d’acolo, in privința tăcerii loru, nu putemu da publicului altă relatiune, de câtă acea­a ce spuse Joitî sora una cetățână venită d’acolo In Bucureecî. Elü spuse c’abusurile administrațiunîi au mersă crescêndo c’uă repărsiciune atâta de mare, in câte polițaiură arü fi pălmuită c’una comerciante și bară fi dusă cu gen­­darmî la poliție. Cetățenii indignați, profitară de venirea acolo a d-lui Ministru de interne și, ducendu-se la domnia-sea In mare nu­­meră, cerură satisfacerea onorii și demni­tății loră de omeni. Ce-a făcută d. Minis­tru, ce-a­ mai făcută cetățenii, nu scimă nimică și prin urmare nu ne remăne, de­­cătă a cere ertare publicului că nici astăzi eu suntemă in stare d'a ne ’mplini datoria ș’a mai dec­lara aci că nu telegem causa a­­cesteî tăceri. Cele petrecute la Ploiescu, fiindă In ar­monia cu armonió sa circulară a d-lui Mi­nistru al­ justiției, avemă datoria se reve­­nimă asupra acestei circulare, ce este me­nită a juca un­ mare rolu în afacerile po­litice ale Statului română. Circulara mea, dice In publică și prin Monitoru­ d. Ministru al­ justiției, este și legale și inofensivă; n’amă cerută magistra­­țiloră de cătă se fiă In armoniă cu admi­­nistrațiunea, precum­ă și Ministrul din Intra a făcută admin­istrațiunii uă asemene reco­mandare. Amă țrisă și trebuie se repetimă: Ce sim­­­țimentă conduse pe d. Ministru ală justiției d’a face în secretă magistratură dă reco­mandare cu totulu inofensivă, legale si încă și armoniosa? Aci este fata ceStiunca; a­­cest­a este lațul­ cu care s’a­prinsă elă însu­și și din care ii este peste putință a­fjaî eși. Décâ dormia­ sea avea consciință despre le­galitatea acelei circulare, de ce simțimente fu condusă spre a o transmite magistrațiloră prin capulă stațiunii taligrafice, dérü cu or­dină espresă d’a nu le lăsa nici chiară co­pia ? N’a respunsü și nu va respunde. Și căndă Ministrul­ justiției arăta prin fapta tutori magistraților­ din Romăni,că domnia-sea n’are în magistrați încrederea ce are In capii tutorii stațiunilorîi telegrafice, nu este acesta insulta și degradarea cea mai mare, ce póte face m­ă ministru magistra­­țiloră ? Și căndă ministrulă precede astă­felă, nu se degrada po sine-șî și nu josoresce pu­ terea esecutivă, aretândă, dovedindă că co­mite acte ilegale, că are deplină consciință de ilegalitatea loră și d’acea­a s’ascunde de publică, cumă s’asculde sluga, căndă fură pe stepănă ? Și, căndă Magistrații suntă atătă de tare insultate și degradați de miniștrii și căndă miniștrii se sorescă arătă de multă și auto­ritatea și pe ei înș­iși, la ce capetă con­ducă ei societatea? La ce capetă póte a­­junge uă societate, in care Miniștrii insultă și degrada arătă de tare pe magistrați, și unde ei înșii se degrada, dăndă ordine ilegale și dovedindă că le este frică d’a lăsa să copiă macară in mătia magistratură ? Și se se bage bine de semn, căci nu este despotismulă. El­ are curagiul ideielor­ séle, ad­eiorii sele, și conservă astă­ sel S­ună față de demnitate propria a sea, care tată este uă demnitate. Adesea despotismul are uă credință; și credința, căndă este sinceră, fiă cală de rea, póte perde p’unu omu séu p’uă so­cietate, déru nu degrada. Domnulă ministru ală justiției nu lucră însé astă-felă. Duomeiul puse la serviciulă causeî sele ipocrisia, in­triga, tesetura de paiajina făcută in întu­neric«, procedura servitorelui, ba­­ncă a sclavului, care s’ascunde și fură pe stepănulă scă și, căndă este prinsă, se degrada încă vădată negându și jurândă că n’a furată basmaua, ci ca luat-o ...... ca s’o dea la spălată și s’o redea stepănului curată. Sunt­ două feluri de răni: acelea ale săbiei ș’acelea ale biciului. Rănile săbiei se potă vindeca și o mulă remăne nobile și mai viciosă, mai curagiosă. Și, décà mare, copii lui au uă tradițiune de mândriă și de no­­bilitate ce-î conduce mai totă­deuna la fapte mari. Rănile biciului nu omora, déja degrada. Ele nu se mai vindecă nici vădată, din punc­tul de vedere morale, ci cangreneze sufletul. Despotismul pe faclă este ca rana ce face sa­bia; despotismulă la care voiesce a ne su­pune ministeriulă este ca ranele biciului. Și reală este cu atâta mai mare, cu cătă biciulă nu căl­u numai pe spatele m­agis­­traților și, dérii și pe acelea ale miniștrilor prin tăinuirea circularei mai ânteia și apoi prin negarea ce cutezară a face. Ce dérit mai póte ascepta uă societate de la nișce miniștrii, carii se fosorescă, aretându-se lumii că lu­­crezá in taină și cu frică ? Avemă luptă ochi uă epistolă din Cara­­cală care ne spune : „La 16 Februarie era pe mesa prefectu­re­­iă depeștă sosită atunci, a d-luî minis­tru de interne. D. ministru ijbcea d-luî pre­­fectă — „a se servi, la ori ce trebuință „va avea, de tribunal«, puindu-i in vedere „că ministrulă de justiție a dată ordinele „trebuind­use tribunalului se ftă la dispo­z­ițiunea prefectului, ore­ la casă de ne­­­ supunere, prefectulă se raporteze d’a drep­­­tură ministrului de justiție, care va lua „imediată măsurile necesare pentru sa­tisfacerea cererii seret— „Totă la acea z­i, la ora 2 după ameții, președintele tribunalului, d. Economii, pri­­mesce de la ministrul justiției acestă ordină tnjositară pentru tribunale, fac­ă fiindă și judele de instrucțiune d. Prejbenu. Capulă stațiunii telegrafice, după ce l’a citită și unui­a și altui­a, le a aretată ună altă or­dină prin care i se pune îndatorire că, după ce­ lă va citi, se­ tă­ie 'napoi. Peste alte două ore se primesce ordină de destituire arătă a președintelui, căt S’a judecătorului de ins­trucțiune.“ „Ordinulă către prefectă S’a citită de mi­ne, de către d. Achi­ Tepeharie și da către directorele prefecturei, d. E. Boroșescu, care a și demisionată, nu mai voindă a servi.“ “Constantinu Racoviță“ Câtă despre noi, in cea­ a ce ne privesce personale, n’avemă de câtă a mulțămi dom­­niloră miniștrii d’asemene procederî. Dumne­­iară arătă astă­ felă învederată că, sclindă că națiunea susține acela­șî drapelă suptă care amă servită și noi, nu mai aă speranță d’a isbuti, de­câtă prin amenințări, persecutări, violări de lege și punerea justiției la ordi­­nile Presticților­. Décâ ânse putem­ fi mul­­țămiți de omagială ce se face drapelului nostru de către doi, miniștrii, interesul ă ge­­ nerale ne face a ne temé, a ne spáíménla și, precumă­­ jiserămă națiunii, veghiază, căci era a sosită,­­sh­emă și domniloră miniștri;— deșceptați-ne, căci joculă acest­a este forte vătematoră și periculosă pentru națiunea română A crede că după trei ani de libertate na­țiunea română va mai pute fi aduse la vechia sistemă, este nebunia nebunieloră. .Ș’apoi, chiaiü déc'amü admite c’ațî puté isbuti pentru momentă, la ce capetă voră conduce óre, dom­nii miniștrii, acea isbendá? Déru acésta este uă cestiune mare, ce tre­­bue tratată ia parte și ne vomă împlini în curênda ș’acâstă datoria, pen’atunci ne ’m­­plinimă p’acea­ a a­­ fileî Și cart! este d'a striga încă vădată miniștriloră: — descepta­­ți-ve, cugetați și veți înțelege singuri că v’ați pusă p’unui tererați ce ve fuge de sub piciure, și pe care isbenda chiară, decar fi cu putință, ar fi mai fatală și pentru na­țiune și pentru voi ânși­re. de cătă dac’ațî fi de la ’ncepută Învinși. EPISTOLE POLITICE. (A doua epistolă 1) DOMNULUI PRIMU MINISTRU, dimitrie Ghiu­a Domnule primu-ministre, Napoleone III a $sü: — „Impe­­riulu este pacea.“ Domnia-mea ar­­ jisü: — „Misiu­nea mea este d’a introduce pacea in­tre partite.“ Este mare și multa bine-facétóre, mai cu semă pentru România, atâta de tare amenințată de străinî, mi­siunea ce ți-aî datu. Ași puté dice âncă, deca cunoscuta­ țî modestiă mi-ar permite, că este chiarü în na­tura dumitele d’a fi deitatea păcii. Dumneza scii c’Atena fu cea d’an­teiü care redică unii altaru ad-hoc și statue acestei zeități suptü numele de Irina. Strămoșii noștrii, Romanii, redi­­cară unu templu acestei frumose dei­­țe, care avea dreptu tovărășe nea­părate pe Venera, Grațiele și Mu­­sele și era represintatä legănândui pe prunculu ,Plutos“. Ea avea a­ 1) A vedea „Rom­ănulu“ din Februarie. semene dreptu atribute uă torță re­­sturnată, adică flacăra incendiară stinsă, sau măciuca lui Ercule prin care elű, sdrobindu fețele sălbati­ce, asigură repausulu lumii. Scii ase­mene cu acestă­­ zeitate avea grotă de sânge, și d’acea­a póte se junghiaű pentru altarulu i ei multe victime; înse, ce este dreptulu, junghiarea nu se făcea în templu afară, a­­colo unde se presupunea că nu stră­bate vedulű rieității. Asta este, domnule primă-mini­stre, că — decă modestia’ți, atâta de recunoscută de toți, nu te ar opri m­ai recunosce singură că ți se cu­­vin­v tote aceste atribute și că, dacă unii Aman óre care — vorbescu de pictorul­ nostru, era nu de celü din bibliă, de cehă cu spenzluratatea ce pregătise pentru alții — ți-ar face portretul că cu aceste frumóse atribute, totă lumea te ar recunosce? Acea ură de sânge a­­,b­iții Ir­ini n’o represintai ore aidoma, cândiă ai sjisit că drepta Camerei îți cerea se fii ca’cu și nai voita? Acea măciucă a lui Ercule nu se cuvine celui care a distt că va sdrobi penele, cari calomnieză națiunea în străinătate? Acea forță Intórsá nu se cuvine are celui care a dec­laratu în Adunare pe d. Brătianu de conspiratore ș’a adusu asta­felu pacea și infrățirea în societatea română ? Acea junghiare, ce se făcea afară din templu, nu ne aduce óre aminte cea-a ce ne-ai spusu: cai protestată la 1860 contra d-loru Gusta-For­u și Boerescu, atunci cu­legi ai dumitele, și cumă apoi la 1862 .......... déru se nu ne depăr­tămă de subiectulă acestei epistole. Uă cercetare francesă dice, dom­nule Ministre, că „socotelile cele bu­ne facu pe amicii cei buni.“ Do­­rindu din totă sufletulii se te ur­­mezű pe calea împresuirii, speranță că voiu avè totă onorea s’aud ü e­șindă din gura dumitele în privința mea unu cuventu, ca cela ce Târnă auzitu acumu vr’uă două luni eșindă din gura d-lui Cogâlnicenu pentru d. Ion Brătianu, sperându că te voiu auz i­n scendu întună $i și pen­tru mine „iubescu pe Rosetti,“ cumă a­disă în Cameră d. Cogálnicenu:— „iubescu pe d-nu Brătianu“, — me voiu încerca se câștigă iubirea du­mitele printr’uă socotéla lămurită. Domnule primu-ministre! Administrațiunea fostului Minis­­ter a fost-a bună soa rea și văte­­mutare țerei ? E câ uă ’ntrebare, pe care o puserăm mai dem­â­^t în desbaterea publi­cului și pe care ți-o facu asta­ f^i d’a dreptulu. Déca fostă rea, pentru ce trai combătut-o în Cameră ? Déc’a fosta rea, de ce ai venită la putere ca arab­ii ala guvernului trecută, era nu ca protivnica ? Acesta socotéla trebuie lămurită, căci de la dânsa atârnă nu numai meritele și demnitatea dumitele ca omu de Statu, déra chiar­ demni­tatea unui gentle­mann. In ziția de 19 Noembre, venindu în Cameră, am citită programa Mi­nisterului în care, între altele, ai rrisit: „Acestü scopu nu se va pute atinge pe deplină, de­câtă prin pu­terile întrunite a tutori fiilorü a­­cestei țeri; înlăturândă ori­ ca sistemă de esclusivismu,’animați cu since­ritate d’unu spiritu de conciliare, vom îmbrăcișa binele ori­unde ílü vomu afla, și vomu câta a mantiné ș’a chiama în afacerile publice tot o ce țâra posede mai morale și mai ca­pabile. Vomă fi fericiți decâ, pu­­tândü asta­felü întruni pentru inte­resele Patriei ș’ale Tronului tote pu­terile resipite ale țerei, vomü ajun­ge la tărie și unire, și pr­in urma­re la, ’ndestularea tutorii intereselor­ morale și materiale ale României.“ Unu omu ca domnia-mea, domnu­le primu-ministre, scie ce face și vorba lui este vorbă. Se limpeitimu déru ș’adi uă mică socotéla. Administrațiunea domnului Bră­tianu a fost­, în genere vorbindu, bună. Dovada cea mai temeinică este c’ai recunoscut-o asta­felu și ca deputată și ca omu de Stătu, și ca Capulu unei partite, pe care ai lă­sat-o spre a susține acea admini­­strațiune. Singura greșiblă ce i-ai gasitu,— a­i spus-o în programa dumitele ca primă Ministru, — este c­a fostă cam esclusivistu. Voindă se faci mări­rea și tăria Statului și a Tronului, prin întrunirea tutorii puterilor­ re­sipite, ai dechlarata că le vei în­truni pe tote, ca se dregi greșiala predecesorilor dumitele. Acestea sunt cuvintele dumitele. Cari sunt faptele? In 15 iuile n’a mai remasa în ad­­ministrațiune, Incepéndu de la Pre­fect ü și sfârșindă la Polițaiă mai nici unul­ din foștii impiegați, și tota asemene chiară în magistratură. Ce felu ? în totă administrațiunea, pe care o recunoscuse și de bună, d’uă­ Od­ict tu 10 un ad mwí ö*'»'­mai nici una omü care se aibă ca­pacitate și moralitate ? Toți inca­pabili și toți imorali ? Causa des­tituirii nu póte fi alta, căci ai­cj lisă, ba încă ai datü înscrisă, că vei manține „și vei chiăma în aface­rile publice totu ce țara posede „mai morale și mai capabile?“ Asemene și în magistratură, de la judecători de curte penă la ju­decători de pace, din puținii cari erau cu credințele nóstre politice, —căci aci celu puțin guvernul tre­cută a fostu ultra-neosclusivistü .— nu se găsi ore nici unulü care se nu fie imorale și incapabile. Esti datoră, domnule primü-ministre, sau se dechiari că toți cei destituiți sunt­ incapabili și imorali, sau se recu­nosc­­ânsu­ți că una ai­­ jisu și alta ai făcută. Ore cei chrămați ’de domnia-mea suntu ei din tote nuanțele politice ? Adunat-ai tóte „puterile risipite ale țărei, ? “ Aceste numiri dovedesc: ele are că urâți esclusivismulă și câți ple­cata cu pași răpeai spre a ajunge mai curând și mai secur „la tăriă și u­­­nire,­ îndestulând tóte interesele mo­­­rale și materiale ale României“ sau, tóte acestea suntă dovedi pipăite de contraria ? Cându ai scrisă programa, cu­­nosceai pe deplină și amenii și si­tuați­unea. De ce déjü una ar tristi atunci și alta ai făcută acuma? Cum ț se chiamă cela care face contrariu de cea-a ce spune ? Acestă a doua socotelă lămurită, trecemii la a treia. Ai susținută ministerială trecută. La 16 Noembre 1868 ai venită la putere ca amicii și continuatore alü acelui ministeru. La 27 Ianuarie 1869 de chiami în Cameră c’ai ve dulii cu ochii d-tele pe oficiărî venindu și pranci­nda la d. Brătianu; cai vedutu cumă îi demoralisa;­lu dechiari de corum­m

Next