Romanulu, octombrie 1869 (Anul 13)

1869-10-18

ANULU ALU TREI­SPRE­ RECELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA. Lel n. Le­n Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe §ése luni « « 24 « 29 pe trei luni« ■ 12 « 15 pe­nă lună.­­«5*6 anű esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria . fl nr. 7 val. aust Articlele trimise și nepublicate se vor­ arde. — Redactorii respundătorii EUGENIO CARADA. ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA No. 42. CA.MDA­I­A, 10 Uniustiune, 16­0». LUMINÉZA-TE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciuri și reclame a se adresa in Bucuresci, la administra­­țiunea­­ siariului. In districte la corespondințiî­n jiariului prin poștă. La Pans la D. Darras-Halle grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANU N țJITTEIX.E Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 lei noul SERVICIU TELEGRAFICA ,11.1 nOMANDT.HI. VIENA, 28 Octombre. Noua Presă Li­beră­­ zice că min st­­riuia afacerilor­ străine a cerulu de la Porta permisiunea de a opera pe teritoriul­ turcesc), pentru a opri so­riă Insurginților­ Întăriri din Herz­govina și din Montenegru. PARIS, 2­8 Octombre. Desființarea ce­­loru trei mari comandamente militarie ar fi olărită. (Serviciul­ privată ală Monitorului.) PARIS, 26 Octombre.— Imperatorulă s’a preumblată In grădina Tuileriiloră. A fostă întâmpinată de populare cu aclamații căldu­­rose. Liniștea nicăiri ma fostă turburată PARIS, 2­7 Octombre.— Imperatorulă, care a asistată ieri la represintațiunea Teatrului­­franceză, a fostă fórte aclamată. Apresidată astăț­i consiliulă de miniștri, Desară se va intorce la Compiegne. MADRID, 27 Octombre. — Acordulă in cabin­­ă s’a restabilită. Ministrulă de justi­ție a renunțată la propunerea s­a, de a se reduce budgetul­ ministerului de culte și a primi proiectulă propusă de ministrul­ de finance. Astă­z Ji majoritatea cortesiloră tine uă mare adunare, spre a desbate alegerea unui monarhică. Bucuresci, 29 Brumarelu. Reproducemü mai la vale, după Presa, dă parte din alți douilea ar­­ticlu, ce publică supta titlu Logodna. Acastă dare de samă este însem­nată prin toastulü redicatü la mesă, în­­ jiua logodnei, de către mama yin­orei Domne a Romănilor­. In mom­entulü­­ căndă mama consacră logodna fiiei sale, în momentulü cându­cere bine-vântarea cerului pentru copiii iei, cându cerulu îi dă dreptulü d’a da ea ânsa­ și acea bine-cuvântare, care ia urarea ce­rl cu fiiéi géle, bine-cuvântarea ce ea îî dede? „Se se consacre la ferici­rea unui popor­, care este chrămat a se bucura, de securit, b­ună mare și fericită viitoru !“ Suntu rari, fórte rari în istoria omenirii și !n analele princiare mai cu semă asemeni sim­­țiminte, și d­’acea­a salutä sau cu res­­pectu pe mama, care scie bine­cuvânta asta­felu pe fiia iei, securi fiindu c’asemene bine­ cuvântări nu potă aduce de câtu fericire. " Telegrama de astăzi ne spune, în modu indirectü, în ade­vere, dar torte G arată că mare este eroismul­ cu care luptă Dalmațianii, dacă im­periu­­l austriacă pe lângă nume­­jraja cela mare de oștire, ce­a con­centrată acolo, cere voie de la Tur­cia d'a trimite oștiri, noue cu cari se ocupe Herzegovina și Montene­gru. Pretestală că se cere acesta, pentru a opri întăririle ce potă primi insurgenții, este vechiă, forte vechiă și prin urmare elă nu mai póte amăgi pe nimeni. Ca se -nțelegemă câte ceva din cele ce se petrecă în Dalmația, precum­ și despre puterea ce are imperiulu austro-maghiară și rea­litatea cu cara­elă relatâzâ faptele, se ne amintimă câte­va din seriile publicate până acumă, prin telegra­mele austriace. La 19 Octombre ne spune că trupele austriace au ocupară fără luptă înălțimele de la Codeme : ba­­teriele bată cea­laltă parte a costei. La 20 se anund­ă că oștirea ține­­ înălțimele de la Risano și tra­ge în resculațî. Totă la 20, Corespondința Nord- Est comunică următorele telegrame: Viena, 20 Octombre sera. In­­surgenții de la Cattaro, atacați din tote părțile d’uădată de câtre oștiri, fură respinși de la Risa­n, după o­ scurtă resistență. Fortulă Dragai, ce fusese în­vinsă de dânșii, s-a liberată. Se consideră insurecțiunea ca sfîrșită. Viena. 21. Uă luptă între insur­­ginți și trupele imperiale. Insurgin­­ții bătuți cu perderi mari. La 22 Octombre. A fostă uă în­­cățărare între trupele imperiali și insurginți; aceștia au fost ă res­pinși cu mari perderi. Viena 25. Fortulă Stanzevich a căzută în mâna insurgințiloră, prin trădare. In noptea de la 23 ei au atacată și forturile Trinita și Ga­­rozda, dară au fostă respinși cu mari perderi. La 27: Noui trupe ș’aprovisio­­nare aă reîntărită fortulă Dragai și Cerkvice. Ele avură mai multe în­tâlniri cu insurgiuții. Din ambe părțile perderile au fost­ mari. Scimă toți că ’ntregă Dalmația mare de câtă 30,000 de suflete și că imperiulă a fostă trimisă, de la începutulă insurecțiunii, căte ună soldată de fie­care sufletă. Se scie că, chiară decă toț­i omenii validi ară lua arma înmănă; chemară mai remănea acasă de cătă bătrânii de era scrise cu litere mari „La Carles Toron și Havana“. Pe acestă corabie se văd ju­ră mișcare și Alva conchise de aci că este gata de plecare. Elfi se aprin de unii matrozii și află de la elfi, că corabia va pleca cela multú după­uă oră, și că, de va avea plă­cere a se imbarca In ea, se ascu­pte pe că­­pitanul, care va sosi Îndată. Alva se pre­­umblă puțină pe strade, și se apropia d’uă prăvălia, unde uă mulțime de arme erau es­­puse de vendere. Ideia despre peri­lele, care’la asceptați, tri cu ca fulger­ul, prin min­tea lui și’n ultimulă mom­entö cumpără unu revolvtiű cu 6 focuri, apoi alergă pe co­rabie unde căpitanul­ ajunsese deja. Alva i se presintă, și’lă întrebă: déci póte merge la Charlestoun. — Voiescî se plătesc! sau se lucrezi? N­u întrebă căpitanul­. — Și uni și alta, respunse Alva. — Cuivű ’țî-e numele ? — Alva Burton, respinse Alva, căci voi se mârgă suplu ade­vératulu său nume. — Imi placi băiete; prin urmare, te ieu cu mine, căci crede se găsescă încă vruna locö și pentru tine. 70 de ani, femeiele, copiii până la 15 ani, și bolnavii, totu­și acele 30,000 de suflete nu potă da mai multă de 5, fîă chiar­ 6 mii de luptători. Telegramele neaă spusă, în timpă de d­ece <iile, c’acei 30,000 de soldați aă respinsă de mai multe ori pe cei 5, fiă și 6 mii de lup­tători „și totă­dauna cu mari per­­ideri.“ Ele ne au spusă încă că „insurecțiunea se consideră ca sfâr­șită.“ Și -n adevară că, dup’atătea „învingeri și mari perderi“, trebuia se se fi sfârșită insurecțiunea prin perderea tutoră luptătorilor­. Cine deru mat luă fortulă Stanzewich, fiă și prin trădare ? Femeile, copiii și bolnavii, ce remaseseră în în sa­tele lor­? Și pentru ce la 27 Oct. se mai trămiseră noua oștiri ? Și cine a mai luptată cu ele, ș’a luptată astă-feră în, cătă­tase­ șî telegrame­le austriace s’anunție că „perderile au fostă mari din ambe părțile?“ Guvernatori ai națiunilor­, căudă ore vă veți oțărî, nu cjicemă se fiți omeni de trubă, dérü celu puțină se spuneți neadevĕrula astă­ felă, în­câtă se nu fiți îndată demascați și rușinați!!! Căudă? Atunci numai, căudă poporele se voră lumina, voră înțelege solidaritatea și voră sei se clică, în modă pacinică, dară cu­o­­tărîre. Voima. Lista No. 5 a Administrațiunii ROMANULUI. DEPEȘĂ TELEGRAFICĂ Doctorului Rațiu. Turda (Transilvania). Ală c­ucelea versământă, una mită iranel, subscripțiunea Româ­nului, spediată aȘi prin poștă. Rosetti. Lei p. D. Teodosiadis 54 Una anonimă. 108 D. Grig. Vultun seu. 2 7 D-na B;ca Lahovari 54 — Elisa Cerk z (năs. La­hovary). 27 D. Dimitrie D.Kár. énu (co­merciarnű). 27 Unü anonimă 27 D. N. Dimancea, (PitescU. 54 D-na Aristea Grădiștâru. 2­7 D-na G. Bicaloglu 13 20 D. Căpitan Nichita Ignat 27 Tűtalü lel vechi, 445 20 Form romanului CASTELULU NEGRU1) CAP. VI. PE MAßE. jSra aprope noul pre­dimineța, cândă Alva ajunse In New-York, și merse ună restaurantă spre a medita asupra pla­to­nului viitorului seu. Unde se se ducă ? se Întrebă elă. Poseda 40 de dolari și una orologiu de aură; acesta era tata averea sea. Se gândi multă, și-și­­ jise cu fine că tre­buie se se lase in voia întâmplării; dară țipă lucru sta nestrămutată In mintea s­a, trebuia se părăsască New-forl­ulă cătă ma î­­n grabă. După ce dejuna, plecă spre portă, care gemea de o adevărată pădure de Ca­­targuri. Intre nenumăratele afișiuri aflate pe catargulă celu mare ală corăbiilor și unulă i se părea ca ună senină din ceră, pe uă pând­ă lungă, legată de catargulă unui Brik. 1) A vede­a Românulu” de la 11,12,13, 14 și­­ 6 Octombre. Alva, care călătorise pe Yaktulu părin­telui său, cunoscea forte bine meseria de marinară, și sciu prin urmare a se face folositorii căpitanului corăbiei Filipit, pre­cum­ și equipagiuluî iei. Aerul­ mării îi re­duse puterile, și-lu adjută unde era trebuința, in­­ ziua urmatóre, pe cândă Alva se află lângă ruta cârim­i, zăbi­ună omă a cărui fisionomie îî era cunoscută și care ședea pe unü toncü de funii. El­ avea uă față arsă de sare, cu nesce ochi negri neastâmpărați, cari faceau fisionomia lui forte neplăcută, vestmentele lui se păreau croite pentru unu altă cârpă. — Cine este omul, acela ? Inh­ibă Alva pe cârmad­ă. — Se numeșce Ambrose, respunse Cuter. Acesta era numele cârmaciului, Elă merge la Havana, lucrându pentru jumătate din costulă călătoriei. Era mersul­ nopții; Alva sta pe covertă și privia jocurile valuriloru, cândă d’uădată se simți atinsă pe umbră; cândă se intarse, zări la palida lumină a lug și fața lui Ned, — Așî voi se vorbescă câte­va cuvinte ARBITRARIULU In nici ună timpă, în nici uă țară civilisată și luminată, sentimen­­tală publică nu póte fi favorabile arbitrariului. Acolo, unde se întâm­plă a fi favorabile arbitrariului, spi­­ritură publică ală națiunii aceleia este coruptă și asemenea națiunea este părăsită, fiindă că nu are de câtă sartea pe care o merită. Arbitrariul­ omora morala, se­curitatea, națiunea și pe aceia, cari cărmuiescă, ca persona sau ca cas­tă sau ca partită. Triumfală lui este scurt, și sfârșitul­ este totă­dea­­una căderea arbitrariului. Arbitrariul­ nu esiste numai în sfaturile despotice. El­ esistă chiară la acele națiuni constituționale, un­de legile sunt­ violate și de gu­vernă și de guvernați. Aceste cozuri de arbitrariu surită atunci purururea de la puterea des­­creționară, ce legile du lăsată unui mare numeră de funcționari ai a­­utorității, sau încuragiate de cetă­țenii, cari se supună abuzurilor­, fă­ră se întrebuințeze mijloce de a­­părare legale, de cari ei dispună după legi. Dacă funcționarul­ scie că ori­ce actă , nejustificată de trebu­ința serviciului, va fi deferatu la autoritatea superiorä, la tribunale, și decă ară sei că­tă miniștrii, cari nu iubescă abuzurile și violările de legi, și nu numai nu le daă ade­sea ordine secrete d’a viola legile, dară îi daă și judecății, s’ar gândi multă, înainte d’a lua respunderea faptelor­ infame. Dacă nimeni nuar consimți a răbda arbitrariulă, ni­meni nu ar fi care se­ să facă. Cândă la guvernă suntă ómeni, cari comită arbitrariă, în totă administrațiunea arbitrariulă domnesce nepedepsită; atunci ori­ce funcțonară se face ună tirană. In acastă stare de lucruri, dacă presa nu mai produce efectă asu­pra opiniunii publice corupte, dacă oamerile nu mai suntă m­ă con­trola, dacă națiunea, ea însăși, este nepăsătore la lovirile ce i se daă, dacă corupțiunea a legată în lan­­țul ă­iei de aură totă ce a fostă ju­ne și învețată, tóte suflările ce nu tăgâduiescă libertatea, dreptatea, pa­tria, ca se merite favorite corupțiunii, cu d ta, dacă nu te superi­­ijise elă, și se uită cu frică în tóte părțile. — Ce ai se-mi spui? Întrebă Alva camă indispusă. — Eu susu-mî nu sciii, déré mi se pare că te­ama mai vei juta unde­va, de și te prefaci că nu-țî aduci aminte de acesta. — Nicî că’mî aducă aminte, și unde? res­punse Al­a, ș’ară fi voită se mai adauge că nu prea ținea multă la acesta cunoscinții. — — Credă că te­ama veț­ută în strata Li­berty în New-York, ș’apoi adause cu ju­mătate voce: una amică bună cerceta despre d-ta. Nu e așa că d-ta te numesc! Alva Burton. Ei bine! amiculă care cerceta despre d-ta era Moliti, comisară polițienescă. Cine este acela Molite? $ise Alva camă încurcată. — Vă pasere forte curiosă, cu sboră iute, care de multe ori a avută a face cu mine, și care credă că tocmai acumă nu ți-ar placea se vie. —. Domnule .... ! — O nu te supăra , iubite. Sciu totulă, chiară din gura lui Melite, părintele d-téle vitregă este ună scelerată bătrână. Derii ale acestei Cleopatre, ce plătesce cu farmecele simpatiilor­ sâle și cu au­­zul ă iei prodigiosă, atunci nu mai este nici ună controlă, nici uă ba­rieră, ca se mai oprescă furia arbi­trariului. Tóte garanțiile cetățenesci încetază. Averea, viața, ovórea suntă în riscă d’a fi violate, ca într’uă pă­dure sălbatică. Nu vomă vorbi de legi și de instituțiuni, cari constitue arbitra­riulă, cumă spre exemplu arestulă preventivă, care pedepsesce pe cină înainte d’ală judeca; nu vomă vor­bi de multe elipsuri constituționale; vomă vorbi numai de violarea le­­giloră în ființă, într’uă țară consti­tuționale, dară unde nu mai este nici ună controlă liberă. Autoritatea face ce voiesce: cetățâ­­nul­ este călcat în casa sa de bande sub ordinele poliției, maltratată, bătută suptă ochii unei poporațiuni care tremură, neavândă consciința drep­tului și demnității omului. Magis­trații ei înșiși nu cutuză a pedepsi, după legi, pe aceste unelte de te­­rorisare, și, cândă sunt­ siliți de o­­piniune a le chiăma înaintea lor­, adesea le achită, și autoritatea pe de altă parte le resplătesce, puin­­du-le în serviciul­ statului. Ori­ce magistratură, câtă de morală, sunt asemenea regime mare de câtă se alegă între a sta în funcțiuni și a călca legea, stă între a-și face da­toria și a fi destituiți și a muri de fume pe strade, cu familiile lor­. Critica legală și morala, îndrep­tată atâtă autorității, câtă și favori­­țiloră­iei, instrumente de abuzuri, cărora tot este iertat și crimele lor sunt acoperite, este privită ca uă crimă, și, când­ justiția nu se crede des­tulă de tare spre a lovi victima, fără a face se nască reenezuță socie­tății, favoriții lovescă pe cei care ie-au criticat crimele, făcute prin ban­diți în serviciul­ poliției. In fine omul­ se substitue auto­rității legii, pune în loculă regu­­liloră fise și nepărtinitare ale legi­­lor, voința capriciosä, schimbatöre, și interesată a unui omă saă a­li­nei elice. Arbitrariulă, chiară atunci, cândă este îm hotare și nu rănesce inte­resele private, încă este ună ren­­dară, cândă elă rănesce aceste in­terese, se face hodiosă. La acelă taci, căci éca că vine Cârmaciulă. Fă astă­­felă ca se nu înțelegă nimicö. Eă suntă tă­cută ca morméntulű. picêndu aceste cuvinte, Ned dispăruse În­dată și Alva se cobori In cabina sea, unde s’aruncă In pată, și se gândi multă, pene ce d’uă dată își aduse aminte câ’n adeveră mai ved­use p’acestă Ned, și că chiară acelă Molite ’lă adusese Intr’uă ’ji, cându se fu­raseră nesco lucruri din Castelulă Negru, pentru care faptă fu închisă in pușcărie. Atunci înțelese și purtarea cea amicală a fă­cătorului de rele, care fără îndoială ’să credin totă de meseria lu’ și presupusese pate că era a furată pe părintele seu și a fugită. CAPITOLULU VII. Rebelii In cele două­­ file urmitóre, corabia abia se mișcă din locu; dérii către sera­­jileî a două, se redică una vente și, cândă se sonda apa, se ver ju că ea este destulă de favo­rabile. — De va­țină vântură, țin­e căpitanul­ Clark, vorbindă cu Alva, vomă fi In ilove <file In Charles Town. Și nu e asta că tu

Next