Romanulu, iulie 1870 (Anul 14)

1870-07-10

ANULU ALU PATRU-SPREZECELEA Administrațiunea la Pasagiului Roman, No. 1.— Redacțiunea Strada Colțea No. 42. VINERI, 10 IULIU 1870. VOIESCI ȘI VEI PUTE abonamente L. n. L. n. Uni anu .... în capitale 48 districte 58 Sese lunî „ 24 „ 29 Trelluni „ 12 „ 15 Uilună „ „ 5 „ 6 Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei. Unii exemplari 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANTINTITIKÎ L. b. Linia de 30 litere. ....................— 40 Inserțiuni și reclame, linia ... 2 — EUMINEZATE ȘI VEI FI Pentru abonamente și anunțurî a se adresa, la Bucuresci, la Administrațiunea Jiarului. In Districte, la corespondințiî se» și cu poșta. BA 3? ARIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain, Rue de l'ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurî: La d-iî Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIEN A Pentru abonamente : La d. G. B. Popovicî, 16 Fleisehmarkt. Pentru anunțiurî: La domniî Hausenstein și Vogler, 11. Neuermarckt. Dintre cari împregiurărî întrunirea ce vrea se se facă IN SALA SLĂTINEANU, asta séra, la 10 Iuliu S.A. AMENTATT. Una alta anunțiă va face cunoscută taiua viitórei întruniri. SERVITXU TELEGRAFICII ALE ROMANILOR BERLIN, 19 Iună, Parlamentul, deschidondu-se, discursul regelui chiamă luptă armelorrega Germania, pentru a apăra Germania contra violintelor unui cuceritorö străinii. D. de Bismark i-a comunicată că dechlararea resbelului a sosită. MUNICH. Comitatul Camerei a oferizit sa propusă neutralitatea armată. CONSTANTINOPOLE. Reserva armatei oto mane este chrămată suptă arme. VIENA. Gazeta oficiale publică oprirea esportațiunii de cai. LONDON. Engliteza a proclamată Îndată neutralitatea iei. BERNA, Francia și Prusia au recunoscută neutralitatea Elveției. BERLIN, 18 Iulie.— Regele, primindă adresa municipalității, a sisa: „Nu suntu responsabile de acesta resbelu. Dumnezieo scle j dă că trebuia se refusa provocațiunea. Afirimațiunea ce am primitu de prin tóte părțile din Germania, precum și de peste mare, m’au < intaritu și implutü de conființă. Mari sacrificiî se voru cere poporului meu. Suntem , resfațați de victoriei^ cm am*J^urtatp atâtQ j de repede In cele doi^^și cele dericite. De ■ astă dată ensă nu neag[din aștip de lesne, dără sciu ceea ce am a spera de la armată, i acesta instrumentă care decide succesulu. Sciu asemenea ce trebue a spera de la cei cari au vocațiunea a vindeca rănile și durerile ce va causa resbelulu.“ Regele, terminândă, mulțămi pentru cāldurósa primire ce’i s’a facutü la 15 ale curentei. BRUXELE, 18 Iulie. — D. de Bismark asecuză pe guvernă, prin uă telegramă, că va respecta neutralitatea Luxemburgului, întrucâtă o va respecta și Francia. Monitorulu Belgiei publică un decret prin care se prohibă provisoriu orice esportațiune de cai pe tota întinderea fruntariei. VIENA, 19 Iulie. — Comunicațiunile telegrafice dintre Germania de Nord și Francia se află Întrerupte. Servițiulă privată ală Monitorului.] BERLIN, 17 Iulie. — Principele regale ală Prusiei va lua comanda generale a armatelord Statelor de Sud. MUNSCH, 17 Iulie.— Zcrisori, regele a subscrisă ordinulu pentru mobilisarea întregii armate. BERLIN, 18 iulie. — Municipalitatea a remisă astăji regelui că adresă prin care II mulțămesce pentru merțmea demnității independinței naționale, mărturisindu’i totă d’uă dată devotamentul și iubirea poporațiunii." MUNSCH, 18 Iulie.— Ministrul de resbele a propusă Camerei deputaților d’a vota una credită de 26,700,000 fiorini. Șeful cabinetului a recomandată adoptarea acestei proposițiuni, deorece nu mai este vorba de candidatura tronului Spaniei, ci de uă cessiune germană. (Aplause generali). După consultațiunile ce au avuțit locă In comitate secretă, S’a decisă a se țină, astă seră, ședință consultativă In Cameră. Bucuresci, 2 Coptorii, 1870. Camera vorbi, constată situațiunea, și 50 de deputați, găsindă că i regimele pușcăriașiloră ș’alîi săngiu ] riloru nu ș’a sfîrșită încă misiunea, < ílü lăsară se și-o îndeplinescă și, străcurându-se pe la spatele mini- o strcloră, dispărură, ca flăcările acelea, i carii j 5că pe mocirle séu pe ose ] minte, făcendă se créda pe cei simplii că ele le voră dauă comoră. Misiunea noistră deja fiindu în deplinită în acestă privință, nu nei mai remăne d’uă cama dată de câtă a lumina și părțile acelea, cari au remasa ăncă ceva mai întunecase. < Intre părțile acestea, este și cestiunea financiariă, despre care vomă zicei astăzi câteva cuvinte. D. Ion Ghica, provocată în Cameră în privința causelor, cari l’aă oprită d’a primi ministerială, zise: „Situațiunea financiară era grea; bugetulă era votată cu ună mare deficită; situațiunea era anormale; nu puteamü chieltui una milionasi jumătate pe lună fără unü votü alți Camerei, mai alesă ală Camerei Deputațiloră, Camera financieloră. Asia dérü nu 9Îfra venituriloră ș’a cheltuielilor ă a fostă greutatea, ci că nu puteam chieltui fără unu votu alți Camere?. “ Miniștrii se făcură că n’audă și nu ’nțelegă. Cei 50 de deputați, carii susțină guvernulă, se făcură că n’audă și nu ’nțelegă, ș’astăfe să se consfinți pe tăcute uă nouă violare a regimului parlamentară, care va costa «cumpu pe uindibuitori, căci de punga loră este vorba. Ministerial Iepureri a primită puterea, deră n’a voită a merge , naintea Camerelor, pentru a le cere, său se reguleze situațiunea , financiar să seă se să autorize a face acea chieltuiala straordinariă, penei ce va veni Camera cea nouă. Ministerial Iepureni merge și mai departe. Convocă uă Cameră nouă și nu vine naintea iei pentru a-i cere ecilibrarea bugetului și restabilirea legilor constituționale și financiarie. Face și mai multă: elă Îi declară că nu-i permite a se ocupa de cătă de verificarea titlurilor și nu-i acordă vieță de cătăi pe țișnitele, pe restimpuri și cu cea mai măsurată economie. 1 Ministerial Iepureanu scia că a este afară din lege, cândă chieltuiesce ună milionă și jumătate pe lună, fără consimțimântulă Camerei, s dă vine ’naintea Camerei celei nouă, 1 •ii întrună momentă cândii ea nu r putea trata cestiunea, împinge deciderea pentru lege și pentru națiune, pene a spune Camerei că financiele mergă pe rotile, luptă a domniei sale conducere. In aceste 1 intervale resbelulu se deciară. Elăsdie cumă s’ascundă și se scumpescă bani în timpii de resbelă; elă scie c’uă situațiune deja neregulată se va complica ș’agrava. O! Nu face nimică: elă nu cere Camerei nici uă sancțiune și nici ună con siliă, ș'o închide, rămâindă astă- i felă și în cestiunea financiariă afară 1 din lege. Bucură-te, fracțiune apururea cu- i rată! ! Ș’acumă, că d. Iepureanu și cu , bandele sale este Domnu asolută , ală națiunii și în mânele sale domnulă Ionescu, capulă Fracțiunii, în unire cu boierii vechi și noui, a încredințată viitoriulă națiunii, se dămă sema despre cele ce privescu resbelulu, înregistrândă aci chiară scriea că oștirea rusască a priimită ordine d’a se concentra spre darele vra apei, și lui nn wncentreză oștirea loră. Și ce ne pesă noue d’acesta ? va dice d. Iepureni și susțiitorii sei. Turcii dă datoriă a ne protege, și Rușii, de voră năvăli în țară, ei suntü amicii amiciloră noștri; ș’apoi nu pentru prima oară boiarii servescă pe Turci și pe Muscali!... DECLARAREA RESBELULUI IN CAMERELE FRANCESE, l’a citi tn Cameră espunerea pe care amu lesbătutu-o Io consiliu. „Modulă, In care ați primită declararea lóstru de la 6 Iuliu, dându-ne asecutarea că probați politica noutra și că puteam campa pe sprijinul a d-vóstru, ama începută de adată negociărî cu puterile străine pentru i obțină bunele lorii oficie; cu Prusia penru ca se recunosca legitimitatea pretensiunilor nóstre. „In aceste negociărî n’amu cerută nimiciile la Spania, pe ale cîreî susceptibilități nu mnimă se le desceptămă ș’a cărei neatiniare nu voimu s’o atingemü; n’amu lucrată îici pe lângă principele de Hohenzollern, pe c are’să considerămă ca acoperită de către ege; amu refusatü asemene d’a mesteca In discusiunea nóstra ori ce recriminare sau d’a face sarsă din obiectul la care o ’nuhisesema âncă de la ’nceputu. „Cea mai mare parte din puterile străine rau aretate forte grăbite d’a ne respunde, și au admisă, cu mai multă sau mai puțină căldură, dreptatea reclamării nóstre. „Ministeriulu afaceriloru străine prusianü a’nlaturat c cestiunea, pretindândă că nu cunoscea afacerea și că cabinetul de la Berlină rămăsese străină de dânsa. „Ama trebuită atunci se ne adresămă ânsuși regelui, ș’amă dată ordinea ambasadorelui nostru d’a merge la Ems lângă Maiestatea mea. „Recunoscândă că autorisase pe principele de Hohenzollern a primi candidatura ce’i fusese oferită, toto d’uă dată Regele Prusiei a susținută că remăsese străina negocierilor, urmate latre guvernulu spaniole și principele de Hohenzollern, că nu intervenise de cătă ca capitala familiei și de 100U Ca suveranu, ți va fiu luiiui iutium consultase consiliulu seu de miniștrii. Maiestatea sea recunoscunse că informase pe cornițele de Bismark despre acești diferiți incidinți. „Nu puteam considera aceste respunsurî ca satisfácátóre; mamü pututü se admitemü acastă deosebire subtile Intre suveranii și capulü familiei, ș’amă stăruită ca regele se consilieze și se impune la nevoie principelui Leopold să renunciare la candidatura mea. „Pe cândă discutama cu Prusia renunciarea principelui Leopold, ne veni d’acolo, de unde n’o asceptama, și ne fu presintati In 12 Iulie de către ambasadorele Spaniei. „Regele voindü se remănă striiQit de acastă renunțțare, li cerură să se s’asocieze — ■ — ■ ——• FOITIA ROMANULUI MERAN, O ri ari ulii unei tineri bolnave 10 Octombre, 9 ore séra. Ar amă făcută uă mulțime de lucruri. Dup’uă nópte urîte, tu care m’a urmărită fără ncetare vocea de miere a domnei cu inima de spirală, și nisce visuri î n cari ve cheamă crețurile falsului ei peru galbenă cu două bucle sdrențuite de fiecare parte a obrazului, m’amu desceptată scăldată ’n sudaré. Cu tóte acestea amă voită să ’mi învingă obosiala. Un cușcă mare de cafea mi-a gonită din minte pe sora ospitalieră și, fiindu că timpul ă era magnifică, amă eșită afară din casă. Pentru prima oră amă ințelesă ceva se șlică Sorele. Intr’adevĕrd, la nordu, n’aveme de câtă uă slabă copie a lui: e ună felă de brânză aurită, pe cândă aci e aură curată, d’uă strălucire fără semenü. Străbătăndă c’mă pasă Încetă stradele récorose și intunecase, unde ’mi e totă déu-1) A vedé „Romäculu“ de la 9 Iulie. Calea pe care a mersă puterea esecutivă, de la 20 Martie 1869 , pâne la sfărșitul lui Maiă 1870, e este deplină cunoscută de națiune. Redacțiunea acestui Jiară crede c că ș’a îndeplinită datoria, înregistrândă tóte actele guvernului. Domnia asolută a bandelor de pușcăriași, cunoscută și mărturită de marea majoritate a națiunii, fu constatată chiară în Cameră și chiară acumă, cândă împușcații din Pittesci mișcă încă în mormentul în care fură aruncați, și săngele vărsată nu s’a uscată de pe petrele straielor. Senatulă, desprețuită și insultată de guvernă, veni și se duse pe furiștă și pe tăcute, ca cumă membrii sei ară fi fostă nișce umbre ale trecutului, venite numai pentru a vede ș’a raporta, celoră cariină fostă, ceea ce ajunserămă a fi, la greu se resuflu, ajunseiü pe mica piatră iinaintea bisericei din orașă. Acestă piață l îvea cu totulü năgră și roșia de țărani de prin prejurü, gătiți de serbatare, cu jaquete impodobite cu postavii roșiii și cu pălării iu margini mari, împodobite cu pene. Era una din nenumeratele !oru serbătorî. Vorbiau adunați cete-cete și firesce nici unula dintrenșiî nu păru că ieam băgare se sămă pe tânăra bolnavă străină. Și eu, mai bine de câtu se m’amesteca la acésta mulțime de țerani, preferii a trece pe după biserică. Aci s’aflau mai multe morminte invechite și uitate a căroră privire ’mi inspiră seriose gândiri. Apucalü pe uliciora care duce în vale și mersei de araș ețjaî pe uă pătră la palele răpedei cărări pe care te sui pe Kuchelberg. Vedende la puțină depărtare ruinele castelului de Zéna, aședată priă stâncă care domnesce peste vale, voii se ’ncerea dacă puterile mî ară permite se mergu pănă acolo. Drumulu e destulă de largă, déra fcrierea lui déra silită, după câțî-va pași, se mă oprescu și se șețiu din nou. Totulu erea liniștită, nu s’audia de câtă șio ptitură apeloră Passerului, care curgeau la vale de mine, cândă limpezi și albastre, printre bogate vegetațiuni și bolți de viță, cându colcotinde și albe de spumă pe anul arradail nodului. Câțîva țărani scoborau Kuchelberguță cu care trase de mari soi suri. Absorbită ’n visuri, ude felu de dormitare mé coprindea, cândă d’uă dată mé 3cuturat, simijindu ceva umedü și rece care se punea pe mâna mea. Erea botulu unui dulău care s’oprise dinaintea mea cu stăpânului seii, mă mare personagiu bărbosu, ală cărui porü In desordine cădea pe fruntea și umerii sei. Se răsfimă ’ntr’uă felii de toporii și pălăria ’i. Împodobită cu pene de cocoșiți, c’uă codă de vulpe și alte blănuri, li da aerulu celu mai straniu. Aî fi <jisă că ’i uă stafia eșită din ruinele vechiului castel. Nu putui ascunde fiorului ce’mî causa acastă arătare. Omulu Începu se rjă Nu ’ti fie fiică, domnișără, nu suntu de câte una pândară care püijescu vitele castelului , ve<jendu-te de colo de susü, m’amu gânditu se viü se’țî cerü unu cruciarü ca se ’mi cumpara tutunu. — Mă grabiie d’a ’i da unu fir firica și mă sculai se plece, căci imi Inspira uă ore care groza. Vederea însă a unei monete albe, lucru din cele mai mari în acestă sérá, Ilii captivă atâtă de multu, în câtu voi se meînsocăscă și, mergându cu mine alături, mă subim cu grósa’i palmă. Nu puteamu de câtu se primescu acestu ajutore și n faptă mierea și necesaru , fără dănsul, ași fi ajunsă cu Igreü pănă la ruine. Elü dobândi ’ndatăsim D. Ollivier, urcăndu-se la tribună Iilie: „Onorabilulu meu amicu, d. de Gramont, fiindu repuntit la Senatu, voiu avea onorea patia mea prin discreta modestie cu care mĕ ’ntreba, merecherea ce’mi arĕta vorbindu despre dénsulü și despre afacerile sélé. Ce deose bire între acesta țeranji și nemilósa palavragiasca, care me ’mbiia ieri cu oferirea servițielor ei ! Tactură naturală ală țăranului câtă era de superiorii politeței preficate a aceleia ce noi o munimă a bunei societăți ! Privirea ruineloru de Zeno este admirabile. N’a mai remasa ín piciore de câtă capela și una singură turnă. Înconjurată de sfărimaturi acoperite cu ederă, unde se ’ncălzesc la sere familie ’ntregî de șiopărie. Totă felulă de buruieni aternă pe prăpastia în fundulă căreia Passerulu se sfarimă de numeróse colțuri. Conductorulu meă Imi spuse numele tutoră vecheloră castele și ale miceloră sătulețe din Etschthal, precumă și Înaltele vârfurî de prin prejura, cândă statui jasă pe iarba, cu dulăulă culcată lângă mine. In acestă momentă clopotele de la tóte bisericele sunară a*me<ja. Téranul își luă pelária. Își scose pipa din gură și se ’nclină ’ncetișoră făcându’șî cruce. Apoi, cândă clopotele Î ncetară, își puse iarășî pelaria, trase câtă-va din pipă și mĕ ’ntrebă de nu’mîerea fume. Trebui se ’i respundă că da, căci erama pré slăbită, ca se potQ se mergă din nou. Fără se ^ică uă vorbă, elă se scobori răpede pe povărnl și ulii la alți cărui verni suntu ruinele, și dispăru. După fiece minute veni uă fetiță tinerică care mi-a dusouă scală cu lapte, pâne și uă bucată de cosonacă. Pândarul ceruse tóte acestea pentru mi ne ; dérű, avéndii trébá ’n vlie, elü nu se mai putea mtarce. Copila ’mi dede totulu și mă lasă singură. Nici uă dată n’amu mâncată lapte mai buni. Trebuie se mărturisescu, spre rușinea mea, că mâncai totu și bunii ómen! n’avură se iea de câtO scara gotă. Nu fără ostenălă reeșitâ se ’i facu a primi câtîva bani, póte pentru că pânda-iulQ li oprise d’a primi. Câtü despre dênsula, nu l’amu mai vei juta și nu’i sciü nici măcarü numele. Ore acésta nu e uă adevărată aventură, și nu trebuie se resemna cu roșiu acăstă Ji ? 12 Octombre. Stăpâna casei mi-aduse prândură, déru ... póte se se răcăsă la pace ! N'ama poftă de mâncare; ânima ’mi bate tare de mânie și de nerăbdare. Suntu pe jumătate mortă, arendu, un cur3it de trei lungi ore, urechile obosite d’uă vecinică trăncăpăîă care nu se póte compara de câtü cu zgomotulu morii pe care apa o intorce; acesta servă celu puțină la ceva folositorü.