Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)

1870-09-12

ANULU ALU PATRO-SPRE-QEDELER _____ Adminisfcriețiuneft la P&st gralii roman, Ho, L - Bedacțâia mea f Strada Colțrefe Mo. 42. VOIESCE ȘI vei pute­ a­bonamente L. n. L. n. Doft­ană .... în capitale 48 districte 58 j Șese lunî „ „ 24 „ 29 Trei lunî n­r 12 „ 15 A.î lună n­r 5 „ 6 Abonamentele începu la 1 șî 16 ale lunei. Unii exemplarii 25 bani. Pnncia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Aus­tria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANTINTIUEI L. b. Linia de 30 litere.............................— 40 Inserțiuni și reclame, linia . . • 2 — Ne vină în tote filele, prin te­legrafii, cereri de abonare cu pro­misiunea d’a ni se trimite de ’n­­data costum­. Satisfacemű totü­de­­una cererile, însă adesea se intem­­plă că nici peste mai multe luni nu ni se trimite prețiului abonării. Administrațiunea Romanului cre­de deja că are dreptulü a cere ca esactitatea se fie reciprocă. SEH ¥ITIA TELEGRAFICII ALIU »© MANII MJI TOURS, 21 Septembre. Prusianii au in­trată la Panthievre ; eî­au evacuate depar­tamentul Rhinului-de-Suse, unde recrutarea pentru armata francese a reî nceputü. Garnîsona de la Toul a respinsa, In 19 Septembre, atacul a Prusianilor­, demontando (prinde în imposibilitate d’a mai funcționa) și sfárímándö tunurile lorü. Scriî particulare spunu că Prusieniî au fosta Învinși la 19 Septembre lângă Meudon, Sèvres, Athis și Lagny. FLORENZA, 21 Septembre. Generalii Ga­­dorna și Rangier au stabiliza condițiunile predării garnisonei papale de la Roma . Ita­­lianiî vor­ fi trimișî la tilvita­ Vechia, sră­­vinî în țerele lorb. TOURS, 22 Septembre. Prușiî s’aü aretatu a Nantes. LONDON. „ Daily telegraph “ Crede că Favre ară fi autorisatu a cedo­uă sută milione fiind­ sterlingî ca descaunare de resbely, precumi­ și domolirea fortărețelor­ respective și la estremitate neutralizarea Alsaciei și a Lorenului. Retractările Intre Favre și Bismark pentru condițiunile păcei, cari nu suntü încă cunoscute, se face la Lavariere. (Servij­iule privata al­ Monitorului). BERLIN, 21 Séptemére. —Principele re- galo alfi Prusiei a adresata reginei urmátó­­rea telegramă: „Versailles, 20 Septembre. „înconjurarea Parisului pe linia de la Versailles și Vincennes a fosta efectuată în­truna moda victoriosa de armata mea. Ina­­micuța a fostă aruncată peste­ră redută, perijéadu 7 tunuri. Perderile nóstre sunt­ mici.“ Regele Prusiei a trimis­ reginei urmato­­rea telegramă cu data de 20 Septembre: „Ieri diminuță mi s’a anunciată că ina­­micul­ a părăsita posițiunile séle spre Nord de Paris, Saint-Denys și Pierrefitte, când­ a vedutü că trupele nostre se apropiau. In minutulü acesta mi se anund­ă că ieri, după amârți, ală 5-lea corpă prusiana și alü 2-le bavarese, după ce au trecuta Senna lângă Villeneuve-St.-Georges, la sudula Parisului, au atacata 3 divisiunî ale generalului Vinoy pe înălțimele de la Sceaux, respingându-le peste forturile Parisului. [Inamiculu a per­­dută 7 tunuri și mulți prisoniari.“ MANDELSHEIM, (lângă Strasburg), 20 Septembre. — Luneta No. 3 a fosta luată astăzi după amerzi de un­ batalion din Land­wehr. Inamiculű a incetatü foculi pe la 8 ore sera. MUNICH, 20 Septembre. O Ieri uă lup­tă crâncenă a avuta focă între Villeneuve- St. Georges și Montrouge. Trei divisiuni din corpulü lui Vinoy, sprijinindu-se pe oă re­dută construită de curendü și efectuândo­uă eșire, au fosta respinse de alți 2-lea corpu alü armatei bavareze cu care s'a Împreunată mai târzji, alți 5-lea corpă de armată pru­siana, și capetele corpului alü 6-lea bava­­resti au capturata 7 tunuri și mai multa do­uă mii­ de prisoniarî. Inamiculű s’a re­trasa un neorânduiel?. [Servițiul particular alu țliariului „ Lloyd de Bucuresci.“) BERLIN [oficiale­, sorginte berlinese) 22 Septembre, 5 ore, 38 min. sera. Luptă vic­­toriosa la 17, 18 și 19 la înconjurarea Parisului. La Versailles 2000 garijî mobili prinși. SAMBATA 12 SEPTEMBRE 1870 Lumsrfezâ-TE șî vei fi Pentru abonamente și anunțiurî a se adresa: In Bucurescî, la Administrațiunea­­ Jiarului în Districte, la corespondenții sei și cu poșta XA. PRRIS Pentru abonamente: La d. Darras-Halleg­rain Hue de l'ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurî: La d-iî Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. Xi A YIENA Pentru abonamente : La d. G. R. Popovici, 15 Fleischmarkt. Pentru anunț­uri: La domnii Haasenstein­­.și Vogler, 11, Neuermarckt recenda chiară oceanulă, spre a sus­ține Domnitori............. La ce aă isbutită ?! Bucuresci, 23 popciune, 1870. Monitorulü de au­i publică trei telegrame asupra luptei dintre trei divisiuni ale corpului generaliului Vincy cu armata prusiană: una de a principele regale către regina, alta de la rege la acea­a’șî adresă, și a treia de la Munich. Principele regale spune că armata sea, adică ,o­ă armata Germaniei de Sud, în mișcarea sea de î mpresurare, a res­pinsă trupele francese. Regele știie că doue corpuri au respinsă trei divisiuni numai din corpul­ lui Vinoy, adică nici ună corpă în­­tregă contra a două corpuri întregi, și cu tote aceste nu arată că per­­derile Francesilor­ ar­ fi fostă con­siderabile. In fine depeșta din Mu­nich, concepută în cuvinte pom­pose, mărtureste că trei corpuri în­tregi s’aă luptată contra a trei di­visiuni francese, sprijinite pe uă re­dută: divisiunile au fostă respinse, dară reduta n’a fostă luată. Asta­deră, din aceste diferite serii, pentru noi rezultă că trei divi­siuni francese aă făcută acea­a ce este acumă planulă apărătoriloră Parisului d’a face­ eșiri parțiali prin cari se hărțuiescă necontenită pe asediatori, se le causeze cele mai multe perderi posibile, retragându­­se apoi în dosulă fortificațiunilor­. In totă casulă dură, decă cele trei divisiuni ale lui Vinoy au fostă a­­tacate în retragerea lor, spre Paris, seă deamnă tăcută să eșire asupra asediatorilor­, faptulă este că retra­gerea în dosulă fortificațiunilor­ nu trebuie se f­ă atribuită respingerii din partea Prusianilor­, căci, în ori­ce casă, chiară repurtândă cea mai strălucită victoriă, la urmă totă tre­buia se se retragă în dosulă forti­ficațiunilor­. Dacă trecemă de la telegramele Monitorului, la cele pe cari ni le trimite af­î servițiulu nostru tele­grafică, găsimă ceva cu multă mai clară și mai înveselitoră pentru ă­­nimele nóstre neliniștite. Vedemă că eroicii apărători ai cetății Tou respingă pentru a treia oră, într’un modă fulgerătoră, pe asediatori, de­­montăndă și sfărîmândă tote tunu­rile loră. Nu complimă mult, pe solrile particulare despre victoriele care nu pot­ fi de câtă ne însem­­nate, la Mendon, Sevres și cele­l­­alte, dera, cea­ a ce este positiva, e noua victoriă a garnisonei de la Toni. In momentul­ cândă scriseseră mă­nuțele de mai susü, primimă ună suplimentă ală Lordului de Bu­­curesci, care ne aduce depeștele pe care le reproducemă mai susă. La prima vedere, ele ară pute produce uă impresiune durerosă a­­supra cititorilor­ noștriî. Sósé, exa­­minăndă cu ore­ch­e atențiune, se vede lămurită că acele victorie, des­­pre cari vorbesc e prima depeștă, nu suntă altele de câtă totă lupta cu cele trei divisiuni din corpul­ lui Vinoy, căci totă despre Versailles vorbia și depeșia principelui regale,­­drn data de 19 — care este cea mai de pe urmă din depeșia Loydului, — o areta. Cele două mii de gazd­i mobili din acestă depeștă nu suntă de câtă totă acei­a despre cari vor­besce depeșia din Munich, țlicândă vagă: „mai multă do­uă milă. “ A doua depeștă a Llordului pare înspăimântătore, numai prin formi­­dabilea greșeală d’a pune Nante care este dincolo chiară de Tours, spre Atlantica, în loc­ de Mante, care este forte aprope de Paris, pe calea care merge la Rouen. Câtă despre a treia telegramă, de la London, care conține uă a­­aprețkre a unui șliarță englesă, sperămă că este cu totulă neî nte­­meiată, de­și dorimă pacea cu cea mai mare ardere. Voimă pacea, ânsă fără umilirea Franciei, ș’ar fi uău­­milire d’a primi acele condițiuni, pe care mliariulă englesă crede că Jules Favre ar fi autorizată a le primi. Ne așceptămă ca guvernulu Fran­ciei se primescă a do­uă descrău­nare de resbelă, căci, în definitivă, Francia trebuie se indure pedepsa de a fi suferită atâția ani ună gu­vernă care o ducea la peire; ar­mata francese a plătită val! cu pri­­sasă susținerea atâți ani a acelui re­gime ! Dóra atâte miliarde, derű de­­rîmarea forturilor­, deru chiară neu­tralizarea Alsacei ș’a Lorenei, ace­stea nu crede­mă nici uă dată ca Francia se le primiască, și va pre­feri mai bine se sacrifice până la celă mai de pe urmă apărătoră ală­iei, cu convingerea că singură mănține­­re atâta timpă a unei lupte te­ribile va fi d’ajunsă pentru a ni­mici tóte puterile Germanei, ș’a per­mite apoi Franciei se se rădice glo­­riosă și neumilită de luptă cenu­șia sângerândă, care’i va șterge și culpa d’a fi îngăduită atâția ani ună regiune care a adusă pe Fran­cia în cumpăna în care se află, și umilirea învingerilor­ suferite. Cândă vedeamă că guvernul­ principelui Carol profită întrună modă trădătoră pentru Romănia, de copilăresca mișcare de la Plo­­iescu, spre a presinta țara ca ar­­dendă pe ună vulcană de turbu­­rări și vedeamă și arezamă pri­­mejdiele ce uă asemene procedere grămădia asupra României, eamă acuzați de calomniatori, de omeni cari au recursă la ori-ce mijlóce „pentru scopuri perverse,“ cumă ne elicea "guvernulu. Ei bine­­ ju­dece și cugete acumă națiunea ro­mână, decă calomnii erau cele ce spu­­neamă și decă, din contra, preves­tirile nóstre nu plecau dintr’uă le­gitimă ’ngrijire de esistința Ro­mâniei dintr’uă justă apreciare a situațiunii ce ne-o creaă domnito­rii noștrii, judece acumti, cândă trădătărea purtare a puterii începe a da fructele sale. E că ce elice­ră corespondință din Constantinopole, cu data 31 Augustă, a Indepen­­dinței belgice: „Nesce ’ntrevorbiri s’au făcuta de curênd între sublima Portă și curțile inter­ sate pen­tru a se avisa la mijlocele d’a opri i Prin­cipatele Dunărene, unde partitele parü a se mișca, ori co­­ncercare de desordine, care, în împrejurările de faclă, ar ave de efectu complicarea ’ntr’anű moda grava a situațiu­nii generale. Turburările ivite de curendu la Ploiesci au rădicata In acea parte una adeverata pericula, și energia cu care au­toritățile române s’au purtata In contra per* turbatoriiorü daü pe l­­ c­ă temerile ce acesta stare da tu­ruri inspiră, mai cu sema ațiî, principelui Carol și guvernului seu. Déji principele României are nevoie se fiă susținuții­, ca se impună tăcerea partite­lor­ ostile și ca se facă 'n sfârșită se triumfe principiulu ordinii în țara pe care o guvernă. In acesta privință, d’altimintrelea, In­tre puterile interesate n’a fostă pene aci de câta uă schimbare de vederi și de impresiuni. Póta­­se pătrunde acum acești imprudinți produ­­cetorî de desordine de simțimentule respun­­derii ce cade ’n acésta oră asupra României vis-a-vis de intrega Europă, și renunțe la nesce întreprinderi care aiu atrage negreșita asupra țereî cele mai mari pericule. Trebuie se­ve^ă la ce se espunu­enșișî, făcendu ne­­cesariă u ă­ nțelegere a puteriloru pentru menținerea absolută a linișteî pe mar­ginea Dunării.“ Comenteze, judece și d­ică fie­­care Romănă cea­ a ce’î va spune inima mea, simțimântulă detorie, ce are d’a veghia asupra esistinței pa­triei sale! Ce se mai comentămă noi, când, grație silințelor­ guvernului, vedemă deja pe străini dicândű că „Prin­cipele României are nevoie re fiă susținută —din ț ară — ca se impună tăcere... strigătului de durere ce ese din pepturile intem­nițaților­ și torturațiloru... și că este necesariă uă înțelegere a puteriloru pentru menținerea asolută a liniștei“? Scopulă e dată pe faciă­— și nu de noi, calomniatorii­— a presinta Ro­mănia ca ună focară de turburări pentru ca astă­felă se fiă „necesariă „uă înțelegere a puteriloră în pri­vința susținerii principelui Romă­­niei“............... Tristă și ucidă­tare susținere este acea­a a puterii stră­ine!.. . . Cucerindă inimele, eră nu doborîndă capetele, ună tronă se susține! Fie­care inimă cuce­rită, este ună apărătore, fiă­care capă cădută, este un bombă de tună a­­runcată asupra tronului! S’aă ve^utű armate formidabile. ACADEMIA ROMANA. Cea d’anteiă ședință publică, ce societatea Academică Română avea se țină în decursulă sesiunea anului 1870, se anunțase, și Duminică, 6 Septembre, pe la orele 12 l­a lumea împlea calea ce duce la Universi­­ate, ale căreia intrări și săli erau plîne. Care era are puterea mote­­rnă a acestui mare concursă, și sor­gintea din care pleca ea ? Care era mterea ce atrăgea lumea întracelă oră? In condițiunile în cari s’a fă­cută estimpă acesta solemnitate, la care n’a asistată nici unulă din pu­ternicii ei patroni și protectori, ba nici chiară d. ministru ad-interim la culte și instrucțiune, puterea mo­­ternă n’a putută fi de­câtă imen­sele și realele beneficie ce acestă societate reversa asupra națiunei, care a salutată cu amare și respectă constituirea ei; era sorgintea, ani­­mele acelea, care n’aă încetată d’a simți și iubi totă cea-a ce e ro­­mănescă și contribui la înălțiarea națiunei loră. Membrii societăței A­­cademice a avută, credemă, vă pro­bă mai multă că entusiasmul, cu care Românii au salutată sosirea loră n’a fostă ună entusiasmă mo­mentană, spontaneă, necugetată, ci convicțiunea cea mai intimă a ani­­mei loră, convicțiunea care cresce și se întăresce împreună cu ei, și, convinși de speranția ce Românii au pusă în lucrările loră și de în­crederea cu care acceptă marile re­­sultate, voră îndoai forțele lor, spre a respunde la acceptarea națiunei române. La uă oră, sala era plină și de președinte. A. Treb. Lauriană, ocu­­pând o fotoliulă, anunță că ședința este deschisă și că la ordinea slilei e recepțiunea noului membru d. G. Sion, la discursul­ căruia va res­punde, în numele societății, d. V. A. Urechiă, D. G. Sion, urcându-se la tribună, ținu­t­ă discursă despre fabulis­tul Alesandru Donici, interesantă atăt din respectură istorică, câtă și din respectură literară, întrună stilă cu­rată românescă, elegantă, dórű ne­­imflatü, soiu se seducă adunarea in decursă de două ore, făcândă-o se vașlă în producțiunile intelectuali ale unei epoce, ca întruă oglindă, ânsăși acea epocă. Tabloul­ în care d. G. Sion descria caracterul­ și simțimintele fabulistului română, ad­mirabile cândO mă aretă rebelu ten­dinței și spiritului, timpului și îm­­prejurărilor, de trista memore cari ’lă împingeaă spre versificare, deve­­nin, sublimă, cândă ni­lă areta fu­­gindă de pedagogii ruși, și ascun­­zându-se ca se potă citi să mu­cedă psaltirie și bucovnă română, împrumutate de la fînlă preotului din sătulă de pe proprietatea pă­­rintescă. întracesă momenta erau puține animele din interiorul­ că­rora nu se înalță tributulă de ve­­nerațiune și iubire, datorita celui ce, în țară străină, nu trăia de­câtă pentru națiunea și limba mea! Episode, cari aretă­­ starea de ser­vitori ai desnaționalizării și de în­străinare, în care făcea boerimea

Next