Romanulu, septembrie 1870 (Anul 14)

1870-09-17

ANULU ALA PATRU-SPRE­ZECELEA Administrațianea ta P&sagrului Roman, No. L— Bleflaoț­anea Strada Colțea­no. 42. VOIESGE ȘI VEI PUTI ABONAMENTE s. n. L. n. anu anu .... în capitale 48 districte 58 Ș&e luni „ „ 24 „ 29 Trei luni „ „ 12 „ 1& 0îi lună „ „ 5­­ 0,6 Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei-Uni exemplară 25 bani. Francia, Italia și Anglia trimestru franci 20 Austria și Germania trim. fl. arg. v. aus. 7 ANTINTITIKÎ L. b. T linia de 30 litere. .......................— 40 Inserțiuni și reclame, linia . . • 2 — ARTICLELE NEPUBLICATE SE VOR U ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA. JOUI, 17 SEPTEMBRE 1870 LUMINEZA­ TE și ^EI FI Pentru abonamente și anunț­uri a se adresa: In Bucuresci, la Administrațiunea tjiarului In Districte, la corespondenții sei și cu poșta EA 3?ABIS Pentru abonamente: La d. Darras-Hallegrain Rue de l’ancienne comedie, 5. Pentru anunțiuri: Lad­ is Órain, Thomas et C-ie Rue Lepeletier, 23. LA VIENA Pentru abonamente : La d. G. B. Popovici, 15 Fleischmarkt. Pentru anunțiuri: La domnii Haasenstein și Vogler, K­. Neuermarckt i Depeșe telegrafice. (Servițiul­ privată ale Monitorului) CHARTRES, 24 Septembre.— Scrie bune. Atitudinea poporațiunii Parisului este din cele mai energice.și din cele mai hotărâte pen­tru apărare. Combateri cu succesu aă avutü locu în 23 Septembre. TOURS, 25 Septembre.— Unii bileti ale d-lui Gambeta, adresații d-lui Cremieux și sosindu prin balon, z­ice că Parisula este gata pentru că resistenți eroică, că tor, cetățenii, atătai cei din partitula estreme cătîi și cei apartinénd lü vechei reacțiunî, sunt­ unanimi in a sprijini cu energia pe guvernă, și că orașul­ dispune de forțe imense, de tóte aprovisionirile și munițiunile necesarii pentru u­ lungă resistență. Bocu­resci, Js Răpciune, 1870. Speram că ne vomă pute re­­pausa sufletulu, că ne vomu pute alina sfâșiările anime­, causate de vederea atâtora mișelii ale puterii, cari pe totă­­ Ilina facu noue și nu­­meróse victime, speramu că vomă puté uita de propriele nóstre sufe­rințe, contemplând o mărețulă spec­­taclo­ală luptei uriașe din occidente și ală noueJorii și nemărginitelor!! perspective ce ea deschide, ânsă de­șartă speranță!. . . Uă singură­­ zi de repausu, uă singură oră în care anima se nu ne ftă sfâșiată de soirile unorü crime din ce în ce mai oribile, comise de puterea nelegiuită care ne domnesce, una singură momentu de alinare a a­­tâtor­ suferințe nu ni-l­i lasă furia inchisitoriale a acestui regime! Abia trei zile suntű de cândă tăceamă cunoscută Românilor, infamiele co­mise la Craiova, torturele morali și fisice la cari a fostă supusă ună represintante ală națiunii; abia trei <zile suntă, de cândă arătamă Ro­­mânilor, care este sistema de gu­vernare a regimului ce ne dom­nesce și cumă imoralitatea’­ mer­ge păn’a corupe, prin punere în serviniă, pe ană servitore, spre a face denunțări mincinóse contra stepănului seă ș’a altoră persóne ș’apoî a’lă întemnița, cândă remuș­carea l’a făcută a se lepăda de res­plătire, după cumu se lepădă Iuda aruncândă cel trei­­,seci de arginți în facia Fariseilorö. Erau destule atâte probe de uă turpitudine rușinosă, mai multă încă pentru cei ce se îndură de câtă pentru cei ce le comită: puteamă se mai fimă lăsați încă câte­va șlile se respirămă u­ă aeră neinfectată de noue crime! De ră nu! Desfide­rile aruncate de uă putere îmbă­tată de crime, se urmeză în fie­ce minută. Noue scrie despre noue a­­trocități ne sosescă: denunțiămă aci numai doue, mai îngrozitóre, mai revoltătore de câtă tate. Una e din Craiova, cea­l­altă din Ploiesci. Din Craiova se scie deja cumă acelă Marinescu, care mărturisesce ânsuși ca tăcută denunțări false con­tra d-lui Stolojanu, a fostă pusă se facă asemeni denunțări și contra preotului Ciocâlteă. Ei bine­ în ur­ma acelei imfame machinațiuni, ne­­fericitulă preotă a fostă atestată cu uă rigore ș’uă neomenie demnă nu­mai de selbatici. „Pe bietulă pre­otă Ciocâlteă, ne scrie u­ă mar­­tűre oculariă, l’aă arestată de Sâm­bătă, elă este veduvă; cândă fetițele lui aă văzută acesta, le-aă prinsă figurile de spaimă și durere. Am vedută chiar și pe îngrijitori du tem­niței plângêndii de mila loru. „Ne avendu­uă cameră lângă.... se spunemu cuvântule . . . lângă privată, pentru a pune pe servito­­rele altarului, l’aă pusă în acea cameră, unde fusese întemnițată ân­ taiă d. Stolojanu, alături totă cu a­­celă hârtieă la care 70 de arestanțî venină peste nópte. „Măinescu resbm­ă alegerea d-lu I­on Brătianu contra cumnatului seă Argetoianu!“ Nu comentămu: nu putemă, nu trebuie se comentămă. Ori ce co­mentariu ară fi palidă, ar fi crudă, sporindă durerea ce causeză ase­meni fapte, ar fi injuriosă pentru cei ce privescă cu nepăsare la a­­semeni orori, și le indură -n tăce­re. Se lăsămă deră se vorbescă nu­mai faptele prin groznica și ’nfio­­rătorea loru elocință... Le dămă ad­­locă și strigătului de desperare ală unei mame și socie în doliu. D-lui Redactare alu Iliariuluĭ ROMANULU „Domnule Redactare, „Ca mamă de familiă, cu anima sfă­­șiată de durere, vină a vă ruga se bine­voiți a da locu acestoră rânduri în dia­­riule d-el vóstre, ca să vedă toți» Românii tristalu și nenorocitului spectaculu, aici ni­micirii familiei mele de către autoritățile din Ploiesci. „Sociulu meu, Costache Orășianu, pri­mară și locuitoră în comuna rurală Târg­­șiorulă, fu rădicată—în noaptea de la 11 Augustă—pe la orele 11, de către patru dorobanți, cu forța brutale, din mijloculă copiiloră, din sînulă familiei, și fu dusu la Ploiesci, zale de­uă jumătate postă, pe unu întunerecă adâncă și pună noro­ă mare. „La Ploiesci fu aruncată în temniță, făr’a fi câtuși de puțină vinovată de ce­va, făr’a fi avută măcară vr’uă sclință des­pre cele întâmplate la 8 August”. „Eu, aflându-mă bolnavă în patură lă­­b­ușiei de 5 file, nu me putui scula, ci rămăsei în mai mare durere și frică. „Din acelă momentă copiii țipară 30 de­­ file, 30 de flile chiămară pe tatălui lorű iubită, fără care nu puteaă trăi, până ce vai i­­nima­li se împotri țipândă, gura li se încleștă, ochii li se scurseră de la­­crime, și „etă’î­nții morți amendouî în două flile“­ „Oh ! D­ejeule!.... îmi adunai tóte pu­terile, lăsai copiii morți în palii, și p­e cap la Ploiesci ca se ceru de la autori­tăți pe socială meă, despre care aflai că e­vreu­ bolnavi, în temniță. „Fui oprită de dorobanți ca seiu vechi! „Plânsei atunci totö sufletuluși d-luî prim-procurorii liberarea sea, cerul dorit în ZADARU! căci nu voi, și nu ’i dete voie nici chiari ca sub escortă se potă fi de factă la îmmormêntarea copii­ ori sei iubiți. „Locuitorii din comună veniră aseme­nea și ei cu reclamațiune la d. procuro­re și nici acestă cerere a Ioni nu fu pri­mită, ca socialu­meă se fie liberată pe garanție seă sub escortă. „Cerui atunci, prin depeșii d-lui mi­nistru aii justiției, liberarea sea, ca nefi­­indă vinovată, decă nu pe garanție, celă puțină escortată, pene ce ne vomu immorménta copilașii. „Însă și acesta fiu în zadarul...“ Animele d-loră fură anime de fără. „Guvernul­ și autoritățile fură călăii și omorîtorii familiei mele, ai copiilor­ mei ale cărora suflete curate pară că strigă mereu din înălțime în contra ucigașilor­. Inima mea, arsă și coprinsă de adîncă durere și sfășiare, strigă blăsteme în con­tra călăiloru, cari mi-au ucisă copii, mi-au lipită bărbatulu și sfârîmată inima în »eptulu meu. Primiți, ve rogot, d-­e redactore, etc. Teodora Orășianca. Ce se mai pute dice, ce se mai pate adauge la aceste strigăte sfâ­­n’etare ale unei femei, care în su­­erințele lăbușiei vede răpindu-i-se bărbatulă, vede murindu-i copiii, care se scolă de lângă cadavrele recî ale copiilor ă iei și merge, încă ădusă, se ’și aducă bărbatulu ca se ’mbrățișeze pentru ultima oră copilașii sei, care ajungéndu la ușia demniței, află că bărbatulu­i ei e greu colnavă și cu tote aceste sbiri a pu­­ierii o oprescu d’adu vedéi care, rupă protesturi și rugăciuni penă și ia junele și umanulu ministru al­ justiției, este silită se se 'ntorcă sin­gură și sfârîmată de atâte suferințe, ca se puse în mormentu copilașii pe cari’i lăsase morți, pentru a merge în deșertă se le­ aducă ultima și nespusa dulcață a sărutării pă­rintesc!!.... Ce se mai pute adauge?... Ni­micii, nimică !.. c­h­emă numai ca­pului Statului, care ține în bracie, abia de câte-va pile numai, primul ă seă copilă, îi ph­emă, privesce la acea mamă, privesce la acelă pă­rinte!....... și blăsterul, urgie ut­rescă fîă și asupra aceloră-a cari comită crimele, ș’asupra acelora-a cari le tolereză, le ’ncuragieză! 6 și unu cuartu pre séra. Servițiulii particulari ale ROMANULUI, TOURS, 28 Septembre. Ziaruri oficiale di­n­ 25 constată că dina de 24 Septembre a istit ca desăvârșire liniștită. Canoniere franceze, atacate lângă Saint­­roud, au făcu­tu pe inamicii se sufere per­en considerabile. BERLIN, 28 Septembre. Strasburgulü a spitulatQ ieri. TOURS, 28 Septembre. Fortul­ d’Issy lângă ’ar­su trage­­a spre sevico, unde inami­­ulü părea că’și stabil­ise bateriele sale. Podul­ de la Brie s’a rupta sub greutatea tu­­rurilorü inamice, dintre cari trei s’au îne­­ata In Sena. Perderi­e Prusianilor. In aceste din urmă țile sunt­ de 10,000 ómeni și 10 tunuri. DINASTICI ȘI ANTI DINASTICI Noi mamă făcută nici uă dată Informațiuneloră imputarea că suntă dinastice: pentru ce­dera ele aă ae­­rulă d’a imputa Românului că este antidinastică ? Nu voi mă a da cursă unoră reci­proce încriminări, în cari pare că voiescu se intre Informațiunele. Su­­biectulă nu este nici pre atrăgătoră, nici destul­ de importante, pentru a interesa pe cititori: ținem­ă nu­mai a constata, prin chiară cuvin­tele cu cari se servescă Informați­­unele, că nu suntemă încă de locu demni de imputarea ce pară a ne face, seă, decă suntemă demni, ele suntă și mai multă de­câtă noi. Grea ni se face misiunea este tit­­lulă articlului, în care ni se face destulă de directă imputarea de di­­nastiofagî. Dec’amu înțelesd bine, autorele articlului vre se arate că grea i se face misiunea de dinastiofilă, în fa­cia abuzuriloru, violențelor­ și cri­­meloră ce se comită pe toată piua, și conjură pe miniștrii se ’nceteze a discredita astă­ felă tronulă ș’a a­­trage asupră’i ura țarei. Apoi, pentru a face se reiasă și mai strălucit dre simțimântele sale de devotamentu către tronă, adaugă: „ Românulă, deprinsă a repurta și binele și re ulț la tronă, mare de câtă-va timpă ocasiune se-i atribuie de câtă cele ce noi cu durere CER­ carâmîj și cercamu a înlătura din mintea poporului, ca provenite din­ sorgintea cea nalta.“ Mai ântâtă desfîdemă chiară pe scriitorulă celă mai erudită, inteli­­ginte și inspirată, se ne arate uă singură linie din Românul­i, în care se fi crisă că tronul ă a ordinată se se comită cutare sau cutare fără de a lege. Ense, decâ­t a cuvântulü, asta piecndă, generică, de „puterea“ au­torele articlului vede și tronul ă, se f­ă constatată că el a­dice acesta. Apoi chiară în liniele citate mai susă, ce’nsemnază acele cuvinte de „cercarămă și cer cărnii a înlătura etc,și de nu că convicțiunea intimă este alta, cnse .... cer cămă!. ...­­ Fără supărare — presupunere pentru presupunere—pentru ce a noastră sĕ nu fie întemeiată ? Dară, la vă parte presupunerile ! Se vedem­ü ce mai zice autorele artidlului în cestiune, adresându-se către miniștrii: „Chiămațî la cârma trebiloră, fă­ră motivă constituționale, afară din majoritatea țerei, d-v nastră, (minis­ül) ori câtă ați găsită, în sînnlă b­uniriloră liberaliloră, vă ciudată najoritate (?) în cameră, ca se ve adopte, d-vostra sunteți represin­­anți direcți ai tronului. Apoi țera, care acesta o sole­m­e, mai multă de câtă ori cândă­­ aportă faptele d-vostră la tronă. “ Cândă vre a pisă Româm dă ceva itâtă de sângerândă contra tronu­­ui, ca cea­a ce pică aceste linie? Pentru ce dură imputări? Ce pică Informațiunile ? ... . Miniștrii, cari comită fărăde­legi, suntă „chiămați (de tronă) fără „motivă constituționale, afară din „majoritatea țerei“ și prin urmare în tóte abuzurile și crimele loru „suntă represintanții direcți ai „tronului“. . . Destulă! . . . Astă­ felă de dinastici ?­­. . Mul­țămimu de dragoste! tare. Ne-amă înțelesă dâră pe jumă­încă două cuvinte, și vomă fi pe deplină împăcați, căci spe­­rămăi că Informațiunile ne găsescu deja mai dinastici de­câtă den­sele. Autorele articlului zice: „Țera, (țâra românască) care scri acesta,.........raportă faptele miniș­trilor­ la tronă.11 Asia dérü ter­a, ord nu Româ­­nulă, este anti-dinastică și ea „raportă faptele miniștriloră la tronă.“ Pen­tru ce déru făcurăți Românului im­putarea ce o merită țara? Asta se fi spusă de la ’ncepută, și nu mai crea nici uă vorbă. Totă bine că ne-amă înțelesă și mai la urmă, ca nesce buni con­frați și amici ce sunteme, ș’astă-felă sperămă că vomă vede în curendu facându-se uă mică erată la fa­­ma sa și fundamentala frasc a Vor­­niculă Buciok: „Domnulă, bună orî rea, la tata primejdia ferită trebuiesce!“ COSTIN. PRESA REPUBLICANA DIN MADRID CĂTRE REPULICANII FRANCES!. Din ruinele imperiului, care umilia ma­rea vostră națiune, a resăritit Republica care are s’o rădice. Primiți felicitările nos­­­re, voi cari, în mai multe ocasiuni, au­ fostă ed­ilă cordialeloru nóstre simpatii­ Causa vóstra e ș’a nostră; ea e a tu­­toru animeloru generose, care bată la nu­mele libertății ș’ală democrației, care e domnia dreptății și încarnarea dreptului. Cu câtă mai mari suntă periclele care vS ’mpreséră — funestă moștenire a pu­erii pădute — cu atâtă mai mare va fi gloria d’a­ le evita, inspirându-se d’uă dată de consiliere prudiciim și de aventurele sa­­crate ale energiei și ale valorei. Independința patriei amenințate va va aduce a­minte suvenirea nemuritore a mi­­raculelor, patriotismului părinților­ voștri și eroica loru istorie. Cade și dispare pentru ca se nu se mai rădice nici uă dată puterea regilui­ . Poparele sunt­ nemuritore, pentru că suntă invincibile, pe atâtă pe câtă dem­nitatea le inspiră, pe câtă dreptulă le sus­­ține, pe câtă justiția le rădică și pe câtă suntă conduse de actulă strălucitorii ale ibertății. Inaugurați vă era nouă in analele Re­­publicei. Nici uă dată Republica n’a fostă în­vinsă. Aici, ca și ’n marea dată de la] 1792, triumfală, fiți și curi, va fi ale vostru: victoria încoroneză totă de’una gloriasele încercări ale unui popor”, care se luptă pentru drepturile sfințite ale libertății și ale patriei. Salutare și frăție! Madrid, 7 Septembre 1870. „Discusiunea“ — „El Pueblo“ — „Gil Blaso — „La Igaaldad“ — „Republica Iberica“ — „Sufragiulu Universale“ — „Republica federale“ — „Revolucion.u ACADEMIA ROMANA Alaltă­ieri, Luni, avu locu a doua și ultima ședință publică ce Socie­tatea Academică română ținu în decursul­ sesiunei anului 1870. Cu totă timpul­ nefavorabile, ce fu în­­tracea zi, ședința totuși nu fu lip­sită de spectatori. Români de animă creaă acolo ca se asculte pe preoții și custodii tesaurelor­ intelectuali ale Românismului. M. S. Domnulă Româniloră încă arătă viață interesă ce pbrtă acestei instituțiuni eminamente naționale, onorândă cu prezența augustei sale persane acestă ședință, la care asistă de la începută și până la fine. D-nii membrii al Academiei pri­miră la ușiă pre M. S. Domnulă, era publicată salută, sculându-se, intrarea M. S. în sala ședinței. A­­tunci d. președinte, rugândă pre M. S. a ocupa fotoliul­ de preșe­

Next