Romanulu, iulie 1870 (Anul 14)

1870-07-01

560 ROMANULUI IULIU 1870 Papiu Ilarianu a venita la Giurgiu ș'a facutu Întruniri unde veniau și Bulgari și d-sea se promitea drepturi decâ ’i va triumfa alegerea; aceste bande de Bulgari cari nu erau alegători, au năvălitu în gală în 4iua alegerii, au comisü violențe au bătută pe alegători și in urma protestării acestora la autorități, puterea armată a mers spre a restabili ordinea și echitatea. După acesta operațiunea s’a urmat în cea mai perfectă ordine și legalitate. Bandele de Bulgari și turburători, isgoniți de la colegiulü electorale, s’au întrunită pe strada s’a făcut apelu la arme. Puterea a fost silită se intervină din noü și se facă arestări pentru a restabili ordinea. Raportul procurorelui mai arătă că și d. Al. Lăzărescu, amenințândO cu degături [e prefecți), a fost adusă in salonulu prefectului de unde, după câteva ore, a fost eliberată și a plecatu la Bucuresci. Terminându citirea acestui raportu, d-nn prim ministru spune că ’n timpulu alegerii colegiului III de Bucuresci, pindü consiliulu de miniștrii In permanință, au venitu la d-lu. d. Papiu Ilarian și cu d. Pătăvlăgică (rîsete) desperați, spunen căci curge sângele pe stradele Giurgiului, că „tronul lui Carol I va fi înecată la sânge.“ Le am respunse, vice d. ministru, „slăbiți-me cu asemenî teorii filosofice; dăc’avețî fapte pe cari s’acusațî administrațiunea, spuneți-le.“ După acesta, chiar unulai dintre acești d-n'a scrisă supt dictarea mea nă depeșiă către prefectă . énse d-loru nu le-a plăcută acea depeștă ș’am ruptu-o. E că la ce se reducă faptele despre cari s’a făcută una sgomotă atâtă de mare ! Edie adevărată că d. Papiu este superiorü, in privința intelectuale, d-lui Gogășă, cnse Giurgiuvenii, cari cunoseö pe d. Gogășă mal d’aprópe, aö preferită ceva mai sigură și mai positivă decâtă mai luminată. D. Lăzărescu spune că Giurgiulă este ală douile orașă după Bucuresci și Pitesci, in cari administrațiunea d-lui Iepureni a ținută se ’nsemneze trecerea sea la putere prin lefigerea baionetelorű în peptula alegétorilor. Suntu momente, suntu fapte, crice d. Lăzărescu, In cari vocea, ori catu s’arti sili se esprime tóte cele petrecute, se va afla amorțită de indignare ; astafelu suntu impregiurările și faptele petrecute la Giurgiu. Asia derit d. Lăzărescu se va feri de orice formă și mijloce oratorie, și va relata faptele la modula celă mai simplu întocmai după cumü ele s’au petrecutü. Cea din a céstá espuuere, pe care o va puDe in facia deputaților ei, va resulta panegiriculă d-lui Iepureni, remâne ca Camera se aprecieze. Mai intervensé d. Lăzărescu va spune câteva cuvinte asupra raportului pe care bacilita d. ministru. Ce felu este făcută acelă raportă ? Cumă constată d. procurore cele ce arăta? Pe cine a interogată? Făcut-a uă cercetare în urma căreia se poți afirma cele ce se vede că afirmă ? Cumu dorit a venită d. ministru s’arunce una asemene raportă în facia deputațiioră în modulă . ceiu mai deseali. (întreruperi din drepta guvernamentale) D. ministru Iepurenu : d-le președinte, décá nu chiămați la ordine pe d. Lăzărescu, noi pârărimu sala. D. Al. Lahovari, ministru al justiției, noi nu suntemü aci ca sascultăm și insulte, chiămațî la ordine. Voci la drepta •. la ordine! la ordine! D. Lăzărescu, care ordine: d-le ministre?... cea de la Varșovia, de la Bucuresci, de la Giurgiu, de la Pitesc!? Acesta ordine o voiți? (Aplause) D. primii ministru: ordinea bunei cuviințe. D. Lăzărescu: A ordinea bunei cuviințe In facia arbitrariului și a violențelor. ! Eă ve chiămă la barta justiții ! Voci: Camera chiamă pe deputată la ordine, eră nu miniștrii (sgomota mare). D. Președinte: ve chiămă la ordine, d-le Lăzărescu, respectați Camera. D. Lăzărescu. Domnule președinte permiteți se ve spune că regulamentul nu ve dă acestă dreptü. Nu primescă astă chiămare la ordine. Numai singură Camera o póte face. D. Lăzărescu, urmăndu’șî discursul, repetă din nou că acela raportü este nedemnă d'a fi presintata Camerei.... El nu arăta resultatulă unei instrucțiuni, ci se mărtgines^e a spune că tulburătorii au fostu pedepsiți, că s'a procedatu apoi la alegere și S’a alesă acela care trebuia se s’alegi. Orî care ar fi inteligința și senoța procurorului, care a făcută ună asemene raportu, d. Lăzărscu Ilă declară de neadevérat, (întreruperi). D. ministru Iepurenu se apără de orîce acuzare de ingerință, dicendu c’a fostu cu totulü neinteresată și imparțială în cestiune, însă cumu va pute acorda d. ministru acestă afirmare de neingerință cu depărtarea silită a judelui instructore de la Giurgiu In timpul alegerii colegiului 111? S’a dată mă concediu silitei acestui jude, nepermițăndu-i-se nici măcară d’a sta în Giurgiu in timpulu alegeril (mișcări). Cuma acordă d. ministru acestă faptă cu afirmarea sea de imparțialități? Ce se pute zice despre imparțialitatea d-sale, care profită de absința d-lui Papiu, de neputința d-sale de aîrespunde în Cameră, se găsesce fericită a lu putea ataca și împovera în absință, și apasă intenționată asupra pasagiului din raportu celoi privesce. D. ministru Iepurenu ne-a vorbită apoi despre nesce bande bulgare. Ibrășî bande bulgare!., totu aceleași alucinațiunî, cari pară a juca une mai mare rolă adî, de câtă luptă ministerială d-lui Brătianu, cându au fostu inventate de către chiară d. Carp, erre, lucru straniul, face parte din ministerial actuale. Déru fost’au aceste bande? Convinsus’a d. Iepurem că ele au esistatu, după cumă dice procurorele d-sele? Atunci le cunoscea esistența chiară de la întrunirile publice despre cari vorbesce d. procurore, și autoritățile de ca nu și-au făcută datoria d’a pune mâna p’aceste bande străine, pentru a îmi pedeca zeulü ce ele puteau face? Décá ministrulă na fostă secură de esistența acestora bande, și d’acea a n’a pusü mâna pe densele, atunci de ce cuteza a vorbi despre densele aci în Cameră ș’a calomnia aci pe Giurgiuveni? (întreruperi. Voci, la ordine! scomotu). După acesta, d. Lăzărescu vine la partea din raportă care se ocupă de d-sea ș’afirmăndu că și în acestă panză procurorele a pusă minciuna în locul ă adeverului (întreruperi). Eco cumu s’au petrecută lucrurile: •Jice d. Lăzărescu. Eö me intoreeama de la primărie, unde mersesemü spre a’mî lua certificatulu , trecându pe dinaintea locului unde se făcea alegerea colegiului III, m’amu oprită in mulțimea curioșiloru, cari stau spre a vede ce are se se facă la acésta alegere. După ce am stată câtăva timpu ș’am aflată d’sfară că biurou lu provisoria s'a constituită in liniște, fără nici uă turburare, mi-amă adusă aminte că trebuia se plecă ce trenuia de la 10 ore la Bucuresci. Însă, plecândă de dinaintea localului, am întelnită pe d. prefectă înconjurată de dorobanți, íabrâncindu ânsușî ș’apoî trântíndü și bălendă, in modulu celü mai revoltătorii, pe uni, cetățiană. Indignată d’acésta scenă nedemnă, ce se petrecea dinaintea oehilormei, și fiindu că cunosceama pe prefectu de pe cându nu era prefectă, adresându-me către dênsulü în altă limbă, pentru a nu fi înțelesu de cel ce’lo inconjurați, bama întrebată cumu, era prefectu alu județului, se póte coborî atâta de jos, si comite asemeni fapte nedemne? La acestă oservațiune, domniloru deputați, prefectului mi-a respunsu c’unu ordinü de arestare, și îndată amu fostu apucată de dorobanți și arestată la arestulu poliției, era nu în salonulü d-luî prefectu. După ce am fostu lăsată câtü-va timpu la poliție, prefectului i s’a părută că nu suntu la loci) destulă de securü acolo, și a pusă de m’a transportată la prefectură, unde iarășî părendui-se d-luî prefectu că nu suntu destulă de bine arestată, a pusti de s’au închisă oblónele ferestreloră (rîsete). Aci în fine, la prefectură, veni procurorele căruia ’îi rămisesemă,plângerea mea și me liberă. E că, domniloru deputați, faptele astafelu după cumu s’au petrecută, fără ca ee se fiț adausă celu mai micü amenintă. Acum, din diferința ce esiste între cele ce vamă aretata și relațiunea dată de procurorele trimisă de d. ministru, puteți vede care este esactitatea și scrupurositatea acestui raportü și nu cele-l-alte părți ale sale. D. Al. Lahovari, ministru al justiției, respinge prin cuvinte îmflate acusațiunile pe cari d. Lăzărescu le-a adusu contra procuroreluî care a făcută cercetarea la Giurgiu. Susține că raportulu este espunerea fidele a fapteloru și pene la probă contrarie îiu mănține ca bună, vorbesce asupra integrității și capacității d-luî procurore de curte Iorgulescu, și zice că, daca a trimisü pe acesta spre a face cercetare, este că pentru unűonac de talia d-lui Lăzărescu trebuia cel puținii judecătorii de curte și nu putea sei facă insulta d’a ’nsărcina cu cercetarea unui simplu procurore de tribunale. D. Lahovari respinge cu unii tonii măreții și cu cuvinte desprețuitore acuzarea ce i s’a adus și de către d. Lăzărescu ca data unu concediu siliții judelui instructor de la Giurgiu în timpulu alegerii colegiului alu IlI-lea, nici nu era în București, rice, cându s’a datö acelui judeniu congediu după cererea ce făcuse, și directorele ministeriuluî i a acordatu acelu congediu flindö cestiunea curata de administrațiune. Prin urmare guvernulö nu ingratu întru nimicit în alegerea de le Giurgiu, și acuzările neîntemeiate ale d-lui Lăzărescu nu tindă de câtă la discreditarea autorității, acasărî pe cari se respinge, pentru demnitatea acestei autorități. D. M. Costachi, prin ministru, ruga pe cameră se țină și mană,liua sântului Petru, ședință publică, căci mâne espiră și cele 15 dile pentru care Camera a foștii convocată și va trebui se citescu mesagiului de prorogare. Ședința se rădică. Ședința de Luni, 29 luniu. Ședința se deschide la 12 ore dinți. Sumarulu ședinței precedinte se aprobă. D. Iepurenu, primulu ministru, citesce mesagiulu domnescu prin care se declară că trmenul pentru care a fostă convocată camera espirânduale și lucrările definitive constitutive ale adunării nefiind terminate, se prelungesce sesiunea camerei până la 3 iuliu viitoru. D. Bosie, raportorele secțiunii verificatóre, dă unele esplicări privitore la alegerea coleg. III de Vlașca. P 1 Campinenu arăta că secțiunea a fostü tota de acordă, în ce priveste alegerea coleg.ii de Vlașca, în a constata că la acestă colegiu a fostă ingerință mare din partea administrațiunii, că invasiune a forțeî armate nechiămate de biurcă. Secțiunea s’a întrebată, acea ingerință ar fi putută fi are ea din partea candidatului contrară guvernului? Acesta nu e probabile. Chiară procurorele curții de apelu, d-in Iorgulescu, Ienerü Onescu și a cărui seriositate o cunosce și d-sea și care a fostătrimisă le Giurgiu, constată prin procesură seu verbale că forța publică a intrată in sală, cea ce probeza ingerința manifestă a guvernului în alegeri (aplause.) Cum că este adecvată că guvernul v a ingeratü in alegeri, și mai alesă ministrulu de interne, acesta o va dovedi cu acte. Va dovedi căd. Iepurenu e partisanü alü lovituriloru de statu. D-sea nu vice cu nici unu spiritu de patimă se constate complicitatea guvernului in alegeri. Ore d. ministru nu e respunsélore, cându unu agentă alü d-lui, prefectură, vine și ingeréza pe faclă, și apoi îlă vedemu nepedepsitu, se^endă prefectu, dăndu-se astefelö celă mai mare blamă libertății alegerilorü ? Trecutul d-luî Iepurenu s’amintesce camerei cu date fatale. In trecutulu politică alü d-luî Iepurenu sa vede provocarea făcută de d-uîla uă lovitură de Stată. Se va incerca se arate în done cuvinte acela trecută. Regimele constituționale s’a rădicată la noi de la 1859. După trei ani de la a lui înființare, a venită unu glasd, care a țjisu se râdicămu de la țară, de la represintanții și puterea șisă dămă guvernului în modă discreționarii. Acelă glasa era ală d-lui Iepurenu! D. Câmpinenu citesce propunerea făcută de d. lepurénu în camera de la 1862, d’a se da puterii esecutive tótu autoritarea d’a lua ori-ce mesurî pentru particulari. D. Iepurenu. Póte după mórtea lui Barbu Catargiu!. . . D. Campinénu. Etă dérü cumü este d. Iepurénu pentru constituțiune, cumu a fostu și în trecută! Veilendu acumu trecutulu, se vtnimü la presente. D. lepurénu vine la ministerü chiămatn de Domnitori. Vrea sc’șî facă uă cameră c’u5 majoritate a sea și ingereză. Dére, cându prinde atâtu de manifesta unu prefecte cu ingerința vedită, de. ce ce Ui puțina acela prefectu se nu fie pedepsita? Fie dorit că ingerința au fostu, de că nua fostu. d. ministru a luata solidaritatea tutorii faptelor prefectului prin nedestituirea lui. Secțiunea a constatata cu imparțial tate lucrurile. D. Gogoșin s’a aies la Giurgiu 'n colegiulu III sub influința fatale a guvernului , alegerea d-lui e pătată d’acesta ingerință. Declară dére că va vota toto-d’auna în contra guvernului, care comite fără delipi, precum și contra validării alegeri d-lui Gogoșiă, cu condițiune totu-d’odata ca și guvernulu se’șî iea partea de pedepsa. D. Al. Lahovari, ministru de justiția, susține că d. Gogdșiă a foști deputata în 3 camere deosebite, pe cându d. I. Câmpinenu intră pentru prima ora ’n cameră și încă sub presiunea acestui guvernul la voce. Pentru a doua ora! D. Al. Lahovari, urmând fi : D. Niță Gogoșiă e deputatului Giurgiului și d-lui nu este amice ale guvernului actuali, ca se le facă pe d-sen a’să susțină pentru vrine interesu. S’acusă prestidiule de violință și de ingerință, și se ’ntreba cum de nu lua destituita guvernule, cum de i se iea solidaritatea ? Guvernule. In facia faptelor, vine se respundă cu modestie și cu respecta, dove nici de cumű c’uă slăbiciune care are dovedi in contra consciinței ce are. Guvernul a facut la Giurgiu că anchetă și acea anchetă e favorabile guvernului. Chiămarea armatei nua fost ilegale; armata a fost chiămată de primară și 30 alegători ca se liniștescă unele sgomote. D. ministru susține dup’aceia că trebuie se fie uă forță, uă poliție publică mai inainte de 9 ore In localulu alegerii* maî ’nainte de constituirea biroului provisoriu (Zgomote. Voci, io locală nu). Pene la ora 9 localulu nu e aia nimuluî și saru puté ca unii ómeni fără dreptu de alegetorî, cari formeza ceia ce se numesce basde, se ocupe localele alegeriloru și se facă scandalii. Trebuie dérö ca guvernulö semăn^c ordinea. i In urma guvernului vine primarulé; glincî ele mănține ordinea și ele are dreptulu se ție poliția. După primară vine biroulu provisoriu. După biroulu provisoriu vine cela definitiva. Acesta e succesiunea î n alegeri. La instalarea biroului se face conflicte de cei ce vor a se pute mâna pe birouri cu speranță c’o vom pune și pe alegeri. Déci in camera României și s’au facutö scene zgomotase la instalarea biroului provisoriu, in cameră, unde simte ómeni distinși deși alegătorii colegiului III suntț puțină bine crescuți. . . Voci. Protestămă! Ne faceți reö crescuțî ! D. Radu Mihhaiu. Protestant. Chlămațî la ordine pe miniștri, d-le președinte, creș tea, domnule ministre, retrage’țî cuvêntule. D. Dobrescu: Se insultă comercianții, și camera tace!. . .Zgomotele și protestările sunt neî ntrerupte și î n acesta interval) președintele sună mereu clopotule ca se facă tăcere. Unii afirmă a fi auiistü că președintele are fi chiamate pe ministru la ordine. Noi ense n’ama auijitu din causa zgomoteloru). După câteva minute președintele, redende că zgomotele și protestele nu mai anccléza, trântinde clopotul, suspende șdința fără consultarea adunării, pe mai multe minute. După redeschiderea ședinței, d. ministru de justiția Lahovari declară că’șî retrage espresiunile care au pututu ofensa pe deputați. Explică apoi că a ’oțelesu ș’a sisu că e rea-crescere din partea acelorü ómeni fără drept a de alegători și perturbatori, cari vinu și ocupă sală de alegere. Miniștrii sunt mereu întrerupți d’uă parte a camerei și puși la felu de feră de acusațiune de câteva zile incoce. Acésta grea posițiune, ce ’șî aă luații, o sete. Sciă că, décá se apucă cineva se bată ferul, la arșița sorelui, e arse. Dérouă dată ce s’au alese acésta meseria, trebuie S’o ducă, trebuie dére se fiă sculațî și ei, de greșesc și câte ceva și ascultați, căci ei nu sunt în aceiași posițiune ca deputații care’i acasă. Confirmându’șî discusiunea, dice că’n- nici uă societate constituită nu se pate se nu fie la unu moment a dato că autoritate precare care se mențină ordinea dintre intervale la alegeri. In legea nóstra electorale e una momenta ciudata. Gândű primarul deschide colegiile, partitele opuse vina și se luptă pentru președintele provisoriu, cele mai bătrânű. E imposibile ca întruna sau cealaltă din partite se nu se gasescá une alegetore mai bătrane de cătu toți... Ei bine, cine constată etatea lorű ? Toti alegătorii partitelorü ! D’aci nascü certe, confliste bătăi. Cine póte dore în aceste timpe mâniác ordinea, bătăile, violențele ? Treime prin urmare se fiă un autoritate órocare, căci la din contra violențele trece ori ce limite. Primarulödérit are dreptuli de poliție î n acesta timp, primarulö are drepții se chiăme forța publică, se impuie pacea. La Giurgiu primarul, cu 30 alegetori, a chiamatu forța publică și a intrată în colegiu, care era plină de om, nu fără drepte de alegători. N a intratö prefectulu, ci forța publică și asta-felu s’a impusu și restabilită ordinea. D. Lăzărescu de ce ci a verjută pe prefect lovindö pe ament. Aceste faptă este cu totulu de pedepsire, de s’aru constata adeveratu. Déru în raporturile făcute, fie ale procurorelui locală fie ale aceluia alu curții, nu se spune nimicö de acesta. Și d-ar a fi fosta bătutu cineva, unde e petiția, reclamarea lui că a fosta bătuta ? Elă dorm că nu se constată cu nimicö culpabilitatea prefectului ! Procurorulu curții, d. Iorgulescu, acrisă d. Campinenu, nu e de vină, ci guvernule. Zoro nu guvernule a facute raportule procurorelui. Cándu s’a trimisu d. procurore Iorgulescu la Giurgiu, guvernule se ’ngrijia d’altcceva decâtă de d. Lăzărescu și Papiu, ori cată are fi dorit de importanți: atunci guvernule era Ingrijirü ș’ocupatQ cu cele din capitale. Cum a mai avea vreme ele se redacteze raportule pentru Giurgiu și seie dea d-itiî procurore ? Apoi décá se recunosce procurorelui onorabilitatea, cume ziceți că guvernule i-a impusű raportule? Se ’mpacă acestea una cu alta ? După d. Campinenu totu guvernule este culpabile, elu a găsită pene aci totu ín regula, totulu bina și elu a venito ș’a corupta, a vițiatu totă și ș’a adusă deputați guvernamentali, insultându astefele pe unii din deputați cari n’au opiniele d-luî Campinenu ș’amiciloru d-luî politici, D. Iorgulescu e oneștii; e téperű și destula de susü; n’avea déré ce spera de la acesta guvernu. Déruse, va dice că d. Iorgulescu sV informată rea, n’a cercetată bine, a procedată cu ușurință. Guvernulö onsé n’ari altă raportă despre cele petrecute la Giurgiu, de cătu alü d-lui Iorgulescu și trebuie se crezu p acela. Trebuie în casulű d’a susțină că guvernule a facute ingerințe, sau se presupuneți complicitatea guvernului cu d. Iorgulescu, sau că d-luî se fi fostu ușorii. Încă uă dată cnse guvernule nu putea judeca de câtu după acela raportă. Trainite țî uă anchetă, constați că prefecturi e culpabile, și elu va fi isbitil, va fi sacrificata, pedosita, s’alegerea infectată de ingerința sea va fi casată. Declară că d-sorui (miniștrii) primescu întrega răspundere a faptelorö d-loru, le supune la judecata națiunii și chiara a istoriei, déca ea se va pleca adice ceva deaceste desordine, căci sunt siguri că ’n viitoru nu se va prelungi asemenea stare de lucruri.