Romanulu, octombrie 1870 (Anul 14)
1870-10-10
890 cute de Germania, pe de altă parte Francia nu se póte sinucide printr’un pace desastrósa. Tota spada va tăia deja nodul.i Se sperama că ela va fi tăiată, lăsândă pe Francia mare și puterică, adică liberă și gloriósa! ------------------------------------------- ROMANULU 10 BRUMARELU 1870 ACUSATII DIN PLOIESCI ÎNAINTEA CURȚII CU JURAȚI. Se scie că guvernul, prin mijlocire către curtea de casațiune, a strămutată la curtea cu jurați din Târgoviște judecarea ambelor procese politice ale acuzaților cetățeni din Ploiesci. Cititorii noștrii cunoscă că primulă procesă este acela ală alegerii colegiului al IV-lea de la 31 Mafți trecută, în care guvernul, de restemare că a fost învinsă prin punerea candidaturei de deputată a d-lui Ionă Brătianu, dă în judecată pe cei trei cetățeni: d-nii Ghiță Ștefănescu, Ilie Trăsnea și N. I. Radovici, supt acusațiune de instigatori și conducetori ai gardei civice contra armatei, cu care administrațiunea voia se suprime libertatea alegerii sau se verse sânge ca la Pitescu. Amu vorbită de mai multe ori despre acestă procesă, amu aretatu, mai cu suimă printr’unu lungă șiră de acte autentice, publicate supt titlul guvernulu și garda civică din Ploiesti, în numerile de la 16, 17 și 26 iulie. Acele acte n’au putut fi combătute de guvernă, și cu tóte aceste cei trei onorabili și bravi cetățiani comercianți stau de 5 luni în închisorii preventivă cu paguba sănătății și a intereselorloră. Remăne acuma ca justiția, în suveranitatea iei, se se pronunțe și se spuiă decă este dreptă, dacă este bine se se trateze astăfelă bărbații cari nu fac d <lc cátü a ursa de drepturile ce le dad legile și constituțiunea țerei. Al doilea procesă este acela ală manifestațiunii de la 8 Augustă, provocată, după carti ni se spune, printr’uă stratagemă necalificabile. Damă mișcării de la Ploiesci numele unei simple manifestațiuni, pentru că acesta e caracterulă ce i să dă chiară natura faptelor severșite in acea zi. Ce altă potă fi, în adeveră, de câtă ua manifestare, cele petrecute la Ploiesci, în urma unei telegrame către d-lă Candiano- Popescu, prin care i se comunică uă falsă revoluțiune și detronare, ce ară fi avută locă in Bucuresci. Dândă credementu acestei depește, prin care d. Candiano era totodouă dată chiamatti în capulă administrațiunei județului Prahova, și urmată fără vreună actă de violență contra cuiva, ordinile ce erau considerate ca provenite de la ună guvernă constituită in Bucuresci prin voința poporariă. Deca evenimentul din Ploiesci nară fi avută acestă caracteră pacifică, decă din contra elă ară fi fostă uă revoluțiune, precumă guvernământului ii place a lă numi, cine nu vede că acei cari aă avută curagială a o incepe ară fi avută neapărată și pe acela d a o urma, d a ține adică peptă, mai alesă cândă scriă forte bine că tdtă puterea armată trimisă, din Bucurescî, nu se compunea de câtă de vre două sute de omeni, pe cari orașulu cu mânere chiaru gole ară fi putută se-i nimicescu într’uă clipă ? Cu tote acestea vedemă că, îndată ce se informezi că scirea primită dimneța era falsă, orașiulu Ploiesci reintră în liniște cu mai multe ore înainte de sosirea armatei, și, când acesta sosesce, nu găsesce nici măcară umbra unei resistențe, adică aunei revoluțiuni. Care a fost d însă purtarea guvernului în facia unei asemeni înțelepte purtări unei cetăți, pe care n a încetată de douî ani d a o califica de tulburătorii, revoluționarii, mâncătorii de omeni, etc? Intemnițările cetățianiloru cu sutele, torture infame, maltratările ignobili, ce li s’tă aplicată, sunt ă cunoscute, ca se mai avem si nevoie a le repeți. Desficulü guvernului formezi contrastul celă mai mare al demnității și înțelepciunii Ploiescenilor. Actele puterii suntă condamnarea ei cea mai teribile, în facia națiunii, în facia posterității. Guvernul o simte forte bine și de aceia voieste cu orice preță a-și da, pentru presimte celă puțină, consolarea unei condamnări judiciare contra victimelor sale de acea voiesce a face justiția fereî complice a infamielor comise de dânsului. Cumă însă se dobândesc! uă asemene condamnare? Jurații ploiesceni, bucuresceni sau buzeianî nu inspiră destulă încredere guvernului. Elă își întorce atunci ochii spre Târgoviște, acesta vechii capitale a României, acestă antică cămine ală libertății și independinței naționale, căruia guvernulă nu se sfiesce d’a-î face insulta d’a o crede capabile a deveni calculuseă. Ambele procese ale cetățianilor, unei urbe, cari luptă «contra unui guvernă ce voieste se’o reducă la uă umilire rușinos!, suntă trimise spre a fi judecate în Târgulă-Vestei, o umilire nerușinoisă!... la Târgulă-Vestei, cămin ală faimei, ală gloriei române. Deuă lună cei trei cetățeni gardist! suntă în temnița acelui oraș că, acceptândă deschiderea sesiunii juraților, care, în convingerea lor, însemneză dreptatea, adică liberarea lor. Pe la 24 Septembre se face cunoscută că curtea de casațiune a strămutată totă acolo și procesul de la 8 Augustă, deși decisiunea camerei de punere în acuzare nu este încă cunoscută prevențților. El acceptă comunicarea ei, cândă d’uă dată Mercur!, la 30 Septembre, eî vedü temnițelor inundată de gendarmî și li se presintă ordinea d’a porni îndată la Târgoviște. Astăfelă cei 35 cetățiani arestați sunt grămădiți in optă trăsuri, escortați de ună însemnată numără de dorobanți, fără se fi fostă anunțați cu uă oră măcară înainte spre a se pregăti de plecare. Acestă rrmare este u o violare flagrante a codului de procedură tenale, care prescrie formale că atușații oră fi strămutați numai două decî și părți de ore după ce li se va fi comunicată actele de acuzare. El a protestată ddru cu energia, înscrisă și verbale, contra acestei violări și nu sau lăsată a fi ădicațî contra legii decâtă după ce torța brutale a fostă întrebuințată. Porniți până timpă ploios!, eî traversez! orașiulu, ale cărui prade sunt ocupate de oștirea de linie, sunt proteste de paradă pentru botezarea fiicei Domnului, care se dicea că se va sevârși în acea zi. Cu tote acestea pe strate sunt sute de cetățiani, care-și descoperă cu espectu și iubire capulă înaintea victimelor ce trecă. Mai multe trăsuri ii urmază chiaru pen' afară din orașiă. Predramă, in mai multe sate, acelaași lucru se repete. Țăranii salută pe aceia cari sciu bine că suferă pentru binele publică: femeile și copiii se închină și încurajeză cu căutătura loră pe transportați. Sera pe a 7 ore, convoiul sosesce in Târgoviște. O parte din arestați ,sunt aședați,in corpul de gardă de la fondări!; eră aice! mai notabili, în numără de 17, sunt puși la temniță, grămădiți în trei camere nesănatose, umede, din cari se scoseseră pentru circonstanțe arestanții ordinari. Ei sunt nevoiți a se culca unul lângă altul pe nescepaturi de scândure forte reai cioplite, unele mai rădicate de câtă altele, nearendă dreptă așternută nici măcară uă saltea de paie, ci numai câte uă pătură de cai de fiecare. Uă luminare de seu, lipită pe câte uă bucată de cărămidă, luminez! camera. A doua diensă de prefect și d-nii membrii al comitatului județean, recunoscendu zéulu, au găsită uă încăpere numită la Tunelv, unde 20 arestați au fostă strămutați spre a nu se pune in periclu sănătatea loră. Acestea sunt ă faptele cari servesc de introducere celoră doua procese, cari' aă a se judeca la Târgoviște în ziua de 12* Octombre viitor! și cari te vor a face conese. Timpul ă și actele ne dă lipsită ca se putem! studia și cunosce mai bine tote împrejurările acestor procese, astăfelă, înainte de diua de 12 Octombre curentă, ce li s’a destinată pentru înfățișare, ne este peste putință de a mă trata în tote fasele sale. Se relatămu onsenesce împregiurări cari ne-ară spune și mai lămurită intențiunile guvernului, decă amul mai are nevoiă de dovedi. Cel ce vină de la Târgoviște ne asigură că jurații n’au fostă trași la sorți, ci aleși după voință, alesi pe sprâncenă, cum i se tjice, asta în câtă puterea se fisicură că acuzații Ploiesceni voră fi sacrificați capriciului unui regime, care ’și face uă demisiune din drepturile cele mai sânte ale țarei. Dar! chiar! astă-felă aleși, jurații nu suntă pre omeni înainte de tate, nu suntă părinți de familie, nu suntă mai alesă Români ? Oare cetățianii vechi ai capitalei României, cari se nască și trăiesc! pe acel pământ! frământată cu atâta sânge de eroi, acei urmași ai bătrânilor luptători, ale căror umbre le vedi la totă pasul!, pe tóte zidurile bisericilor! loră, pe tote ruinile palatelor! loră, lăsa-se-voră eî, cu tote amenințările se! făgăduielele ce le ară da guvernulă, lăsa-se-voră se serve de instrumente orbe ale resbunătoriloră ? Cu tóte câte audimă și vedemă, cu tóte câte a făcută guvernulă la Râmnicu-Vâlcea în procesulă Pitișceniloru, noi ne îndoim! și trebuie se ne îndoim! că elă va putê găsi, călei între Români, că-î voră puté găsi mai alesă între locuitorii ilustriei cetăți ce se întinde suptă monastirea Dealul, unde capulă lui Mihai stă depusă ca uă sântă relică, ca uă protecțiune pentru cei nedreptățiți, ca să garanțiă că Românii preferă orice de cătă a servi de unelte străinului. Acolo, unde albesc osele Salvatoriloru Romănismuli, acolo, unde fiecare petră vorbescc de giorfu lâțiSîiale, nici unu regime nu va pute găsi călăi, și mai puțină încă regimele actuale, a cărui tristă ilustrațiune este umilirea țerei, la Unguri, la Nemți și chiaru la Turci. Complămă dură pe dreptatea causei, pe onorabilitatea și lealitatea jurațiloră, pe cuvântul puternică și simțită ală numeroșiloru apărători ce nu voră lipsi d’a-șî face datoria, d’a arăta infamiele comise, torturele și barbariele ce au urmat dup’uă manifestațiune încetată de sine, pentru ca adevărul se triumfe. Oricari ară fi amenințările, ori cari ară fi promisiunile, verdictul juraților din Târgu-Veștii nu pate fi decâtă conformă simțimântului generale ală națiunii române, conformă vociei intime a consecinței loră. El își vor aduce aminte că națiunea este mai presusă de individ, ori câtă de înaltă puși ară fi el, că apa trece petrele română: apăsătorii trecu, patria române!.. El voră simți rușinea, ce va plana asupra loră in viitoră, voră simți greutatea respunderii în fața țării, décá se voră face unelte mișelese ale corupțiunii și apăsării! Acestă convincțiune fermă espresă, se relatăm! adâncă ună faptă, care ni se dă ca positiv fi. Se scie că, după 8 Augustă, D. ministrul lucrărilor publice Iorgu Gr. Catacozino s’a dusă la Ploiesci; acolo, in casa d-lui Panaită Filitis, a cerută se vedă pe dorobanțul ce rănise de morte pe d. Guță Costescu, starostea de grădinari — (cumă a spus'o ânsesî Monitorulu. A făcută acelui dorobanță observațiune de ce nu l’a omorâtă de tată, și elu, răspundându'i că este ca și mortu, d. ministru l’a gratificată pentru acesta cu „trei lire“. Ună asemenea faptă caracterisă mai bine de câtă ori-ce actualele regime. El va lumina și mai bine consciința juraților și va face ca verdictul loră se fiă adeverata espresiune a justiții, ca numele Târgului-Țeste! se fiă încă uă dată înscrisă cu litere de aură în analele istoriei naționale: „D-lui redactare ale Ziarului ROMANULU. Domnule redactare. In cele din onorb. d-vóstre urmă numere ale diariu, criticând actele mele ca ministru, aui găsită de cuviință de a ve scoborî și în vieța mea privată, denunțândă, între altele, ca și și împovărată de datorii, că afacerile mele s’ară gera de către ună banquieră din periadă, și în cele din urmă că mă creditorii ară fi pusă secvestru pe loja mea de ministru. In privința imputărilor relative la actele mele ca ministru, m’am servită de colonele „Monitorului oficiale. “ Pentru totu énsé ce se atinge de persona mea, ca oră privată, recurgă la colonele diarului d-vóstre-Póte ați crezută că, încercând ave a produce scandală, mé voi împedeca de posiția mea oficiale pentru a vorespunde V’ațî încetată, căci cu uă vie plăcere până două parte, în acestă momentă, pena ministeriale case me scoboră terre à terre ca celă din urmă muritor!. Vedeți că suntă fidelă principiilor de egalitate și frățietate. Incepă deră prin a mărturisi, domnul meu, că este fórte adevărată că amă datorii, și torțe grele datorii. In simplicitatea mea naivă, nu credeam t énsé că acesta constituie uă incapacitate politică, și omeniii de la Romănuțu, carii aă luată uă parte arătă de activă la elaborarea Constituțiunii nóstre, ară trebui se regrete acestă omissiune. Oricumă, domnulă meu, în mărginitele mele idei, că credeam că ară fi imorale sau, decă pate espresiunea acésta ve pare pre tare, vulu Ül Uti iuuureciuliUUUcil, circle, care va profita de posițiunea sea politică, fie ca deputată fie ca ministru, spre a’șî ameliora posițiunea sea materiale, seă aceaa a rudelor seă amiciloru sei politici. Și fiindu că póte nu mĕ înțelegeți, permiteți’mi se facă uă ipotesă, căndă, de exemplu, cu pensiunea unei concesiuni pre care, ună omă politică ară priimi, între argumentele convingătore ale conștiinței séle de votă, făgăduința de ună numeră de obligații scă de uă sub-antreprisă, séu, căndă s’ară încerca cine va, grație posițiuneî séle, se iea în arendă vr’uă moșie a Statului maleftină, séu, mergând! totă cu ipotesa înainte, ară căuta se fie scutită de plata regulată a căștiurilor... Dere, spre a nu mări peste mesură lista variatelor! ipotese ce ași pute enumera, me voi! servi de ună termen! generică, de ună termen! străină, dar! care cu părere de reă, de ună timpă ’ncace, a primită naturalisarea cea mare, adică , gheschfături. Acte de asemenea natură credeam că ară fi de datoria unei prese oneste de a le denunția și de a le combate cu înverșunare. Cătă pentru mine, domnulă meă, de vreme ce m’ați pusă pe acestă terem!, se potă afirma că nu numai că, dorii și mulți alți proprietari de dincolo de Milcovă, carii îșî esploatază singuri proprietățile lor, și carii su aă dedată vieței politice, nu au avută de cătă perderi, orii nu folose. Imt mai imputați că, pentru esploatarea proprietății mele, recurgă la capitalurile unui banquieră israelită. Și acesta este forte adeveratu. Oricare proprietară seă comerciante își caută capitalurile de esploatație acolo, unde le póte găsi. Institute de credită nu avemă. Capitalurile din țară s’au absorbatu, în mare parte, în casa Statului, unde constituie lotoria flotantă de 46 milione, și care, daci nu ară fi avută Statul recursă la elev, ară fi putută alimenta comercială și industria agricole romană. Conchidă dar că singurul mijlocă de a mă pute dispensa de capitalurile israelite, ară fi fostă de a recurge la subscripțiuni patriotice în onorab. d-v0stră clinică. Avendă ânsă pe două parte convicțiunea că ună asemenea apelă ară fi constituită uă concurință ce i-ară fi desplăcută, eră pe de alta găsind că servințele mele nu’mî dau dreptă la uă retribuțiune estraordinară și entusiastă din partea patriei, mă vedă nevoită de a face și de acum! înainte ușă de creditul meă personale chiară cu risiculă de a ve displace. Vé rog dérü, domnule redactare, se binevoiți a’mi permite se’mî esploateză proprietatea mea ca și în trecută. Vin acumă la sechestrarea lefei de ministru, și în acesta privință mă grăbesc! a potoli îngrijirile ce solicitudinea d-vostră pentru interesele mele ve insuflă, anunțțăndure că mi-amă pimită regulată și fără nici vă pedică léfa mea pene acumă. Terminând, domnulă mea, ve facă spusele mele că v’am importunată cu aceste esplicări pe cari ve rogă se le dați publicității, și se priimiți totă d’uă dată asecutarea că nu mă voiă feri nici uă dată de uă disensie de curtoașie, chiară atunci cândă Ș.iarsulă d-vostră întrece cu multă acele limite, pe care buna cuviință le impune ómenilorü bine crescuți. M. Kostaki. Bucuresci, 8/2q Octombre, 1870. D-LUI PRIM-MINISTRU MITALAGHE COSTACHE. Domnule prim-ministre. Sperăm! că nu ve veți supăra dacá ve dăm! în acesta epistolă titlul! ce purtați, înțelegem! și apreciămă delicatul! simțimentă ce ve face a nu ve înpodobi cu acestă titlu, cândă, cumă (ficeți, ve „coborîți a vorbi“ despre „persóna domniei-vóstre, ca „omă privată.“ Sciți ensă pre bine că acestă simțimentă, ca orice calitate, merită recompensă, și în putința nostră nu este d’a ve acorda alta, decâtă a ve numi, cu totu supunerea. Domnule prim-ministre. Apoi este dreptă se lăsați și oposițiunii partea ieî și ’nțelegeți câtă ună omă are care, ce nu v’ar iubi ca ministru — nu țică ca omă privată — i-ar plăce a vede titlulü de PRIM-MINISTRU precedând semnătura unei epistole gentilă, seriosă și lipsită de orice cinismă, ca aceaa ce ne ați făcută onorea d’a ne adresa. Acésta onore o privim cu atâtă mai mare, cu câtă noi n’amă făcută de câtă a reproduce după cualculă Dreptatea acel articlu ce credeți că intră în viea, d-vóstre privată, și domnia vóstrá ați fostă atâtă de mișcată de atențiunea ce vamă aretata, încâtă v’ați grăbită, la rândul domniei vóstre, d’a ne acorda, nouă ernu Dreptății, atențiunile domniei vóstre prim-ministeriale. Acuză că va rezămă gratitudinea nóstră pentru distincțiunea ce faceți in privință ne, se ne permiteți