Romanulu, februarie 1869 (Anul 13)
1869-02-23
I ANULU ALU TREI-SPRE-țIRCILEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lein. Lein. Pe anii.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 Pe uă lună « ■ « 5 « 6 Una exemplară 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 10 val. aust. SERVICIU TELEGRAFICU Al.i HiniAWM I. PARIS 4 Martin. U a rula la Liberté.Zice că Serbia a adresată Turciei uă notă amenințătore. BERLIN. 4 Martin. Regele a deschisă sesiunea dietei Germaniei de Nord c unn discursa forte pacinica, accentuându iubirea puterilor pentru pace și silințele făcute pentru a o menținea. Resultatul conferinței din urmă a netersită dificultățile dintre Grecia și Turcia. MADRID. 4 Martie. Costeziî au ales a uă comisiune de cincisprezece membrii, pentru a redigeră constituțiune. Salustiano și Olozaga au fostu aleși In acesta comisiune. Costeziî au respinsü propunerea în privința amnestiei politice. WASHINGTON, 4 Martiü. Masagiulü nou lui președinte al republicei, Grant, arata dorința d’a se măsină bune relațiuni cu tóte națiunile și recunosce drepturile tutorii națiunilor. Mesagiul cere asemenea respecte pentru unire. (Servițiu iu pruvata aht MONITORULUI). PARIS. 3 Martin. — a respins amendamentulű Corpulu legislativă Peyrousse, care cere ca orașul Paris să facă una Împrumută directă. BERLIN, 4 Martin. — Reichstagulü s’a deschisă. Discursul regelui reamintește că credința sa despre menținerea păcii S’a confirmată. Discursul are la diferitele proiecte de legi, ce au să se propună Reichstagului, dintre care cele mai principale este bugetulă îa 1870, și conchide că cea d’ânteia sarcină a Confederațiuneî va fi menținerea păcii cu tóte poparele. Acesta sarcină este înlesnită prin raporturile neetre unanime cu tote puterile, raporturi cari chiar acuma în urmă s’au întărită prin actele relative la diferentulü ris dovedesce turco-grecii. Conferința de la Pacelamente a lua, că tote puterile dorescű singura loră pază comună, binecuvântările pacii. Că națiune, care are puterea și voința de a respecta independința celorlalte națiuni și da a apăra propria sa independință, pate compta pe durata păcii, pe care sträinul nu doresce s-o tulbure și pe care inemicii ordinei nu au putere de a o tulbura. ADMINISTRAȚIUNEA ÎN PASAGWLU ROMANU, NO. i REDA GIlINEA ÎN STRADA GOLJEA NO. 42. •I ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- --------------------------------------— . ---------- ------------- -------------------------------Artielele trimise și nepublicate se vor arde. Redactorii respundetorii EUGENIU CARADA. u.v#'A V LUMINECA, 23 FEBRUARIE 1869. LUMINEZATE ȘI VEÎ FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa în Bucuresci, la administrațiunea Jianului. In districte la corespondinții diariului și prin poștă. La Paris la D. Darras-Hallegrain rue de l’ancienne comedie No. 5. ■A N"0î srg."x hît r.E Linia de 30 litere.............. 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei nno Bucurescî £££5,. Ce s’a mtemplatü la Ploiesd? Éca 48 de ore de cindu toțî facu acastă Întrebare, și nicaine nu póte da unu respunsu positivu. Și cu tóte acestea Ploiesciî suntu mai la bariera Capitalei. Adresăndă démü In publică plângerile nostre numeroșiloră noștrii amici d’acolo, in privința tăcerii loru, nu putemu da publicului altă relatiune, de câtă aceaa ce spuse Joitî sora una cetățână venită d’acolo In Bucureecî. Elü spuse c’abusurile administrațiunîi au mersă crescêndo c’uă repărsiciune atâta de mare, in câte polițaiură arü fi pălmuită c’una comerciante și bară fi dusă cu gendarmî la poliție. Cetățenii indignați, profitară de venirea acolo a d-lui Ministru de interne și, ducendu-se la domnia-sea In mare numeră, cerură satisfacerea onorii și demnității loră de omeni. Ce-a făcută d. Ministru, ce-a mai făcută cetățenii, nu scimă nimică și prin urmare nu ne remăne, decătă a cere ertare publicului că nici astăzi eu suntemă in stare d'a ne ’mplini datoria ș’a mai declara aci că nu telegem causa acesteî tăceri. Cele petrecute la Ploiescu, fiindă In armonia cu armonió sa circulară a d-lui Ministru al justiției, avemă datoria se revenimă asupra acestei circulare, ce este menită a juca un mare rolu în afacerile politice ale Statului română. Circulara mea, dice In publică și prin Monitoru d. Ministru al justiției, este și legale și inofensivă; n’amă cerută magistrațiloră de cătă se fiă In armoniă cu administrațiunea, precumă și Ministrul din Intra a făcută administrațiunii uă asemene recomandare. Amă țrisă și trebuie se repetimă: Ce simțimentă conduse pe d. Ministru ală justiției d’a face în secretă magistratură dă recomandare cu totulu inofensivă, legale si încă și armoniosa? Aci este fata ceStiunca; acesta este lațul cu care s’aprinsă elă însuși și din care ii este peste putință afjaî eși. Décâ dormia sea avea consciință despre legalitatea acelei circulare, de ce simțimente fu condusă spre a o transmite magistrațiloră prin capulă stațiunii taligrafice, dérü cu ordină espresă d’a nu le lăsa nici chiară copia ? N’a respunsü și nu va respunde. Și căndă Ministrul justiției arăta prin fapta tutori magistraților din Romăni,că domnia-sea n’are în magistrați încrederea ce are In capii tutorii stațiunilorîi telegrafice, nu este acesta insulta și degradarea cea mai mare, ce póte face mă ministru magistrațiloră ? Și căndă ministrulă precede astăfelă, nu se degrada po sine-șî și nu josoresce pu terea esecutivă, aretândă, dovedindă că comite acte ilegale, că are deplină consciință de ilegalitatea loră și d’aceaa s’ascunde de publică, cumă s’asculde sluga, căndă fură pe stepănă ? Și, căndă Magistrații suntă atătă de tare insultate și degradați de miniștrii și căndă miniștrii se sorescă arătă de multă și autoritatea și pe ei înșiși, la ce capetă conducă ei societatea? La ce capetă póte ajunge uă societate, in care Miniștrii insultă și degrada arătă de tare pe magistrați, și unde ei înșii se degrada, dăndă ordine ilegale și dovedindă că le este frică d’a lăsa să copiă macară in mătia magistratură ? Și se se bage bine de semn, căci nu este despotismulă. El are curagiul ideielor séle, adeiorii sele, și conservă astă sel Sună față de demnitate propria a sea, care tată este uă demnitate. Adesea despotismul are uă credință; și credința, căndă este sinceră, fiă cală de rea, póte perde p’unu omu séu p’uă societate, déru nu degrada. Domnulă ministru ală justiției nu lucră însé astă-felă. Duomeiul puse la serviciulă causeî sele ipocrisia, intriga, tesetura de paiajina făcută in întuneric«, procedura servitorelui, bancă a sclavului, care s’ascunde și fură pe stepănulă scă și, căndă este prinsă, se degrada încă vădată negându și jurândă că n’a furată basmaua, ci ca luat-o ...... ca s’o dea la spălată și s’o redea stepănului curată. Sunt două feluri de răni: acelea ale săbiei ș’acelea ale biciului. Rănile săbiei se potă vindeca și o mulă remăne nobile și mai viciosă, mai curagiosă. Și, décà mare, copii lui au uă tradițiune de mândriă și de nobilitate ce-î conduce mai totădeuna la fapte mari. Rănile biciului nu omora, déja degrada. Ele nu se mai vindecă nici vădată, din punctul de vedere morale, ci cangreneze sufletul. Despotismul pe faclă este ca rana ce face sabia; despotismulă la care voiesce a ne supune ministeriulă este ca ranele biciului. Și reală este cu atâta mai mare, cu cătă biciulă nu călu numai pe spatele magistraților și, dérii și pe acelea ale miniștrilor prin tăinuirea circularei mai ânteia și apoi prin negarea ce cutezară a face. Ce dérit mai póte ascepta uă societate de la nișce miniștrii, carii se fosorescă, aretându-se lumii că lucrezá in taină și cu frică ? Avemă luptă ochi uă epistolă din Caracală care ne spune : „La 16 Februarie era pe mesa prefectureiă depeștă sosită atunci, a d-luî ministru de interne. D. ministru ijbcea d-luî prefectă — „a se servi, la ori ce trebuință „va avea, de tribunal«, puindu-i in vedere „că ministrulă de justiție a dată ordinele „trebuinduse tribunalului se ftă la dispozițiunea prefectului, ore la casă de ne supunere, prefectulă se raporteze d’a dreptură ministrului de justiție, care va lua „imediată măsurile necesare pentru satisfacerea cererii seret— „Totă la acea zi, la ora 2 după ameții, președintele tribunalului, d. Economii, primesce de la ministrul justiției acestă ordină tnjositară pentru tribunale, facă fiindă și judele de instrucțiune d. Prejbenu. Capulă stațiunii telegrafice, după ce l’a citită și unuia și altuia, le a aretată ună altă ordină prin care i se pune îndatorire că, după ce lă va citi, se tăie 'napoi. Peste alte două ore se primesce ordină de destituire arătă a președintelui, căt S’a judecătorului de instrucțiune.“ „Ordinulă către prefectă S’a citită de mine, de către d. Achi Tepeharie și da către directorele prefecturei, d. E. Boroșescu, care a și demisionată, nu mai voindă a servi.“ “Constantinu Racoviță“ Câtă despre noi, in cea a ce ne privesce personale, n’avemă de câtă a mulțămi domniloră miniștrii d’asemene procederî. Dumneiară arătă astă felă învederată că, sclindă că națiunea susține acelașî drapelă suptă care amă servită și noi, nu mai aă speranță d’a isbuti, decâtă prin amenințări, persecutări, violări de lege și punerea justiției la ordinile Presticților. Décâ ânse putem fi mulțămiți de omagială ce se face drapelului nostru de către doi, miniștrii, interesul ă ge nerale ne face a ne temé, a ne spáíménla și, precumă jiserămă națiunii, veghiază, căci era a sosită,shemă și domniloră miniștri;— deșceptați-ne, căci joculă acesta este forte vătematoră și periculosă pentru națiunea română A crede că după trei ani de libertate națiunea română va mai pute fi aduse la vechia sistemă, este nebunia nebunieloră. .Ș’apoi, chiaiü déc'amü admite c’ațî puté isbuti pentru momentă, la ce capetă voră conduce óre, domnii miniștrii, acea isbendá? Déru acésta este uă cestiune mare, ce trebue tratată ia parte și ne vomă împlini în curênda ș’acâstă datoria, pen’atunci ne ’mplinimă p’acea a a fileî Și cart! este d'a striga încă vădată miniștriloră: — desceptați-ve, cugetați și veți înțelege singuri că v’ați pusă p’unui tererați ce ve fuge de sub piciure, și pe care isbenda chiară, decar fi cu putință, ar fi mai fatală și pentru națiune și pentru voi ânșire. de cătă dac’ațî fi de la ’ncepută Învinși. EPISTOLE POLITICE. (A doua epistolă 1) DOMNULUI PRIMU MINISTRU, dimitrie Ghiua Domnule primu-ministre, Napoleone III a $sü: — „Imperiulu este pacea.“ Domnia-mea ar jisü: — „Misiunea mea este d’a introduce pacea intre partite.“ Este mare și multa bine-facétóre, mai cu semă pentru România, atâta de tare amenințată de străinî, misiunea ce ți-aî datu. Ași puté dice âncă, deca cunoscuta țî modestiă mi-ar permite, că este chiarü în natura dumitele d’a fi deitatea păcii. Dumneza scii c’Atena fu cea d’anteiü care redică unii altaru ad-hoc și statue acestei zeități suptü numele de Irina. Strămoșii noștrii, Romanii, redicară unu templu acestei frumose deițe, care avea dreptu tovărășe neapărate pe Venera, Grațiele și Musele și era represintatä legănândui pe prunculu ,Plutos“. Ea avea a 1) A vedea „Romănulu“ din Februarie. semene dreptu atribute uă torță resturnată, adică flacăra incendiară stinsă, sau măciuca lui Ercule prin care elű, sdrobindu fețele sălbatice, asigură repausulu lumii. Scii asemene cu acestă zeitate avea grotă de sânge, și d’aceaa póte se junghiaű pentru altarulu i ei multe victime; înse, ce este dreptulu, junghiarea nu se făcea în templu afară, acolo unde se presupunea că nu străbate vedulű rieității. Asta este, domnule primă-ministre, că — decă modestia’ți, atâta de recunoscută de toți, nu te ar opri mai recunosce singură că ți se cuvinv tote aceste atribute și că, dacă unii Aman óre care — vorbescu de pictorul nostru, era nu de celü din bibliă, de cehă cu spenzluratatea ce pregătise pentru alții — ți-ar face portretul că cu aceste frumóse atribute, totă lumea te ar recunosce? Acea ură de sânge a,biții Irini n’o represintai ore aidoma, cândiă ai sjisit că drepta Camerei îți cerea se fii ca’cu și nai voita? Acea măciucă a lui Ercule nu se cuvine celui care a distt că va sdrobi penele, cari calomnieză națiunea în străinătate? Acea forță Intórsá nu se cuvine are celui care a declaratu în Adunare pe d. Brătianu de conspiratore ș’a adusu astafelu pacea și infrățirea în societatea română ? Acea junghiare, ce se făcea afară din templu, nu ne aduce óre aminte cea-a ce ne-ai spusu: cai protestată la 1860 contra d-loru Gusta-Foru și Boerescu, atunci culegi ai dumitele, și cumă apoi la 1862 .......... déru se nu ne depărtămă de subiectulă acestei epistole. Uă cercetare francesă dice, domnule Ministre, că „socotelile cele bune facu pe amicii cei buni.“ Dorindu din totă sufletulii se te urmezű pe calea împresuirii, speranță că voiu avè totă onorea s’aud ü eșindă din gura dumitele în privința mea unu cuventu, ca cela ce Târnă auzitu acumu vr’uă două luni eșindă din gura d-lui Cogâlnicenu pentru d. Ion Brătianu, sperându că te voiu auz in scendu întună $i și pentru mine „iubescu pe Rosetti,“ cumă adisă în Cameră d. Cogálnicenu:— „iubescu pe d-nu Brătianu“, — me voiu încerca se câștigă iubirea dumitele printr’uă socotéla lămurită. Domnule primu-ministre! Administrațiunea fostului Minister a fost-a bună soa rea și vătemutare țerei ? E câ uă ’ntrebare, pe care o puserăm mai demâ^t în desbaterea publicului și pe care ți-o facu asta f^i d’a dreptulu. Déca fostă rea, pentru ce trai combătut-o în Cameră ? Déc’a fosta rea, de ce ai venită la putere ca arabii ala guvernului trecută, era nu ca protivnica ? Acesta socotéla trebuie lămurită, căci de la dânsa atârnă nu numai meritele și demnitatea dumitele ca omu de Statu, déra chiar demnitatea unui gentlemann. In ziția de 19 Noembre, venindu în Cameră, am citită programa Ministerului în care, între altele, ai rrisit: „Acestü scopu nu se va pute atinge pe deplină, decâtă prin puterile întrunite a tutori fiilorü acestei țeri; înlăturândă ori ca sistemă de esclusivismu,’animați cu sinceritate d’unu spiritu de conciliare, vom îmbrăcișa binele oriunde ílü vomu afla, și vomu câta a mantiné ș’a chiama în afacerile publice tot o ce țâra posede mai morale și mai capabile. Vomă fi fericiți decâ, putândü astafelü întruni pentru interesele Patriei ș’ale Tronului tote puterile resipite ale țerei, vomü ajunge la tărie și unire, și prin urmare la, ’ndestularea tutorii intereselor morale și materiale ale României.“ Unu omu ca domnia-mea, domnule primu-ministre, scie ce face și vorba lui este vorbă. Se limpeitimu déru ș’adi uă mică socotéla. Administrațiunea domnului Brătianu a fost, în genere vorbindu, bună. Dovada cea mai temeinică este c’ai recunoscut-o astafelu și ca deputată și ca omu de Stătu, și ca Capulu unei partite, pe care ai lăsat-o spre a susține acea administrațiune. Singura greșiblă ce i-ai gasitu,— ai spus-o în programa dumitele ca primă Ministru, — este ca fostă cam esclusivistu. Voindă se faci mărirea și tăria Statului și a Tronului, prin întrunirea tutorii puterilor resipite, ai dechlarata că le vei întruni pe tote, ca se dregi greșiala predecesorilor dumitele. Acestea sunt cuvintele dumitele. Cari sunt faptele? In 15 iuile n’a mai remasa în administrațiune, Incepéndu de la Prefect ü și sfârșindă la Polițaiă mai nici unul din foștii impiegați, și tota asemene chiară în magistratură. Ce felu ? în totă administrațiunea, pe care o recunoscuse și de bună, d’uă Odict tu 10 un ad mwí ö*'»'mai nici una omü care se aibă capacitate și moralitate ? Toți incapabili și toți imorali ? Causa destituirii nu póte fi alta, căci aicj lisă, ba încă ai datü înscrisă, că vei manține „și vei chiăma în afacerile publice totu ce țara posede „mai morale și mai capabile?“ Asemene și în magistratură, de la judecători de curte penă la judecători de pace, din puținii cari erau cu credințele nóstre politice, —căci aci celu puțin guvernul trecută a fostu ultra-neosclusivistü .— nu se găsi ore nici unulü care se nu fie imorale și incapabile. Esti datoră, domnule primü-ministre, sau se dechiari că toți cei destituiți sunt incapabili și imorali, sau se recunoscânsuți că una ai jisu și alta ai făcută. Ore cei chrămați ’de domnia-mea suntu ei din tote nuanțele politice ? Adunat-ai tóte „puterile risipite ale țărei, ? “ Aceste numiri dovedesc: ele are că urâți esclusivismulă și câți plecata cu pași răpeai spre a ajunge mai curând și mai secur „la tăriă și unire, îndestulând tóte interesele morale și materiale ale României“ sau, tóte acestea suntă dovedi pipăite de contraria ? Cându ai scrisă programa, cunosceai pe deplină și amenii și situațiunea. De ce déjü una ar tristi atunci și alta ai făcută acuma? Cum ț se chiamă cela care face contrariu de cea-a ce spune ? Acestă a doua socotelă lămurită, trecemii la a treia. Ai susținută ministerială trecută. La 16 Noembre 1868 ai venită la putere ca amicii și continuatore alü acelui ministeru. La 27 Ianuarie 1869 de chiami în Cameră c’ai ve dulii cu ochii d-tele pe oficiărî venindu și prancinda la d. Brătianu; cai vedutu cumă îi demoralisa;lu dechiari de corumm