Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)

1869-10-18

814 —-------------------------------------------— ROMANULU­I B OGTOMBRE 1869 sor iei, nu póte compta celă puțină pe spri­­jinulu morale ală Europei. „Se pare că și în Constantinopole se cu­­noscă elementele ce contribuescă la acesta și că —afară de intrigile de Paiață, între­prinse contra lui Ismailă Pașa de către fra­tele scă Mustafa-Fazil — mai alesă Enghitera ar fi acea putere, caria canalule de Suez și specialmtate protectoratură ce Francia eser­cita asupră­ î ’î ar fi ghimpe in ochi, și care în consecința s’ar sili, a lovi întrună modă simțitorii prin vice­regele și pe Francia, și, de se va pute, a’î­micșiora prepoderința în Egipt­. Astă­felă staă lucrurile astăzi, ele nu suntă nici cumă menite a da călătoriei imperalului Austriei în minte părțea, ce aparține Oriinte și special­ Egiptului, nedu relief pacinicü, care i se dă într'unu modă așa de ostentativă de către cercurile oficióse:“ care comite arbitrariulu, arbitrarului îi slăbesce morala și rădică consci­­ințe, orî ce regulă și patimiloru ne­curate orî ce freu și ori ce pudure. Pentru că națiune, arbitrarulu­crează unu mare periclu, printr’unu exemplu alu unei puteri individuale, ce subjugă rațiunea comună, apoi prin faptulu unei acțiuni fără con­­trolu asupra intereselor, fără ga­ranții. Supu­i despotismu, arbitrarulu. Io­­vesce pe față. Cându bătrânele da­­tine, conquista, fanatismulu, igno­ranța, degradarea omului, au datü în măna unui tiran,­scu a unei caste voința suverană și legea, via­­ța fie­căruia omu era întruă mănă, ea putea se fiă sacrificată în fie­care minutîi, nu în interesulu publică, ci pentru capriciul­ stepănului, a­­cestă constituă despotismul­ pe față. In Sfaturi, unde puterea legilor­ civile opune bie care bariere omni­potenței autorității, mai alesă în ceia ce privesc o dreptură privată, nu­mai în sfera politică libertatea de faptă este fără contrarietate. In guvernele democratice, arbitra­­riulă este proscrisă prin constituțiune chiară, căci el­ este omorîtoră pen­tru libertate și egalitate. Când­ se produce pe față, se proclamă tira­nia. Dera acestă faptă contra drep­turilor ă tuturoră cere uă putere mare și, ca se isbutescă, are nevoie de ună mare recursă de împre­jurări. A strica legile unui poporă, este o mare respundere, a­ le falsifica, vio­la, justificândă călcările prin sofis­me, sprijinite prin corupțiune, este mai lesne: este uă cale mai puțină periculosă și care merge mai secură la scapă. Arbitrariula, învelită cu forme le­gale, este celă mai periculosă pen­tru libertate. Ele atunci scobesce nu numai instituțiunile, oeră și da­­tinele publice le depraveză. Câte uă dată autoritatea se află fracționată între ună numără ne­­sfîrșită de împilători și corupetori. Ei toți voră a se mări și înavuți, a ave voința loră, și a o esercita. Eră care tinde a trece hotarele din­colo de dreptul­ atribuțiunilor­ și autorității sale. Altă dată ei facă a­­dusă, ea se placă autorității superio­­re, care crede că se întăresce, vio­­lândă legile, și nu înțelege că a­­cesta e causa slăbiciunii iei. La po­­porele, cari dă simți mentulă drep­­turilor, l or și voința d’a fi libere, arbitrariulă scapă mai totă­deuna de Ti frănarea legiloră prin ipocrisia formelor- séle. Numai opiniunea publică pate se-să mai urmeze și se­ să intimideze, traducându-le la lu­mina clilei: acesta este misiunea pre­remăî la mine ? Țî-aî făcutu vrine plană pentru viitorii ? — Nu, nu ín’am­a gândită la acesta. Póte voiă găsi amici, și de nu, voie fi silite se ,mă ajută să însumi. — Déca este asta, atunci te ași povățui, după ce ama văd­ută cumă te porți, se te faci marinarii. Nu trebuie se te iei după po­vețele unora și altora; căci cine scie se muncescá totă­d’auna a găsită, ca marinară, starea sé. Décá te veî purta, cumu te ai purtată pănă aci, Iți pote predice că -n douî ani vei deveni căpitană. La aceste cuvinte căpitanul ă fu chemată de cineva. Alva d’ urnă c’uă ochire plină de recunoscință, și merse apoi în partea cărmeĭ, unde s’aședă pe galeria corăbiei, pri­­vindu la joculă valurilorü lucióse. Trecutul­ și presintele trecură ’naintea imaginațiuneî sele, și ideia câtă de necesariă îi era d’așî crea­tă posițiune în lume, mai nainte de a putea reclama drepturile sele, se întipări din ce în ce mai multă în mintea sa. Duădată fu trasă din meditațiune printr’uă mănă grea, care’î atinse umerii. Era Ned Ambrose. Alva voi flj m scóle și ga plece. seî libere. Presa coruptă și vendută este atunci în serviciul­ arbitraru­lui. Este și datoria tribunei națio­nale, seu, cândă acea tribună este ea ensn­ și servilă, nu mai are altă rolă, de­câtă a încuviința și a apro­ba faptele arbitrari­ului. La poporele, cari suntă în tote aceste condițiunî și care își primescă destinele soră din înrîuriri din a­­fară, vine a se adauge, pe lângă reală din intru, m­ă reă din afară, m­ă reă mai mare de câtă tate. Comunitatea intereseloră întăresce arbitrariulă. Străinulă nu pate fi, în­tru o țară străină, pentru libertate. Dim. Bolintinenu. Citimă în Pester Lloyd cu data 18 Octombre: „Viena, 17 Octombre. „Se pote considera acumă ca faptă posi­tive, că la inagurarea canalului de Suez, Sul­­tanul­ însuși va face onorurile cuvenite re­­presantanților­ curților­ europene, în fruntea cărora se află Imperatură Austriei și impe­­ratricea Francia. însemnătatea politică a a­­cestei urmări din partea Sultanului nu este de desconsiderată, mai alesă în momentul­ de față, căndă conflictulă dintre Porta și Egiptă a luată ună caracteră acută, și a­­menință a se ascuți întru o rupere declarată. Ce afrontă mai mare pate fi pentru Chediva, de cătă acela că, la uă serbare la care eră, basata pe posițiunea sea aprope suverană, garantată lui de către Portă, invitase pe pu­terile europene, nu face pe garda casei, ci suzeranulă seă, care se resfață ca ună ade­­verata suverană absolută în pământulă egip­­tene. Ori cătă S’ar susțină că visita sulta­nului în Ismaila ar fi destinata a sigila îm­păciuirea între Porta și Egiptă, acestă apro­piere totă nu va fi de cătă numai ilusorie, admițându chiară și casulă celă mai favora­bilă, că Chedivulu nu se va absinta de la acestă serbare într’ună modă demonstrativă.. „După scirile private, ce sau primită aici din Cairo, se pare că casula din urmă e forte probabile, și că în elă ar consta simp­­tomulu pericolului, ce, după finirea acestei serbări, amenință pacea Europei. Se pate susțină doja că serbarea, ce se face în onorea suveraniloru străini presinți, resede în totă puterea corectului pe ună Vulcană, căci este un mare erore da se admite că Ismail Pașa se va desbrăca cu nepăsare de drep­turile rescumperate în anulă ISO5 cu așa mari sacrificii materiale de la Portă. Cu tote esperiințele făcute acumă de curendă în Grecia și Creta, la Constantinopole totă se mai facă încercări de a împinge pe Ismail Pașa pune la estremitate, acesta dovedesce întrună modă destulă de clară că aci suntă în jocă influințe străine, fiindă că Porta rare ori soc mai nici uă dată nu este in stare a desvolta de la sine­ și energia cerută, mai alesă la risce cestiuni, unde, în lipsă de ori ce base legale pentru susținer­ea pretențiuni­— Mai stăb ună momenta, lipise acesta. Arau se­ țî vorbescă ceva. Alva tăcu și se rechimă de catartă. — Poți se fii discretă ? — Negreșită. — D-ta nu remăi la Charles Town. — Nu, că mergă la Havana. — Aî acolo vruă afacere — Nu, voiu se’ma caută uă ocupațiune. — Bă bănuiscu c’al motive destule, spre a nu te debarca asta curendă în Statele­ U­­nite. Aî făcută bătrânului Mandela asta cumă mî-a spuse, și Ned făcu una semnă ca și cândă ară băga ceva pe ascunsă în postnară. Déjü ni se presintă uă ocasiune multă mai favorabile. Aî face întrebuințare de ea ? — Negreșită.............. — Décá este asta, atunci fii omulu nos­tru. N’amă de câtă se te apucă și se te denunță și îndată mergi la spimjura tare. Amă sondată pe câțî­va din matrodî și i-amu găsită gata de lucru. Mai nainte de tóté casa, trebuie se orbimă pe căpi­tane; cumă putemă face acesta? Sântă mai multe rapduri d’a orbi Publicămui după Pressa, uruă­­;Grea relațiune despre logodna Dom­nitorului ; o publicămu mai cu sem­ă pentru că conține cuvintele atâta de rumose ale mamei viitórei princi­pese a României. L­OGODNA Principesa nóstrá este mai alesă amică a instrucțiunei poporului. Acestă subiectă ÎIC trateza totă­deuna cu cea mai mare ardere; căci este convinsă că nimică nu póte con­tribui la fericirea unui poporă, la ardicarea ei, la stingerea meseriei și la stirpirea imo­ralității, ca luminarea sea, ca instrucțiunea sea. Cu câtă dori plăcere nu a aflată Prin­cipesa, care deja se informa și studia totă ce privesce România, care de acumă âncă este atașată cu inima și cu sufletulu la noua sea patriă, cu câtă plăcere,­­sh­emă, nu a aflată că instrucțiunea la noi este gratuită! A arată énsa ca se potă ajunge mai cu­­rândü ț­iua, cându ea va putea, In practică, fi și obligatorie! Domnitorulă a ajunsă la Neuwied, în­­ ziua de 16 Octombre, la 2 ore după amiaziî. Principele Guillaume îl­ accepta cu trăsu­rile de gală ale curții sale. Ambii principi s’aă îmbrățișată și au plecată cu suita lor l­a villa Monrepos, reș­dința de vero a fa­miliei princiare, la o oră depărtată de Neuwied. Acesta­­ zi de 16 Octombre era zi­ua de­stinată pentru logodnă. Déja logodna nu era deja făcută? Cândă doue inimî se ințelegu, cândă doue voinți consimtă, fiă vorba de principi sau de orî ce muritoră, nu con­­stitue acesta logodna cea mai reală, legă­tura cea mai strînsă? Totă astă­feră aă în­țeleșii și princiî nostriî. Logodna s’a făcută, prin m­ă s­himbă de inele, simplu, pe tă­cute, fără forme, fără ceremonii, de către finanțați chiară, ași rapa cei ale că­roră inimî nă consimțită deja. Din toți membrii familiei nu erau față de câtă principesa mumă, cu ambii sei copii. Totală s’a decisă atâtă de iute și improvi­­sată, în­câtă nimeni altul din membrii fami­liei nu putuse fi față la astă serbatere m­­oma, respinse Alva, apa de mare, plum­­bul­ și oțelul rece. — Ei bine ! Ești după placul m­ănimei mele, strigă SGe stratură, plină de bucurie, apucândă minele junelui. Te u­­nesci dérű cu mine ? — Da, décá nu este unu pericolö pré mare. — Déc’am­ fi unu pericolă mare, nici noi n’amă întreprinde unui asemenea lucru. Sun­­temü șăse. Însă éra că vine garda. — Vei tăcea? — Negreșită, căci este însuși interesulu meu, respinse Alva laconică. După acesta convorbire, Ned Ambrose dis­păru ca o nălucă. Alva era în cea mai mare emoțiune, cândă îm­ părăsi pușcăriașul­, care cred­u că gă­sise în Alva u­ă camaradă, pentru singu­­rulu motivă c’ună comisară ală poliției ’lu urmăria. C’ună vîntă favorabile, corabia ajunse in portul­ Havanei. După ce se făcu desbar­­carea, ea plecă îndată spre Cuba. Călătoria promitea a fi una din cele mai plăcute, tim­­pur­ fiindă favorabilă. Intr’un sera, pe cândă Alva trecu pe lângă Ambrose, îi șîopti încetineli i­­timă. Domnitorul­, cu suita sea, principesa Mar­a, cu fii sei, câțî­va amici intimi ai ca­sei, eră toți câți asistaă. Sora una prândă intimă și fie gală­a reu­nită pe toți Cspeții castelului. Acumă logod­na cară se ia, ca se­­ ch­emă ast­­felă, țină caractere cu totulu publică. De acumă Îna­inte angagiarea, care fusese intimă numai și se formase pe tăcute, ca să se fiă făcută cu­noscută și comunicată tuturoră. La finele prânjului, Principesa mumă, forte emoționată, se scula, și, cu o voce mișcată, déra secură, dice camă aceste cuvinte: „Se chemă acumă pentru fericirea fii'ori­­loră soți, cari facă astă-d­’ obiectulu tuturor urăriloră nóstre. Negreșită că orî­ ce logod­nă este o serbatóre, aci însă este ceva mai multă: ună principe, chemată la o înaltă și grea misiune, ’șî-a alesă o soție, care, ală­turi cu dênsule, neclintită și fidelă, cară se­ să ajute în îndeplinirea ei. Amendoa­nă formată deja sacra legătură cu otărirea ne­strămutată ca, cu totă puterea lor, o amare reciprocă, se se consacre la și cu feri­cirea unui poporă, care, bine și înțelepta condusă, este chemată a se bucura de secură de ună mare și fericită fiitoră, pentru a­­cesta fiitoră se formăm­ă și noi cele mai căl­­durose și mai sincere urări!“ După acesta Principele Guillame, fiul­ Prin­cipesei Maria, pune asemenea m­ă teastă pentru fericirea și prosperitatea uniunei ce se contracteza între ambele familii princiare. Domnitorul­, sculându-se, mulțămesce^os­­pătariloru sei de urările ce-i au facute, și apoi adaogă că „astăzi este pentru sine diua cea mai fericită, căci a aflată o soția, care, este secură, va sei se’să ajute, cu amare și devotamentu, în îndeplinirea mareî misiune ce o națiune ’î­n încredințată!“ Mai în urmă, d. Boierescu, Ministrulu principelui, pune camă următorulă toastă: „Astăz­i este­­ jiua fericită cândă, prin u­­niunea ce face Suveranulu Română cu o no­bilă princesă, se Indeplinesce una din cele mai vii și unanime dorințe ale poporului română. Feliciteză In principesa finanțată pe Iilierea Suverană a României! Prin grațiele sale, prin bunătatea pnimei sale, prin ma­nierile sale simple, naturale și fără afecțiune, va atrage în curăndă timpă amarea unui poporă, care, încă aprope de viața patriar­­hală, îi place frumosulu în simplitate. Eră prin virtuțile sale recunoscute, prin avarea și cultura binelui, prin viața sa de devota­­mentă și moralitate, va constitui celă mai frumosű și mai utilă asemplu de imitată pentru partea acelei cosietățî ce are nevoe de asemenea exemple. Principesa română va se v­a împlini cu succes­ aceste doue nobile scopuri! „Suntă veselă a fi celu d’ânteiă Romăn, care, eco­ală unei țeri întregi, se ureze auguștiloră finanțați fericirea cea mai com­plectă ! “ — Eu, cumă stă ? — Vino la vă oră după mersulți nopte pe covertă, 11 response acesta. — Al va veni esad­a la ora fișată, și găsi pe Ambrose la cârmă. — Ești gata, îî­­ jise Ambrose, după ce mai ântere­se ’ncredintă că nu’î pate auz­i nimeni. — Da, derü câți suntem­ ? — Suntemă destui, Dik Condon, Jak Doile, și Im Tafe. Eî­tă venită vă dată cu mine în acesta corabia și sunte fórte credincioși; apoi Samton și Bilfelps, unicii din totă e­­chipagiulă în cari me încredă. Tom și Telps suntă mâne la merjsulă nopții de pad­ă. In cabină suntu patru persóne, de cari trebuie se ne asecurămă : căpitanulu, cărmaciulă I, cârmaciulu ală Il-lea și una matroț­ă; pe covertă magasinerulă și ună matroțiu , pe castelu trei matroțjî și bucătarulă. Bucăta­rului ii vomă cruța viața, fiindu-ne trebu­­inciosu. Ce arme ai ? — Ună revolveră cu șase focuri. — Bine, vei avea ocasiune se’să între­buințezi, pene la Rusciuk, unde er­ a ajunsă la o­­rele 9 de dim­ineță, și la 11 ore înainte de amétjá­a urmată a călători mai departe pe calea ferată Rusciuk-Varna. M. S. In acesta voiagifi este Însoțita de contele Beusz, cancelariul­ imperiului, con­tele Andrasy, primul­ ministru alu Ungariei, d. de Plencr, ministru de comercie, mai mulți înalți demnitari ai curței imperiale, capi de servicii administrative și militare, adjutanți imperiali, compuni fiă uă suită de mai multă de 40 persoane. Călătoria de la Baziaș păne la Gura-Văiei s'a făcută pe vaporele companiei de navigațiune austriacă, cândă mai mari, cându mai mici, după sta­rea apeloră Dunării. La Gura-Văiei, M. Lea s’a îmbinată pe batelulă poștă Sofia, îm­preună cu miniștri și primii săi funcționari. Eră remășița suitei s’a îmbarcată pe bate­lulă Friderich. I. S. Domnulă României, informată că M. S. imperatorulu ave a trece de a lungulu țărmurilor nóstre dunărene, a fost­ însărcinată pe d. ministru Cogâlnicenu de a merge pănă la hotarulu României la Verciorova, spre a întămpina pe M. S. și și a­ la saluta in numele Domnului și ale României, pentru buna s­a venire. Informată despre acesta, M. S. a bine­voit­ a ordona ca flotila imperială se se opresc­ la Ver­ciorova. Aici debarcadera era împodobită două parte cu colorile imperiale negru-gal­­benă, de altă parte cu colorile tricolore ro­­mănesci; la capul­ debarcader«­­ era rădi­cată ună frumosă pavilionă, încongiurată cu drapele ale ambelor­ State. De amăndouă păr­țile debarcadere­, erau înșirate detașamen­te de artilerie, de grăniceri și de dorobanți și una mare numără de locuitori. Oprindu­­se vaporulă, M. S., în uniformă de gen­erală, s’a coborâtă mai ântăia singură. D. cavaleră Zulauf, agentă diplomatică ală M. S. Impe­riale și Regale în România, care accepta pe M. S. în capulă debarcadereî, a presentata M. S. pe d. ministru Cogâlnicenu. După o­ mică convorbire cu d. ministru, M. S., ur­mată de miniștrii și de suita sea, a intrată în pavilionă, unde primarulă orașului Se­­verinü a avută onore­a presintă M. S. pâne și sare, semnă ală ospitalității române. M. S. a bine-voitű a mulțămi pentru buna pri­mire ; pe urmă d. Cogâlnicenu a presentatü M. S. pe capii autorităților­ administrative și militare. După acesta, M. S. a bine-voită a trece în revistă detașamentele de trupe în sunetul­ tunuriloră. Afabilitatea și înfățișa­rea cu totulu bine-voitórea imperatorului a­­trăgându’i simpatiile privitoriloră. M. S. a fost­ aclamată cu repetite urări de­ Vivat imperatorulu­i După invitația ce adjutantură generală imperială, contele de Bellegarde, ’i a făcută, in numele imperatorului, d. ministru Cogăl­­nicenu a avută onore a însoți pe M. S. pe vaporulă seu pene la Rusciuk. La Gura-Văie, ambele vapore s’au oprită, pentru ca M. S. se se îmbarce pe batelilă poștă Sofia. Aici debarcadera era asemenea împodobită. M. S. a bine-voită fără șî a se coborî pe pamântul­ României, și la desbar­­care a fostă salutată de­uă divisie de ar­­ Amă împărțită deja ómenii mei. După ce vomă fi tăiată gâtlejulă acestoră mise­­rabilî, luamă banii și cele­lalte scule, gău­­rimă biiiculă și ne punemu la barca cea mare. Nu e asta că planule e bunu ? — Fórte bună respunse Alva. Capitanulu va fi vănatulă meu. Bă Uă voiți regula. — Pre bine, însa aduțî aminte m­ă lu­cru; din acestă momentă fie­care din noi e­­ste spionulu celui­laltă și cine va îndrăsni se ne trădeze este mortă. — Forte bine, respunse eroulă nostru, cu ună tonă fermă. — Nópte bună dérit, pănă mâne ! . . . Eî se di­spărțiră, și, cândă Alva se trânti pe patulu scă și cugeta âncă uădată la tôte câte se auzese, îlă coprinse­ră groza teribilă; elă se îmbărbătă însă și căută a se ’orări prinsomnă, pentru a doua­­ ji, care Începuse se se ivescá și care amenința d’a fi una din cele mai sângerose. (Va urma). M. S. Franț Iosef, imperatorii ală Au­striei și rege apostolică ală Ungariei, în că­lătoria s­a la Constantinopole, Ierusalim­ și Suez, s’a coborită pe Dunăre de la Baziaș

Next