Romanulu, ianuarie 1870 (Anul 14)

1870-01-26

ANULU ALU PATRU-SPRE­ PECELEA Administrațiunea In Pasagiu lü Holk, No. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. LUNI, MARTI 26, 27 IANUARIE VOR­ SOE ȘI VEI PUTEA Levi. Lel­i. Pe ana.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe șase luni « « 24 « 29 Pe trei luni « " 12 « 15 uă lună « « 5 « 6 ana csemplarű 24 bani. Pentru Fani, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. austARTICLELE Trimise și Nepublicate SE VOR ARE. — REDACTOR Respunzător EUGENII! CARADA EUMINEAZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anuntiuri și reclame a se adresa In Bucuresci, în administra­­tiunea pariului. In districte la corespondinții țjlam­ului prin poștă. La Paris la D. Darras-Halles grain, rue de l’ancienne comedie No. 5. ANUNTIURILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiuni și reclame, linia.. 2 lei nou CĂTRE ALEGETORI. De căte-va­­ jlile consiliere comu­nali din tota țera proceda la revi­­zuirea listelor ü. Soirile ce avemu din mai multe județe și cele ce ve­­demu petrecăndu-se în capitale ne arata că sistema adoptată este șter­gerea din liste a mai tutorii ace­lora, cari nu suntu partisanii băteî, adică ai guvernului actuale. Astă­­felu în Bucuresci s’au ștersü din liste u­ü mare numerü de persóne, și încă dintre cele mai cunoscute, cari au drepturi necontestabili și au figurată necontenită între alegători. La Cămpu-Lungă s’a ștersă d. Al. C. Golescu, a cărui fam­ilie este de secie proprietariă în Muscelă, și ca­re e alegătoriă acolo de <,zecimi de ani, etc. etc. Prin urmare învitămă pe toți d-nii alegători, ce se află în acestă categoria, se ceră înscrierea d-loră din noă, și cum­ că altă­ fetă voră fi privați de drepturile ce le dă legea. Aducemă aminte, cu acesta ocasiu­­ne că, conformă legii electorale, ori­ce personă deja înscrisă în liste pote reclama înscrierea tutoră aceloru­a cu dreptă, pe care le-ar vede șterse sau omise. SERVICIUL TELEGRAFIC AL«I ROHAI VIsiliI. PARIS, 6 Februarie. Iuujicraturile ** ap»iuDauii uuu­r a pus tu știu ministrului de interne, prin care propune nu­mirea unei comisiuni pentru a studia cesti­­unea administrațiunii municipale a Parisului. Raportul s ț­ice că cetățenii trebuie se inter« vie in administrațiunea cetății și ’n cestiu­­nea financielor’, dére c’acea intervenire se nu devie una mijlocii d’a servi pasiunile politice. Numirea d-lui Prevost Parador, de amba­­sadore la Washington, pare probabile­ prin adjutorulü altei bivol­țe mulgalore, a­­dică numirea unui primari costă 2 bivo­lițe. Că*e bivolițe trebuesc­ la 57 comune? S’a schimbați negoțulu din găini în bivo­lițe ! (Nu ve obsețî puștnările ?) Bucură-te slăpine, că -i semana sluga ! Ga amicii aii directorului, ceri séma calomniatorilor­, a cărui onestitate v’o proboza Cantemir de la Gara Berheciu. M­un­tenii. TELEGRAME. Pitescu, 5 Februarie, 1870. D-lui ministru al­ justiției și copie­ria viului ROMANULU. Joții, la balulă mascată din Pitescu, d. procurore Lepădatescu, intrăndă și șeijenchi cu căciulă ’n capă, a fostă invitată de di­recțiunea balului se se descopere, precum­ă suntu toți, D-luî, insoțită de judecătorul­ de pace, Vasile Coculescu, a făcută scandalulă celă mai mare, insultăndă societatea com­pusă de bărbați, dómne și fete onorabile. A chiamată polița In lăuntru, amenințăndă că va închide balulă, eră astăzi ne vedemă totă noi maltratați, citați Înaintea tribuna­lului la 27. I­e rugămă, d-le ministru, tri­­mitețî uă anchetă, care se constate cumă a­­cestă funcționară a abulată nedemnă de po­­sițiunea sea. Ion. Gr. Ratescu, Hristache Mihail, A. Conciu, D. Naomescu, I. Rădulescu, Ef. lo­­nescu, Ion Mincu, Tecuciu, 6 Februariă 1870. D-lui redactare alu ziarului „Românuliiă Domnule redactare, Birfitare e lumea aici, (Iiie : d. N. So­bieschi din comuna Umbrarescî a dată că bivoliță domnului directoră ală prefecture? numai se’să numéscu primară. Legea ne prevăz­ândă bivolițele sterpe, îî pică can­didatura și adversariulă alesă fu aprobată Bucurescî. Ministerială s’a modificată și s’a recompusă. Se nu se sperie cava­lerul îi beișade, căci vorbim­ în a­­cestă momentă de cabinetura nem­­țescă de la Viena. Se nu se spe­rie, dérü se bine-voiescă a citi ce spune în acestă privință Corespon­­dința Slavă, de la I Făurară, s’a ruga pe cineva se-i esplice, se­ să facă se înțelagă, de va fi cu putință. In sfârșită, citi-va, nu va citi principele ministru și... înțelege-va seă nu va înțelege, se citimă și se înțelegemă noi. „Astă­felă precum­ se presintă actual­­minte, cabinetuli e numai afirmarea lămu­rită și curată a centralismului, și vă desc adere dată de către partida retrogradă Slavilor­ din Austria. Cu cea mai bună vo­ință din lume, și chiar­ atunci cândü ar înlătura cineva ori­ce altă considerațîune, nu se póte primi de câtă lupta acestă punta privire numirea d-lui Wagner, guverna­­torele Dalmației, a căru­­i strălucită admi­nistrațiune a produsü rescula Gureloro de la Cattaro, pe care n’a fostă în stare a o re­prime, după ce a provocatu-o. Aicie... nu mai e de Îndoită, ne vom­ re­inforce pe deplinii la rătăcirile trecutu­lui. Nimică nu servă defecțiune și ale­rgărni spre cataclismă. Se sacrifică, pentru patimi uriclase și pentru spiritulă dominatoră ală unei minorități egoiste și perfide, vii­terüle monarh­iei, și nu vomă mai accepta multă tristele fructe ale unei asemene politice. Situațiunea internă actuală a Austriei pre­zintă exactă imaginea unei machine, umplute cu vapore la ferbere, ai cărei conducătorî se nevoiescu a-i închide supapele, splesiu­­nea vine ... S’aruncă, o repetămă, s’aruncă mănușia Slavilorü. Ei rădică acésta mănuștă și, fi­­ind și că luptă voiescă, luptă voră avea, și suntemă pe pace despre resultatul ă­iei.“ E! ce chici, principe? Asia este că pare că ’ți se căntă cănteculu ? Dérü pare că totu nu înțelegi și că creezi că prin puterea materiale vei învinge. Asia p­licü și colegii dumitale din Viena, déru ascultă ce le respunde Corespondința Slavă: persecutările voră merge crescendo; a­­cesta este în ordina lucrurilor­. Se nu se crede Insă că ne spărțămă: din contra sun­temă mai multă dispuși d’a ne bucura, căci cu câtă voră fi mai multe, cu atătă se voră sfârși mai curându. Fie­care violență, fie­­care nedreptate, nu va face de câtă a gră­bi momentul ă­liberării și predarea socote­lelorü.“ înțelegi ceva péü nu? Dacă nu ’nțelegi, de ce fiu întrebi? Și décá înțelegi, de ce nu te sfiesci d’a pu­ne România în periciulu splesiuni­­lor­? None nu ne dă măna­se Și cema ca Boemii „atâtă mai bine,“ căci n’avemü se revendicămu ca dânșii esistința nostă naționale. Noi nu suntemü în posițiunea Spaniei, ce póte fi bântuită de resbeluri ci­vile, fără fi anuințată de cotropiri străine. Aci dinontra, periclele din afară,ne împun uă mare și ne­contenită înțele­piune. De ce vo­­iesci dorâ­se ,cî națiunea se-și perd­ă răbdarea, ie-și esă din țîțînî, se-i saiă țandar. De ce voiesci ’s’o pui în periclele a care au doritu și dorescu se ne vră vecinele nóstre imperie ? Uite, îți vorbim cu finiseci, cu m­oderațiune, fră­sce și înțelepțesce. Deșcaptă-te, interge în grabă că nu mai merge , nu ne mai pune în ispită, scapă-­e, și mai cu semn scapă-te de catatrofe. Amü promisi că în curêndu vomu vorbi pe orgă și ad-hoc cu beisadoua, și ne vomü ține pro­misiunea. Se ne fiă însă iertatu se mai amânumit ia Și san dore, căci totu ni se pare .^â­doră o înțelege. De ce se nu sprăznu că va înțe­lege, sau că se Va găsi una creș­tină, care s’o fală a înțelege că-i este peste putință s’o mai ducă. Este peste putință s’o ducă, căci ma­re inteligința, nie prestigiusu­ au­toritara alei d-lui Cogâlnicenu. Dum­­nelui déra retrasă, beisadoua nu mai remâne de câtă cu relele ce a fă­­cutu întregulu cabinetu, și povara este atâtă de grea, în­câtă nu este omu care s’o pótá purta, care se nu fiă sdrobitu suptu dânsa. Și déca nimeni nu-i va spune adeverulu și nu va face pe strălucita beisadea se ’n chiaru în Camera actuale se va găsi uă majoritate, care se-i bage minte la capu ? De ce se nu spe­­rămă că chiar d aci se voră găsi Români, carii, veȘândă gravitatea situațiunii, se spuse beisadelei se se retragă frumuseță, supta cordonele austro-rusesci și se lase națiunea se-și reia calea iei de­­ dreptate, de ibertate și de propășire pe care a intrată la 11 Fevruarie, după a­­tătea frământări și resturnări de totü­llulü ? Scimți că princepele minis­tru este­otărîtu se disolve aduna­rea și crede c’acuma, fiindu minis­tru din întru a se bată din picioru și națiunea va întră în gaură de șarpe. Nu putemű ânse se nu mai păstrămă ore­care speranță că, de­car fi bine picnitu la frunte, îi va veni póte minte la capă. In sfîrșită se mai asceptà mâ uă Și sau două ș’apoi, de nu vom­ face alții cea-a ce suntu datori a face pentru li­­nistea și binele țetei, ne vomu îm­plini pene -n capeta datoria, ori cătă de grea va fi ea. Ungurii parü că s’arü fi descep­­tatu pentru nn momentă, căci au stată pe locă cu desarmarea Confi­­nielor­ militare. Uă epistolă din Croația, publicată în Corespondința Slavă de la 1. Fevruarie, dându acestă scrie, adauge: „Căte-va­­ Jiarie, soldate de către inimicii noștri, se silesuă a ne calomnia în Europa și strigă in gura mare că suntemă nesce selbatecî, cari refusămă d’a ne ’mpărtășî din bine­facerile civilisațiunii.— Civilisațiune­ ma­ghiară !— Corespondința Slavă, care este singurulă organă ce apără într’uă limbă generale, sacrele nóstre interese, nu trebuie se ’nceteze d’a repeți că dorința nóstru cea mai mare este d’a intra cătă mai curândă In comunitate de ideie și de viață In națiunile civilisate. Acea-a ce cu voimă, acea­ a ce nu vomă voi nici vă dată, pe câtă timpă ne va re­­mânea în vine uă picătură din acestă sânge, pe care l’amă versată in toride în mai multă d’uă sută de bătălii, este d’a ne’mpăr­­tăși din viața națiunilor­ europene, suptă supremația rasei maghiare, îndouilă suptă dormirea unui forte mică numerü de aristo­crați, atâtă de vanitoși, câtă, și puținii libe­rali. Nu ne sufide da vede numele nostru brodată pe pulpana mantiei sântului Ștefană. Nu este pentru noi d’a fi tirtit In urmă și d’a gravita In ratra puțină luminoși a pogo­­ritoriloră lui’Arpad. Ne trebuiesce, o repetămă, uă viață care se ne fiă proprie, pentru ca se ne putemă desvolta fără piedici străine și după nevoiele și interesele nóstre, regu­­ate de noi și numai, de noi singuri, cumă convine ori­cărui poporă, care redică susă simțimântulu valorii și ală demnității séle , — cumă convine unei poporațiuni de soldați, cari aă făcută cu pepturile loră, în timpă de secii, m­ă zidă pentru apărarea civilisa­­­țiunii contra valunloră destrugătóre ale bar­bariei musulmane.“ Aci este loculi se reproducemü și soirile ce publică Șisa fóiá despre cele ce s’art fi petrecêndu și’n Mon­tenegro, ca asta­felu se vedemu din ce în ce mai bine periclele ce ne amenință, de vom a sta desor­ganisați, îngenuchiați și desarmațî. Senatorele Plamenae a fost­ trimisă la Petersburg, pentru a avisa pe cabinetulă rusescă despre cea­a ce se petrece, ca­re se ia precauțiunii spre a se­para ori­ce e­­ventualități de atacă din partea Turciei. „re­udita pane uuie esplicative au justu date pilule acestea consuliloră de la Scutari și de la Ragusa, cari le voră trimite mi­­nisterielor­ mai multor­ mari puteri a căroră atențiune o atragă asupra atitudinii amenin­­țătore luate de Turcia faciă cu Montenegrulă, și acesta fără nici ună felii de motive. „In fine este notoriă, ne scrie corespon­­dinție nostru, că ună trămisă montenegrină a plecată la Belgradă, cu scopul­ de a cere de la Regin­a Serba­nă alianță ofensivă și defensivă, în prevederea unei lupte apropiate a poporelor­ chreștine din Turcia contra Ot­­tomaniiotă. „Daca tóte aceste lămuriri sunt­ înteme­iate, ar trebui se ne asceptămă a vede în prima­véra viitóre cestiunea priintelui reve­­nindă pe tapetă și pate de astă-dată cu ștansa de resolvere, căci, după tota proba­­litatea, înflăcărarea va fi generale. Grăma­dirile de materie înflăcărabile nu lipsescă, din contra. „Trebuie să adaugemă că cea mai mare par­te din scirile ce primimă din Serbia, din Bosnia și din Bulgaria suntu de natură a afirma pene la unü óre care punta aserțiu­mie și aprecierile corespondintelui nostru." 1)iarulă Terra a reapărută suptă acea­a­și redacțiune, cu singura mo­­dificare că d’uă-camă-dată va apă­­rea numai de trei ori pe săptămâ­­na în limba română ș’uă dată în cea francesă. Salutămă reînviiarea ziaru­­lui Terra și-i urămă se-și împlines­că cu fericire una din misiunile ce ne spune în capulă fetei că ș’a dată acea­a „d’a reconduce cu politeță pe bătrâni“ și, grupându-se tóta ju uimea, se facă mai bine, mai cu­rândă și mai multă de­câtă a pu­tută face bătrânii pentru națiunea română. D-lui Redactare alu Ziarului RomÂNULU> Domnule Redactare, Nu lipsescu a­va arâta că aspra, la 9 ore, la 25 ale curentei, ter­­mometru­ grafulti s’a urcată pânâ la 19 grade, era astăzi, la 26 ale cu­rentei, la 5 ore de diminață, gerulu s’a urcată până la 23 grade Reau­mur. Se póte presupune cu se­­curanță că afară, la câmpii și pe marginea rîuriloră, a fostu gerulu și pene la 26 grade și supta în­­semnatulu, de cându facu aceste observări uu’mi aducă aminte de uă atare temperatură, de câtă la 1829 și la 1849, în timpul p res­ Delului­­ ungurescu, pe cându din amenduoé taberile au înghiățatu soldați și ofițeri. Primiți, domnulu mea, deosebita mea considerațiune și stimă. Scarlat Gr. Ghica. 26 ianuarie, 1870. D-EUI MINISTRU DE FINANȚE. Precumă am avută onore a-ți spune, luăndu-mi Șiua bună de la dumniata în epistola precedinte am astă­ Șî se analiseză și A’aprețuescu atâtă proiectulă de lege presintată de d-ta la Cameră pentru imposi­bilă viieloră câtă și pe celă pre­sintată de d. I. Marghilomană și doptată de Cameră cu consimț l­iberă în discnsiunea n&a. P­rea ad­­mitemă pentru ună momentă, că erai nevoită se impui viile, se ad­­mitemă, că tóte criticele, atâtă ale deputaților­ din Cameră câtă și ale mele, nu suntă întemeiate pe ade­­vară, că unii criticămă fiindă că avemă vii, cumă ai lăsată se se înțelagă cândă a cerută cuvântulă d. Bosianu, alții fiindă că arma cea mai puterică în mănile oposițiunii este combaterea impositeloră, acelă cală pe care încălică toți aceia cari țintescă la poporaritate scă cari vo­iescă se amăgesuă poporulă făcân­­du-lü se credá c’să se fiă mîntui­­orii lui. Voiă merge mai departe încă. Nu-ți voiă aduce nici chiarü aminte desghinurile ce ați trasă d-vóstru pe acestă casă în timpul­ alegeriloră, cândă spuneați toți că noi amă apesată poporulă cu im­­posite și d-stru aveți se le desfiin­țați. Voiă uita c’ați promisă ca ri­sipele ce amă făcută noi aveți se le plătiți, și negreșită din caseta d-vóstră particulară. Mâ voiă măr­gini în acestă privință a va recu­­nosce m­ă merită care va remâne istorică, acelă­a c’ați creată m­ă fenomenă fără antecedinte, în viața stateloră, întradevară pentru ântâia oră s’a­ve^ută m­ă guvernă care, voindu se biruiéscá pe adversarii sei, a smulsă chiar­ temeliele ma­teriali ale guvernului ca se se ser­­vescă cu dînsele dreptă bâte con­tra enemicului, fără se se gândé­­scă că slăbindă temeliele edificiului mai curândă sau mai târziu el c­are se se derâme peste dînsulă. Nu voiă aluneca altă­ fetă pe terâmură faptelor­ trecute, me voiă opri la faptulă presinte care este că ați a­­junsă acolo unde trebue se se plă­­tescu atâtă risipele nóstre câtă și cheltuelele d-vóstra, căci nu puteți nega că déca noi, adică d-nii Vă­­sescu, Steege și eu, ama risipită,

Next