Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)
1870-09-12
ANULU ALU PATRO-SPRE-QEDELER _____ Adminisfcriețiuneft la P&st gralii roman, Ho, L - Bedacțâia mea f Strada Colțrefe Mo. 42. VOIESCE ȘI vei pute abonamente L. n. L. n. Doftană .... în capitale 48 districte 58 j Șese lunî „ „ 24 „ 29 Trei lunî nr 12 „ 15 A.î lună nr 5 „ 6 Abonamentele începu la 1 șî 16 ale lunei. Unii exemplarii 25 bani. Pnncia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANTINTIUEI L. b. Linia de 30 litere.............................— 40 Inserțiuni și reclame, linia . . • 2 — Ne vină în tote filele, prin telegrafii, cereri de abonare cu promisiunea d’a ni se trimite de ’ndata costum. Satisfacemű totüdeuna cererile, însă adesea se intemplă că nici peste mai multe luni nu ni se trimite prețiului abonării. Administrațiunea Romanului crede deja că are dreptulü a cere ca esactitatea se fie reciprocă. SEH ¥ITIA TELEGRAFICII ALIU »© MANII MJI TOURS, 21 Septembre. Prusianii au intrată la Panthievre ; eîau evacuate departamentul Rhinului-de-Suse, unde recrutarea pentru armata francese a reî nceputü. Garnîsona de la Toul a respinsa, In 19 Septembre, atacul a Prusianilor, demontando (prinde în imposibilitate d’a mai funcționa) și sfárímándö tunurile lorü. Scriî particulare spunu că Prusieniî au fosta Învinși la 19 Septembre lângă Meudon, Sèvres, Athis și Lagny. FLORENZA, 21 Septembre. Generalii Gadorna și Rangier au stabiliza condițiunile predării garnisonei papale de la Roma . Italianiî vor fi trimișî la tilvita Vechia, srăvinî în țerele lorb. TOURS, 22 Septembre. Prușiî s’aü aretatu a Nantes. LONDON. „ Daily telegraph “ Crede că Favre ară fi autorisatu a cedouă sută milione fiind sterlingî ca descaunare de resbely, precumi și domolirea fortărețelor respective și la estremitate neutralizarea Alsaciei și a Lorenului. Retractările Intre Favre și Bismark pentru condițiunile păcei, cari nu suntü încă cunoscute, se face la Lavariere. (Servijiule privata al Monitorului). BERLIN, 21 Séptemére. —Principele re- galo alfi Prusiei a adresata reginei urmátórea telegramă: „Versailles, 20 Septembre. „înconjurarea Parisului pe linia de la Versailles și Vincennes a fosta efectuată întruna moda victoriosa de armata mea. Inamicuța a fostă aruncată pesteră redută, perijéadu 7 tunuri. Perderile nóstre sunt mici.“ Regele Prusiei a trimis reginei urmatorea telegramă cu data de 20 Septembre: „Ieri diminuță mi s’a anunciată că inamicul a părăsita posițiunile séle spre Nord de Paris, Saint-Denys și Pierrefitte, când a vedutü că trupele nostre se apropiau. In minutulü acesta mi se anundă că ieri, după amârți, ală 5-lea corpă prusiana și alü 2-le bavarese, după ce au trecuta Senna lângă Villeneuve-St.-Georges, la sudula Parisului, au atacata 3 divisiunî ale generalului Vinoy pe înălțimele de la Sceaux, respingându-le peste forturile Parisului. [Inamiculu a perdută 7 tunuri și mulți prisoniari.“ MANDELSHEIM, (lângă Strasburg), 20 Septembre. — Luneta No. 3 a fosta luată astăzi după amerzi de un batalion din Landwehr. Inamiculű a incetatü foculi pe la 8 ore sera. MUNICH, 20 Septembre. O Ieri uă luptă crâncenă a avuta focă între Villeneuve- St. Georges și Montrouge. Trei divisiuni din corpulü lui Vinoy, sprijinindu-se pe oă redută construită de curendü și efectuândouă eșire, au fosta respinse de alți 2-lea corpu alü armatei bavareze cu care s'a Împreunată mai târzji, alți 5-lea corpă de armată prusiana, și capetele corpului alü 6-lea bavaresti au capturata 7 tunuri și mai multa două mii de prisoniarî. Inamiculű s’a retrasa un neorânduiel?. [Servițiul particular alu țliariului „ Lloyd de Bucuresci.“) BERLIN [oficiale, sorginte berlinese) 22 Septembre, 5 ore, 38 min. sera. Luptă victoriosa la 17, 18 și 19 la înconjurarea Parisului. La Versailles 2000 garijî mobili prinși. SAMBATA 12 SEPTEMBRE 1870 Lumsrfezâ-TE șî vei fi Pentru abonamente și anunțiurî a se adresa: In Bucurescî, la Administrațiunea Jiarului în Districte, la corespondenții sei și cu poșta XA. PRRIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain Hue de l'ancienne comedie, 5. Pentru anunțiurî: La d-iî Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. Xi A YIENA Pentru abonamente : La d. G. R. Popovici, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțuri: La domnii Haasenstein.și Vogler, 11, Neuermarckt recenda chiară oceanulă, spre a susține Domnitori............. La ce aă isbutită ?! Bucuresci, 23 popciune, 1870. Monitorulü de aui publică trei telegrame asupra luptei dintre trei divisiuni ale corpului generaliului Vincy cu armata prusiană: una de a principele regale către regina, alta de la rege la aceaa’șî adresă, și a treia de la Munich. Principele regale spune că armata sea, adică ,oă armata Germaniei de Sud, în mișcarea sea de î mpresurare, a respinsă trupele francese. Regele știie că doue corpuri au respinsă trei divisiuni numai din corpul lui Vinoy, adică nici ună corpă întregă contra a două corpuri întregi, și cu tote aceste nu arată că perderile Francesilor ar fi fostă considerabile. In fine depeșta din Munich, concepută în cuvinte pompose, mărtureste că trei corpuri întregi s’aă luptată contra a trei divisiuni francese, sprijinite pe uă redută: divisiunile au fostă respinse, dară reduta n’a fostă luată. Astaderă, din aceste diferite serii, pentru noi rezultă că trei divisiuni francese aă făcută aceaa ce este acumă planulă apărătoriloră Parisului d’a face eșiri parțiali prin cari se hărțuiescă necontenită pe asediatori, se le causeze cele mai multe perderi posibile, retragânduse apoi în dosulă fortificațiunilor. In totă casulă dură, decă cele trei divisiuni ale lui Vinoy au fostă atacate în retragerea lor, spre Paris, seă deamnă tăcută să eșire asupra asediatorilor, faptulă este că retragerea în dosulă fortificațiunilor nu trebuie se fă atribuită respingerii din partea Prusianilor, căci, în orice casă, chiară repurtândă cea mai strălucită victoriă, la urmă totă trebuia se se retragă în dosulă fortificațiunilor. Dacă trecemă de la telegramele Monitorului, la cele pe cari ni le trimite afî servițiulu nostru telegrafică, găsimă ceva cu multă mai clară și mai înveselitoră pentru ănimele nóstre neliniștite. Vedemă că eroicii apărători ai cetății Tou respingă pentru a treia oră, într’un modă fulgerătoră, pe asediatori, demontăndă și sfărîmândă tote tunurile loră. Nu complimă mult, pe solrile particulare despre victoriele care nu pot fi de câtă ne însemnate, la Mendon, Sevres și celelalte, dera, cea a ce este positiva, e noua victoriă a garnisonei de la Toni. In momentul cândă scriseseră mănuțele de mai susü, primimă ună suplimentă ală Lordului de Bucuresci, care ne aduce depeștele pe care le reproducemă mai susă. La prima vedere, ele ară pute produce uă impresiune durerosă asupra cititorilor noștriî. Sósé, examinăndă cu oreche atențiune, se vede lămurită că acele victorie, despre cari vorbesc e prima depeștă, nu suntă altele de câtă totă lupta cu cele trei divisiuni din corpul lui Vinoy, căci totă despre Versailles vorbia și depeșia principelui regale,drn data de 19 — care este cea mai de pe urmă din depeșia Loydului, — o areta. Cele două mii de gazdi mobili din acestă depeștă nu suntă de câtă totă aceia despre cari vorbesce depeșia din Munich, țlicândă vagă: „mai multă două milă. “ A doua depeștă a Llordului pare înspăimântătore, numai prin formidabilea greșeală d’a pune Nante care este dincolo chiară de Tours, spre Atlantica, în loc de Mante, care este forte aprope de Paris, pe calea care merge la Rouen. Câtă despre a treia telegramă, de la London, care conține uă aaprețkre a unui șliarță englesă, sperămă că este cu totulă neî ntemeiată, deși dorimă pacea cu cea mai mare ardere. Voimă pacea, ânsă fără umilirea Franciei, ș’ar fi uăumilire d’a primi acele condițiuni, pe care mliariulă englesă crede că Jules Favre ar fi autorizată a le primi. Ne așceptămă ca guvernulu Franciei se primescă a două descrăunare de resbelă, căci, în definitivă, Francia trebuie se indure pedepsa de a fi suferită atâția ani ună guvernă care o ducea la peire; armata francese a plătită val! cu prisasă susținerea atâți ani a acelui regime ! Dóra atâte miliarde, derű derîmarea forturilor, deru chiară neutralizarea Alsacei ș’a Lorenei, acestea nu credemă nici uă dată ca Francia se le primiască, și va preferi mai bine se sacrifice până la celă mai de pe urmă apărătoră alăiei, cu convingerea că singură mănținere atâta timpă a unei lupte teribile va fi d’ajunsă pentru a nimici tóte puterile Germanei, ș’a permite apoi Franciei se se rădice gloriosă și neumilită de luptă cenușia sângerândă, care’i va șterge și culpa d’a fi îngăduită atâția ani ună regiune care a adusă pe Francia în cumpăna în care se află, și umilirea învingerilor suferite. Cândă vedeamă că guvernul principelui Carol profită întrună modă trădătoră pentru Romănia, de copilăresca mișcare de la Ploiescu, spre a presinta țara ca ardendă pe ună vulcană de turburări și vedeamă și arezamă primejdiele ce uă asemene procedere grămădia asupra României, eamă acuzați de calomniatori, de omeni cari au recursă la ori-ce mijlóce „pentru scopuri perverse,“ cumă ne elicea "guvernulu. Ei bine judece și cugete acumă națiunea română, decă calomnii erau cele ce spuneamă și decă, din contra, prevestirile nóstre nu plecau dintr’uă legitimă ’ngrijire de esistința României dintr’uă justă apreciare a situațiunii ce ne-o creaă domnitorii noștrii, judece acumti, cândă trădătărea purtare a puterii începe a da fructele sale. E că ce eliceră corespondință din Constantinopole, cu data 31 Augustă, a Independinței belgice: „Nesce ’ntrevorbiri s’au făcuta de curênd între sublima Portă și curțile inter sate pentru a se avisa la mijlocele d’a opri i Principatele Dunărene, unde partitele parü a se mișca, ori concercare de desordine, care, în împrejurările de faclă, ar ave de efectu complicarea ’ntr’anű moda grava a situațiunii generale. Turburările ivite de curendu la Ploiesci au rădicata In acea parte una adeverata pericula, și energia cu care autoritățile române s’au purtata In contra per* turbatoriiorü daü pe l că temerile ce acesta stare da tururi inspiră, mai cu sema ațiî, principelui Carol și guvernului seu. Déji principele României are nevoie se fiă susținuții, ca se impună tăcerea partitelor ostile și ca se facă 'n sfârșită se triumfe principiulu ordinii în țara pe care o guvernă. In acesta privință, d’altimintrelea, Intre puterile interesate n’a fostă pene aci de câta uă schimbare de vederi și de impresiuni. Pótase pătrunde acum acești imprudinți producetorî de desordine de simțimentule respunderii ce cade ’n acésta oră asupra României vis-a-vis de intrega Europă, și renunțe la nesce întreprinderi care aiu atrage negreșita asupra țereî cele mai mari pericule. Trebuie seve^ă la ce se espunuenșișî, făcendu necesariă u ă nțelegere a puteriloru pentru menținerea absolută a linișteî pe marginea Dunării.“ Comenteze, judece și dică fiecare Romănă cea a ce’î va spune inima mea, simțimântulă detorie, ce are d’a veghia asupra esistinței patriei sale! Ce se mai comentămă noi, când, grație silințelor guvernului, vedemă deja pe străini dicândű că „Principele României are nevoie re fiă susținută —din ț ară — ca se impună tăcere... strigătului de durere ce ese din pepturile intemnițaților și torturațiloru... și că este necesariă uă înțelegere a puteriloru pentru menținerea asolută a liniștei“? Scopulă e dată pe faciă— și nu de noi, calomniatorii— a presinta Romănia ca ună focară de turburări pentru ca astăfelă se fiă „necesariă „uă înțelegere a puteriloră în privința susținerii principelui Romăniei“............... Tristă și ucidătare susținere este aceaa a puterii străine!.. . . Cucerindă inimele, eră nu doborîndă capetele, ună tronă se susține! Fiecare inimă cucerită, este ună apărătore, fiăcare capă cădută, este un bombă de tună aruncată asupra tronului! S’aă ve^utű armate formidabile. ACADEMIA ROMANA. Cea d’anteiă ședință publică, ce societatea Academică Română avea se țină în decursulă sesiunea anului 1870, se anunțase, și Duminică, 6 Septembre, pe la orele 12 la lumea împlea calea ce duce la Universiate, ale căreia intrări și săli erau plîne. Care era are puterea moternă a acestui mare concursă, și sorgintea din care pleca ea ? Care era mterea ce atrăgea lumea întracelă oră? In condițiunile în cari s’a făcută estimpă acesta solemnitate, la care n’a asistată nici unulă din puternicii ei patroni și protectori, ba nici chiară d. ministru ad-interim la culte și instrucțiune, puterea moternă n’a putută fi decâtă imensele și realele beneficie ce acestă societate reversa asupra națiunei, care a salutată cu amare și respectă constituirea ei; era sorgintea, animele acelea, care n’aă încetată d’a simți și iubi totă cea-a ce e romănescă și contribui la înălțiarea națiunei loră. Membrii societăței Academice a avută, credemă, vă probă mai multă că entusiasmul, cu care Românii au salutată sosirea loră n’a fostă ună entusiasmă momentană, spontaneă, necugetată, ci convicțiunea cea mai intimă a animei loră, convicțiunea care cresce și se întăresce împreună cu ei, și, convinși de speranția ce Românii au pusă în lucrările loră și de încrederea cu care acceptă marile resultate, voră îndoai forțele lor, spre a respunde la acceptarea națiunei române. La uă oră, sala era plină și de președinte. A. Treb. Lauriană, ocupând o fotoliulă, anunță că ședința este deschisă și că la ordinea slilei e recepțiunea noului membru d. G. Sion, la discursul căruia va respunde, în numele societății, d. V. A. Urechiă, D. G. Sion, urcându-se la tribună, ținută discursă despre fabulistul Alesandru Donici, interesantă atăt din respectură istorică, câtă și din respectură literară, întrună stilă curată românescă, elegantă, dórű neimflatü, soiu se seducă adunarea in decursă de două ore, făcândă-o se vașlă în producțiunile intelectuali ale unei epoce, ca întruă oglindă, ânsăși acea epocă. Tabloul în care d. G. Sion descria caracterul și simțimintele fabulistului română, admirabile cândO mă aretă rebelu tendinței și spiritului, timpului și împrejurărilor, de trista memore cari ’lă împingeaă spre versificare, devenin, sublimă, cândă nilă areta fugindă de pedagogii ruși, și ascunzându-se ca se potă citi să mucedă psaltirie și bucovnă română, împrumutate de la fînlă preotului din sătulă de pe proprietatea părintescă. întracesă momenta erau puține animele din interiorul cărora nu se înalță tributulă de venerațiune și iubire, datorita celui ce, în țară străină, nu trăia decâtă pentru națiunea și limba mea! Episode, cari aretă starea de servitori ai desnaționalizării și de înstrăinare, în care făcea boerimea