Romanulu, noiembrie 1869 (Anul 13)

1869-11-08

ANULU ALU TREI-SPRE­ ACELEA VOIESCE ȘI VEI PUTEA, Lel n. Le­n Pe­anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe gese lun! « « 24 « 29 re­tier­u­t» « « 12 * 15 Fe va luna ««5*6 una esemplarü 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. — REDACȚIONEA IN STRADA COLȚEA No. 42.­ Din causa sărbătorii de a­zi, tipografia fi­­ind­ închisă, diar­ulü nu va apare Duminecă. AYISU IMPORT­ANTU. Administ­rațiunea Românului , — aflându că una individă, ale cărui nume nu s’a putută încă descope­ri, se presintă pe la d-nii abonați ai acestui cl­am­ă, și, sub diferite pro­­teste, cercă a le sustrage bani, dân­­du-se ca impiegată al administra­­țiunii — ’și face uă datorie de a preveni pe toți d-nii abonați că nu­mai împărțitorii obicinuiți ai acestei foi sunt­ însărcinați cu încasarea prețului abonamentelor, după anu­me bilete numerotate, purtându nu­mele abonatului­, data începerii și es­pir­ării abonamentului și iscălitu­ră administratorului. Ori­ce altă ce­rere de bani, de nu va fi însoțită de una biletă sub iscălitura admi­nistratorului, urmeză a fi considera­tă ca uă încercare de escrocherie. Administratorele Românului T. Paleologu. SERVICIUL. TEOGEFICII AM KENAMI.ll. VIENA, 18 Noembre. Noua presă li­beră dice că Sultanulu a ordinată a se tri­­mite unu ultimatum vi­e-regelui Egipetului, amenințându-ü că’să va destitui. FLORENZA, 18 Noembre. La deschiderea Camereloru discursului, tronului a spintuit a­supra bunelor­ relațiuni cu tóte puterile și a­­rată dorința regelui sa­nsa cuventulu de •mpăciuire din consiliulu tutorii sfaturilorü. ISMAILA, 18 Noembre. D.Lesseps la dis­­cursulű, pe care l’a ținută la j bancheta, a spus­ că regretă resistința ce a pust Fran­cia d’a se efectua reformele de dorito ln cee­ a ce s’atinge de justiția Egiptului. (Serviaulă privații ale Monitorului). PARIS, 17 Noembre. — Ledru Rollin se lepeda de candidatură. Imperatorul­ va veni póte Vineri și va reinăui­a péné Marți In Paris. Prințul­ Me­te uich este asceptata mâne. Episcopul­ Dupanloup de Orleans a pu­­b’icatü uă epistolă pastorală către clerul ei din diacesta sea, prin care se declară con­tra definiției infalibilităței personale a Papei, ca inoportună, inutilă și periculosá. COBLENZ, 17 Noembre. — Domnule și Dom­­na Românilor­, cu comnitele și comitesa de Flandra, cu familia Ntuhenzollern și Wied,­au ajunsă astă­ dî aci, pentru a o visita pe re­gina Prusiei. M . S regina a dată unü dejunn de gală In onarea Domnului și Domnei. Toți Românii din suită erau invitați. M. S. regi­na era d'uă grație și amabilitate perfectă și aretă câtă de multă iubesce și se interesă de Rămănia. M. S. a declarată că M. S. re­gele a trămisă vă depeșă pentru a asprima serbare, și că a Însărcinate d’a-lă represinta. Musica a cântată arii romane. M. S. regina a ținută m­ă toastă pentru fericirea și prosperitatea României, înainte și după dejună, s’a preumblată prin salonă la brad­ă cu Măria Sea Doranulă, esprimêndu’i simțiminte de iubire pentru Ro­mânia. Cu superioritatea recunoscută a spiritului s­ă, M. S. a convorbită cu Românii, și, lu­cru însemnată în etiqueta curțiloră, la ple­care­a sărutată pe cele doue dame române. Astă-<jî Joui, 6 Noembre, stilă vechii, MM. N­. a. plecată la Bucurescî prin Vam Bucurescî, Brumaru.­ ­ SAMBATA, 8 NOEMBRE 1SG9 LUMINEZA-IE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunțiuri si reclame a se adresa in Bucuresci, la administra­tiunea țjlam­ului. In districte la corespondinții jianului prin poștă. La Paris la D. Darras-Hau­s grain rue de l’ancienne comedie No. 5. AM­TN91 XJB11.B Linia de 30 litere................ 40 baul Inserțiu­ își reclame, linia.. 2 b­înoui Louis Blanc și Barbés aü refusatü defini­tivă d’a veni la Paris. PORT-SAID, 1­7 Noembre. — După ameniA s’a făcută consacrația canalului Suez, In pre­­sența imperatricei Francesilor­, a imperato­­relui Austriei, prințului regală al­ Prusiei, prințului Olandesü și a Vice-regelui. Vice-regele și augustii se r­ăspeți au fostă întimpinați cu entusiasmă de imensa mul­țime. CATTARO, 15 Noembre, (oficială).­­ Mare parte din districtele revoltate s’aă supusă. Insurecția mai esistă în cele două districte Crivoseia și Livonia. Guvernul o așeza de cele mai dulci procedeuri către învinși. Aici rede­schiderea operațiilor­. FLORENZA, 1 t. Noembre. — Sâmbătă re­gele este acceptată la Florenza de unde va pleca la Napoli. Deputatul­ Lobbia a fost­ condamnată la unii ani de închisore militară; Martinalti, șase luni; Garegnani și Novelli, trei luni. Condamnația lui Lobbia a provocată manife­stații cu strigările: „Traiesca Lobbia“. Nu pate fi înd­uială că ministe­­riul­ actuale are, trebuie se aibă, cea mai mare dragoste pentru a­­ceste două corpuri, căci ele — du­pă cumü­ensu­ și ministru din în­tru a spus-o, în modă oficiale, ba încă și prin afișiuri lipite pe strade — sunt­ compuse de bărbați ca­rii au fostă „propuși și susținuți de guvernă.“ Dacă ânsă nu pate fi îndoaială despre dragostea ce au doi miniștrii pentru deputații și se­natorii actuali, este bine, credemă, se constatămă și respectulă ce au dumneloru pentru deputații și se­natoriî actualî, pentru cuvintele ce el rostescu de pe tribunele oficiale, și pentru voturile ce daă. Acesta respectă îlă vomă constata astăzi prin următorea denund­are: Senatulă a începută lucrările sale, în sesiunea straordinarie din tomna trecută, la 1 Septembre, și le­a sfâr­șită în ședința de la 6 Septembre. Avemű deja peste totă șase ședințe, șase procese verbale. Ei bine­­ cândă guvernulă puse desbaterile acestoră ședințe suptă ochii publicului, ai alegătorilor­, ai națiunii ? Abia mai alaltă­ ieri, abia acumă trei <zile, a­­bia pe la 3 Noembre, se publicară desbaterile celei de pe urmă ședin­țe a Senatului. A trebuită guver­nului peste două luni, pentru a ti­pări noue case de h­ârtiă, căci a­­tâtă a fostă d’ajunsă pentru a cu­prinde tóte desba­terii a ,și lunra­șii a­­cestora șase ședințe. Au trebuită guvernului 63 de­­ file, ca se puse pe publică în stare d’a cunosce ce aă­­ Jisă și ce aă făcută nouii se­natori în șase ședințe dintr’uă sesi­une straordinarie. Deră cine mai cites­ce desbateri­le unei camere, după trecerea de două luni ? Déru câtă trebuie se fie de ma­re despre țintă unui guvernă pen­tru uă cameră, cândă lasă se tre­­că două luni, pentru ca se publice desbaterile ei. Déru câtă dispreți­ă nu s’aretă chiară pentru regimele parlamen­­tariă, prin acésta procedere ? Aceste remâin dă la apreb­area d-loră de­putațî și senatori, noi constatămă ș’acestă faptă, ce dovedesce că ministeriul­ póte iubi pe senatorii sei, dérn­a dovedită că nu are nici­­ pentru dânșii, nici pentru regimele , parlamentariu respectulu cuveniții. Ni s’a trimisu din Iași oă de­nunțare contra casiăriului d’acolo. Acea denunțare amă publicatu-o s’amă cerută se se facă dreptate. Amu erestută și credemü că nu­mai prin publicitate se descoperă adeverul­, se tăciunază calomniele și se susține dreptatea. Ministrul­ financieloră a respuns­ printrună comunicații la cele rela­tate de către corespondința noistră din Iași, în contra casiarului și nu contra ministrului. Acesta comuni­cații lamă pusă ieri suptă ochii ce­­loră carii au citită acusarea. Suntu două $iie de căndă casiă­­rulă acusată ne a trimisü și în­­tâmpinarea sea, pe care asemenea o publicămă asta-cli, ca asta-fel, se se facă lumina în tóte și pentru toți. Reservându-ne a interveni și noi la timpă în acestă desbatere ne mărginimă astăzi se relevămămnă singură pantă din comunicatulu d-lui ministru de financie și ascesta pen­tru că el­ ne pare de mare însem­nătate. E că ce spune publicului în­ '­su­și ministrul­ de financie: „Pe cându ministerulu ascepta resultatule , măsurilorü luate, uă nouă împedicare s’a ivită cu conflictulu născuții din uă inge­­­­rință anormală a autorităților ti adminis­­­­trative din Iași, în afacerile acei casiării. j í S­eăi Bîji^îre Siș i­ncom­it­e ” In Jracțiu­ni Tu “contra î regulamentelor­ și ordineloru ministeriale, 1 și canândü­ pe casierii, vizându din propria i sea autoritate achitarea mandatelor­ la vamă­­ și la altele biurourî de percepțiune, dându ordine a se primi mandatele dreptu bani și­­ invitându prin scrisori particulare pe percep­­­­tori ca se nu urmărescă pe creditorii Sta­tului. „Prefectulu de altă parte ni dă atitudine puținii corectă, ne­voind a a cunosce nici pe casiaru nici pe inspectorulu financiaru. „ In aceste impregiurărî, ministerulu pe do­uă parte a chiamatu pe casiaru In Bu­­curesci, ca se dea lămuririle necesarii, era pe de alta parte a data ordinii inspectorului seu de a urmări ancheta, spre a descoperi abu­­surle denund­ate. Ministrul­ spune publicului că prefectul­ din Iași „se mesurî ar­­bitrarie, comite infracțiuni, ie dă atitudine puțină corectă,“ și după tote aceste spune ca dată ordină­­linspectorului „d’a urmări ancheta,­­ spre a descoperi abaterile denun­țate.“ A­tinge de Pro bine, în cea­ a ce s’a­­castara; daru ce se face cu „mesurile arbitrarii ale prefec­­­­tului, cu infracțiunile prefectului, cu atitudinea puțină corectă a prefec­tului ?“ i­im­ică nu spune m­inis­­trulă. Elă a constatată tóte aceste în publică ș-apoi ne lasă pe toți se ’nțelegemă ca trebui să se se ’ncli­­ne inaintea prefectului, inaintea „me­­sujeloră arbitrarie, a infracțiunilor­ și a atitudinii sale puțină corecte.“ Frumoisă mărturire! Minunată mi­nistru ! Strălucită și multă ase cură­­tare administrațiune! Daru de ce se ne mirămă ? Căndă miniștrii aă făcută acte, cari s-am pusă în deplina dependință a prefecțiloră, ba chiară a gendarmiloră, ce altă mai potu face, de cătă a se ’nclina în facia ori­căroră măsuri și infrac­țiuni arbitrarie ară plăce acestora se ie și se facă ? Miniștrii au făcură alegerile pen­tru cameră și pentru comune prin­­tru o bandă de es-pușcăriași. Miniștrii fură siliți, în urma a­­legerilor­, a da funcțiuni membri­­lor­ bandei și a lăsa pe popa Ta­­che se funcționeze ca Proto­popă, fără se fiă numită prin decretă domnescă. A da decretură, le era rușine chiară miniștriloră; a nu da funcțiune, le era frică, căci popa și iotă, ș’atunci. .­Ssiu și Țicu, spună trii mergă acolo, de unde să eșită alegătorii lor­: popa Tache, Hamalu și tovărășiă. Miniștrii au făcută alegerile în Ploiescî, în Pitesci și ’n Cămpu- Lungu, etc. prin gendarmi. Miniș­trii suntu datori se se supuie ori­cărei voință a aceloră gendarmî, căci întrab­ă­telă ei spună totă. Prefecții au operată după ordi­­nile miniștrilor­. Miniștrii dejă suntă datori se se supuie voinței prefec­­țiloră, căci întraltă­ feră el spună totă. E că dară pentru ce este na­turale ca mi istrulă financierară se spuie în publică că prefectură de la Iași „ia mesuri arbitrarie, comite infracțiuni, ia atitudine puțină co­recte“ și deghiară apoi c’a trebuită se-șî plece capulă. E că pentru ce moșnenii Cuca- FOITIA ROMANULUI CASTELULU NEGRU1), CAP. XX. Cine era fantoma Fantoma -naintă încetă prin pareu, pene la castelă, și coadă ajunsu la dosulü lui, intră până ușciora mica, ce era deschisă. Levyson și Alva o urmăriau forte de apró­­pe, însă Simon din coadă in coada remâ­­ne îndărătă. — Eu nu prea santa fricosu, St­ise Si­mon tremurândă din totu corpulu, dérü mai bine m’ași lupta cu uă cotă de pirați, de câtü se fiu In acésta societate de stafii. Décà Alva arü fi mărturisit cugetarea lui, ar fi destăinuită una simțimăntă, care Seimăna fórte multă cu acela ala Negrului. Cu tóte acestea era decisă a nu părăsi pe betrauuin doctore, nu numai fiindu că nu era mici una pericolü, déja fiindu ca voia cu ori­ce preță se descopere acestü misteriu. Fantoma urmă calea sea ia coridorulă de (1 A. vedé „Românulut“ de la n­ Dctombre în coca Peste câte-va zile se deschidă corpurile legiuitóre, și prin urmare cuventulu revine de dreptă d-lui Manolache Costachi. josă, unde ajunse, luă lampa aprinsă ce era pusă p’un ferestru ; apoi se urcă pe scara din dosă, pe lângă florărie, se urcă pe uă altă scărișură, care ducea la nișce camere, situate în aripa din dosă la estremitatea co­ridorului, și care de la Încetarea din vidră­ a Isabelei Horlandă nu fură locuite de ni­meni. Ajunsă aci, fantasma deschise ușia u­­nei camere, intră, și se indreptă spre un ferestra acoperită cu perdele. La dete la­să parte și se apropie de ună birou, de­uă forma antică, care era așezată în scobitura acestei ferestre. Ea așed­ă lampa ce o ținea în mâna pe acesta biuroă, apoi ln genunchii și deschise unuia din sertarele biuroului. In acesta moment, Alva se plecă spre urechia doctorelui și 7 șiopti Încetă . — Seif istoria acestui biurcă? este ace­la cu care se servia Isabela Harland, și ln care ea’și păstra lucrurile și e hârtiile ei. De la mortea iei și pân' acumă, nimeni n’a călcată pragul­ acestei camere, și lucrurile ce conține sună încă așa, cumă le-a lăsată. — Tocmai la acesta me gândea­mă și că, respinse doctorele și o ptindă ; déru se tă­­cemă și se ne așezămă întruna locă, ca se in­fimă veZutî de ea. Se așezară déra după perdelele unei ușî, de unde putea observa tóte mișcările fan­tasmei. — Aî observată, <Jiso forte Încetă docto­­rulă, după uă mică pausă — că ea a scosă din postnară uă cheia, cu care a deschisă biuioală ? — Da! respunse Alva, déru aștepta doc­tore, se vedemă ce va scote d’acolo, căci vecji că caută ceva. — Ai esclamă d’uă dată bătrânul îl doc­tore, a găsită ce căuta, este un casetă. — Este caseta în care Isabela Harland îșî­i păstra sculele iei. — Déru veisi ca deschi­s-o, că căută................. Fantasma în adeveră deschisese și cer­ceta cu de amănuntură. Apoi cu un voce lină, ce resună dulce, dérü forte tristă prin aeră,­­jise: — Vai! de ce atâta reutate la acesta omă ? Trebuie ore ca aceste doue e hârtii se remâie pentru totă d’auna îngro­pate aci ? Nu se va găsi are nici uă mânâ bine-voitóre, care se le dea la lumină și să salveze pe acești douî copii nefer­iți ? O­­ dorm­e! câtă de criminală și câtă de crudă e acesta omă . . . Alva, la auzirea acestei voci, simți c’uă sudore rece ’i aco­pere fruntea, și cu inima palpitândă ții80 doctoreiui. Doctore ! doctore ! spune’mi pen­tru Dumnezică, e acesta Isabela Harland, e acésta voc­a iei ? . . . — Tăcere ! tăcere! I­isa doctorele forte emoționată, aibi puțină răbdare. Veiji că ea strânge e hârtiile, le pune la locală loră, că închide caseta, o pune la locă .... A • tăcere, căci ecă trece pe lânga noi. Intrară mai înfundă, ca se nu ne zárésea. — Nu fa­ce cea mai mică mișcare, nici casă mai mică sgomotă, dacă-ți este scumpă viața ! Fantoma înaintă Încetă cu lampa în mână, și cândă se apropie de totă, raclele lampei cădura pline pe trăsurile iei palide. — Dumnezeule, Dumnezeule 1 suspi­re Al­va, tremurându din totă corpulă. — Taci­ tacit­ate doctorală, strângendă cu convulsiune bracială junelui, emoțiunea sea era așa de mare, și palpitatea mânei sale așa de tare, în­câtă se smulse din braciulă bătrânului, și alergă înaintea fantasmei stri­­gândă ca ună nebună: —■ Alicea ! Alicea ! La auzirea acestui nume, lampa căzu din mâna sonambulei, și ună strigații selbatecă resună în aeră. — Alicea ! Alicea ! repeți Alva. Și iarăși se auzi ună strigată, și sonam­­bula are 11 căzută josă, déca junele n’ară fi prins’o în bracie Loeyson venuse lampa câirendă, și avu timpă d’a o ridica, pe o’ a nu se stinge. Apoi, apropiindu-se de junale, îi zice: — Te ai grăbită prea multă. Este Alicea! este Alicea ! strigă junele nebună de bucu­rie, uite, privesce, ea este Însăși. — Negreșită că este Alicea, respinse de­­trănută cu liniște, presimțiseră acesta din priulă momentu, cândă mi-au vorbită de fantasmă. Déru acumă nave mă timpă pen­tru esplicărî; copila are trebuință de îngri­jirea nóstru, căci nerăbdarea ta a fostă fórte periculosă. — Alicea! Alicea ! Zis,J Alva, rezemândă capulă copilei de peptură lui palpităndă, aici la mine esci sicură, aici nu te supără nim­ică. Ea *să privi cu uă căutătură sălbatică și rătăcită, și se păru pentru câte­va momente cu totul­ incapabile d’a înțelege ce se pe­trece în jurul ă iei, dérü la fine recunoscu­ta Alva și’i Zise Pa nume. — Alicea, îi Zice junele, esci cu mine, — Unde suntă ? cine mai e aci ? ce tocă este acesta ? lL".!ggJBSag . , 1 .­,III....-i..............— —i—

Next