Romanulu, decembrie 1869 (Anul 13)

1869-12-03

% ÁNULU ALD TREI­SPRE-țRECELEA ADMINISTRAȚIUNEA IN PASAGIULU ROMANU, No. 1. - REDACȚIUNEA IN STRADA COLȚEA NO. 42. MERCURI, 3 DECEMBRE 18 «9 VOIESCE ȘI VEI PUTEA: Levi. Le­n Pe­anö.....P- capitala 48 p. distr. 58 Pe jese luni « * 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 Pe­nă lună ««5*O una exemplară 24 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust LUMINÉZA­RE ȘI VEI FI. Pentru abonamente, anunciurî si reclame , se adresa In Bucurescî, la administra­­tiunea pariului. In districte la corespondințiî pianului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halle­­grain rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNț­lURILE Linia de 30 litere........... 40 bani Inserțiunî §i reclame, lin­ia.. 2 lei noul SERVICIUL TELEGRAFIC AMI HOIALIM I. VIENA, distarbulö. 13 Decembre. S’a deschisö Rei- Discursulu imperatului releveza bunele relațiuni cu puterile străine, chiară cu acelea, unde apărerî trecerire parți a le turbura. FLORENZA, 13 Decembre. Cabinetul­ s’a constituitö. Lanza este președinte, Visconti- Venosta, ministru de externe. (Serviciulu privata ale Monitorului.) ROMA, 9 Decembre.— Papa a citita uă­ scurtă omlis episcopilor, adunași la Roma, pentru a revelta pe toți ómenii calea lui Dumni­ici, pentru a judeca cu Papa falsa solință umană. După S. S. conjurația impie­­tăței este vastă, dérü nu este nimicit de temutu; biserica este mai tare de cătă ce­­ruri chiare, a venitu timpul, d’a remedia întrună modii eficace relele presinte. Sesiu­­nea viitare va fi ia ziua Epifaniei. PARIS, 9 Decembre.— Cartea Galbenă și cartea Albastră au fostü Împărțite ații. Cea din urmă dice despre Germania : „Si­tuația Confederației germane de Nord și Sta­­telor­ de Sud nu s’a modificat. Întrunii modii simțitorii. In cestiunile, de cari s’au ocupatü cabinetele germane, în cursul­ a­­cestui anu, n’am vițjută nici unü motive, care se ne­îndemne de a abandona reserva in care ne-am ținutQ, faclă cu transformă­rile ce s’au operate­ peste Rin. Relațiile cu Germania n’au Incetatü d’a fl amicale. Cartea galbenă «jace despre conciliu: „Guvernulă imperatorului, renunețându la prerogativa tradițională a suveranilor« Fran­ciei, n’a intervenită în deliberațiile conciliu­lui prin trimitere de ambasadă acreditată; acesta resoluție a­părută mai conformă cu spiritul­ timpului și cu relațiile actuale în­tre biserică și Statu. Cu tote acestea, s’a notată că in­fecția nu este de a­semenea in­diferentă tăciă cu actele, cari potu se eser­­cite uă mare influință asupra poporației ca­tolice din tóte țările. Ambasadorul­ francez este Însărcinată, deci va Q trebuință, a co­munica impresiunile nóstre asupra mersului desbaterilor­ și asupra resoluțiilor­, și că guvernul­ ar afla eventualminte in legile francese puterile necesare, pentru a apăra basele dreptului nostru. PETERSBURG, 9 Decembre. — Imperato­rulă, conferindă regelui Prusiei Marea­ Cruce a ordinului Sântulă George, a zise : „Con­­fereza Marea-Cruce regelui Prusiei, nu nu­mai pentru că suntem« uniți prin legătu­rile amiciei personale, ci și pentru că amă cea mai mare venerație pentru dénsule. MADRID, 11 Decembre. — Cortesia­nă votată in unanimitate încetarea stării de asediu. PETERSBURG, 11 Decembre.— Diovul­ de Petersburg desminte scomptele privitore la starea sănătății lui Gorcealoff. Principele continuă ocupațiunile sale regulate. Starea sănătăți săle nu inspiră nici uă temere. MADRID, 11 Decembre. — Prim, In șe­dința Cortesilor­, a desmințit­ ori­ce inten­­țiune despre oă lovitură de Stată; elă iuice că candidatura ducelui de Genua este apro­bată de­­ eta țăra­­năgă că mama ducelui sa va fi opusă acestei candidature și declară că alegerea ducelui se va proclama un curendü­­litică din afară, începându așii cu Austria, de care noi Românii sun­­temu interesați a ne ocupa mai cu osebire. Pe cândă opiniunea publică era ocupată cu dinadinsură de resbe­­lulu contra Dalmaților­, alü cărui resultatu a fostu pen’acuma d’a a­­reta și mai bine cancerul și ce r<5de cu mare grăbire Imperială-Regală, veni uă nouă lumină, spre a con­duce pe cei carii voru voi s-o ur­meze pe calea cea adeverată. A­­cestă lumină este uă carte, ce a­­păru în Viena luptă titlul: „ Austria și garanțiele esistenței séle.“ Autorele este d-nu doctore Adolf Fischhof, patriotă distinsă, stimată de câtre chiară adversarii săi, și care a luată u­ parte activă și stră­lucită în mișcarea liberale de la 1848. Doctorele Fischhof a pusă în ca­­pulă scrierii sale următorea cuge­tare a d-lui Leon Kendere: „Omenii politici, carii pretindă că voră pute face abstracțiune de di­versitatea gințiloră, rătâcescă în în­tunecimi.“ După acestă cugetare, ori­cine în­țelege că conchiderea este că Austria „nu póte scăpa de ruina secură, spre care merge cu pași răped­i, de câtă devenindă­uă confederațiune întoc­mai după modelul­ Elveției." In introducerea cărții sale, d. Fischihof demon­stră acestă mare a­­devere, șireândă : „Nici una din naționalitățile din Austria nu este în stare d’a asecu­­ra, prin ea însa-șî, conservarea mo­narchică; dérü flă care din ele este capabilă d’a pune imperiulă în pe­­riplu prin resistența sen­­ină care din ele póte produce în parte efecte de strugătore, unite tote, potă ave uă înrîurire salutarie. Decă guver­­nulă, represintarea țetei, și presa nostrá voră are neî ncetată nain­­tea ochilor, acesta adeveră, Aus­tria se va pute consolida, întraltă­­feră .....................nici uă dată." Doctorele Fischhof, constatăndă că naționalitățile din Austria nu voră, și nu potă voi, de cătă uă protecțiune seriosă și libertatea d’a se desvolta, conformă naturei loră, deduce că Austria nu potá trăi, de cătă divizându-se întrună numeră de țeri și rigate, carii vor fi întoc­mai cumă suntă cantonele elvetice. Ună citară din Praga, aprobândii opiniunea d-lui Fischhof, recomandă cartea și celoră din im­peri­u și străi­­niloră, carii voiesc s a cunosce în adeveră condițiunile în cari se află Austria și mijlocele prin care ea póte scăpa dintou o situațiune, care, prelungindu-se, pune în mare pe­riel­u pacea Europei, înalți ai palatului, spre a evita de a se pune la votă primirea sau res­pingerea loră­ aă demisionată din funcțiunile loră. Bucuresci,­­ Indrea. Lăsându ca guvernului din Bu­­curesci se se resfețe în facia Came­­relorű, „cu aureola lui 2 Maiu“, recomandămă respunsulu ce ne a trimisu astă­zi d. Esarcu, la epis­tola publică ce i-a adresată d. Stă­­tescu, și urmamu darea de sumă, începută ieri, despre situațiunea pe. Camera și guvernul­ spaniole se ocupă mereu cu cântarea petrei filosofale, care este, pentru acești an­chimiști politici, găsirea unui om­ de bună­voință, care se primescă a fi rege ală Spaniei. E că ce spune Debats de la 6 Decembre, în re­vista s­a politică: „Familia junelui duce de Genua persistă a refusa. Nimică dérii nu este schimbată în Spania, de nu că soluțiunea, urmărită cu ardere de către majoritatea corterilor­, se de­­părteză din ce în ce, și greutatea de a găsi ună pretentinde de bună­voință, pentru a restaura monarc­ia spaniolă, cresce pe fie­care șir." Independința belgii ă de la 7 Decembre, vorbind și, în revista po­litică, despre Portugalia, dice: „Criza ministeriale la Lisbona nu este aprópe d’a se sfârși. Scirile, ca­re circulă în acestă privință, suntă destulă de contraslicătorie, și chiară d’uă natură forte gravă. După șica­­rul­ Comerciali, s’ar pregăti ma­nifestări militare pentru numirea ma­reșalului Saldanha. Se vorbeșse d’u­ă manifestă, prin care militarii ar da cuvintele ce-l facă se procedă astă­­fel­. S’adauge că dol. Lobo d’Avila și Rebello d’a Silva s’acorda a a­­proba acestă manifestare, pentru a da preșidenția consiliului ilustrului mareșială." Camera francese, ocupându-se cu verificarea titluriloră, a isbutită a­casa uă alegere, în care se vedea pró pe fac­ă întrebuințarea de că­tre prefectă a unor­ procederi de care buna-credință era străină. Gu­­vernul­ a dobândită pentru vali­darea alegerii 91 de voturi, pe când cei carii au votată pentru casarea iei fură 118. In ședința de la 7 Decembre, drepta a voită a-și resbmna și a ce­rută anularea alegerii unui depu­tată din oposițiune. Puindu-se la votă, 94 voturi pentru anulare și 110 pentru validare. Deputații, carii erau funcționari In Italia crisa ministeriale, care telegrama nostra ne anunciă astă­ eji că s’a sfârșită, a dăinuită fórte multă, cea­a ce aretă că ș’a­­colo situațiunea este totă încurcată. 1­iariulă Debats, de la 8 Decem­bre, publică un corespondință din Florenza, care știce că d. Lanza nu isbutea a compune cabinetulu, din causă că cerea reduceri în armată, și n’a găsită nici ună ministru de resbelu, care se primescă. Corespon­­dința adauge: „Regele, în totă timpulă acestei crise, s’a mănținută și se mănține în afară și peste partite c’m­ă tactă remarcabile; acest­a este unul­ din meritele sale. „Nici vădată Vittore Emanuele nu s’a făcută amulă unei coterie. Are negreșită simpatiele séle perso­nali, déra este totă atătă de grați­­osă cu d. Minghetti ca și cu d. Rattazzi, cu generalele Cialdini ca și cu Menabrea. Acestă eclectismă este una din puterile coronei în I­­talia, și de secură una din căușele pentru care partita republicană este neputinciosă. „D. de Beust a venită la Flo­­renzza, unde a reclutü pe rege și pe miniștrii. Este probabile­ă a­­cestă călătorie nu este străină de combinări politice, dérü privac­ se­­cretulă este bine păstrată." D-lui redactare alu Ziarului ROMANULU Domnule redactare. Bine voiți a primi uă sută d­ece lei noul pentru Totalen?, de la persoanele subscrise în alăturata listă. Primiți tecredințarea destinsei mele consi­­derațiuni. A. Stolojianu. D-lui redactare alu Ziarului ROMANULU Domnule redactare, In șiiab­ulă RomănulU, d. E. Stă­­tescu a bine­voită a consacra per­­sonei mele unu articlu întregit, pe c­are redacțiunea îlă recomandă citi­torilor - sei. Am amânată până acumă res­­punsulă mea, fiind­că, dispusă cumă suntă a începe cu domnia-mea una din acele discuțiuni sau polemice reale și seriose, care, în ideia mea, potă contribui atâtă de multă a forma spiritula publică, am accep­­tată să fie mai liberă și mai pu­țină ocupată. Acumă cu o deose­bită plăcere v­ă a intra în vorbă cu amabilulă și spiritualulă d. Stă­­tescu. D. Stătescu se întrebă: „prin efec­­­ tulă cărei forțe misteriose delegații „sătenilor„ din Romană ’și să îndrep­­­ tată privirile tocmai asupra d-lui „Esarcu, care din întâmplare atunci „lipsia din Bucurescî și se delecta „respirândă aerulă pură ală Italiei „seu ducândă pașii sei pioșî până „în marii austeri ai Escurialului"? Presărândă în urmă frasele sale elegante și mulițiosamente blânde, de o sare cândă ateniană, cândă bu­­curescénu, d. Stătescu lasă se se în­­treve^e, printr’ună­velă transparentă, cugetarea sa, care este cea urmă­­tóre: D. Esarcu n’a putută intra în re­­presentațiunea națională, de câtă prin usciera ministerială, ală cărui pragă nu’le póte nimeni se’să trecă fără se se plece și se se încovoie. Și, pe câtă tim­pă chiăiăle, care deschidă porțele Camerei, s’aă furată de mi­niștrii „nici unui omut de onore, nici unii omă, care iubesce binele, nici unu omü care ține la institu­­țiunile libere) nu va primi se intre într’aă asemenea Cameră.“ In puține cuvinte, eră respunsul nostru. Profesiunea mea de credin­ță (care, fie $isü íntrecátu, a avut trei edițiuni respândite în totă țara) profesiunea mea, în care e spunem­ principele și credințele mele poli­tice, se termină prin cuvintele ur­­mătore: Deci în vre­ună colegiă se vor­ afla alegători, cari spontanen se vor­ hotărî a onora cu mandatură de deputată pe o personă, care nu portă cocarda nici unei coterii, vom primi cu mulțămire acesta însărci­nare, simțindă în fundulă inimei convicțiunea că o vomă îndeplini-o cu onore și demnitate. Ei bine, d-le Stătescu, n’amă fă­cută cea mai mică demarșă (și a­­césta, suntă secură, o veți crede fără nici o dificultate). Am refuzată chiară, printr’u­ă scrupulă ce mulți l’aă considerată ca puerilă, propu­neri ce, cu ocasiunea alegeriloră ] generale din anulă trecută3 mi s­ aă făcută de a fi susținută de guvernă, lucru de care, fie^isă în parentesă, trebue se țineriă socotela, căci, fă­când ă demar­e de asemene natură, ună guvernă arătă că nu fuge de ómeni independenți, ci din contra cauză controlulă și luminile loră. — Pe cândă ma aflamă în călătorie, s’aă găsită în țără persóne, care spon­tanen s’aă gândită la mine și m­ai alesă deputată întrună județă, în care, se’mî permită d. Stătescu a­i-o spune, nu suntă atâtă de necunos­cută, pe câtă crede domnia-sa. Cercetândă la întorcerea mea din călătorie care au fostă influențele puse în rocă, ea se fiă alesă, și, con­statând­­ că cunoscinți și rude, ce am în Romănia de peste Milcovă, am lucrată pentru mine, trebue óre se le aruncă eu dispreță m­adatura, luptă nu sa­ă ce motivă? Admită chiară ipoteza cea mai defavora­bilă mie, admită chiară că guver­nul­, împinsă póte de dorința de a vedea luândă parte la afacerile Sta­tului omeni indipendință, s’a decisă a mă alege elă prin propria și sin­gura sa inițiativă. Liberă și indipen­­dent, drept și se încovoiat, fără umbra vre unui angagjament, cu fruntea în­altă și senină, d. Stătescu ar fi refusată óre, în asemenea condițiuni, de a intra în cameră și de a da trebi­­loră publice concursulu talentului, inteligințiî și cu nesein Floră sele? Ori­care ar fi opiniunile d-nului Stătescu, din parte-mi mamă gă­sită nimică în credințele mele, în principele mele, în rațiunea și con­­sciința mea, n’amă găsită nimică, care se’mî dicteze altă linie de con­duită, de câtă aceia ce amă urmată. Terminândă, ceru amicalmente d-lui Stătescu permisiunea de a de­veni puțină agresivă. Unde se afla severulă d. Stătes­cu, în timpul­ alegerilor­ d-lui Bră­­tianu? Amă óre trebuință se-I ci­­teză numerose nume, cu totul­ ob­scure și necunoscute ni­mul­ui, ce e­­șiaă din urnă, ca prin farmecă, prin județele cele mai depărtate ale țerei? Ore atunci nu se desceptase în d-sea acestă sentimentă de pu­­ritanismă constituțională, de care dă vedem acumă animată, ca se’să împingă a lua pena și sa-i du­reze pagine elocvente, în care se apere acestă orforosie pură, limpede, a­­damantină, în materie de alegeri, ală căria corifeă se face acumă? Noi nu crede­mă că cocarda, ce purtau aceste onorabile persone, era causa tăcerii d-sele. Dérü atunci, care era adeverata causă a acestei tăceri? Mister!Mis­ter!... ca se termină cu vorbele ca­balistice, cu care d. Stătescu termi­nă articlul ă seă. Primiți, d le redactare, încredin­țarea pre deosebitei mele stime și considerațiuni. C. Esarcu. . 1 Decembre, 1869. Listă de subscripțiune pentru Tofalenî. N. N..................................60 Talievici........................40 Faur..............................10 Le? bani. 0TÖ r.ai­ ui­sss 2 sase ta«îi^ CAMERA DEPUTAT!LORU Ședința de la 1 Decembre. Urmarea discuțiunii asupra facultății de medicină. D. Cesar Boliacă arăta că, daci e vre o facultate, care se stea alături cu faculta­tea de drep­t, fiindă­că profesorii ei au stu­diază a­olo, de unde noi absorb­ mă civilisa­­țiunea, e­ra un­ tea de medicina. AréudiJ

Next